Comandantul forţelor americane şi NATO în Afghanistan, generalul Austin Scott Miller, şi-a predat atribuţiile luni în contextul retragerii definitive a trupelor străine din ţară, unde talibanii continuă să cîştige teren.

În cadrul unei ceremonii la cartierul general ultrafortificat al forţelor străine din Kabul, generalul Miller, care s-a aflat la comanda trupelor coaliţiei în Afghanistan din septembrie 2018, şi-a transmis prerogativele generalului Kenneth McKenzie, şeful Comandamentului central al armatei americane (Centcom).

Retragerea, în proporţie de 90% pentru armata americană, va pune capăt celor 20 de ani de intervenţie militară a unei coaliţii a ţărilor NATO, condusă de SUA, intrată în Afghanistan în octombrie 2001, ca urmare a atentatelor de la 11 septembrie din acelaşi an de la New York şi Washington.

Ea intervine în plină ofensivă a talibanilor în toate direcţiile, lansată la începutul lunii mai odată cu începerea retragerii trupelor străine, ceea ce le-a permis să cucerească zone importante din teritoriul ţării, în faţa unei armate afghane de acum private de sprijinul crucial aerian american şi care nu opune decît o rezistenţă anemică.

Insurgenţii au preluat controlul asupra mai multor districte rurale şi puncte de frontieră cheie, cu Iranul, Turkmenistanul şi Tadjikistanul. Armata afghană nu controlează în prezent decît marile oraşe şi principalele axe rutiere.

Numeroase districte din provinciile vecine capitalei Kabul au căzut recent în mîinile talibanilor.

Luni, confruntări continuau în mai multe provincii, în special în cele de la sud de Kandahar – leagănul şi bastionul istoric al talibanilor – Helmand şi Nimroz.

BMTF – partener EDU Intelligence – prin BMTF Risk Ak Demy continuă Atelierele HEST despre monopolul violenţei și securitate națională.

Folosirea violenţei ca sursă de putere nu va dispărea prea curînd. Studenţii şi protestatarii încă vor fi împuşcaţi în pieţe, prin toată lumea. Armatele vor continua să duduie peste graniţe. Guvernele vor aplica în continuare forţa atunci cînd îşi închipuie că acest lucru serveşte scopurilor lor. Statul nu va renunţa niciodată la puşcă.

Aşa cum amintea Ionel Nicu Sava, globalizarea generează fragmentarea, care este sursă de instabilitate şi insecuritate. Ideea că mai multă civilizaţie, exportată prin globalizare, înseamnă mai multă pace, este dificil de susţinut. Din 1945 pînă în 2000 lumea a cunoscut doar 26 de zile fără război! Între 1945 – 2005 s-au înregistrat 132 de războaie. Numai 7 dintre ele s-au încheiat cu întreruperea ostilităţilor, 18 prin împăcarea părţilor în urma negocierilor şi 38 cu medierea unei terţe părţi.

Starea de insecuritate este opusul stării de securitate şi se poate defini ca fiind pierderea capacităţii statului de a produce şi utiliza resurse informaţionale, energetice şi umane, de a-şi menţine coeziunea, omogenitatea, unitatea şi identitatea, ca urmare a gestionării politice ineficiente, a agresiunilor şi crizelor generatoare de situaţii sociale, patologice, crize de sistem, ori de situaţii limită.

Statele puternice sînt considerate exportatoare de securitate, iar statele slabe, furnizoare de insecuritate. Ceea ce au în comun aceste state slabe, este nivelul ridicat de riscuri interne, care, oricînd se pot transforma în riscuri la adresa guvernării. Una dintre aceste ameninţări o reprezintă grupurile sociale care au fost coagulate de existenţa unei ameninţări comune: pierderea locului de muncă, a locuinţei, sărăcia extremă, teama de pierdere a identităţii. Identităţile societale ţin de limbă, tradiţii, religie, cultură locală, mituri şi simboluri, motiv pentru care manifestă o puternică sensibilitate la ameninţările de orice fel. Teama de dispariţie conduce, inevitabil, la revoltă, îndreptată spre elitele globale sau spre statul-naţiune, perceput ca incapabil să asigure protecţia propriei identităţi sau valori, sau a stabilităţii economice (în condiţiile în care posibilitatea statului de a acţiona împotriva măsurilor luate de corporaţii pe teritoriul său devin din ce în ce mai reduse).

1 Mai 2021 va rămîne data în care a fost demarată retragerea contingentelor din Afghanistan. Pentru noi, războiul s-a terminat. Pentru ei, nu! Pentru mine se încheie o epocă în care 17 ani am fost prezent, anual cel puțin, în acest Teatru de Operații. Am fost cînd primul batalion românesc a pus drapelul pe catarg. Aș fi vrut să fiu prezent și la coborîrea acestuia. Se pare că nu va fi posibil! Pentru mine, războiul s-a terminat la 1 mai 2021, ora 17 fără 20 (sic!).

Adio, arme!

Sînt mîndru că am prieteni pompieri. Sînt mîndru că jumătatea mea ESTE pompier! Credeţi-mă! Am văzut cum e să trăieşti tot timpul la limita dintre viaţă şi moarte. Am văzut cum e să mori. Am văzut cum e să ai pe conştiinţă moartea sau viaţa unor oameni. Am văzut şi că românii sînt probabil singurul popor care dispreţuieşte pe cei ce le salvează viaţa.

Au trecut de mult zilele cînd pompierul era doar un luptător împotriva incendiilor. El este acum şi paramedic, şi scafandru, şi alpinist, şi descarcerator, iar pregătirea unui astfel de militar e extrem de complexă şi diversificată. E un SALVATOR COMPLET ŞI COMPLEX! I se mai spune, astăzi, “lucrător” ISU. Eu i-aş spune OPERATOR ISU, precum operatorilor din Forţele de Operaţii Speciale! Ceea ce şi sînt, la Pace!

Jurnalismul, în toate formele sale, rămîne o profesie sub presiune, ameninţată în permanenţă în diverse colţuri ale lumii, dovadă stînd victimele care se înregistrează an de an. Infodemia, „pandemia de informaţii false în jurul maladiei”, este pretextul legilor represive. Epidemia accelerează de asemenea criza economică a presei: „în Liberia, ziarele tipărite au încetat să apară, în timp ce în SUA, peste 30.000 de persoane care lucrau în media şi-au pierdut locurile de muncă de la începutul crizei.

Doi infractori dovediți, prinși în horă cu politicieni stătuți și dubioși, cu anchetatori și scribălăi pe net, cu profitori și sindicaliști hămesiți, cu poponari halal, se constituie ad-hoc în factori de presiune. Băbăeți (și fete!), ăsta e statul paralel sau statul mafiot, că nu m-am dumirit?