ILARIE BUŞE - DRAPEL, IMN ŞI UNIFORMĂ


Vesel, jovial, pozitivist, moralist, aprig, neastîmpărat, corect, pasionat, pompier. Nouă cuvinte care pot fi o caracterizare venită astăzi, 1 iunie, zi importantă din viaţă! Pentru că, după 36 de ani, răstimp în care a parcurs toate etapele, de la simplu soldat în "cazarma de la Pod", la comandant şi, pe final de carieră, şef al Inspecţiei de Prevenire, Ilarie se desparte de uniformă, grade, rigoare militară, de biroul cu pietre preţioase, din "Casa Binelui" şi... gata! A trecut în rezervă, adică... s-a pensionat!!!

L-am întrebat, într-un interviu, ce va face din 2 iunie. Nu mi-a răspuns încă. Termenul e 15 iunie! Şi, termenul e termen, iar el, ca bătrîn pompier, ştie acest lucru! În tinereţe era pasionat de acordeon. Apoi, după ce s-a mai maturizat niţel, s-a aplecat asupra mineralelor estetice, a florilor de mină şi împreună cu Nea Costică Gruescu a înfiinţat un colţ de mineralogie estetică chiar acolo, în Cazarma de la Pod.

Spunea lucruri foarte serioase în glumă, atrăgea atenţia asupra faptelor grave, rîzînd cu gura pînă la urechi. A fost unul dintre cei mai înfocaţi susţinători şi critici ai formaţiunilor voluntare de pompieri, care nu prea există decît pe hîrtie în Caraş-Severin. Sper că Ilarie Buşe, colonel de pompieri, NU va abandona "sistemul" care, de multe ori, i-a abandonat pe pompieri! Sper să mai colaborăm, pe subiecte sensibile, precum cel al unui Minister pentru situaţii de urgenţă!

Într-o scrisoare trimisă presei, col. Ilarie Buşe, proaspăt rezervist şi tînăr pensionar, de astăzi, a mulţumit colaboratorilor pentru anii petrecuţi împreună în slujba cetăţeanului. În locul său a rămas un ofiţer devotat: col. Ioan Braje.

La mulţi ani, buni, Ilarie! Pensie lungă!

buse

CURRICULUM VITAE


    Nume: Buşe
    Prenume: Ilarie
Naţionalitate: Română
Data naşterii şi locul naşterii: 25.11.1960, sat Ceplea, comuna Plopşoru, judeţul Gorj
Starea civilă: căsătorit, 3 copii
Stagiu militar: satisfăcut
Religie: ortodoxă

EXPERIENŢĂ PROFESIONALĂ:

 Din anul 15.12.2004 şi până în 01.06.2016 am îndeplinit funcţia de adjunct al inspectorului şef, şeful Inspecţiei de Prevenire la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Semenic” al judeţului Caraş – Severin, cu adresa în Reşiţa, strada Castanilor, nr. 123.
În perioada 11.08.1998 – 15.12.2004 am fost comandantul Grupului de Pompieri „Nicolae Cena” Caraş – Severin (actualmente Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Semenic” al judeţului Caraş – Severin), cu adresa în Reşiţa, strada Castanilor, nr. 123 (până la desfiinţarea unităţii). În perioada 07.01 – 10.08.1998 am fost şi împuternicit la comanda unităţii.
În perioada 01.05.1992 – 11.08.1998 am îndeplinit funcţia de şef de stat major în cadrul Grupului de Pompieri „Nicolae Cena” Caraş – Severin (actualmente Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Semenic” al judeţului Caraş – Severin), cu adresa în Reşiţa, strada Castanilor, nr. 123. În perioada 15.12.1992 – 01.05.1993 am fost şi împuternicit la comanda Grupului de Pompieri „Nicolae Cena” Caraş – Severin (actualmente Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Semenic” al judeţului Caraş – Severin), cu adresa în Reşiţa, strada Castanilor, nr. 123.
În perioada 08.1991 – 01.05.1992 am îndeplinit funcţia de comandant la Detaşamentul de Pompieri Reşiţa (fosta Companie de Pompieri Reşiţa), cu adresa Reşiţa, strada Castanilor, nr. 123.
În perioada 1988 – 1989 am îndeplinit funcţia de comandant la Detaşamentul de Pompieri Reşiţa (fost Companie de Pompieri Reşiţa), cu adresa Reşiţa, strada Castanilor, nr. 123.
În perioada 1987 – 1988 am îndeplinit funcţia de inspector II la Grupul de Pompieri „Nicolae Cena” Caraş – Severin (actualmente Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Semenic” al judeţului Caraş – Severin), cu adresa în Reşiţa, strada Castanilor, nr. 123.
În perioada 1985 – 1987 am îndeplinit funcţia de comandant la Secţia de Pompieri Oraviţa (fosta Companie de Pompieri Oraviţa).
În perioada 1984 – 1985 am îndeplinit funcţia de locţiitor comandant companie în cadrul Grupului de Pompieri al judeţului Prahova – Compania de Pompieri Sinaia.
În perioada 1979 – 1980 am fost angajat în cadrul Întreprinderii Constructoare de Maşini Reşiţa.
EDUCAŢIE ŞI FORMARE:

În perioada 2007 – 2009 am urmat cursurile de masterat pe tema „Management şi Finanţare în Administraţia Publică” în cadrul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad, Facultatea de Ştiinţe Economice.
În anul 2000 am urmat cursul postuniversitar de specializare în domeniul „Management” în cadrul Academiei de Poliţie „A.I.Cuza” – Centrul de Studii Postuniversitare Bucureşti.
În perioada 1999 – 2000 am urmat cursurile Universităţii „Politehnica” din Timişoara – Asociaţia pentru pregătire continuă (ASFOC) – curs postuniversitar „Management şi Managementul Resurselor Umane”.
În perioada 08.1984 – 09.1989 am urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Militare – Facultatea de Arme Intrunite.
În perioada 1981 – 1984 am urmat cursurile Şcolii de Ofiţeri a Ministerului de Interne – Arma Pompieri.
În perioada 22.03.1980 – 22.06.1981 am fost încorporat la Grupul de Pompieri Caraş – Severin – Compania de Pompieri Oraviţa.
În  perioada 1977 – 1979 am urmat treapta a II – a la Liceul Industrial nr. 5 Reşiţa.
În perioada 1975 – 1977 am urmat treapta I la Liceul Industrial nr. 1 Reşiţa, secţia electronică.
În perioada 1967 – 1975 am urmat cursurile la Şcoala Generală nr. 7 din Reşiţa.


APTITUDINI ŞI COMPETENŢE TEHNICE:

Experienţă bună a managementului de proiect şi al echipei

 

Începînd cu data de 1 iunie 2016, Prim-adjunctul ISU Semenic, col. Iralie Buşe, trece în rezervă.

Ce v-a determinat să deveniţi pompier ?
Când eram copil tata îmi povestea amintiri de pe vremea când şi-a satisfăcut stagiul militar la pompieri în Ardeal, la  Sighetul Marmaţiei, Şimleul Silvaniei,pe centre de instrucţie (3000 de militari ...).
Datorită sportului (am jucat fotbal, handbal, şah, dar marea dragoste a fost tenisul de masă ...) am ajuns să satisfac stagiul militar la Grupul de Pompieri Caraş-Severin, fiind repartizat la Compania de Pompieri Oraviţa. Aici am cunoscut oameni deosebiţi dar şi „altfel de oameni”, am învăţat ABC-ul meseriei de pompier , am avut „botezul focului”; mi s-a părut ceva deosebit să fii pus să salvezi oameni, animale, bunuri materiale, etc.

Ce v-aţi dorit, aţi visat, când aţi ieşit din şcoala militară ?
Am fost promoţia de ofiţeri pompieri 23 august 1984, pe care am absolvit-o pe locul 3.
Mi-am dorit să-mi fac datoria de militar faţă de ţară şi popor (fără a fi lozincă), să-i reprezint cu cinste şi mândrie pe părinţii mei, oameni simpli, muncitori, care au făcut tot ce au putut pentru a mă creşte şi educa şi doresc şi pe această cale să le mulţumesc din suflet pentru tot ce au făcut. Ştiu că sunt mândri  de mine  şi de fratele meu. Şi nu numai de noi ..

Cînd şi cum a fost „botezul focului” ?
Ca ofiţer, dacă-mi amintesc bine a fost la o casă particulară  în Oraviţa, unde au fost scoase 3 butelii de aragaz (ascunse sub tabureţi ...)

Care a fost cea mai grea misiune, decizie din viaţa dumneavoastră ?
Cea mai grea misiune ?  Au fost multe misiuni , în locaţiile unde era conducerea ţării, preşedintele, prim ministru, delegaţii străine, etc., inundaţiile din Caraş-Severin în perioada 1992-2015, incendiile de la CET 7 Noiembrie, Cinematograful „Cinema Muncitoresc”, Casa Corpului Didactic, explozia de pe str Ioan Corvin din Reşiţa, etc.
Cea mai grea decizie ? Au fost multe decizii importante de luat. Mai ales când era vorba de oameni. Au fost multe momente când am fost obligat ca din 2 rele să o aleg pe cea mai puţin rea ...
Nu m-a obligat nimeni să devin militar. Eu am luat această decizie, am mers la examen, l-am luat iar acum sunt pensionar militar cu gradul de colonel. Prin funcţiile pe care le-am deţinut trebuia să îndeplinesc anumite sarcini, misiuni, să lucrez cu oameni. Eu nu am venit în armată să-mi cîştig existenţa, ci să-mi fac datoria.

Ce aţi încercat să construiţi la locul de muncă ?
Nu am încercat ci am pregătit alături de alţi colegi oameni pentru viaţă, pentru societete. Am format colective în acest sistem militar, rigid. Cu colectivele avute am obţinut numai rezultate de „FB”.
Toţi oamenii sunt importaţi , nici unul nu este indispensabil. Într-un grup, foarte importantă este coeziunea. Am ţinut la toţi cei cu care am lucrat în cei peste 36 de ani de militar, dar am considerat că nimeni nu are voie să strice atmosfera în echipă. Toţi au avut dreptul la opinie,     mi-am dorit oameni cu personalitate, dar să nu divizeze echipa. În echipă nu putem fi adversari.
Un bun manager, un şef trebuie să fie în primul rând un model pentru alţii, un exemplu de corectitudine, de punctualitate, de onestitate şi moralitate, de comportament. Trebuie să dea dovadă de :
-    Respect faţă de muncă, faţă de sine şi colegi;
-    Rigoare, dăruire, seriozitate;
-    Atitudine şi profesionalism;
-    Hotărâre şi credinţă;
-    Ordine şi disciplină;
-    Inteligenţă şi responsabilitate;
-    Onoare şi sacrificiu;
-    Moralitate, cinste şi corectitudine;
-    Pragmatism, performanţă şi calitate;
-    Putere de muncă, solidaritate, spirit de echipă;
-    Integritate şi încredere.
„Legea lui Buşe” – Bunul simţ şi bunele maniere nu vin în contradicţie cu exigenţa şi autoritatea.

Ce credeţi că e bine, de neînlocuit la ISU ?
Sunt multe lucruri bune la ISU Caraş-Severin. Sunt foarte mulţi oameni de caracter, de care am fost şi sunt mândru. Dar nu e pădure fără uscături ....
Dacă tragem linie şi facem o analiză unde ne situăm vă las pe dumneavostră să alegeţi, eu fiind mândru că de câţiva ani pompierii sunt la nivel naţional pe locul I la încrederea populaţiei în instituţiile statului român.

Ce credeţi că e rău şi ar trebui modificat ?
În primul rând în domeniul legislaţiei: Este stufoasă, lăsând din păcate loc la interpretări. Există o vorbă: „Unde-i lege nu-i tocmeală !”. La noi în prevederile legale pe lângă ambiguităţi mai găsim expresiile „se recomandă” sau „de regulă”...
În al 2-lea rând trebuie lucrat la încadrarea cu personal a unităţii. În 2011 s-au tăiat peste 300 de posturi. S-a vorbit şi se vorbeşte mult şi frumos dar DOAR ATÂT ! Aştept să văd reforma promisă. Mă tem că va fi o mare păcăleală.
În al 3-lea rând pregătirea cadrelor pe specialităţi trebuie regândită la nivel naţional. Punct.
În al 4-lea rând asigurarea logistică de care este nevoie. La ISU Caraş-Severin nu există poligon de antrenament dotat cu toate cele necesare.
Reşiţa are nevoie de o a 2-a subunitate profesionistă de intervenţie.
Este nevoie de un poligon de distrugere a muniţiei asanate.
Este nevoie de o subunitate la Băile-Herculane;
Este nevoie de o investiţie sau măcar reparaţii capitale la Reşiţa, Caransebeş, Moldova Nouă şi Bozovici !
Multe dintre acestea ţin de administraţia locală ....
O altă problemă necesară este asigurarea personalului în caz de accidente, decese. Noi suntem în război “ permanent”.

Ce v-aţi dorit să faceţi şi nu aţi făcut în decursul anilor ? Regrete ..... împliniri ....
Consider că am avut multe împliniri. În primul rând în munca cu oamenii. Pentru mine a fost o mândrie şi o onoare să conduc în cei peste 29 de ani diferite structuri. Pentru alţii a  conduce eu o numesc povara funcţiei sau mai pe româneşte unele funcţii sunt „o pălărie prea mare pentru ei”;
Doar munca nu ajunge, trebuie să ai şi calităţi native, de şef, de conducător;
Sunt mândru de majoritatea colegilor cu care am lucrat. Nu aş fi EU dacă aş spune că am avut şi neîmpliniri, nerealizări.
Aş vrea să le mulţumesc în primul rând colegilor din Inspecţia de Prevenire (câţiva ofiţeri, o mână de subofiţeri şi maxim 2 civili ...) cu care am obţinut rezultate neaşteptate pentru foarte mulţi , cu care ne-am clasat în partea de sus într-o statistică a Inspecţiei de Prevenire pe judeţe din 2005 până în martie 2016.
Am obţinut „Inspectorul anului” pe ţară în 2009 – ing. Florescu Mircea. Un judeţ sărac dar cu oameni bogaţi sufleteşte, mulţi dintre colegii mei fiind dedicaţi meseriei şi armei pe care au ales-o.
În al doilea rând aş dori să le mulţumesc tuturor celor cu care am lucrat până în 2004 dar şi până la pensionare (Oraviţa, Reşiţa de 2 ori, stat major, comandă)...
Am fost şi sunt mândru de majoritatea colegilor cu care am lucrat în diverse funcţii, la diferite misiuni şi sarcini în cei peste 36 de ani de militar, peste 31 de ani de ofiţer, 29 de ani de conducere...                                                   Salarizarea personalului să se facă în funcţie de importanţa şi riscul normelor, a responsabilităţilor ce revin funcţiilor dintr-un sistem. . .
Prin dumneavoastră aş dori să transmiteţi mulţumirile mele familiilor foştilor mei colegi militari şi civili pentru faptul că i-au înţeles, i-au sprijinit în nobila meserie pe care şi-au ales-o, pentru timpul când şi cât au lipsit de lângă cei dragi..., familii care le-au simţit lipsa.
La fel, dar nu în ultimul rând aş dori să mulţumesc membrilor familiei mele (soţie, copii, frate, părinţi, etc.) cât şi tuturor celor care m-au ajutat de-alungul timpului ...

Sistemul militar şi-a pus amprenta pe felul meu de a fi , pe lângă educaţia pe care mi-au dat-o părinţii...

În acestă unitate am plecat de la soldat până la comandant. Ies la pensie adjunct al inspectorului şef.. Oportunităţi superioare am avut,  dar decizia finală mi-a aparţinut !

Sunt conştient şi mândru că în cei peste 30 de ani de ofiţer mi-am pus amprenta şi personalitatea în foarte multe probleme ce ţin de nobila noastră armă şi meserie şi nu numai ...
Sunt mândru că am fost coleg cu ei !
Sunt ferm convins că se puteau obţine rezultate mult superioare dacă ...
Din păcate egoismul, interesul personal, ambiţiile, oportunismul , invidia, răutatea şi-au făcut loc şi printre noi ...
Despre unii se poate spune că reprezintă „omul potrivit la locul potrivit” cât şi că „omul sfinţeşte locul”.
Pentru faptul că am fost colegi cu mine, deci şi eu cu ei, LE MULŢUMESC !
Le doresc în primul rând multă sănătate, putere de muncă, împliniri în plan personal, cât şi profesional, alături de cei dragi şi apropiaţi lor.

TOATE REZULTATELE obţinute nu sunt doar meritul meu ci le-am obţinut împreună cu uniidintre  colegii mei.
Sunt mândru că am fost pompier!
Am parcurs toate treptele ierarhiei. Nu am plătit niciodată poliţe (chiar dacă unii meritau .... şi ocazii am avut ).
Sunt mândru că am slujit în acestă unitate şi judeţ.
Le doresc să obţină fiecare dintre colegii care au rămas pe funcţiile pe care sunt sau vor fi măcar rezultatele obţinute de mine. Aş fi fericit să aud aceste lucruri.
Le doresc să se poată uita în ochii celor cu care vin în contact în îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor ce le revin, aşa cum eu am putut şi pot !
Le doresc să dea fiecărei zile şansa de a putea spune că „e cea mai frumoasă zi din viaţa mea” ! ...

Să fie buni, buni colegi, să dea dovadă de onoare, colegialitate, umanitate !.

Să fie PATRIOŢI ! Să nu uite că în acest pământ românesc sunt îngropaţi străbunii noştrii ... Ei reprezintă TRECUTUL, NOI = PREZENTUL şi avem obligaţia de A LUPTA cu toţii pentru un VIITOR MAI BUN, pentru VIITORUL COPIILOR ŞI NEPOŢILOR NOŞTRII !

Am dezvoltat cât am putut şi uneori cât am fost lăsat relaţiile cu reprezentanţii societăţii civile, ai consiliului judeţean şi consiliilor locale, ai instituţiei prefectului şi primăriilor, cu oameni de cultură, cult şi sport, cu reprezentanţii altor instituţii şi operatori economici, etc.

După peste 36 de ani de militar am considerat că este momentul să mă retrag din activitate, să las locul altor colegi mai tineri să ducă cu onoare, curaj şi devotament atribuţiile funcţiei pe care consider că am îndeplinit-o cu cinste şi mândrie (aşa cum a fost apreciată de reprezentanţii altor structuri la nivel judeţean şi naţional).
Ştiu că las o moştenire la care s-a muncit mult, dar trăiesc cu speranţa că lucrurile pozitive vor fi duse şi dezvoltate în continuare.
Sunt mândru că am fost unul din cei 2 care am adus SMURD-ul în acest judeţ (SIAMUD). Am fost al 3-lea judeţ din ţară , după Mureş şi Braşov şi întradevăr printre ultimii în sistemul integrat de Situaţii de Urgenţă „al lui Arafat”...
Am fost cel care i-a lansat pentru prima dată invitaţia dr. Arafat acum peste 25 de ani de a veni în judeţ (la Tîrgu Mureş) şi a venit (era pe vremea când eram şef de stat major).
Din proprie iniţiativă am realizat, am făcut multe lucruri. Astfel am realizat  primul parteneriat cu Episcopia Caransebeşului (din Caraş-Severin) în 2008 (demersurile le-am început cu un om de o aleasă ţinută, episcopul pe atunci Laurenţiu Streza, mitropolitul Ardealului de astăzi şi le-am finalizat cu episcopul Lucian). Cultele romano şi greco catolice nu mi-au dat nici un răspuns până în prezent ...
Am realizat alături de colegi o capelă care are hramul „Iosif cel Nou de la Partoş” , patronul bănăţenilor şi al pompieriilor ortodoxi români– 15 septembrie 2004.
Am finalizat o investiţie (Compania de pompieri Oraviţa) care are hramul tot pe sfântul pompierilor ortodoxi români – 15 septembrie 2014.
Am finalizat o RK (mansarda de la Reşiţa) – 2014.
Am realizat Colţul de Mineralogie Estetică Constantin Gruescu (fost militar la pompierii Cărăşeni), singurul existent  într-o  unitate militară din România din – 08.09.2006.
Am scos o carte cu amintiri de când era militar pompier Constantin Gruescu „Cu focul inimi stingând flăcări vrăjmaşe” – septembrie 2007 – lansare Băile Herculane, etc.

Am iubit această meserie şi artă, această unitate şi oamenii ei.

În viaţa omului sunt unele momente care nu se pot uita: prima zi de şcoală, prima zi de liceu, prima zi de facultate, absolvirea, căsătoria, naşterea copiilor, prima zi de armată, prima zi de cadru militar. Tot aşa este şi ieşirea la pensie: 01.06.2016.

Cu sentimentul datoriei împlinite, al onoarei de om şi militar,
Am onoarea să vă salut dragi colegi !

„Onoarea este un amestec natural de respect pentru oameni şi pentru sine însuşi” – Voltaire;

„Adevărata CRIZĂ este CRIZA INCOMPETENŢEI” – Albert Einstein;

„În armată trebuie să funcţioneze LEGEA ONOAREI, A CODULUI UNIFORMEI MILITARE”

„DRAPEL, IMN ŞI UNIFORMĂ”

Ce veţi face ca tânăr pensionar ?
„Tînăr pensionar ?”
În cariera mea militară mi-am neglijat sănătatea şi nu am putut aloca timpul pe care mi l-aş fi dorit familiei.
În primul rând îmi doresc sănătate, aşa relativă cum este în prezent.
Sigur voi acorda mult mai mult timp familiei.
Alte activităţi: vom trăi şi vom vedea .
Propuneri, proiecte am. Spre care mă voi îndrepta deocamdată este prematur să mă pronunţ. Deocamdată voi fi la dispoziţia FAMILIEI MELE !


Tag-uri: COL.ILARIE BUŞE, ISU SEMENIC, PENSIE, REZERVA, Interviu

Copyright (c) 2013, M-SecurityNews
Realizare: LIDER DESIGN