BMTF, 7 ian – Soldaţi ruşi au fost desfăşuraţi în oraşul Tombouctou din nordul statului vest-african Mali, pentru a instrui forţele locale într-o bază abandonată de trupele franceze luna trecută, a declarat joi purtătorul de cuvînt al armatei maliene, transmite Reuters, preluată de Agerpres.

Guvernul din Mali a indicat în decembrie că instructori ruşi au sosit în ţară, însă Bamako şi Moscova au oferit deocamdată puţine detalii despre această desfăşurare, cum ar fi numărul de militari implicaţi sau misiunea lor exactă.

Sosirea ruşilor a declanşat critici puternice din partea unor state occidentale, în frunte cu Franţa, fosta putere colonială în Mali.

Occidentalii spun că din aceste forţe fac parte mercenari ai grupului Wagner, pe care îi acuză de încălcări ale drepturilor omului în alte ţări.

Guvernul de la Bamako a negat prezenţa mercenarilor, afirmînd că militarii ruşi se află în Mali în cadrul unui acord bilateral.

Avem achiziţii noi de avioane şi echipamente de la ei (ruşi). Costă mult mai puţin să ne instruiască la faţa locului decît să ne deplasăm noi acolo. Ce este rău în asta?’, a declarat pentru Reuters purtătorul de cuvînt al armatei maliene.

El nu a precizat cîţi ruşi au fost trimişi la Tombouctou.

Localnici au spus pentru Reuters că bărbaţi ruşi în uniformă au fost văzuţi conducînd în oraş, însă nu le-au putut estima numărul.

Ministerul Apărării de la Moscova nu a fost disponibil deocamdată pentru comentarii, menţionează agenţia de presă.

Sosirea forţelor ruse în Mali urmează după desfăşurări de trupe în alte cîteva zone fierbinţi din Africa, ca parte a ceea ce analiştii apreciază ca fiind o tentativă a Moscovei de a recupera influenţa pe continent după o lungă absenţă în urma destrămării Uniunii Sovietice în 1991.

Franţa a ajutat la recapturarea oraşului Tombouctou în 2013 de la militanţii avînd legături cu Al-Qaeda. Retragerea Franţei din acest oraş face parte dintr-o reducere semnificativă a forţei anterioare de 5.000 de militari desfăşuraţi în regiunea Sahel pentru a lupta contra grupărilor jihadiste.

Şi în Mali, ca mai peste tot în Africa, contractorii privaţi de securitate sînt un subiect la modă. Cum la modă sînt şi luptătorii din Forţele Speciale.

Companiile Militare/de Securitate Private sînt entităţi organizaţionale care oferă contra cost servicii specializate şi expertiză militară, fiind încadrate uneori în categoria fenomenului de mercenariat. Sînt cunoscute şi sub denumirea de: contractori militari privaţi, contractori de securitate privaţi, corporaţii militare private, firme militare private, furnizori de servicii militare etc. Serviciile de expertiză oferite sînt asemănătoare celor sigurate de structurile guvernamentale militare sau de poliţie. Cu consimţămîntul guvernului pot oferi şi servicii în teren pentru forţele armate. Firma americană de securitate cea mai cunoscută din Iraq a fost „Blackwater Security Consulting”, care are angajaţi foşti militari din forţele speciale (DELTA, SEALS etc.), pentru a îndeplini misiuni încredinţate pînă acum doar „US Army”. „Blackwater” a fost o firmă tipică în domeniul securităţii. Ea a fost înfiinţată de doi foşti ofiţeri SEALS.

Majoritatea dicţionarelor definesc mercenarul ca fiind persoana care lucrează pe bani sau alte avantaje, un militar profesionist care se angajează pentru a servi într-o armată străină. După încetarea „războiului rece” recurgerea la serviciile CMP/CSP a cunoscut un avînt deosebit ceea ce a avut drept consecinţă o creştere considerabilă a numărului acestora.

Principalii factori care au determinat această dezvoltare sînt: reducerea cheltuielilor alocate de către state în scopuri militare; creşterea complexităţii armamentelor şi echipamentelor militare cu dificultăţi în întreţinerea şi folosirea lor; sarcini sporite în sfera achiziţiilor, monitorizării sistemelor de armament, logistic cu extindere şi spre teatrele de război şi luptă; reducerea masivă a efectivelor militare, fărîmiţarea statelor şi apariţia unor conflicte la nivel local; raţiunile economice care determină noile state, dar şi pe cele dezvoltate şi unele organizaţii internaţionale să se orienteze către sectorul privat pentru unele servicii pînă nu demult exclusiv militare.