Frontline News

Israelul – genocid și anexări unilaterale de teritorii

BMTF, 19 dec – Organizaţia internaţională Human Rights Watch (HRW) estimează într-un raport publicat joi că Israelul comite ”acte de genocid” prin restrîngerea accesului la apă pentru palestinienii din Fîşia Gaza de la începerea războiului între Israel şi Hamas, în urmă cu peste un an, transmit AFP şi Reuters, preluate de Agerpres.

”Autorităţile israeliene au creat în mod deliberat condiţii de viaţă vizînd distrugerea unei părţi a populaţiei din Gaza, privînd intenţionat civilii palestinieni din enclavă de un acces adecvat la apă, ceea ce probabil a cauzat mii de decese”, scrie HRW într-un comunicat.

”Făcînd acest lucru, autorităţile israeliene sînt responsabile de crime contra umanităţii prin exterminare şi de acte de genocid”, adaugă ONG-ul.

”Am descoperit că guvernul israelian ucide intenţionat palestinieni în Gaza prin privarea lor de apa de care au nevoie pentru a supravieţui”, a declarat directoarea Human Rights Watch pentru Orientul Mijlociu, Lama Fakih, într-o conferinţă de presă.

Ministerul de Externe israelian a reacţionat la acuzaţiile formulate de Human Rights Watch, afirmînd că raportul elaborat de această organizaţie este ”plin de minciuni neruşinate”.

”Acest raport este plin de minciuni neruşinate, chiar dacă provine de la HRW, pentru care ştacheta este deja coborîtă”, a declarat diplomaţia israeliană într-un comunicat. De asemenea, MAE israelian a denunţat ceea ce a numit o ”propagandă anti-israeliană”.

Israelul a respins constant toate acuzaţiile de genocid, afirmînd că respectă dreptul internaţional şi că are dreptul de a se apăra după atacul terorist fără precedent comis de mişcarea palestiniană Hamas în 7 octombrie 2023, care a declanşat actualul război din Fîşia Gaza.

Human Rights Watch este a doua mare organizaţie pentru drepturile omului care foloseşte în ultima lună cuvîntul genocid pentru a descrie acţiunile Israelului în Fîşia Gaza, după ce Amnesty International a publicat un raport care ajunge la concluzia că Israelul comite un genocid în enclava palestiniană.

Acuzațiile organizației internaționale vin în timp ce forțele israeliene au intrat pe teritoriul Syriei pentru prima dată în jumătate de secol cu scopul de a preveni noile autorități – rebelii islamiști care l-au răsturnat de la putere pe Bashar al-Assad – să profite de capacitățile militare ale armatei syriene pentru a ataca Israelul, potrivit versiunii oficiale. Incursiunea în Syria, care reprezintă a treia operațiune terestră a armatei israeliene din octombrie 2023, după Gaza și Liban, a venit într-un moment în care syrienii abia ce sărbătoreau sfîrșitul a 13 ani de război civil.

Israelul a stârnit îngrijorări la nivel internațional în legătură cu incursiunea sa în Syria, pe care a justificat-o argumentînd că acordul de retragere a trupelor din 1974 dintre cele două țări „s-a prăbușit” odată cu căderea regimului lui Assad. Mișcările de trupe au fost acompaniate de o campanie masivă de bombardamente aeriene care au distrus sute de ținte militare și civile de pe întreg teritoriul Syriei. Tancurile și buldozerele au continuat să se deplaseze înspre zona de graniță. Pe platoul stîncos din Golan, principalul rezervor de apă potabilă din regiune, căderea regimului Bashar al-Assad a stîrnit emoții complicate și contradictorii și a creat o nouă realitate neașteptată, scrie The Guardian.

După mai bine de un an de război cu Hezbollah în Liban, timp în care rachetele lansate de militanți au căzut peste satele din Golan, tancurile și trupele israeliene sînt din nou în ofensivă. De această dată, însă, ele înaintează înspre est, în loc de nord, și pătrund tot mai adînc pe teritoriul Syriei. Potrivit declarației oficiale din partea armatei israeliene, IDF a distrus, printre altele, 15 nave militare syriene în porturile Al Bayda și Latakia și zeci de rachete aer-aer cu o rază de acțiune de pînă la 190 de kilometri. A fost una dintre cele mai mari operațiuni din istoria forțelor aeriene ale Israelului, scrie El Pais.

Israelul a capturat Înălțimile Golan în 1967 și a anunțat anexarea unilaterală a regiunii în 1981. Cea mai mare parte a comunității internaționale nu recunoaște dreptul Israelului asupra teritoriului ocupat, cu toate că administrația Trump a recunoscut anexarea în 2019. Regiunea Golan și zona tampon dintre Israel și Syria au o poziție geografică specială aflată la intersecția a patru țări – Syria, Israel, Liban și Iordania. Rămîne de văzut dacă nevoia de a securiza zona este justificată sau ea va servi unei agende mai extinse.

REZILIENȚĂ TRANSFRONTALIERĂ INTELIGENTĂ ÎN SITUAȚII DE URGENȚĂ

Președintele Consiliului Județean Caraș-Severin, Silviu Hurduzeu, a semnat un nou proiect transfrontalier, cu o valoare de aproximativ 2,3 milioane de euro, finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Interreg IPA România-Serbia. Consiliul Județean Caraș-Severin implementează un nou proiect ambițios pentru creșterea rezilienței în fața situațiilor de urgență din zona transfrontalieră româno-sîrbă.

Partenerii Consiliului Județean Caraș-Severin în cadrul acestui proiect sînt: Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Semenic” al Județului Caraș-Severin, Orașul Vârșeț și Inspectoratul de Jandarmi Județean „G-ral de brigadă Vasile Zorzor” Caraș-Severin.

Reziliența/rezistența inteligentă transfrontalieră înseamnă consolidarea colaborării între autoritățile române și sîrbe, prin schimburi de bune practici și strategii comune de intervenție, implicarea comunităților locale, atît în prevenirea, cît și în gestionarea situațiilor de urgență, dar și utilizarea echipamentelor de ultimă generație pentru intervenții mai rapide și mai eficiente în caz de incendii, inundații sau accidente chimice, biologice, radioactive ori nucleare.

Situațiile de urgență care pot apărea în zona de graniță necesită acțiuni comune de consolidare a protecției și prevenirii unor astfel de situații, antrenament adecvat pentru specialiștii din acest domeniu și creșterea gradului de conștientizare în rîndul populației din România și Serbia.

„Vorbim despre un proiect ambițios care vizează creșterea rezilienței în fața situațiilor de urgență din zona transfrontalieră. Împreună cu partenerii sârbi, vom achiziționa echipamente cu tehnologie avansată pentru prevenirea și gestionarea dezastrelor. Comunitățile din zona de graniță vor fi implicate activ în gestionarea riscurilor, prin crearea unei rețele transfrontaliere de voluntari. În plus, instituțiile partenere, prin specialiștii lor, vor participa la un exercițiu tactic ce are ca scop antrenarea și simularea unor situații de risc transfrontalier”, a declarat președintele Silviu Hurduzeu.

Aceste exerciţii sînt esenţiale pentru pregătirea echipelor de salvatori din Banatul Istoric pentru a reacţiona rapid şi într-o manieră coordonată în cazul producerii unor dezastre și oferă cadrul necesar pentru o mai strînsă colaborare referitoare la prevenirea catastrofelor, evaluarea riscului, pregătire şi planificare – inclusiv mai multe exerciţii comune periodice pentru profesioniștii situațiilor de urgență.

Prin proiect se vor stabili legături între tehnologie, instituții responsabile și comunitate.

Astfel, comunitățile din zona de graniță vor avea un rol activ în gestionarea riscurilor prin crearea unei rețele transfrontaliere de voluntari.

Finanțarea proiectului „Reziliență transfrontalieră inteligentă în situații de urgență”  (RORS00043) este asigurată în proporție de 85% de Uniunea Europeană prin Programul Interreg IPA România-Serbia, în timp ce fiecare partener asigură o cofinanțare proprie, 15% pentru partenerul sârb și de 2% pentru fiecare partener român, diferența de 13% fiind susținută de Guvernul României.

Proiectul de față reprezintă o continuare firească a colaborării inter-instituționale transfrontaliere după succesul proiectului anterior ”Rețea comună durabilă pentru situațiile de urgență din Banat”, finanțat, de asemenea, prin programul Interreg IPA CBC România-Serbia – Apelul II, eMS nr. 283 Axa prioritară 2, Obiectivul 2-2.

PUCIUL DE CINCI ORE DE LA SEUL

BMTF, 4 dec – Președintele sud-coreean Yoon Suk Yeol, susținut de Occidentul colectiv, a decretat, ieri, Legea marțială, transmite agenția de presă Yonhap.

Președintele spune că Legea marțială este necesară pentru a combate actorii anti-statali din interiorul Coreei de Sud și pentru a se apăra împotriva amenințării tot mai mari din partea Coreei de Nord! „Pentru a proteja Coreea de Sud liberală de ameninţările reprezentate de forţele comuniste nord-coreene şi pentru a elimina elementele anti-statale (…), declar legea marţială de urgenţă”, a spus preşedintele în alocuţiunea sa, conform AFP. El a acuzat opoziţia, care controlează Parlamentul, că simpatizează cu Coreea de Nord şi paralizează guvernul cu activităţi antistatale, conform AP. Un fel de ne invadează rușii!

Comandantul legii marțiale din Coreea de Sud, generalul de armată Park An-Soo, anunță suspendarea parlamentului și a partidelor politice, precum și controlul total asupra mass-media. Upssss…

Liderul partidului de guvernămînt de la Seul a spus că armata nu ar trebui să respecte „legea marțială neconstituțională”…

La rîndul său, Partidul Democrat, aflat în opoziție, dar care controlează parlamentul, a anunțat că nu-l mai recunoaște pe Yoon ca președinte și intenționează să conteste legea marțială.

Cîteva ore mai tîrziu, Parlamentul sud-coreean a votat pentru ridicarea legii marțiale și demiterea președintelui Yoon Suk Yeol, care, puțin mai devreme, în cadrul unui discurs televizat a promis că „În următoarele 10 zile, voi eradica forțele anti-statale…”

Un sondaj recent realizat de Yonhap arată că rata de încredere a președintelui Yoon Suk-yeol este de doar 25%, 71,0% dintre respondenți exprimînd opinii negative asupra acțiunilor sale. Acest sondaj a fost realizat înainte de declararea legii marțiale!

Partidul Puterea Populară, de guvernămînt, deține în prezent un rată de încredere de 32,3%, în timp ce Partidul Democrat, de opoziție, este în frunte cu 45,2%.

Parlamentul a votat, după ce parlamentarii opoziției au luat cua salt clădirea păzită de militari și au reușit să intre în aulă, baricadîndu-se înăuntru.

Armata părăsește clădirea parlamentului sud-coreean după ce membrii parlamentului au adoptat o rezoluție pentru ridicarea legii marțiale, relatează YTN.

Potrivit informațiilor, aseară, președintele sud-coreean a fost arestat și pus sub acuzare.

Președintele Coreei de Sud a anunțat că acceptă decizia parlamentului de a ridica legea marțială, potrivit agenției de presă Yonhap.

Întreg puciul a durat cinci ore!

Ce an va fi 2025!!!

PRIMĂVARA ARABĂ SYRIANĂ, OFENSIVA DE IARNĂ

BMTF, 2 dec – Scriam în octombrie 2019 că impredictibilitatea politicii externe americane în Orientul Mijlociu va avea consecințe pe termen lung și foarte lung. Unele vor fi vizibile în perioada imediat următoare, altele – precum reapariția în prim plan a Statului Islamic! – în lunile următoare. Dar, ce nu va fi de neglijat, este repoziționarea statelor puternice, cu grad mare de beligeranță, din OM. Lucru care s-a întîmplat în aceste zile cînd, în urmă cu cîteva zile, Forțele rebele au lansat cea mai mare ofensivă împotriva guvernului de la Damasc, din ultimii ani. Pînă ieri, acestea au preluat controlul asupra unor „părți importante” din al doilea oraș ca mărime al țării, Alep.

Ofensiva surprinzătoare a determinat primele atacuri rusești asupra Alepului din 2016 și a determinat retragerea trupelor militare syriene din oraș, care acum se concentrează în regiunea Hamma. Atacul a fost condus de gruparea militantă islamistă Hayat Tahrir al-Sham (HTS) – care are o istorie lungă și implicată în conflictul syrian.

Situația în zonă este atît de ambiguă, din cauza multitudinii de actori prezenți pe cîmpul de luptă și în spatele acestora, încît în deșertul de la intersecția provinciilor Homs, Hama și Deir ez-Zor, continuă bătălia fake-news-urilor, a zvonurilor și auzitelor. În prima zi de lupte, au existat știri despre mobilizarea forțelor „Armatei Syriei Libere” (fostă „Jaysh Maghawir al-Thawra”), antrenate la baza americană de la At-Tanf, și despre presupusa lor înaintare fie spre Palmyra, fie spre Tifor sau chiar Damasc. Puterea grupului este dată de cîteva sute de oameni, iar teoretic s-ar fi putut infiltra prin deșert – mai ales avînd în vedere retragerea trupelor armatei syriene. Dar, pînă acum, nu există nici o dovadă clară în acest sens în spațiul public. Din Deir ez-Zor, tribul Bakkarah loial lui Bashar Assad ar fi plecat în prima zi și s-a deplasat în forță la Alep. În mod similar, părți din divizia a 4-a a lui Maher Assad s-ar fi mutat din Deir ez-Zor, deși se pare că nici măcar nu erau acolo!

Acest lucru nu i-a împiedicat pe militanții (atît ISIS, cît și HTS cu SNA) să susțină că convoaiele de sprijin pentru Assad au fost deja bombardate de militanți. Unii au scris despre ISIS, alții despre „Armata Syriană Liberă”, de la Et-Tanf. Drept urmare, nimeni nu a mers nicăieri și nimeni nu a ucis pe nimeni! Totuși, în a treia zi de la declanșarea ofensivei de iarnă, s-au pus în mișcare adevăratul sprijin!

Au apărut filmări în care detașamentele milițiilor șiite iraqiene „Al-Hashd al-Shaabi” trec granița în Syria la punctul de trecere oficial al frontierei Al-Bu Kamal de la Al-Qaim-ul iraqian. Avînd în vedere că baza militară irakiană numită după Imam Ali este destul de aproape de Al-Bu Kamal, iar mai la vest există un drum care duce direct la Palmyra, dinspre sud, este logic să presupunem că întăririle s-au împărțit în mai multe coloane, iar filmările au capturat doar una dintre ele, care a și fost imediat „distrusă” în mass-media, cu pretenții de un atac al americanilor.

După cum am mai scris, apariția detașamentelor iraqiene „Al-Hashd al-Shaabi” nu ar trebui contabilizată ca o mișcare iraniană, deoarece Al-Hashd al-Shaabi cu siguranță nu se consideră a fi grup deschis pro-iranian.

Spectacolul oferit de grupările care au luat cu asalt Alepul par să aibă o legătură strînsă cu situația conflictuală globală între Occidentul Colectiv și Axa de Rezistență. Imperiul Globaliștilor a preluat inițiativa în Teatrul de Operații Global (TOG) și a lansat războiul hibrid, pe mai multe direcții, împotriva Axei de Rezistență. Au fost cîteva zile pline de evenimente. O discuție interesantă între reprezentanții Unchiului Sam și Sultanul Erdogan, cel care a redat Turciei statutul de putere mai mult decît regională și care păstrează o relație corectă cu Rusia lui Putin. Dacă în Războiul din Ukraina, Turcia păstrează, oarecum, o distanță corectă, înclinată, totuși spre Rusia, în războiul din Syria, Turcia și Rusia sînt inamici declarați! Extinderea operațiunilor ruse în Syria, pe fondul escaladării situației din Nord, ar putea slăbi capacitățile militare rusești pe frontul european, acolo unde utilizarea noului tip de rachetă a lovit serios inclusiv în moralul ukrainenilor. În aceste condiții, aliații de voință: Turcia – SUA – Israel, au pus mînă de la mînă pentru slăbirea capacităților militare ale Rusiei, în speranța unui miracol pe frontul din Ukraina! Și pentru că veni vorba, să nu uit: după ce a promis că va sabota interesele Rusiei peste tot în lume, ukrainenii participă la ofensiva de la Alep direct, cu instructori și armament! La fel cum au fost prezenți în Sudan dar și în Mali, de partea tuaregilor, oferindu-le inclusiv rachete AT Javeline, furnizate de americani pentru frontul din Ukraina!

După lupte grele în sudul Libanului, Israelul afost de acord să înghețe temporar războiul cu Hezbollah, pentru refacerea trupelor și a stocurilor de armament. Sigur, bombardarea Syriei reprezintă o permanență în agenda Tzahal și nu se contabilizează.

Potrivit Canalului 12 israelian, Israelul și SUA au marat consultări rapide în așteptarea căderii regimului Bashar Al-Assad! Urmează, în foarte scurt timp, Iranul, ținta finală a regimului Netanyahu, o oportunitate care se ivește o dată în viață, după cum singur recunoștea! Pînă atunci, însă, Israelul admite că are legături cu teroriștii din Syria. Potrivit Al-Mayadeen ebraic: un expert sionist în afaceri din Orientul Mijlociu, Mordechai Kedar, spune că: „Liderii facțiunilor din opoziție syriană au transmis la Tel Aviv că intenționează să deschidă o ambasadă a Israelului la Damasc și Beirut. (actualmente închisă, statele fiind în război!). Sînt în contact permanent cu liderii facțiunilor de opoziție syriană și impresia pe care o am este că nu îl consideră pe „Israel” un inamic. Facțiunile armate au cerut o listă detaliată de echipamente de la „Israel” și sînt pregătite pentru un acord de pace cu „Israelul” după ce vor prelua controlul asupra Syriei și Libanului”.

Nu există nici un dubiu că reculul suferit recent de Hezbollah din cauza ofensivei Israelului în Liban, precum și loviturile israeliene asupra comandanților militari iranieni din Syria, au jucat un rol semnificativ în decizia grupurilor jihadiste și rebele din Idlib de a trece brusc și neașteptat la Alep.

Stupul este atît de bogat în OM, încît ajutoarele se pot pierde cu ușurință. Să încerc să pun ordine în listă.

La ofensiva împotriva Alepului au fost identificate grupuri teroriste non-Takfiri. Aceste grupuri sînt compuse în principal din facțiuni aliniate cu Turcia și operează sub umbrela Armatei Naționale Syriene (SNA), care nu este același lucru cu armata oficială a statului syrian! Aceștia se concentrează pe controlul teritorial sub comanda NATO și Turcia.

Armata Națională Syriană (SNA):

1. Corpul I:

– Divizia Sultan Murad: preponderent luptători turkmeni străini. Activă în nordul Syriei, în special în Alep și Afrin.

– Divizia a IX-a: compusă din foști dezertori ai armatei syriene. Funcționează în zona rurală din nordul Alepului.

– Divizia Sultan Mehmed Fatih: numită după cuceritorul otoman al Constantinopolului. Angajat în operațiuni conduse de turci cu luptători străini.

– Brigada Sultan Suleiman Shah: Cunoscută drept „Al-Amshat”, cunoscută pentru încălcările drepturilor omului în Afrin.

– Divizia Hamza: activă în Afrin și Al-Bab. Concentrată pe securizarea zonelor controlate de Turcia.

2. Corpul II:

– Brigada Al-Majd (Brigada Gloriei): Compusă din diferite grupuri etnice străine. Funcționează în Alep și Idlib.

– Divizia Al-Hamza: Se concentrează pe zone strategice din nordul Syriei.

– Liwa Suqur al-Shamal (Northern Hawks Brigade): fortărețe din nordul Alepului.

3. Corpul III:

– Al-Jabha Al-Shamiya (Frontul Levant): Cea mai mare facțiune din SNA. Activă în regiunile Alep și Idlib. Include și fostele elemente takfiri.

– Faylaq al-Majd (Glory Corps): Lucrează îndeaproape cu forțele turce.

– Ahrar al-Sharqiya: în primul rînd extremiști din Deir ez-Zor. Acuzat de epurare etnică și jaf în zonele kurde.

Astăzi, FSA există în mare parte ca o componentă a Armatei Naționale Syriene (SNA), o coaliție susținută de Turcia care se concentrează pe ocuparea nordului Syriei.

Grupuri teroriste Takfiri/Wahhabi au fost, de asemenea, identificate în această ofensivă fulger. Acestea sînt împărțiți în facțiuni afiliate Al-Qaeda, grupuri legate de ISIS și alte organizații extremiste.

1. Grupuri Takfiri (afiliate la Al-Qaida):

– Hay’at Tahrir al-Sham (HTS): Cunoscut anterior ca Jabhat al-Nusra. HTS a jucat un rol semnificativ în războiul civil syrian, în special în nord-vest, inclusiv în regiunea Idlib. Mulți foști comandanți ISIS sînt aici, acum. Are o mulțime de luptători străini.

– Hurras al-Din (Gardienii religiei): principalul afiliat Al-Qaeda din Syria. Funcționează în Idlib și zonele învecinate. Grupul dispărut din Hayat Tahrir al-Sham (HTS). În cea mai mare parte, format din luptători străini din Arabia Saudită, Egipt, Iordania și Maroc.

– Jabhat Ansar al-Din: Acest grup a luptat împotriva forțelor guvernamentale syriene și a facțiunilor rebele rivale, în special în regiunea Idlib. Este mai puțin proeminent decît HTS sau Huras al-Din, dar încă joacă un rol important în conflictul în curs.

Există mai multe derivate ale acestor trunchiuri principale de violență, sub-facțiuni:

– Jund al-Malahim (Soldiers of Epics): specializat în tactici de gherilă;

– Jund al-Badiya (Soldații deșertului): operează în regiunile deșertice;

– Jund al-Tawheed (Soldații monoteismului): concentrat pe decapitarea „kafirilor”;

– Saraya Kabul: luptători străini.

Alte grupuri:

– Ansar al-Sunna: Activ în Alep și Idlib; rigid din punct de vedere ideologic.

– Ansar al-Islam: Mică facțiune cu fortărețe muntoase.

2. Grupuri Takfiri (afiliate ISIS):

– Ansar al-Tawheed: un afiliat cheie al ISIS. Conduce atacuri în Idlib și Valea rîului Eufrat. Cunoscut pentru atentate sinucigașe și ambuscade.

– Ezz al-Kavkaz (Caucazul Puternic): Compus din luptători din regiunea Caucaz, Ukraina și Balcani. Funcționează în nord-vestul Syriei.

– Jamaat Imam al-Bukhari: luptători din Asia Centrală, în principal din Uzbekistan.

Grupurile non-Takfiri au ca scop ocuparea teritorială, salariile luptătorilor fiind plătite direct guvernului Turciei. Operațiunile sînt concentrate în principal în nordul Syriei, inclusiv Afrin, Al-Bab și Azaz, acolo unde Turcia are interesul de a crea o zonă liberă de protecție. Are un număr mare de luptători străini din Asia Centrală și Caucaz. Sînt total ependente de Turcia pentru arme, finanțare și sprijin logistic.

Grupurile Takfiri, în schimb, au suport aproape oficial din partea CIA și Mossad, spun surse diferite și bine informate, atît cele afiliate Al-Qaeda, cît și cele ale ISIS. Afiliați Al-Qaeda sînt, în mare parte, luptători străini din întreaga lume. Atît acestea, cît și ISIS întreprin operațiuni mai ales în Idlib, Valea rîului Eufrat și deșertul syrian. Plătit de CIA și Mossad.

În ultimii patru ani, războiul din Syria a fost ca și cum s-ar fi încheiat efectiv. Puterea președintelui Bashar al-Assad este practic necontestată în marile orașe ale țării, în timp ce alte părți ale Syriei rămîn în afara controlului său direct. Acestea includ zonele cu majoritate kurdă din est, care au fost mai mult sau mai puțin separate de controlul statului syrian încă din primii ani ai conflictului. În sudul țării, unde revoluția colorată împotriva regimului lui Assad a început în 2011, au existat tulburări continue, deși relativ atenuate. În vastul deșert syrian, rebelii din gruparea Statul Islamic reprezintă încă o amenințare la adresa securității, în special în timpul sezonului de vînătoare de trufe, cînd oamenii se îndreaptă spre zonă pentru a găsi această delicatesă extrem de profitabilă. Iar în nord-vest, provincia Idlib a fost ocupată de grupuri jihadiste și rebele care au fost conduse acolo în perioada de vîrf a războiului.

Forța dominantă din Idlib este cea care a lansat atacul surpriză asupra Alepului, HTS, astăzi o interfață a Occidentului Colectiv…

LOVITURA DE STAT

Ne aflăm în plină lovitură de stat. Again, după 35 de ani. A doua. Soft. Cum le place mioriticilor contemplativi. E sub steag fals! Klaus Werner Iohannis pune în practică ultima porcărie împotriva românilor și a statului suveran, România. Sigur, nu singur – intelectual este total depășit de o astfel de operațiune! – ci împreună cu grupări din servicii, televiziuni afiliate, influenceri, ong-uri… O spun și o scriu de cîțiva ani: ăsta nu se dă plecat de la putere! În aceste zile, parte că girează un plan al globaliștilor de la Bruxelles pentru a păstra România, cu orice preț, ca feudă a neomarxismului european aflat în contondență cu suveranismul lui Donald Trump. Un cordon suveranist în inima Europei, format din Slovacia, Ungaria și România ar fi o catastrofă pentru implementarea politicilor de decarbonizare și decerebrare a continentului! Klaus Iohannis trebuie să dovedească, zilele acestea, că-și merită decorațiile și titlurile primite în anii cînd tăcut a destructurat Statul român!

Ședința CSAT de ieri reprezintă doar girul dat puciului! Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a constatat existenţa unor atacuri cibernetice (din partea rușilor!) care au influenţat corectitudinea voturilor la primul tur al alegerilor prezidenţiale, se spune în comunicatul oferit presei. În acelaşi timp, din analiza documentelor a reieşit şi că unul dintre candidaţi a beneficiat de o expunere masivă, pe fondul tratamentului preferenţial pe care platforma chineză TikTok i l-a acordat.

Într-un comunicat dat publicității imediat după aberația din CSAT, STS spune că nu au existat atacuri cibernetice care au influențat votarea. Șeful STS a fost în CSAT. STS minte? CSAT minte? Înclin să cred că CSAT, care, sub conducerea trădătorului Klaus Iohannis a devenit un izvor de propagandă ostilă propriei țări și o amenințare la adresa siguranței naționale. În paralel, Curtea Constituțională decide renumărarea vorturilo din primul tur de scrutin. Peste 100 de mii de reprezentanți ai statului, partidelor și candidaților au participat la certificarea rezultatelor din primul tur. Procesele verbale din secțiile de votare au fost înregistrate video și rezultatul fizic a fost transmis electronic în sistem securizat. Nici o sesizare nu a fost formulată! S-au înregistrat 220 de mii de voturi nule față de 1,7 milioane în alegerile din iunie.

Toți acești pași de verificare au fost eliminați prin decizia CCR și înlocuiți de BEC cu o procedură simplificată și netransparentă, executată de o persoană nesupravegheată. Cine garantează integritatea buletinelor de vot și a procedurii de renumărare pentru cele 20.000 de secții de votare? Statul Paralel! Puciștii lui Iohannis care, de aseară, au preluat puterea în România. Sau o continuă nestingheriți, ar spune alții! Ambele variante sînt corecte!

Oricît de bolnav ar fi Iohannis, nu cred că va putea rămîne la putere dincolo de, cel mult, luna ianuarie. Dacă doar ar schița o astfel de tendință, sistemul îl va zdobi ca pe o rîmă, ceea ce și este! Și totuși, prelungirea șederii curului său împuțit pe scaunele puterii vor produce consecințe extrem de grave. Alegerile de duminică vor trimite în Parlament cîteva partide politice. Vom ști la ora 21! Mă rog… La 22 se preconizează că vor fi oferite și informațiile referitoare la turul întîi de prezidențiale. Luni, probabil, CCR va decide reluarea Turului 1, care nu poate avea loc mai devreme de 15 decembrie, iar turul doi, în preajma Anului Nou. În aceste condiții, tot coada asta de topor face guvernul! Noul președinte, indiferent dacă va fi ursulist sau trumpist nu va mai avea ce face!

Vă dați seama ce disperare, ce pasiuni și, mai ales, ce interese se învîrt în jurul acestor alegeri? Sigur, nu va fi ca în Georgia, unde UE forțează o lovitură de stat. Pe noi nu ne forțează nimeni. Noi avem o lovitură de stat continuă de 10 ani! Klaus Iohannis va trebui JUDECAT și PEDEPSIT pentru nefăcutele lui din ultimii 10 ani! Măcar atît să facă noul președinte, dacă tot nu poate pune guvernul! Să-i repartizeze nenorocitului în noua locuință la Rahova!

CONSOLARE: Marcel Ciolacu a cîștigat în Caraș-Severin

BMTF, 25 nov – Candidatul PSD, Marcel Ciolacu, s-a clasat pe locul întîi în judeţul Caraş-Severin, după primul tur al alegerilor prezidenţiale, cu 26,87% din voturile valabil exprimate, el fiind urmat de candidatul independent Călin Georgescu, care a obţinut 22,1% din voturi, relevă datele publicate luni de Biroul Electoral Judeţean Caraş-Severin.

Potrivit datelor finale, Marcel Ciolacu a fost votat de 27.112 alegători (26,87% din total voturi valabil exprimate), urmat de Călin Georgescu, cu 22.300 voturi (22,1% voturi), George Simion, cu 17.285 de voturi (17,13%), Elena Lasconi, cu 12.667 de voturi (12,56%), Nicolae Ciucă, cu 10.368 de voturi (10,28%) şi Mircea Geoană, cu 4.869 de voturi (4,83%).

Restul candidaţilor au obţinut sub 3% din voturile valabil exprimate.

Prezenţa la vot în judeţul Caraş-Severin a fost de 40,88%. Pe listele permanente au votat 89.725 de persoane, pe listele suplimentare au votat 12.351 de alegători, iar cu urna mobilă şi-au exercitat dreptul de vot 1.389 de persoane. Un număr de 2.581 de voturi au fost nule.

În judeţul Caraş-Severin au fost organizate 364 de secţii de votare.

CĂLIN GEORGESCU ÎMPOTRIVA SISTEMULUI

La ora la care scriu aceste rînduri, voturile românilor din Statele Unite nu au sosit, încă. Însă, ele nu pot schimba radical această nouă realitate/paradigmă în care am intrat de cîteva ore: un ilustru necunoscut, ca să citez o fufă cu pretenție de mare jurnalist la o televiziune de știri, a îngenunchiat un sistem politic ce părea atoatestăpînitor peste această țară! Am fugit de dracu și am dat de tacsu! Mult, mult, mai pro-legionar, mai pro-rus și anti-semit decît George  Simion. Un anti-occidental perfect, pe placul multor foști. De peste tot, scrie pe Facebook un ins cu pretenții de intelectual mufat la sistemul care a căpușat România în ultimii 20 de ani.

Este, dacă vreți, o nouă Revoluție, după 35 de ani de la cea din Decembrie 1989. Asta, așa, emoțional vorbind… Pentru că dincolo de emoții, realitatea ne arată că există calcule raționale dincolo de construcțiile politice gheboase cu imagini bonom-triumfaliste.

Mass-media este plină de titluri gen „candidat anonim”, „candidat de extremă dreaptă”, iar manipulatorii din radio și televiziune arată cu degetul spre manipulatorii din rețelele de socializare și tik-tok! Sociologii şi analiştii de budoar sînt în stare de şoc şi nu pot explica fenomenul. Voi încerca eu, cît voi putea de coerent, deși tocmai coerența lipsește în aceste ore în spațiul carpato-danubiano-pontic. Vă amintiți ce spuneam încă în urmă cu cîțiva ani? Ce mic, negru, urît și rău și bate la ușă? Viitorul! S-ar putea să mă înșel, de această dată…

  1. Călin Georgescu

Prezidențiabilul Călin Georgescu NU este un necunoscut, așa cum îl prezintă mass-media sistemului în România. Faptul că el Nu a fost invitat la dezbateri (cu mici excepții, între care Radio România Actualități!), că apărea în așa zisele sondaje sociologice la și alții, denotă doar amatorismul, lipsa de profesionalism, lipsa de deontologie profesională și corupția celor care emit astfel de sondaje de opinie manipulatoare, de ani de zile. Situația a devenit similară și în Republica Moldova, dar asta e o altă discuție și nu e cazul acum, nici locul, să o detaliez.

Călin Georgescu NU e un suveranist! El a folosit acest culoar electoral extrem de inteligent. Are o carieră internațională semnificativă în sectorul public. A lucrat ca secretar general în Ministerul Mediului, în mandatul lui Sorin FRUNZĂVERDE, din Guvernul Ciorbea și funcționar în Ministerul Afacerilor Externe, unde a coordonat proiecte de mediu și dezvoltare durabilă. De asemenea, a colaborat cu Organizația Națiunilor Unite (ONU) pe teme de dezvoltare sustenabilă și politici ecologice, ceea ce îi conferă un profil internațional și internaționalist apreciabil, fiind Director executiv al Centrului Național pentru Dezvoltare Durabilă din România din 2000 pînă în 2013. În acest rol, a coordonat dezvoltarea a două versiuni ale Strategiei Naționale de Dezvoltare Durabilă a României, aliniate la orientările europene. După 17 ani de serviciu în domeniul mediului în sistemul Națiunilor Unite, Georgescu a fost numit director executiv al Institutului Global Sustainable Index al Națiunilor Unite din Geneva și Vaduz pentru perioada 2015–2016. Înainte de aceasta, a fost președinte al Centrului European de Cercetare pentru Clubul de la Roma (2013–2015). De asemenea, este membru al Clubului Internațional de la Roma din Elveția…

Observatorii și analiștii politici autohtoni, crunt politizați în ultimii 10 ani, au emis regulat teoria că a fi suveranist și pro valori tradiționale NU reprezintă interesul României. În viziunea acestor propagandiști globaliști, deznaționalizarea României reprezintă o necesitate și un deziderat. Tendințe dezaprobate de orice român sănătos la cap! Călin Georgescu a venit cu mesaje suveraniste și de întoarcere la valorile tradiționale, valori cu care foarte mulți români au rezonat. Voturile sale provin, în special din România profundă, surprinzător, rurală, și din diaspora care, trăitoare în mijlocul unui haos globalist cu care nu se identifică, a reușit să recunoască derapajele politice, sociale, economice și culturale ale unei Uniuni radical schimbate și ostile societăților tradiționaliste. Precum Ungaria, de exemplu! Campania sa a pus accent pe aceste teme, reușind să atragă sprijinul unei părți semnificative a populației, mai ales a celor dezamăgiți de politicienii tradiționali. Evident, oricît de inteligent și pragmatic ar fi Călin Georgescu, SINGUR nu ar fi reușit o astfel de performanță! Creatorii lui au știut să speculeze excesele sistemului politic și atașamentul social, dovedind o mult mai corectă înțelegere a electoratului din România decît TOATE echipele de campanie ale candidaților partidelor tradiționale.

Mesajul lui Călin Georgescu a fost orientat împotriva „sistemului” care a furnizat candidați limitați intelectual, mulți dintre principalii rivali canibalizîndu-se reciproc. Victoria sa reprezintă, dincolo de succesul unei echipe, și o mișcare de protest față de sistemul politic din România. Oamenii s-au săturat de personaje politice grotești, arogante și mincinoase, lipsite de moralitate și deontologie, lipsite de educație și viziune, îmbuibate cu zeci de milioane de euro din banii contribuabilului, TOTAL DECUPLAȚI de societatea pe care pretind că o reprezintă.

Călin Georgescu a fost, și să vedeți ce va fi în următoarele două săptămîni, catalogat drept LEGIONAR, ANTISEMIT, PRO-RUS un pericol la adresa securității și viitorului României. Călin Georgescu a rostit discursuri care au pus accent pe suveranitate și reîntoarcerea la valorile naționale, pe PACE în Ukraina și Orientul Mijlociu și o reluare a legăturilor economice cu Rusia dar, mai ales, cu China, teme exploatate și de propaganda rusească în regiune.

În ultimii ani, electoratul românesc a demonstrat o tendință tot mai pronunțată de a susține figuri politice percepute ca outsideri sau anti-sistem, ca o formă de protest față de clasa politică tradițională, văzută de mulți ca fiind diletantă, arogantă, coruptă și neconectată la nevoile cetățenilor.

Nu în ultimul rînd, revenirea la putere a suveranistului Donald Trump a generat un mimetism perfect explicabil în cazul lui Călin Georgescu. Suveranismul în România, similar cu alte țări din Europa Centrală și de Est, Ungaria și Slovacia sînt cele mai bune exemple, dar și Serbia, reprezintă o reacție la globalizare, la presiunile externe și la insatisfacțiile față de clasa politică tradițională. În acest context, suveranismul nu este doar o mișcare politică, ci și o formă de protest împotriva ceea ce este perceput ca o pierdere a autonomiei naționale în fața influențelor externe.

Așadar, în opinia mea, Călin Georgescu pare să fie un suveranist care pune accent pe independența României de influențele externe…

Strategia sa de comunicare a folosit eficient platformele digitale, iar impactul viral al discursurilor și postărilor sale a fost greu de cuantificat în sondaje. Că Georgescu poate fi o față a războiului hibrid dus de Rusia împotriva Occidentului democratic bazat pe reguli, nu pot să știu, deși se vehiculează intens ideea că a beneficiat de sprijinul a cel puțin o fermă de troli. Dar, o spun de mulți ani, un astfel de război este dus şi de politicienii tradiționali împotriva propriului popor!

  • Lupta politică

Ce constat? S-a cam încheiat epoca votului de partid! Cum s-a încheiat și epoca mass-media vîndută. Milioanele de euro pompate încă din pandemie au fost banii pentru lumînările și coliva presei! Rețelele de socializare au demonstrat superioritatea spațiului digital, neînțeles de partidele tradiționale. Electoratul nu mai votează supe reîncălzite și se situează la extereme, sancționînd incapacitatea partidelor clasice de a se mula pe așteptările electoratului.

Ca să fiu mai concis, mizele mici și extrem de străvezii ale partidelor clasice, furtișagurile personale, multe și dese, nepăsarea și servilismul doar de dragul cîștigului personal au fost remarcate și contabilizate chiar de partenerii strategici ai României. Nu este de mirare că acum, lupta politică se dă peste capul PSD și PNL, între globaliștii neo-marxiști ai Grupării Soros-von Der Leien-Obama/Clinton/Biden și suveraniștii tradiționaliști ai grupării Trump/Putin/Xi/Orban, adică între Elena Lasconi (extrem de… votată în fieful lui Soros de pe Bîc!) și Călin Georgescu.

Eșecul PNL este Opera Omnia, sau ultima flegmă a lui Klaus Iohannis, cel care a favorizat și contribuit decisiv la rezultatele de astăzi. Distruigerea încrederii în instituțiile statului și a liderilor politici, folosirea acestora pentru a-și satisface pohta de mărire va retrimite PNL în galeria partidelor istorice, secerînd și figurile grotești ale unor rareșibogdani&co.

PSD îl va mazili pe Ciolacu. Lupta internă pentru controlul partidului se încheie cu victoria grupării Stănescu-Firea, împotriva căreia Ciolacu a avut naivitatea să declanșeze un război, care grupare l-a forțat să candideze la prezidențiale împotriva voinței sale atitudine generată de o inteligență nativă mai mult decît de o pregătire corespunzătoare.

  • Ce va fi?

Dacă ar fi să mizez pe teoria conspirației sau pe statul paralel, aș putea spune că observația col.r. Daniela Tobă este corectă: Iată de ce Şoşoacă a fost scoasă din cursă şi de ce lui Simion i s-a impus să îşi modereze discursul. Analiştii Sistemului au ştiut cu precizie spre cine se vor îndrepta aceste voturi. Doar că, la fel ca în cazul PSD, Sistemul are mai multe grupuri de interese.

Nu exclud ca în următoarele două săptămîni turul întîi al Prezidențialelor să fie anulate, Georgescu să să fie declarat utilizator al trolilor răposatului Prigojin. Dacă nu… e un fel de Armaghedon peste România… suveraniști vs. globaliști…

ȚINTA IRAN. OPORTUNITATEA CARE APARE O DATĂ LA O GENERAȚIE

Spectaculoasă escaladarea din Orientul Mijlociu! În loc să pună capăt măcelului din Gaza, Israelul îl extinde și în Liban și face eforturi disperate pentru a ataca adevărata țintă: Iranul! Guvernul Netanyahu începe să semene tot mai mult cu o sectă apocaliptică, și afirmația nu e departe de adevăr. Bibi și cu cei doi condamnați pentru terorism din guvernul de extremă dreaptă de la Tel Aviv, Itamar Ben Gvir, ministrul securității, și Bezalel Smotrich, ministrul de finanțe, vor să incendieze întreg Orientul Mijlociu.

Liderii Israelului cred că au acum o oportunitate care apare o dată la o generație, de a remodela Orientul Mijlociu, una care depășește cu mult anihilarea Hamas și Hezbollah, arată chiar o analiză Politico. Chiar înainte ca Israelul să lanseze marți ceea ce a descris drept o ofensivă terestră „limitată” în Liban, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a precizat că ținta sa finală în schimbarea puterii regionale este să submineze autoritatea conducerii clericale a Teheranului.

Într-un discurs de luni, Netanyahu a promis „nobilului popor persan” că ziua în care vor fi eliberați de stăpînirea „tiranilor” și ar putea avea pace cu Israel va veni „mult mai devreme decît cred oamenii”.

Pentru conducerea de la Teheran, aceasta este o provocare existențială. Iranul își proiectează puterea în întreaga regiune sprijinindu-se pe milițiile proxy loiale din Iraq, Syria, Liban și Yemen. Israelul contestă acum, în mod direct, această autoritate, încercînd să elimine interpușii Iranului din întreg Orientul Mijlociu.

Israelul nu luptă împotriva Teheranului doar prin zdrobirea aliaților și a proxy-urilor sale – precum Hezbollah în Liban și rebelii Houthi în Yemen – ci își arată supremația atît în ceea ce privește tehnologia, cît și spionajul pe teritoriul iranian. În aprilie, nevătămat după un atac masiv cu rachete iraniene, Israelul a ripostat aruncînd în aer un radar de apărare aeriană în apropierea orașului Isfahan, în centrul țării, în ceea ce a fost considerat un avertisment că ar putea distruge la discreție instalațiile nucleare iraniene. În iulie, liderul Hamas, Ismail Haniyeh, a fost ucis de o rachetă lansată asupra unei case de oaspeți guvernamentale din Teheran. Comandanți iranieni de top au murit în lovituri asupra Damascului și Beirutului. Mesajul lui Netanyahu cu privire la „raza de acțiune” a Israelului este clar, limitând spațiul de manevră al Iranului. Conducerea Hezbollah, în frunte cu secretarul său general, a fost spulberată!

Netanyahu va intensifica ofensiva împotriva Hezbollah, în ciuda apelurilor internaționale tot mai numeroase pentru o încetare a focului, a declarat un oficial israelian de rang înalt înainte de incursiune, vorbind sub rezerva anonimatului. Aceasta va include, probabil, lansarea unui atac terestru major menit să zdrobească Hezbollah în sudul Libanului, forțîndu-l să își retragă forțele la nord de rîul Litani, la 29 de kilometri de granița israeliano-libaneză, în conformitate cu o rezoluție ONU care a încheiat războiul din Liban din 2006.

În afara guvernului de la Tel Aviv, mai mulți foști șefi de rang înalt și încă influenți din domeniul informațiilor și securității, inclusiv fostul șef al Mossadului, Tamir Pardo, îndeamnă public la continuarea campaniei militare pentru a redesena Orientul Mijlociu. Vorbind pentru presa israeliană, Pardo a declarat că loviturile aplicate de Israel Hezbollah în ultimele 12 zile au oferit Israelului „o oportunitate care nu trebuie ratată”.

Cu toate acestea, Julien Barnes-Dacey de la Consiliul European pentru Relații Externe a avertizat împotriva unei noi escaladări a Israelului și a descris ideea creării unei noi ordini regionale drept o „iluzie periculoasă”.

Pagubele extraordinare pe care IDF le-a provocat Hezbollah au făcut ca organizația să se clatine. Lista comandanților de top ai Hezbollah uciși în ultimele două săptămîni arată ca un Who’s Who al militanților șiiți și este completată zilnic. „Aproape întreaga conducere superioară a grupării, politică și militară, împreună cu mii de membri și comandanți de nivel mediu, a fost asasinată, eliminată sau a devenit ineficientă în luptă – ca să nu mai vorbim de faptul că Forțele de apărare israeliene au distrus cantități mari de muniție strategică care ar fi putut amenința orașele și țintele israeliene”, a declarat Ahmed Fouad Alkhatib, analist la Atlantic Council. „Regiunea ar putea asista la începutul sfîrșitului axei de rezistență a Iranului”, a adăugat el. Acest rezultat nu ar displăcea unei largi părți a liderilor arabi, inclusiv din Golf. O parte a presei din Golf dă deja vina pe Hezbollah pentru suferința libanezilor. Influentul cotidian Okaz din Arabia Saudită a acuzat Hezbollah că acționează „de dragul intereselor iraniene, nu al celor libaneze sau arabe”.

Istoria face ca aceste miliții să se identifice chiar cu statele gazdă, iar organizațiile pe care le patronează să constituie un sprijin real acordat populației din zonă. Granița între terorism și luptători pentru libertate este aproape imperceptibilă în jurul Israelului, la fel cum etichetele de apărător pașnic și stat terorist, aplicate Israelului, se deosebesc extrem de greu.

Este foarte răspîndită ideea că terorismul nu poate fi definit! Înlocuitor al romanticei guerilla (Che Guevara nu mai e la modă!), mijloc de exprimare al celor slabi, activitate alternativă la diplomaţie, termenul îi denumeşte pe opozanţii oficiali ai unor regimuri. Ca şi „fascist”, „terorist” poate desemna pe oricine. Eduardo Galeano scria în „Venele deschise ale Americii Latine” (Ed. Politică, 1983, pag. 329): „Dependenţa nu încetează, îşi schimbă doar substanţa şi strategiile… invazia modelelor culturale ale metropolei prin mass-media, transplantul cultural, asistenţa financiară sub mantia căreia se ascund multe pumnale strălucitoare, devin prioritare, cum prioritară devine organizarea internaţională a inegalităţii culturale şi economice. Subdezvoltarea latino-americană este o consecinţă a dezvoltării altora, că noi, latino-americanii sîntem săraci, deoarece pămîntul pe care călcăm este bogat şi că locurile binecuvîntate de natură au fost blestemate de istorie”. Galeano, un intelectual de marcă, cu acces la educaţie, ştiinţă şi cultură, la tiparniţe şi mass-media, la avantajele economice ale societăţii de consum, dă glas frustrărilor unei întregi naţiuni, mari cît un continent, cu un trecut şi o cultură puternică şi comune. Dar şi cu frustrări pe măsură, născute din secole de colonialism, uneori sălbatic, care a lăsat în urmă state independente sărace şi îndatorate. Această „reţetă de succes” a fost aplicată şi în alte colţuri ale lumii. Africa, pe care profesorul american Thomas Barnett o numeşte „centrul prăpastiei” (T. Barnett, „Where – Not When – Preemption Makes Sense”, Transformation Trends, nov. 18, www.nwc.navy.mil/newrulesets), este continentul cel mai devastat de colonialismul ultimelor două secole.

Evident, Orientul Mijlociu suferă din aceleaşi cauze: sfîrşitul Primului Război Mondial a dus, invariabil la smulgerea „hălcilor mari şi suculente” din „trupul bolnavului Europei”, fostul Imperiu Otoman, fără a se ţine cont de interesele indigenilor. Acest asediu economic şi cultural a culminat, în 1948, cu înfiinţarea Statului Israel care a declanşat „rezistenţa generaţiilor” în Orientul Mijlociu. În societăţile în care indivizii se identifică unui grup, apare dorinţa de autosacrificare, rar întîlnită în altă parte. Cu perspective reduse de a-şi găsi un loc de muncă, musulmanii se îndreaptă spre madrassas-uri, şcolile coranice pentru a primii „dreapta credinţă” şi… o şansă, îndreptîndu-se spre lupta armată, cu o cauză precisă, evident, mai bine decît un destin în derivă şi un nivel de trai la limita sărăciei.

Majoritatea cercetătorilor sînt de acord că: decizia oamenilor de a se angaja în extremism violent este aproape mereu precedată de o aşa-zisă „criză”, care îi îndeamnă către o reconsiderare a statutului lor în societate, a atitudinii politice şi religioase, şi chiar o reevaluare a sinelui; „evenimentele catalizatoare” sînt decisive în facilitarea tranziţiei de la membru al unei simple grupări nemulţumite, la statutul de extremist violent; potenţialii sinucigaşi cu bombă au avut cel puţin un prieten sau o rudă ucisă de presupusul duşman , şi că, acest eveniment – în majoritatea situaţiilor – l-a determinat pe cel în cauză să realizeze că „ceva” trebuie făcut. Poate nimeni nu cunoaşte mai bine acest sentiment decît martirii din Partidul lui Dumnezeu!

HEZBOLLAH, CU RĂZBUNAREA ÎN SÎNGE!

„Şi să nu vorbiţi despre aceia care sînt ucişi în felul lui Allah ca morţi, căci (sînt) vii, dar nu îi observaţi”. (Surat Al-Baqarah, 154, Coranul)

Fugit dintr-un Iraq măcinat de revolte tribale, Musa Al-Sadr, unchiul liderului radical şiit iraqian Muqtada Al-Sadr pune bazele, în Liban, unui partid şiit puternic. Prieten cu Ayatollahul Khomeiny, Musa este ales, în 1959, lider al comunităţii şiite libaneze care avea să aibă o ascensiune fulminantă din 1979, odată cu instituirea Republicii Islamice Iran şi victoria Revoluţiei. Sărăcia şi alienarea culturală a comunităţii şiite, dar şi invazia israeliană condusă de Ariel Sharon, au jucat un rol fundamental în ascensiunea organizaţiei Hezbollah, o bizară combinaţie de spirit revoluţionar şi izolare politică, apărută în izolarea Văii Bekaa şi sudul Libanului. În anul 1974, Al-Sadr a creat Harakat al-Mahroumeen, Mişcarea Nevoieşilor, organizaţie socio-religioasă care a silit guvernl libanez să acorde minorităţii şiite recunoaştere totală. Odată cu declanşarea războiului civil, în 1975, şiiţii înfiinţează propriile miliţii, Amal, care în 1982 se situează de partea Israelului în invadarea Libanului, dar, un an mai tîrziu luptă împotriva ocupaţiei israeliene. După modelul iranian, supravieţuitorii persecuţiilor iraqiene, emigraţi în Liban, membrii ai Partidului Al-Dawa, formaţiune politică islamică desfiinţată de Saddam Hussein, înfiinţează aici Partidul lui Allah. În 1992, Sayyed Hassan Nasrallah, dezertează din mişcarea Amal şi preia conducerea Organizaţiei Hezbollah. În interviul acordat cotidianului libanez Al-Safir, liderul mişcării recunoaşte că membrii Partidului au „spiritul Jihadului, al jertfei de sine şi al dăruirii nemărginite angajaţi în faţa Dumnezeului Atotputernic şi care iau hotărîri de auto-martiraj cînd se opun inamicului”. Urmare a unei pregătiri de excepţie în spiritul Jihadului şi al unui radicalism exacerbat, Hezbollah deţine formaţiuni de martiri numite Al-Amaliya al-Istishhadaya (Simileanu,Vasile, op.cit. pag. 138). Acestea apără cu pasiune această practică şi le displace termenul de atentate sinucigaşe. Folosirea bombelor umane face parte integrantă din jihad.

Potrivit autoarei Hala Jaber (HEZBOLLAH, Ed. Samizdat, 1997, pag. 79), deşi mulţi învăţaţi islamici argumentează că în Coran e interzisă sinuciderea, şiiţii din Partidul lui Dumnezeu o consideră jertfa supremă pentru a-şi apăra credinţa şi existenţa. „Promovarea sacrificiului de sine este inspirată de soarta Imamului Husseinm care a murit luptînd pentru a-şi afirma dreptul de a conduce poporul musulman”(Hala Jaber, op.cit.). Filosofia martirajului se regăseşte obligatoriu în programa analitică a şcolilor patronate de Hezbollah, iar emisiunile religioase şi crol-ul cu nuleme martirilor se regăsesc zilnic în grila de programe a televiziunii proprii, Al-Manar (Farul)! Contrar convingerii generale că brigăzile de martiri atrag numai mentalităţile şi sufletele celor cu tulburări psihice, săraci, neinstruiţi sau care au suferit o pierdere în familie de pe urma războiului, în rîndurile candidaţilor la atentate sinucigaşe se regăsesc de la şomeri la ingineri, profesori şi medici. Numărul martirilor cu studii superioare în Occident, bărbaţi şi femei, a crescut în ultimii 10 ani de 5 ori, potrivit unui raport al CIA, difuzat în 2007 în ziarul Stars and Stripes.

Din 1983 şi pînă astăzi, Hezbollahul a evoluat în pas cu vremurile. Globalizarea a transformat grupările locale în grupări regionale şi transnaţionale. Ionel Nicu Sava (op.cit. pag. 277) este de părere că din punct de vedere al luptei politice, terorismul transnaţional a înlocuit gherila naţională (apărut în Valea Beeka ca o grupare paramilitară pentru a lupta împotriva ocupaţiei israeliene, Hezbollah operează în Orientul Mijlociu şi Europa pentru eliminarea influenţei iudeo-creştine şi forţarea Occidentului să părăsească Orientul Mijlocu.

Dacă în 1983 Hezbollah avea 500 de membri permanent implicaţi în activităţi teroriste, astăzi, se estimează că 10.000 de combatanţi, antrenaţi de pasdarani – Gardienii Revoluţiei din Iran – sînt gata să moară în lupta cu inamicul sionist. Pe lîngă forţele proprii, Hezbollah duc acţiuni în colaborare cu Comandamentul Gărzilor Revoluţionare Iraniene, împreună cu care a format celule în Europa, Africa, America de Sud şi de Nord şi în Asia. Cartierul general al al Partidului lui Dumnezeu s-a păstrat în Valea Bekaa din sudul Libanului, dar funcţionează şi în suburbiile sudice ale capitalei libaneze, Beirut, pe „centura mizeriei”, mahala sordidă care amplifică sentimentele de frustrare şi revoltă. Coordonarea o deţine Iranul şi Consiliul Consultativ, shura, care are în subordine trei consilii zonale: Beirut, Valea Bekaa şi Libanul de Sud. Comitetele subregionale fac recomandări privind politica organizaţiei şi au rol executiv. Potrivit lui Vasile Simileanu (op.cit. pag. 139) obiectivele Hezbollah s-au modificat în decursul anilor. De la rezistenţa armată împotriva ocupantului sionist s-a ajuns la: constituirea unui stat islamic şiit în Liban, eliminarea influenţei non-islamice şi forţarea Occidentului să părăsească regiunea, transformarea mişcării în principala mişcare islamică din Liban.

RADICALIZARE ŞI IMPLICARE SOCIALĂ

Hezbollah este o organizaţie politică, socială, militară şi religioasă (Simileanu, Vasile, op.cit. pag.139). O astfel de definiţie se poate aplica tuturor organizaţiilor politice şi catalogate drept extremiste din spaţiul Orientului Mijlociu. Pentru că, tradiţia islamică impune componenta socială, oricărei organizaţii, implicată, sau nu în viaţa politică. Aceste formaţiuni, „actori non-statali”, cum îi denumeşte Ionel Nicu Sava (op.cit. pag. 139), au preluat o parte dintre obligaţiile statului la adresa unor categorii de populaţii, sau zone delimitate geografic. Altfel spus, neputinţa statului destructurat de a rezolva unele probleme grave a înlocuit autoritatea acestuia cu autoritatea grupărilor. De aici derivă şi susţinerea masivă din rîndul populaţiei locale pentru cauza şi forma de luptă, denumită teroristă, ale organizaţiilor. Hezbollahul nu face excepţie. Din potrivă!

Suburbiile şiite din sudul Beirutului au dobîndit reputaţia de „Centura Mizeriei”. „Munţi de gunoaie amestecaţi cu zoaie din conductele sparte, umpleau străzile, răspîndind mirosuri pestilenţiale… băltoacele cu apă murdară atrăgeau muştele şi şobolanii. Curentul electric era un lux, în 90% din district lipsea canalizarea, iar cele cîteva cabluri telefonice existente nu mai funcţionau. Era greu de înţeles cum supravieţuiau locuitorii într-un mediu atît de sordid. … Guvernul nu mişca un deget ca să amelioreze situaţia. Ignora prezenţa şiiţilor, sperînd că aveau să dispară” (Hala Jaber, op.cit. pag.130-131). Pe acest fundal, cu ajutorul Iranului, Hezbollahul a construit o întreagă infrastructură care acordă asistenţă socială şi săracilor de alte religii! În doar cîţiva ani, Hezbollahul a construit spitale, clinici, şcoli, centre de învăţămînt superior, institute de cercetare, orfelinate şi sanatorii pentru handicapaţi. Prin intermediul Comisiei de Ajutor, Hezbollah acordă împrumuturi şcolare şi universitare şi încurajează dezvoltarea meşteşugurilor, mica industrie şi iniţiativa agricolă. De asemenea, acordă ajutor material tinerilor căsătoriţi, precum şi împrumuturi locative, programul „Prima Casă” şi de afaceri. Pentru împrumuturile de la Hezbollah nu se plăteşte dobîndă, această practică nefiind permisă de legea islamică! Unele familii primesc utilaje sau animale domestice pentru a pune bazele unei mici afaceri sau a unei ferme, de la maşini de tricotat la vite sau familii de albine. Hezbollahul a înfiinţat primele şcoli de arte şi meserii din Liban şi a deschis primul birou de şomaj din această ţară. Banii pentru astfel de întreprinderi, vin din Iran şi de la sutele de mii de şiiţi libanezi de pe tot globul care, conform legii islamice, plătesc anual: zakatul – taxa pe patrimoniu şi khoms – taxa pe beneficiul net. Totalul colectelor nu este dat niciodată publicităţii. Conform lui Hajj Hussein Al-Shami, şeful programelor de asistenţă socială ale Hezbollah, citat de Hala Jaber (op.cit. pag. 135), „suma poate egala bugetul intern al unei naţiuni bogate”!

Zilele acestea, totul se va schimba…

UKRAINSKA PRAVDA: „Generalul de fier”

BMTF, 3 sep – La sfârşitul lunii august, a apărut prima carte despre Valeri Zalujni, fost comandant-şef al Forţelor Armate ale Ucrainei şi unul dintre cei mai tăcuţi lideri militari ucraineni. Autoarea cărţii, intitulată „Generalul de fier. Lecţii de umanitate”, este Ludmila Dolhonovska, fostă consilieră a lui Zalujni. Aceasta s-a alăturat echipei de consilieri pe probleme de comunicare strategică înainte de numirea lui Zalujni la conducerea armatei ucrainene, în 2020, şi a fost destituită din funcţie în martie 2023. Dolhonovska însăşi menţionează în carte că nu cunoaşte motivul pentru care a fost demisă din funcţia de consilieră a lui Valeri Zalujni.

În cartea „Generalul de fier”, Dolhonovska îl prezintă pe Zalujni nu ca pe o persoană care a fost la conducerea armatei ucrainene într-un moment istoric pentru Ucraina, ci ca pe o „zeitate aproape nepământeană” – scrie Ukrainska Pravda. Cele 208 pagini ale cărţii nu conţin nicio îndoială cu privire la corectitudinea deciziilor lui Zalujni, nici din partea autoarei, nici a interlocutorilor cu care aceasta a discutat pentru documentare.

Ukrainska Pravda a selectat câteva fragmente din cartea despre „Generalul de fier” al Ucrainei, fragmente care au valoare istorică sau confirmă fapte cunoscute, dar nerecunoscute public. De exemplu, Ludmila Dolhonovska scrie că, la sfârşitul lunii iulie 2021, cu jumătate de an înainte de începerea războiului la scară largă, Valeri Zalujni a primit un apel telefonic de la Biroul Preşedintelui de la Kiev şi a fost invitat la un interviu. Zalujni, care la acea vreme era şeful Comandamentului Operaţional „Nord” al Ucrainei, a răspuns că trebuie să-şi informeze în acest sens superiorul, Oleksandr Sirski. Reprezentantul cancelariei prezidenţiale, însă, l-a sfătuit să nu facă acest lucru. Zalujni, care avea atunci 48 de ani, ar fi sperat să ajungă cel mult comandant al Operaţiunii Forţelor Întrunite. Dar preşedintele Volodimir Zelenski i-a propus altceva – şefia armatei ucrainene. Acceptarea unei astfel de propuneri în ierarhia militară ar fi însemnat pentru Zalujni să sară două niveluri deodată – postul de comandant al Forţelor Terestre şi cel de şef al Statului Major. Prin urmare, Valeri Zalujni a ezitat. Cu toate acestea, soţia sa, Olena Zalujna, l-a convins că se va descurca. „M-am îngrijorat cel mai mult de modul în care va reacţiona şeful meu ierarhic, Oleksandr Sirski. Am înţeles că va fi un şoc în societate. Şi va cădea asupra mea, asupra soţiei mele. Noi suntem oameni foarte deschişi, avem mulţi prieteni. Publicitatea loveşte întotdeauna” – a declarat Zalujni, citat de Dolhonovska.

Un alt episod din carte se referă la perioada în care Forţele de Apărare ale Ucrainei au început să se pregătească de potenţiala invazie din partea Rusiei. Potrivit autoarei, Forţele de Apărare ucrainene au început să se pregătească pentru o extindere a ofensivei ruse cel puţin din vara-toamna anului 2021. Atunci, Valeri Zalujni, care tocmai ocupase postul de comandant-şef al armatei, a dat câteva ordine importante. De exemplu, sub pretextul exerciţiilor „Eforturi comune 2021”, a ordonat regruparea şi pregătirea trupelor pentru ofensiva rusă, precum şi oprirea rotaţiei unităţilor în est, astfel încât să existe mereu trupe acolo. Totodată, Zalujni a permis militarilor din zona Operaţiunii Antiteroriste din Donbas să deschidă focul asupra inamicului şi să înceapă să folosească drone Bayraktar. Zalujni era convins că Ucraina ar trebui să-şi arate colţii în faţa ruşilor cât mai mult posibil – să provoace pierderi armatei ruse şi să descurajeze dorinţa Rusiei de a înainta. Au existat multe probleme în procesul de pregătire pentru marele război – de la lipsa stocurilor de veste antiglonţ până la combustibil şi obuze. Potrivit Ludmilei Dolhonovska, în august 2021, a venit un ajutor în privinţa aprovizionării cu obuze din partea unui reprezentant al unei companii americane de apărare. Era vorba despre o persoană pe nume Volodimir, care s-a oferit să transfere în Ucraina, pentru o perioadă de şase luni, o rezervă de muniţie care era destinată Afganistanului, înainte ca ţara să fie capturată de talibani (nu sunt specificate condiţiile în care a avut loc acest transfer). Aceste obuze au ajutat Ucraina să reziste până în iunie 2022, până la obţinerea primelor pachete de ajutor militar occidental.

Pe 15 octombrie 2021, Consiliul de Securitate şi Apărare de la Kiev a aprobat planul de apărare în cazul unui atac rusesc. În ianuarie 2022, în timpul unei conversaţii telefonice cu Zalujni, generalul american Mark Milley, pe atunci preşedinte al Şefilor de Stat Major al SUA, a dorit să se familiarizeze cu acest plan, însă Zalujni a refuzat să îi ofere detalii. „Puţini oameni de pe planetă au avut acces la planul de apărare al Ucrainei înaintea invaziei” – scrie autoarea cărţii „Generalul de fier. Lecţii de umanitate”. Cu 12 zile înainte de invazie, la una dintre întâlniri, Zalujni a strigat la generalii şi comandanţii grupurilor de trupe, după ce comanda exerciţiilor „Zametil 2022”, în cadrul cărora Statul Major a desfăşurat trupe pentru a respinge un eventual atac rusesc, a arătat că Ucraina va pierde. Zalujni a insistat asupra decretării legii marţiale şi a mobilizării generale. „Dar conducerea politică nu a acceptat astfel de măsuri. Motivul era clar: inamicului nu trebuie să i se ofere pretexte. Faptul că agresiunea rusă a fost ”neprovocată” a fost ceea ce ne-a ajutat să ne menţinem poziţia pe arena internaţională şi să obţinem o susţinere puternică” – scrie Dolhonovska.

În ceea ce priveşte vizitele rare ale lui Zalujni pe front, autoarea cărţii scrie că, în primul an al marelui război, comandantului-şef al armatei i s-a interzis să meargă pe front. Cu toate acestea, Dolhonovska nu menţionează cine a impus măsura respectivă. Valeri Zalujni a efectuat o primă vizită pe front la începutul anului 2023, când a mers la Bahmut, Avdiivka şi Liman şi a discutat cu militarii şi comandanţiii de direcţii şi brigăzi. Dolhonovska a abordat în cartea sa şi rezistenţa armatei ucrainene de la Bahmut, mai ales motivele pentru care oraşul respectiv a fost apărat atât de mult timp, în pofida avertismentelor aliaţilor. Potrivit autoarei, ingerinţele „de sus” în treburile militare au început mai aproape de sfârşitul verii anului 2022. Politicienii aveau nevoie de victorii rapide pentru a putea cere ajutorul aliaţilor şi pentru a menţine sprijinul intern. În schimb, armata a fost ghidată de capacităţile Forţelor de Apărare şi de posibilele mişcări ale ruşilor. „Generalul Zalujni a declarat în repetate rânduri: ”Trebuie să avansăm nu acolo unde este posibil, ci acolo unde este necesar”” – scrie Dolhonovska. Câteva paragrafe după acest citat din Zalujni, Dolhonovska menţionează două exemple – Herson şi Bahmut. Autoarea califică eliberarea Hersonului drept o „victorie de importanţă strategică”, dar adaugă imediat că „militarii” consideră acest succes ca fiind unul parţial: „La urma urmei, nu am reuşit să distrugem complet gruparea inamică de 25.000 de oameni, care se afla pe malul drept al Niprului. Am rămas fără obuze de artilerie şi fără timp pentru a desfăşura operaţiunea în întregime”. Probabil că este vorba despre faptul că o parte a forţelor ruse staţionate pe malul drept al Niprului în regiunea sudică Herson până în noiembrie 2022 s-a mutat pe malul stâng, în aşteptarea ofensivei ucrainene şi nu au fost distruse, în special din cauza lipsei unui număr suficient de arme cu rază lungă de acţiune. Ulterior, relocarea unei părţi a forţelor ruse pe malul stâng al Niprului a complicat semnificativ operaţiunile Forţelor de Apărare ucrainene pe insule şi pe malul stâng al fluviului. Despre dificila operaţiune de apărare de 10 luni a oraşului Bahmut, a cărei oportunitate a fost pusă la îndoială de aliaţii Ucrainei, Dolhonovska scrie următoarele: „încă din septembrie 2022, ”militarii din teren”, adică cei care au îndeplinit direct sarcinile în acea direcţie, au spus că este necesar să ieşim din Soledar şi din Bahmut şi să ocupăm înălţimi din interioriul regiunii Doneţk. Aceeaşi versiune ar fi fost împărtăşită de Statul Major”. „Dar, în cele din urmă, a fost aprobată o altă strategie (nu se precizează cine a aprobat strategia, n.r.) – menţinerea Bahmutului. Drept urmare, acolo a fost concentrat un grup de câteva mii de trupe inamice. Cu preţul unor eforturi copleşitoare, armata noastră au rezistat şi a distrus afluxul (de trupe ruse, n.r.). În condiţii standard, oraşul ar avea importanţă operaţională, dar, în condiţiile în care s-a petrecut totul, acesta a căpătat o importanţă strategică. După vizita preşedintelui Zelenski acolo, în decembrie 2022, după ce momentul cu drapelul pe care l-a prezentat preşedintelui american, Joe Biden, şi în urma eforturilor informaţionale ale statului, Bahmutul a devenit un simbol – o fortăreaţă” – notează fosta consilieră a lui Valeri Zalujni. Dolhonovska subliniază că operaţiunea de menţinere a controlului ucrainean la Bahmut timp de 10 luni a fost, probabil, mai mult o necesitate politică, decât una militară. Ukrainska Pravda remarcă faptul că, în contextul apărării dificile de la Bahmut, Dolhonovska nu îl menţionează niciodată pe comandantul de atunci al grupului de trupe „Hortiţia”, Oleksandr Sirski, cel care acum este comandant-şef al armatei ucrainene. Atunci, Sirski era acuzat de militari că se face vinovat pentru lipsa fortificaţiilor corespunzătoare şi planificarea haotice. Nici Zalujni nu este menţionat în acest context ca şef al armatei, ci doar preşedintele Zelenski.

Amintim că Valeri Zalujni a fost demis de Zelenski din funcţia de comandant-şef al Forţelor Armate ale Ucrainei în februarie 2024. Ulterior, Zalujni a fost numit ambasador al Ucrainei în Marea Britanie.

O OLIMPIADĂ CU CURUL ÎN SUS

Olimpiada pe care lumea nu o va uita timp de 100 de ani, după cum exploda Macron mediatic înainte de deschiderea oficială, a depășit spiritul ultraprogresist și a intrat în zodia porcăriei dezgustătoare. Celebrarea sportului a fost înlocuită cu adularea noilor curente excentrice care bîntuie Occidentul Colectiv. Curentele LGBTQXYZ, Woke, egalitatea de gen, respectul pentru deviațiile psihice ale unor locuitori ai planetei – protestatari neputincioși în fața infamiei politice globale – sînt impuse cu aceleași metode istorice ale revoluțiilor franceze, într-un vacarm de nemulțumire, trecătoare. Sloganul LIBERTE, EGALITE, FRATERNITE, a fost înlocuit, în ultimele ore, cu LIBERTE, EGALITE, TENMORȚIITE, după tîlhăria petrecută în finala la sol, de la gimnastică feminină.

Sabrina Voinea execută superb, primește o notă extrem de mică, cu o notă de plecare mai mică cu 0,300 decît cea inițială. Mama și antrenoarea ei, Camelia Voinea, face contestație. Nu i se admite! Se termină finala. Ana Bărbosu, pe trei. Medalie de bronz! Senzațional! Dar, stați puțin: americanca Jordan Chiles, sportivă de culoare, face contestație. Evident, ei i se admite contestația și primește un punctaj superior. Ceea ce face ca Ana să aterizeze pe locul 4. Sportivele în stare de șoc. Telespectatorii, la fel! Sacrificarea inocenților ete în spiritul francez! Cruciada copiilor/inocenților. Tinerele sportive nu contează în ecuația globalistă. Sabrina și Ana au fost sacrificate ritualic. Globalismul și cultura woke triumfă în fața efortului și muncii. CNN titrează triumfalist: Cîștigătoarele celebrează primul podium integral, de culoare, din istorie! Nu contează că Sabrinei și Anei li s-au înscenat tot felul de greșeli imaginare. Franța laică și justițiară a apărut în urma înscenării unui proces corect cavalerilor Templieri. Ghilotinele au curmat și avîntul unor tineri ambițioși și vizionari, atașați Revoluției. Revoluția franceză, de tip nou, exhibată în arenele sportive ale Jocurilor Olimpice, poate orice! Lumea post-adevăr s-a arătat tuturor: hîdă și de neînțeles. Ai depășit linia! Care? Cine? Cînd? Unde? Arbitrele au văzut ceva ce nu există decît în Lumea Postadevăr! Sînt femeie și te voi bate în ring! În realitatea postadevăr! În realitatea reală, ești doar un bărbat care a mîncat prea multă bătaie!

Prea multă revoltă și indignare adunate pînă la acest moment al spectacolului sportiv Olimpian! Prea multe elemente utilizate de organizatori ne comunică cine sîntem și unde vom fi. RECICLABILI, acesta este cuvîntul. Omul, sportivul, este?va fi un bun de consum reciclabil prezentat Lumii de un ștrumf cu o atitudine de Futankamon ce-și expune ștromeleagul obosit ca o invitație la molfăit.

Și peste toate astea, răspunsul marii noastre campioane, Elisabeta Lipă: mi-a lăsat un gust amar… Atît? Asta putea să spună Veta din Boix de Boulogne: Emanuelle mi-a lăsat un gust amar. Pe 50 de euro! Doamna General ar trebui să aibă și alte reacții, demne de un amiral al sportului românesc!

Sigur, prima reacție ar fi trebuit să vină din partea Federației Române de Gimnastică. Însă, acest for, în decursul ultimilor ani, s-a dovedit total ostil acestui sport. Viețuitorii acestei federații s-au dovedit DOAR în slujba unor interese externe, nicidecum a gimnasticii românești! Vă amintiți podiumul de la Olimpiada de la Sydnei? Acela a fost momentul în care s-a hotărît că gimnastica românească trebuie să dispară. Și nu s-a precupețit nici un efort!

Astăzi, ideologia îneacă speranțele. Așa cum înotul românesc a fost și va fi înecat de o clasă politică ineptă și ticăloasă. Iar desconsiderarea campionilor români, pe plan internațional, își are originile în cei 10 ani de batjocură prezidențială, 10 ani în care reprezentarea românească la orice nivel extern, a încetat să mai existe. Astăzi, nu mai emitem păreri, nu ne interesează nimic. Avem voie să stăm doar cu curul în sus. Gol. La fel ca această mizerabilă olimpiadă pe care nu o vom uita 100 de ani!

ATAC AERIAN ÎN PORTUL ISMAIL

BMTF, 24 iul – Autorităţile române au emis azi-noapte un mesaj RO-ALERT în nordul judeţului Tulcea, în care se semnala prezenţa dronelor. Avertizarea a fost făcută după ce mai multe drone au fost observate că se apropiau de graniţa română. ISU Tulcea a ţinut să precizeze că nu zone din teritoriul României sînt vizate de aceste aparate, implicate în conflictul ruso-ukrainean.

Daniel Năstase, purtător de cuvînt ISU Tulcea: Mesajul RO-ALERT a fost emis după ce structurile cu rol de apărare şi supraveghere a graniţelor României au observat, în jurul orei 2:10, mai multe drone care se apropiau de zona de nord a judeţului Tulcea. Menţionăm că rolul mesajului este unul de informare şi prevenire a populaţiei din zona în care acesta este transmis şi trebuie tratat ca atare, trebuie să urmărească indicaţiile din mesaj şi nu trebuie să intre în panică. Încă o dată facem precizări asupra faptului că nu zone din teritoriul nostru sînt vizate de atacurile Federaţiei Ruse.

ISU Tulcea mai precizează că 10 persoane au sunat la 112 pentru a semnala zgomotul produs de mai multe explozii. Au fost şi apeluri prin care oamenii solicitau informaţii, pentru a înţelege ce se întîmplă pe teritoriul ukrainean.

Ministerul român al Apărării a anunţat, miercuri, că nu au fost găsite fragmente de dronă pe teritoriul său în urma atacurilor de peste noapte ale Rusiei asupra infrastructurii ukrainene de lîngă graniţa cu România. Serviciile au continuat căutările, a transmis ministerul, adăugînd că două aeronave de tip F-16 au fost ridicate de la sol pentru a monitoriza din aer, parte a procedurii obişnuite.

Şeful Administraţiei Militare Regionale Odessa, Oleh Kiper, a raportat că ruşii au atacat oraşul Ismail, în noaptea de marţi spre miercuri, drone Shahed lovind infrastructura portuară şi un bloc de apartamente cu cinci etaje. Atacul s-a soldat cu trei răniţi. „Ca urmare a atacului nocturn, a fost lovită o clădire rezidenţială cu cinci etaje din oraşul Ismail, ferestrele, casa scării şi faţada clădirii fiind parţial distruse”.

În urma bombardamentelor, mai multe clădiri aparţinînd infrastructurii portuare din oraşul Ismail au fost distruse, iar trei camioane au fost avariate. „La faţa locului, a izbucnit şi un incendiu, care a fost stins rapid de către angajaţi ai Serviciului de Stat pentru Situaţii de Urgenţă” – a adăugat Kiper.

NU MAI CONTEAZĂ CANDIDATUL

Că tot mi-a deschis o prietenă apetitul pentru citate din autori mult huliți: „Luaţi oricare ţară parlamentară, începînd cu America şi pînă la Elveţia, începînd cu Franţa şi pînă la Anglia, Norvegia etc.: adevărata activitate „de stat“ se desfăşoară în culise, ea este efectuată de departamente, cancelarii, state-majore. În parlament se pălăvrăgeşte doar, urmărindu-se în mod special scopul de a înşela „gloata“”, scria în 1917, în lucrarea Statul și revoluția, V.I. Lenin! Care mai spunea, în aceeași lucrare: „Democraţie pentru o minoritate infimă, democraţie pentru cei bogaţi – iată democratismul societăţii capitaliste […] cei asupriţi sînt lăsaţi să hotărască o dată la cîţiva ani care anume din reprezentanţii clasei asupritoare îi va reprezenta şi îi va călca în picioare în parlament!”

Nasol, pentru noi, este că Lenin avea dreptate. Și mai nasol este că de atunci pînăm acum nu s-a schimbat nimic! Poate doar denumirile. Statul a devenit deep-state, dar culisele au rămas culise, un fel de hrube întunecate în care se pune la cale istoria.

Așa se explică povestea președintelui Joe Biden, cel care a fost urcat pe soclul celui mai important om al planetei și a fost dat jos, cu șuturi în fund, în plină dezbatere – total atipică! – televizată, din istoria campaniilor electorale americane, pus să renunțe în scris la o nouă candidatură, în timp ce, într-o nefirească absență de o săptămînă, americanii se întrebau dacă mai trăiește, sau nu! Casa Albă a tăcut, nefiresc!

Iată, insă, că suspansul de hollywood s-a risipit! Joe Biden va vorbi miercuri seară despre decizia sa de a-și retrage candidatura, transmite Le Figaro.vPreședintele american, acum fost candidat la realegere, nu a vorbit încă despre motivele care l-au determinat să renunțe. Biden își va explica decizia de a nu candida pentru un al doilea mandat miercuri seară în timpul unei transmisiuni adresate națiunii, a spus el marți într-un mesaj pe X. Diferite informații spun că se va întîlni și cu Bibi Netanyahu, aflat în turneu la Washington. Alte surse spun că premierul israelian va avea o întîlnire cu Kamala, vicepreședinta recent intrată în cursa electorală în locul lui Potus.

Kamala Harris este candidatul tipic al globaliștilor: măritată la 49 de ani, fără copii, mama din India, tatăl din Jamaica, soțul evreu! Progresistă pînă-n măduva oaselor, a devenit cel mai ironizat și disprețuit vicepreședinte din istorie. În mod constant, ea a fost mai puțin populară decît șeful ei, Joe Biden. Ea a fost responsabilă cu securitatea frontierelor, dar nu a mers nici măcar o dată să viziteze frontiera și nu a făcut nimic pentru a împiedica criza imigranților. Este ironizată pentru primii ani în care a dobîndit putere politică ca iubită și amantă a unor bărbați căsătoriți și mai în vîrstă.  În calitate de vicepreședinte, a fost alături de Biden timp de patru ani lungi. Politicile lui Biden privind frontiera, inflația, energia verde, criminalitatea, DEI, spălarea creierului transsexualilor și permiterea ca băieții să participe în competițiile sportive ale fetelor sînt toate eșecuri teribile și copleșitor de nepopulare. Ea le-a sprijinit pe toate! În plus, ascultînd-o pe Kamala ce prostii debitează, n-ai de ce să mai rîzi de politicienii noștri de strînsură.

Nimic nu contează, însă, din toate acestea! La o televiziune “cualiti” rău, cea mai cualiti, cum altfel, am văzut o știre despre cum “românii sînt de acord cu candidatura Kamalei Harris”. Doamne ajută! Să fie într-un ceas bun!

Ea pare să fie candidatul. Are sprijinul lui Biden, al fiului lui George Soros, al sindicatelor și tuturor celor 50 de șefi de organizații de stat Democrate. Numai soții Obama nu și-au anunțat susținerea pentru vicepreședintă… Deci, e ceva în spate…

Numai că, eu nu cred că Kamala (sic!) va fi aleasa democraților și rămîn la convingerea mea că Michelle Obama se încălzește pe margine… Dacă tot este epoca femeilor de culoare, măcar să fie!

Degringolada asta democrată îmi confirmă, încă o dată, că nu clasa politică occidentală, aflată într-o derivă intelectuală nemaiîntîlnită, conduce, ea fiind doar simplă executană a unor ordine care vin din afara spectrului politic. Fiindcă asta se vrea! Și revin la citatele celebre amintite de prietena mea. ” În sensul propriu al cuvîntului, puterea politică este puterea organizată a unei clase pentru asuprirea alteia”, se scrie în Manifestul Partidului Comunist, Karl Marx & Friedrich Engels.

Trăim în era post adevăr,  post-capitalism, post-democrație. Sîntem deja în era corporatocrației care a pus stăpînire pe sistemul politic global, în fruntea căruia propmovează  catastrofe intelectuale. Uniunea Europeană nu face excepție. Nu mai spun de România în care românii par indiferenți la cine va lua locul muntelui de ignoranță și nesimțire de la Cotroceni!

14 IULIE 2024. BASTILIA, EMMANUEL, ROBINETTE, DONALD ȘI KLAUS

  • Vedere dinspre România trepanată

Era nevoie de o revoluție, de robespierri, de concepte masonice nou-nouțe pentru ca masele să accepte luciul ghilotinei în locul zidurilor Bastiliei. Astăzi, Bastilia a ridicat ziduri în creiere, România trepanată fiind cel mai bun exemplu, global aș zice, de inacțiune în condițiile uciderii sale lente ca națiune și ca stat, nu de către elitele mercantile globale, ci de proprii concetățeni, trădătorii de serviciu și ÎN serviciul istoriei.

1.Franței i-a trecut glonțul de dreapta pe la ureche. Partidul lui Le Pen, considerat de propagandiști de extremă dreaptă, a fost la un pas de a pune primul ministru și a rescrie agenda europeană. Printr-o mobilizare interesantă, partidul care dădea glas voinței electoratului alb francez – mai puțină imigrație, mai multă ordine, mai puține drepturi și ajutoare sociale etc – a fost spulberat de extrema stîngă, adică tocmai aceea care militează pentru mai multe drepturi și mai mulți imigranți! Interesantă basculare… partidele de stînga și de centru s-au aliat pentru a ”salva democrația” de balaurul naționalist. Lumea bună a Parisului a răsuflat ușurată după ce ”extremiștii de dreapta” din partidul lui Le Pen au ratat majoritatea în parlamentul francez, fără să fie nici cum deranjată de primul loc obținut de comuniști și socialiști – extrema stîngă, la fel de globalistă ca democrații lui Joe Biden. La apelul miliardarilor filantropi de la Davos, partidele politice tradiționale, indiferent de orientarea lor, și-au unit eforturile în cadrul unor largi coaliții, pentru a combate falsa amenințare. Sat cu sat, oraș cu oraș, țară cu țară.

Falsele amenințări apocaliptice ( ”măcelarul Putin”) au fost create special cu scopul de a se obține o coeziune de nezdruncinat împotriva dușmanului comun, în fapt acțiuni de PR de sute de miliarde de dolari din bugete publice aflate la cheremul unor interlopi ca Ursula von der Leyen, Emmanuel Macron sau Joe Biden.

Să revin! Oricum ar fi, MacronLeon a pierdut Franța! De fapt, în ultimii doi ani, Emmanuel a pierdut TOTUL! Ultimele posesiuni din Africa, unde a fost umilit de Sahel, teritoriul din Pacific își urzește independența față de Paris, iar Farnța continentală se află la cheremul globaliștilor care-l folosesc pe locatarul de la Elysee doar pentru a provoca tăvălugul estic lipsit de umor.

Macron trebuie să plece! Și el știe asta foaarte bine, doar că trage de timp cu speranța că nu se va naște, între timp, un Ibn Robespierre Abu Mujahid  pe străzile Parisului. Între timp, a mai pus Lumea la cale, la reunoiunea NATO de la Washington.

2. Sleeping Joe a fost gazdă bună pentru reuniunea NATO care a marcat 75 de ani de viață a organizației, născută pentru a ține Rusia în afara Europei și Germania la capac. Misiune îndeplinită cu succes în ultimii ani, grației politicii democrate înțelepte. 75 de ani de pace care au dus, inevitabil, la emanciparea statelor africane și asiatice care au tîrît greutățile unor istorii de asuprire și colonialism sălbatic. S-au trezit și s-au emancipat și acum își revendică dreptul la existență liberă, pașnică și demnă! La fel ca Joe Biden, servilul slujitor al sistemului globalist, pe care fiziologia nu-l mai ajută în misiunea sa. Dezbaterea cu Trump, organizată de televiziunea de casă CNN – o replică palidă a mult mai vocalei și crajoasei A3CNN! -, a relevat un președinte obosit de viață și de matrapazlîcuri, dar Summitul NATO a pus capac. Gafele președintelui, confundarea lui Zelensky cu Putin sau a Kamalei cu Trump a culminat cu decorarea Secretarului General, Stoltenberg, căruia i-a spus, în glumă, ceva de genul: “Mai întreabă nevastă-ta de mine”? Nordicul și-a arătat dinții…

NATO a decis: sprijinim Ukraina pînă la capăt, chiar dacă acest capăt este în…Pacific!

Elitele occidentale au ieșit din contact. Din punct de vedere economic, politic și internațional, implicarea noastră în conflictul din Ukraina ne-a costat deja scump pe toți. Și există motive întemeiate să ne temem că situația se va înrăutăți! Elitele conducătoare, vasale ale SUA din Europa, care sînt total iresponsabile față de propriul popor, continuă să urmeze cursul actual de confruntare cu Rusia.

Orbiți de propriile lor iluzii, așa-numiții „experți” din Occident au descris Rusia drept o țară primitivă, drept „o benzinărie cu arme nucleare”. Potrivit acestora, economia Rusiei este în ruine, armata sa este bolnavă, armele sale învechite și soldații săi demotivați. Rușii ar pierde un război convențional împotriva Ukrainei și nu și-ar folosi niciodată armele nucleare de teama sfîrșitului lumii, a fost mantra elitelor SUA/NATO/UE și a presarilor lor.

La Washington, șefii de guvern europeni și-au jurat loialitate păpușarului prezidențial senil Biden, în spatele căruia stăpînii păpușari ai complexului militar-industrial american trag sforile.Totul pentru imperiul american! Și nu pentru propria noastră țară, este motto-ul lor.

3.Moartea i-a arătat astăzi dinții lui Donald Trump. După ce democrații au încercat să-l oprească în cursa spre Casa Albă, prin orice mijloace, astăzi a fost împușcat în urechea dreaptă. Cîțiva milimetri au lipsit pentru ca, cel mai probabil, să asistăm la un nou Capitoliu. Care s-ar fi putut transforma lesne în război civil!

În America, modelul global al democrației și libertății planetare absolute, propaganda a pierdut măsura. Ideea e că indivizii sătui de minciuni și promisiuni deșarte, de o viață chinuită, furați, mințiți și batjocoriți, desconsiderați și anulați ca cetățeni, pun mîna pe armă și-și fac singuri dreptate. ONE MAN CAN CHANGE THE WORLD WITH A BULLET IN THE RIGHT PLACE, spunea, în 1969, lunetistul Malcom McDowell.

Presa oficială îl prezintă pe atacatorul de 20 de ani ca pe un votatnt republican, membru al Asociației Americane a Armelor. Adică, o afacere de familie care nu merită investigații suplimentare. Asta dacă nu am ști că posesorii de arme au probleme cu democrații, iar probabilitatea ca un republican să-și împuște viitorul președinte este redusă, republicanii fiind mai puțin consumatori de… iarbă decît democrații. Faptul că lunetiștii de la Secret Service au dormit în papuci trece în planul doi. Există cel puțin un mort și cîțiva răniți. Iar media alternativă vorbește de trei trăgători, în afara lui Thomas Crooks.

Sigur, sînt mulți cei care spun că diaabolicul Trump și-a înscenat atentatul care l-a ratat la milimetru. Doar cîțiva milimetri au făcut diferența între Casa Albă și cimitirul familiei. Dacă și-a înscenat atentatul, are sînge în instalație cît tot complexul militar-industrial!

Eu cred că politicienii neoliberali globaliști și propagandiștii MSM sînt autorii morali ai acestei tentative de asasinat. S-au promovat mormane întregi de maculatură despre ”pericolul Trump” pentru democrație, atît în SUA, cît și în Europa. Isteria anti-Trump a ajuns la cote inimaginabile în rîndul globaliștilor, alimentînd din plin sentimentele de ură ale unor psihopați. Iar justiția americană a pus capac, prin hărțuirea neîncetată a fostului președinte. Lumea a văzut clar, odată cu tentativa de asasinat asupra lui Trump, cine incită la violență. Cine este capabil de crimă. Unde se află adevărul și unde minciuna. Politicienii globaliști și jurnaliștii din dotare au mîinele pătate de sînge.

4.În România, influensări ca CTP sau Lucian Mîndruță, sau RT l-au zugravit pe Trump în cele mai negre culori, ca pe un criminal în serie. Cu siguranță s-ar fi găsit inclusiv printre români un Thomas Crooks dispus să apese pe trăgaci, la o adică. Și să salveze, astfel, Noua Ordine Mondială bazată pe reguli. Nici un cuvînt, însă, despre trădătorul local, Klaus Werner. Le-a mîncat pisica limba?

Dacă ar exista un concurs global de cea mai dezgustătoare persoană din lume, nu mă îndoiesc că locatarul de la Cotroceni l-ar cîștiga cu coroniță! Fără vreun mandat din partea țării, a guvernului sau a parlamentului, Iohannis a semnat ”Acordul privind cooperarea în domeniul securității între Ukraina și România”, în marja summit-ului NATO de la Washington.

Pe scurt, România participă oficial la războiul ruso-ukrainean. Deocamdată fără soldați trimiși pe front. În rest, absolut toate instituțiile statului sînt mobilizate exemplar pentru a servi ireproșabil regimul Zelensky cu tot ceea ce este necesar: armament, muniție, bani, motorină, curent electric (apropo, de asta avem cele mai mari facturi din UE?), informații din zona serviciilor speciale, antrenament pentru piloți și alte cadre militare, servicii medicale de urgență, rute de transport produse alimentare. Și așa mai departe. La Cotroceni și la Palatul Victoria nu există o prioritate mai mare decît sprijinirea regimului Zelensky. Vorbim despre un efort uman și financiar imens, derulat departe de ochii publicului. Un efort decis în spatele ușilor închise, de către administrația Cotroceni și Deep State-ul conectat direct la telefoanele Pentagonului. O țară în care mai presus de democrație vorbim de stabilitate și continuitate. Vom vedea cum ostașul se află cu adevărat în slujba țării! God Bless…!

Totul în tăcerea mormîntală a poporului! Captiv în Bastilia mentală. România trepanată este succesul real al lui Klaun Iohannis… Fi-mi-ar scîrbă!

Ukraina şi partenerii trebuie să pregătească un plan de pace pentru susținerea democraților americani în alegeri

BMTF, 28 iun – Preşedintele ukrainean, Volodimir Zelenski, a declarat că Ukraina, împreună cu partenerii săi externi, trebuie să elaboreze, în decurs de cîteva luni, un plan de acţiune bazat pe rezultatele Summitului Global pentru Pace din Elveţia care să forţeze Federaţia Rusă să accepte pacea, transmite Radio România Actualități.

Timp de doi ani, numărul victimelor ukrainene, militari uciși sau răniți, pe cîmpurile de luptă a reprezentat secretul cel mai bine păstrat de comunicatorii de război, în timp ce propaganda de la Kiev prezenta o medie de 1000 de soldați ruși uciși în fiecare zi de forțele ukrainene. La începutul acestui an, presa internațională a prezentat cifre impresionante ale pierderilor înregistrate de armata ukraineană în confruntările cu combatanții ruși, acestea situîndu-se în jurul cifrei de 350.000 de morți. Neoficial, se vorbește de aproximativ 600.000 de morți și un număr nespecificat de răniți și mutilați.

Păstrarea la secret a numărului real al pierderilor a fost justificată de nevoia de acrea imaginea de invincibilitate a armatei ukrainene. Rezultatele de pe front, care nu au mai putut fi ascunse de propaganda oficială, au determinat o intensificare a dialogului diplomatic în căutarea unei soluții de pace, în paralel cu păstrarea unei retorici belicoase și triumfaliste.

Preşedintele ukrainean, Volodimir Zelenski, a declarat că Ukraina, împreună cu partenerii săi externi, trebuie să elaboreze, în decurs de cîteva luni, un plan de acţiune bazat pe rezultatele Summitului Global pentru Pace din Elveţia care să forţeze Federaţia Rusă să accepte pacea.

Potrivit agenţiei de presă RBC, Zelenski a făcut declaraţia respectivă joi seară, la Bruxelles, în cadrul unei conferinţe comune cu preşedintele Consiliului European, Charles Michel. „Avem o cale foarte clară pentru a face asta şi le-am propus tuturor liderilor să vină la primul summit. A fost foarte dificil să adunăm un număr atît de mare de ţări de pe diferite continente. Acum, trebuie să facem următorii paşi. Următorii paşi sînt să planificăm şi să avem un plan detaliat de paşi detaliaţi pentru fiecare criză pe care acest război al lui Putin a adus-o în ţara noastră” – a afirmat liderul ukrainean.

Preşedintele Ukrainei a adăugat că planul de a pune capăt războiului ar trebui pus pe masă înaintea celui de-al doilea summit de pace. „Nu avem atît de mult timp, pentru că avem foarte mulţi răniţi şi morţi pe cîmpul de luptă şi în rîndul populaţiei civile. De aceea, nu vrem ca acest război să dureze ani de zile. Prin urmare, vrem să pregătim acest plan comun şi să îl punem pe masă la cel de-al doilea summit de pace” – a subliniat preşedintele Zelenski.

RBC aminteşte că, la şedinţa Consiliului European, Volodimir Zelenski a enumerat paşii necesari pentru a opri războiul. Liderul ukrainean a remarcat că actuala presiune occidentală exercitată asupra Rusiei nu este suficientă. Potrivit lui Zelenski, Ukraina are nevoie de armament, un scut aerian şi arme cu rază lungă de acţiune, notează RADOR RADIO ROMÂNIA.

Declarațiile președintelui ukrainean au fost făcute cu cîteva ore înaintea primei dezbateri electorale, organizate de CNN, între președintele în funcție al Statelor Unite, Joe Biden, un susținător fervent al războiului din Ukraina, și contracandidatul său, republicanul Donald Trump, un adversar al acestui conflict și un susținător al intereselor Israelului în Orientul Mijlociu.

Potrivit observatorilor, războiul din Ukraina nu este foarte popular în rîndul americanilor, iar sprijinul uriaș alocat de Statele Unite fostei republici sovietice nu este văzut cu ochi buni de electorat și pune în pericol o victorie a democraților în alegerile prezidențiale, dar și parlamentare, din toamnă.

Războiul din Ukraina nu ar fi avut loc niciodată dacă Statele Unite ar fi avut un „lider”, i-a spus joi Donald Trump preşedintelui Joe Biden, în timpul dezbaterii televizate în studioul din Atlanta. Candidatul republican a fost foarte critic faţă de miliardele de dolari cheltuite de Statele Unite pentru a sprijini Kievul în războiul împotriva Moscovei.

În schimb, Joe Biden l-a acuzat pe Vladimir Putin că este un „criminal de război” şi a apărat ajutorul american acordat Kievului. El l-a acuzat pe omologul său rus că vrea „să refacă imperiul sovietic”.

Trump, care a repetat afirmațiile că va pune capăt războiului chiar înainte de a-și prelua mandatul dacă va fi ales, a declarat că termenii propuși de președintele rus Vladimir Putin pentru a pune capăt războiului Rusiei în Ukraina sînt „inacceptabili”.

O pace în Ukraina, sub mandatul actualului președinte, ar aduce numeroase puncte electorale democraților, în condițiile unui scor strîns, cînd fiecare procent contează. Faptul că democrații au dat un semnal de distanțare față de problemele lui Zelenski, a fost reprezentarea Statelor Unite la Summitul din Elveția la nivel de vicepreședinte, Kamala Harris fiind însă o necunoscută la nivelul politicii externe americane.

Miza alegerilor americane este influențată, nu decisiv, de pacea în Ukraina, în funcție de care se va poziționa și bătrîna Europă. O pace forțată în Ukraina este, însă, mult mai periculoasă pentru vecinii europeni, decît continuarea războiului.

O DECIZIE CÎT O FLEGMĂ ÎN OBRAZUL ISTORIEI

Privind în cărțile de istorie, constat cu amărăciune că spațiul istorico-geografic numit astăzi generic ROMÂNIA nu s-a prea bucurat de conducători, de lideri, în ultimele secole. Amintirea marilor voevozi, romanțată sau nu, a fost terfelită de personaje oligofrene, trădătoare și incapabile intelectual să se ridice la nivelul predecesorilor.

Zilele acestea, istorici de strînsură și propagandiști în haine de jurnaliști au înfierat cu mînie proletară Ordinul de zi emis la ora 2, în noaptea de 21 spre 22 iunie 1941 cînd Armata Română primeşte de la generalul Ion Antonescu legendarul: „Ostaşi, treceţi Prutul! S-a vorbit de o eroare istorică și de înaltă trădare, acuzație pentru care mareșalul-patriot a și fost executat, iar numele și memoria sa continuă să fie terfelite și astăzi de trădătorii de neam și țară!

Tot acest vacarm a acoperit și aruncat în derizoriu (memoria românului fiind de scurtă durată!) gestul ultimului conducător al spațiului denumit generic România. Personajul care a scuipat pe popor și pe destinul lui istoric mai multe flegme decît toți domnitorii fanarioți la un loc. În 10 ani de obediență și slugărnicie absolute față de noile Înalte Porți ale momentului, groful din jilțul de la Cotroceni, a spoliat nu doar resursele țării, pe care le-a utilizat în folosul propriu, dar, mai ales, demnitatea, credibilitatea și aspirațiile unui întreg popor. Pentru a-și atinge scopurile de mărire s-a înconjurat de slugi trădătoare și obediente, într-un disperț total față de lege, ordine, normalitate și democrație. Avid de onoruri și funcții dincolo de capacitățle sale intelectuale, profesorașul de fizică a sacrificat, cu bună știință, pînă și securitatea țării, fără să dea socoteală nimănui!

Într-unul din foarte rarele CSAT-uri din timpul domniei fanariotului pe persoană fizică, s-a luat o singură decizie, controversată, cea a donării (!) unui sistem Patriot, Ukrainei. Să ne înțelegem, nu pun în discuție nevoia de armament a Ukrainei aflată în război cu Rusia și nici dorința de sprijin a acestuia de către aliații din interes sau de strînsură! CONTEXTUL este discutabil pînă la granița trădării naționale și dincolo de aceasta! Cum spunea Cineva, dacă decizia luată ar fi urmarea unei evaluări proprii privind amenințările, dacă ar fi rezultatul unei solicitări directe, în plan bilateral din partea Ukrainei, totul ar avea un alt sens. Analiza MapN spune că nu este cazul să renunțăm la un sistem de rachete de acest tip. Dar, cine e MapN-ul ăsta, cînd pohta ce-o pohtește vătaful este fără seamăn?

Indivitul ăsta grandoman și rupt de realitate și-a dorit să fie șef la NATO, că doar de aia a învățat să coase nasturi în armată! Pentru asta, avea nevoie de miruirea de la Casa Albă (care deja își exprimase susținerea pentru olandezul zburător!). Pentru asta a promis orice, prin gura celuilalt trădător obedient, locatarul unei vile de Hollywood, bugetar în Washington. S-a cerut Patriot! Dar miruirea nu a avut loc! Mai mult, i s-a spus că oricum România nu mai primește restul de baterii achitate în avans, cu banii jos, ca la curve! După așa o victorie personală, era nevoie de un CSAT ca să ascundă totul după documente secrete și rapoarte de specialitate. Deși România nu are de o bună perioadă un titular pe funcția de șef al Reprezentanței Militare la NATO și UE, partenerii străini au fost informați în avans că România îl susține pe Rutte. Pe noi, țăranii de la coarnele plugului românesc, groful nu a considerat necesar să ne informeze. Oricum rămînem cu banii dați și fără apărare AA, deși ne aflăm în FRONTLINE-ul amenințării reprezentate de Rusia în Europa.  

În context trebuie remarcată și recenta conferință din Elveția a celor 90 de state prietene ala Statelor Unite, de unde România a lipsit APROAPE, cu desăvărșire după excluderea brutală a nebunului din cărțile NATO. Și tot în context trebuie inclusă și recenta întîlnire G-7 unde s-a ajuns la un acord pentru un împrumut de 50 miliarde de dolari care se adaugă altor 50 miliarde de euro hotărît în februarie parca, de liderii UE și celor 60 aprobate de congresul american. Și chiar în ziua respectivă americanii au comunicat că suspendă livrările de Sisteme Patriot către aliați pentru a putea ofgeri Ukrainei apărarea de care are nevoie.  

Aflată și ea în prima linie, Polonia, care are o apărare AA mult mai avansată decît a noastră, narewul lor de short range fiind deja integrat cu Patriot-ul lor, care dispune și de „creierul” IBCS, a refuzat, să transfere o baterie Ukrainei. La fel au făcut-o și țările din linia a 2-a sau a 3-a, Olanda noului secretar general al NATO, Spania sau Grecia.

Paradoxul este ca în această perioadă toate! Patriot-urile din Israel sînt dezafectate….

În acest context, decizia CSAT-ului de la București pare să vină că nuca în perete! O țară, din prima linie, care lipsește de la evenimente majore, are niște inițiative în dezacord cu trendul general, exclusiv pentru satisfacerea orgoliului personal al unui trădător dezaxat este firesc să nu beneficieze de atenția și respectul partenerilor strategici. Ba mai mult, dacă ne aducem aminte bine, sacrificiile de după 23 august 1944, au fost urmate de o perioada neagră care a inclus și ignorarea suferințelor a sute de mii de români uciși în lagărele sovietice sau idealurile partizanilor din munți, spulberate de așteptarea americanilor și gloanțele NKVD-ului!

Există doar interese politice și economice majore. NU parteneriat strategic!

Modul cum au procedat Iohannis și camarila face ca această donație să-și piardă semnificația și nu mă aștept ca Zelenski și ukrainienii să-și schimbe părerea față de români!  De altfel, am fost martor direct la tratamentul de slugă pe care Zelenski i l-a aplicat lui Iohannis la Summit-ul de la Bulboaca! S-a văzut clar că liderul de la Kiev nu vrea să stea de vorbă cu un purtător de mesaj al Marelui Licurici. Zelenski vorbește cu Licuriciul în persoană! Umilitor! Mai mult, îmi aduc aminte de o discuție privată cu un fost ambasador american la București care a dat de înțeles că groful din Sibiu a fost tolerat pe funcție doar pentru a-l sprijini și a-i netezi calea spre Cotroceni adevăratului prieten al Americii, generalul Ciucă! Voi reveni!

Pînă atunci, nu pot decît să privesc cu stupefacție cum teoria țucălarilor analiști militari care spune că dacă dăm un Patriot acesta va fi mai aproape de Rusia, deci ne va apăra mai bine, este îmbrățișată de toți neica-nimeni cu pretenții de experți și gargaragii de serviciu, dar și de o Rusie care răspunde provocărilor Occidentale cu aceeași monedă și care a anunțat că va dona armament țărilor partenere: Yemen, Coreea, poate Cuba, Venezuela etc.

Sigur, pe individul de la Sibiu care a scuipat pe România mai multă flegmă decît toți fanarioții în decursul istoriei, nu-l trage nimeni la răspundere, dacă alegerile sînt cîștigate de cine trebuie. Nu contează că e trădător cu acte în regulă, iar portretul său ar trebui să poarte ștampila WANTED! Nu contează că Statul se diluează pînă la dizolvare. Despre demnitate și onoare, nu e cazul să vorbim, sîntem deja celebri în istorie pentru trădările noastre și trădătorii de vază.

SALVATORII PROFESIONIȘTI DIN MOLDOVA NOUĂ VOR AVEA UN SEDIU LA STANDARDE MODERNE

BMTF, 14 iun – Secția de pompieri din Moldova Nouă va fi demolată și reconstruită din temelii, la standarde moderne. Un proiect mai vechi, de aproximativ cinci ani, prinde contur sub comanda lt.col. Ionel Petru Tilca, inspector șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență SEMENIC, al județului Caraș-Severin. Clădirea secției de pompieri din Moldova Nouă, ajunsă o ruină, va fi demolată în acest an, în locul ei construindu-se un sediu nou, care va asigura condiții normale de muncă pentru cei 76 de salvatori profesioniști ce acționează într-un raion de intervenție întins și dificil, din Clisura Dunării și pînă în apropiere de Naidăș și Cărbunari.

Actuala clădire prezintă un risc seismic ridicat, iar serviciul efectuat în fiecare zi de pompieri reprezenta un risc personal pe care salvatorii, devotați salvării vieții semenilor lor, îl înfruntă cu bună știință. În garajele secției se află patru autospeciale cu apă și spumă, o autospecială SMURD, motopompe, bărci și alte utilaje necesare intervenției în situații de urgență.

Noua clădire a pompierilor militari din Moldova Nouă este un proiect standard, de nivel detașament, ce este finanțat printr-un împrumut rambursabil obținut de IGSU de la Banca Mondială. În cadrul proiectului privind Consolidarea Managementului Riscurilor de Dezastre (P166302), IGSU va construi 35 de clădiri aparținînd unităților de pompieri din întreaga țară.

Noua clădire va avea aproximativ 1000 de mp desfășurați și va asigura toate condițiile de confort personalului de intervenție. În plus, va ține cont de toate standardele de eficiență energetică, fiind dotată cu panouri solare și pompe de căldură.

Noul sediu modern al pompierilor din Moldova Nouă va fi finalizat în aproximativ 18 luni de la începerea demolării clădirii vechi, valoarea proiectului ridicîndu-se la aproximativ 25 milioane de lei. În această toamnă vor demara lucrările de demolare, urmînd ca după, cele maxim trei luni prevăzute pentru această etapă, să demareze construcția noii clădiri.  

O REVOLTĂ A SĂRACILOR

Europa a votat! Prezenţa provizorie continentală estimată la alegerile europene este de circa 51%, potrivit datelor iniţiale anunţate duminică seară de legislativul european, informează dpa. Aceasta înseamnă că rata de participare la alegerile europene este în creştere, în condiţiile în care, în urmă cu cinci ani, prezenţa la vot a fost de 50,66%. Din punct de vedere istoric, prezenţa la vot la alegerile pentru Parlamentul European a scăzut constant de la primele alegeri din 1979 (61,99%) până în 2014, cînd a atins un minim istoric de 42,6%.

Creşterile au fost deosebit de pronunţate în ţările cu prezenţă la vot istoric scăzută, precum Slovacia, Ungaria, Polonia sau România, notează EFE. Dar participarea a crescut semnificativ şi în alte ţări mai mari cu o istorie mai lungă în Uniune, cum ar fi Germania şi Spania (14%, până la 60,73%).

În general, această creştere a fost apoi interpretată ca un nou angajament mai larg faţă de politica europeană şi un interes reînnoit pentru Uniune, notează EFE.

Potrivit unui studiu postelectoral realizat de Parlamentul European, deşi s-au înregistrat creşteri la toate grupurile socio-demografice, principalul factor care a contribuit la creştere a fost participarea tinerilor alegători care s-au mobilizat pe fondul îngrijorării faţă de schimbările climatice, pe fondul eficienţei comunicării pe reţelele sociale.

Parlamentul European creditează duminică noapte grupul Partidului Popular European (PPE) cu 184 de locuri în viitoarea legislatură, în baza unei proiecţii realizate plecînd de la rezultate provizorii şi estimări din 26 de ţări. Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor (S&D) ar urma să obţină 139 de locuri, iar Renew Europe, 80 de locuri, conform proiecţiei PE din jurul orei locale 02.30.

Potrivit acestei proiecţii, grupurile PPE, S&D şi Renew, care au format şi în fosta legislatură marea coaliţie care a decis compromisurile în hemiciclul european, ar urma să cumuleze 403 locuri dintr-un total de 720 şi vor continua să deţină controlul în legislativul comunitar.

Grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni (ECR) este creditat cu 73 de locuri, potrivit noii proiecţii bazate pe rezultate parţiale şi estimări din 26 de ţări.

Grupul Identitate şi Democraţie (ID) ar urma să obţină 58 de locuri, conform proiecţiei PE, după ce a capitalizat rezultatele foarte bune din Franţa, Austria, Olanda. Pe de altă parte, deşi AfD a obţinut al doilea scor în Germania, faptul că a formaţiunea a fost exclusă din grupul ID face ca locurile sale să nu fie atribuite acestuia proiecţiile PE.

Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană ar urma să obţină 52 de locuri, iar Grupul Stîngii – GUE/NGL, 36 de locuri.

Deputaţii neafiliaţi ar urma să obţină 45 de locuri, iar partidele intrate în categoria Alţii, respectiv care nu sînt încă afiliate unui grup constituit în PE, alte 53 de locuri.

În Germania, partidul de guvernămînt, social-democraţii cancelarului Olaf Scholz au suferit cel mai slab rezultat de pînă acum, la alegerile europarlamentare. Partidul Social-Democrat a ieşit pe locul al treilea, după extrema dreaptă, AfD. În Spania, Partidul Popular de centru-dreapta i-a înfrînt pe socialiştii premierului Pedro Sanchez, însă nu cu diferenţa la care sperau. Partidul populist al premierului Italiei, Giorgia Meloni, a înregistrat, de asemenea, un rezultat bun.

Rezultatele parţiale ale alegerilor pentru Parlamentul European arată că în statele membre ex-comuniste, extrema dreaptă a avut mai puţin succes decît în vest, transmite Reuters. În Polonia, cea mai mare ţară a regiunii, coaliţia de centru a premierului Donald Tusk a cîştigat alegerile, în timp ce în Slovacia, opoziţia pro-europeană a învins coaliţia premierului populist Robert Fico, care a fost recent victima unei tentative de asasinat. Agenţia de presă notează şi cazul României, unde coaliţia PSD – PNL a obţinut 54% din voturi, faţă de 14% AUR, partid catalogat ca fiind extremă dreaptă. În Ungaria, partidul FIDESZ al premierului Viktor Orban, cu un discurs populist, anti-UE, anti-imigraţie şi pro-rus, a ieşit pe primul loc, dar a obţinut cel mai slab rezultat în 20 de ani. În schimb, partide de extremă dreaptă şi dreapta radicală au cîştigat alegerile în Franţa, Austria şi Italia, şi s-au clasat pe locul doi în Germania şi Olanda. Preşedintele Macron a ieşit foarte rapid şi a declanşat alegeri parlamentare anticipate, probabil în ideea de a stopa ascensiunea partidului populist de dreapta al lui Marine Le Pen.

Ce a surprins în aceste alegeri e scorul AUR. La un moment dat, AUR era prezentat în sondajele de opinie cu peste 20%, am văzut în exit-poll-urile pentru alegerile europarlamentare un scor de 15%. La fel surprinde subperformanţa coaliţiei din care face parte USR.

În România, dar nu numai, potrivit statisticilor, participarea mai ridicată la vot a avut-o categoria de vîrstă de peste 65 de ani. Datele arată că tineri între 18 şi 24 de ani au tratat votul cu dezinteres. Constatăm aici că este vorba de o prăpastie între generaţia tînără şi mediul politic, de mesajele care vin dinspre politic şi care probabil nu sînt extrem de bine ţintite pentru electoratul tînăr. Acolo unde au votat, studiile arată că tinerii sînt atrași de partidele de extremă-dreapta – Chega (Destul) din Portugalia sau Vox din Spania. Atracția este exercitată acum de partidele anti-imigrație și anti-sistem. ”Nu este un fenomen care se manifestă doar în categoriile celor cu venituri mici sau cu fără educație superioară. O postare pe social media cu tineri germani din familii bogate cântând cântece împotriva imigranților arată că ceea ce până acum se petrecea în spatele ușilor închise, prin frățiile din universități, începe să iasă în public”, scrie Eurointelligence. Întrebarea este dacă cei care acum au 18-24 de ani și se îndreaptă spre partide antisistem vor reveni la partidele tradiționale odată ce se vor așeza la casele lor. Nimic nu este sigur. Partidele antisistem de acum ar putea deveni noua normalitate.

Partidele anti-sistem, catalogate drept populiste de media asociată tradiționaliștilor, au fost asociate cu extrema dreaptă. Însă asta ar însemna să uităm de revolta Occupy Wall Street, de protestele din Hong Kong, de Brexit, de Vestele Galbene din Franța, cazuri în care populiștii de stînga s-au unit cu cei de dreapta. Obiectivul a fost mai multă democrație și mai puțină cîrdășie între marile afaceri și guvern. Nu este vorba nici măcar despre o mare mișcare împotriva elitelor, pentru că elitele sînt absolut necesare pentru a conduce guvernele lumii, iar Joe Biden a demonstrat cel mai bine acest lucru: cînd liderul SUA are probleme cognitive, este în pericol de prăbușire nu doar America, ci întreaga lume. Iar ascensiunea anti-sistemului și toate spaimele produse în redacțiile marilor ziare ar putea înceta repede dacă elitele care guvernează și-ar folosi și jumătate din energie în slujba oamenilor simpli, dacă ar începe să-i asculte și să-i respecte și pe cei săraci. Mai puțin război în Ukraina, zero masacre israeliene în Gaza, renunțarea la limbajul dual și la tratarea diferită a acelorași subiecte este tot ce cer săracii Europei și ai Occidentului care susțin partidele anti-sistem.

”O stafie umblă prin Europa – stafia populismului. Toate puterile bătrînei UE s-au unit într-o sfîntă hăituială împotriva acestei stafii: papa schimbărilor climatice și președinta Comisiei, cancelarul Scholz și președintele Macron, islamo-stîngiștii francezi și poliția gîndirii din Germania”… Totuși, aceste alegeri contează. Parlamentul a devenit mai influent în afacerile UE. În ultimii ani, Comisia condusa de Ursula von der Leyen a introdus politici care să ”europenizeze” – adică să centralizeze la Bruxelles –  domenii cheie care afectează națiunile europene, de la Pactul Verde care îi afectează pe fermieri, pînă la Pactul pentru Migrație, care este unul împotriva existenței frontierelor”, scrie Mick Hume, iar eurodeputatul polonez Ryszard Legutko a susținut recent, pentru European Conservative, că ”Parlamentul European nu ar trebui să existe. Este conceput pentru un viitor ipotetic, cînd ar urma să existe un popor european”!

Sistemul politic al UE și aliații săi din presă s-au unit pentru o campanie care să denigreze și să delegitimeze revolta democratică a timpurilor noastre. Ei încearcă să catalogheze orice protest sau mișcare politică din afara curentului lor tot mai îngust drept ”extremism de dreapta”, despre care spun că trebui interzis, cenzurat, șters sau chiar pus după gratii.

”Ei încearcă să reducă importanța revoltei populare, spunînd, spre exemplu, că fermierii care protestează sînt niște țărani netoți exploatați de extrema dreapta. Un așa-zis expert a și sugerat că fermierii ar trebui să agațe steagul LGBT pe tractoare, probabil pentru a-i ține departe pe nenorociții de extremiști de dreapta, așa cum se credea că usturoiul ține departe vampirii”, mai scrie Hume.

Contrar denigrărilor, Primăvara Națiunilor nu este o invenție a ”extremiștilor” politici. Furia popoarelor Europei împotriva sistemului s-a manifestat înaintea furiei populiștilor. Suntem martorii manifestării unei falii adînci între două Europe. Există o Europă cu centrul în citadelele elitiste de la Bruxelles, Luxemburg și Frankfurt, unde comisarii UE, judecătorii și bancherii centrali decid ce este mai bine pentru restul. Și există o Europă reală, unde milioane de europeni trebuie să suporte consecințele asupra modului lor de viață. Această falie face ca anti-sistemul să nu cedeze. Aceasta este o revoltă a săracilor împotriva unui viitor incert, chiar dacă rezultatele de duminică sînt favorabile elitelor tradiționaliste.

SORIN GRINDEANU CÎȘTIGĂ PARIUL ÎN BANAT

BMTF, 10 iun – Doar 51,62% dintre cărășenii cu drept de vot au trecut duminică pe la urne pentru a alege cine îi va conduce în următorii patru ani la nivel local și județean. Conform cifrelor prezentate pe site-ul Autorității Electorale Permanente, în Caraș-Severin au votat la alegerile locale 131.321 de persoane, dintre care 120.498 votanți pe listele permanente și complementare, 6.960 pe liste suplimentare, iar 3.862 de persoane au votat cu urna mobilă.

Urnele s-au închis la ora 22:00, fără incidente majore, dacă excludem tentativa de cumpărare a voturilor de la Berzovia, pentru care s-a deschis dosar de urmărire penală. Pentru alegerile europarlamentare, prezența la urne în Caraș-Severin a fost de 51,79%.

Președintele PSD Caraș-Severin, deputatul Silviu Hurduzeu se va reîntoarce în funcția de președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin.

Dacă Silviu Hurduzeu este cîștigător clar al alegerilor pentru Consiliul Județean Caraș-Severin, scorul înregistrat nu-i va permite să aibă o majoritate unicoloră, cu doi vicepreședinți. Clasamentul la funcția de președinte arată o diferență de aproape 9000 de voturi între el și liberalul Dunca: Silviu Hurduzeu – PSD – 40,36% (49.119 voturi); Romeo Dan Dunca – PNL – 36,49 (40.845 voturi); Bebe Iova -AUR – 8,58%  (9.444 voturi); Andrei Plujar – Dreapta Unită (USR) 5,04% (5.656 voturi); Daniel Axman SOS Romania 3,38% (3.787 voturi).

Rezultatele pentru consiliul județean sînt relativ asemănătoare, ceea ce ne îndretățește să spunem că electoratul nu a votat neapărat împotriva PNL ci a lui Romeo Dunca, considerat, chiar în sînul propriului partid, un aventurier oportunist, ținut în brațe de tandemul Vela-Popa.

Așadar: PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT 43.695 voturi 40,36%; PARTIDUL NAȚIONAL LIBERAL 39.434 36,42%; ALIANȚA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR 12.642 11,68%; ALIANȚA DREAPTA UNITĂ USR – PMP – FORȚA DREPTEI 5.906 5,46%; PARTIDUL S.O.S. ROMÂNIA 4.107 3,79%; UNIUNEA CROAȚILOR DIN ROMÂNIA 1.863 1,72%; ROMÂNIA SOCIALISTĂ 618 0,57%.

Este însă foarte posibil, ca în lipsa unei alianțe PSD – PNL, la o diferență mică, de un mandat de consilier în favoarea PSD, viitorul vicepreședinte al Consiliului Județean Caraș-Severin să fie dat de AUR.

Liberalul Ioan Popa obține un nou mandat de primar în orașul reședință de județ, deși prezența la urne a fost la un minim istoric! Pe locurile următoare s-au situat: Ionuț Popovici (PSD) – 14,37%, Bogdan Gaiță (AUR) – 5,71%, Andrei Rotaru (ADU) – 3,47%.

La prima participare la alegerile locale, AUR obține cel puțin un mandat de primar.

Pentru cele 77 de primării din Caraș-Severin s-au înscris în competiție 268 de candidați pentru fotoliul de primar și 4597 de candidați pentru poziția de consilieri local. Cinci candidați s-au aflat în cursa pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin, urmați de 217 aspiranți pentru locurile de consilieri județeni. În cursa pentru Parlamentul European au intrat douăsprezece partide și patru independenți.

PSD a cîștigat peste 50 de primării din Caraș-Severin, între care municipiul Caransebeș, orașele Moldova Nouă, Oravița, Băile Herculane, Oțelu Roșu și Bocșa.

Pariul ministrului Sorin Grindeanu cu  Banatul, a reușit, ambii candidați ai PSD, Simonis la Timiș și Hurduzeu în Caraș-Severin reușind să se impună în bătăliile politice cu adversarii.

Numele cîștigătorilor, conform rezultatelor parțiale neoficiale:

ANINA – Gheorghe Românu (PNL)

BĂILE HERCULANE – George Orza (PSD)

BOCȘA – Mirel Patriciu Pascu (PSD)

CARANSEBEȘ – Felix Borcean (PSD)

MOLDOVA NOUĂ – Adrian Torma (PSD)

ORAVIȚA – Dumitru Ursu (PSD)

OȚELU ROȘU – Luca Mălăiescu (PSD)

REȘIȚA – Ioan Popa (PNL)

ARMENIȘ – Cristian Vela (PNL)

BĂNIA – Alexandru Albu (PSD)

BĂUȚAR – Romeo Răduță (PNL)

BERLIȘTE – Nicolae Orăvicean (PSD)

BERZASCA – Petru Furdui (PSD)

BERZOVIA – Procesul electoral nu s-a încheiat. Comisii contestate la secțiile de la Berzovia.

BOLVAȘNIȚA – Marius Măran (PNL)

BOZOVICI – Adrian Stoicu (PSD)

BREBU- Ioan Țicheriu (PSD)

BREBU NOU – Iosif Bordea (PSD)

BUCHIN – Gheorghe Coilă (PSD)

BUCOȘNIȚA – Vichente Suru (PSD)

CARAȘOVA – Ivan Hațegan (PSD)

CĂRBUNARI – Ghiță Presnescu (PSD)

CICLOVA ROMÂNĂ – Cătălin Golu (PNL)

CIUCHICI – Ion Orbulescu (PSD)

CIUDANOVIȚA – Dorian Constantin Nebunu (PSD)

CONSTANTIN DAICOVICIU – Daniel Boambeș (PSD)

COPĂCELE – Ion Hârțaucă (PSD)

CORNEA – Pavel Martinescu (AUR)

CORNEREVA – Nicolae Novăcescu (PSD)

CORONINI – Ilie Boboescu (PSD)

DALBOȘEȚ – Florin Curița (PSD)

DOCLIN – Dănuț Oana (PSD)

DOGNECEA – Remus Rof (PSD)

DOMAȘNEA – Ilie Mănescu (PNL)

EFTIMIE MURGU – Mihai Otiman (PNL)

EZERIȘ – Ioan Rusu (PSD)

FÂRLIUG – Adriana Sărăor (PNL)

FOROTIC – Alexandru Sporea (PNL)

GÂRNIC – Ion Sporea (Dreapta Unită)

GLIMBOCA – Petru Novac Crîsnic (PNL)

GORUIA – Răzvan Văcărescu (PSD)

GRĂDINARI – Ionuț Goje (PSD)

IABLANIȚA – Victor Terteleacă (PSD)

LĂPUȘNICEL – Ilie Canea (PSD)

LĂPUȘNICU MARE – Ion Lala (PSD)

LUNCAVIȚA –  Nicolae Velescu (PSD)

LUPAC – Marian Lausch (PSD)

MARGA – Nicolae Beg (PSD)

MĂURENI – Brian Filimon (PSD)

MEHADIA – Grigore Bardac (PSD)

MEHADICA – Ion Urechiatu (PNL)

NAIDĂȘ – Marius Pohanka (PSD)

OBREJA – Ionel Pascota (PNL)

OCNA DE FIER – Petre Panescu (PNL)

PĂLTINIȘ – Ioan Popovici (PSD)

POJEJENA – Mira Radovancovici (PSD)

PRIGOR – Simona Miclău (PSD)

RĂCĂȘDIA – Nicoleta Lechici (PNL)

RAMNA – Magdalena Ciurea (PNL)

RUSCA MONTANĂ – Sergiu Toma (PSD)

SACU – Nicolae Daminescu (PSD)

SASCA MONTANĂ – Ion Poplicean (PSD)

SICHEVIȚA – Ilie Jurcă (PNL)

SLATINA-TIMIȘ – Gheorghe Roma (independent)

SOCOL – Olgița Ghiță (PSD)

ȘOPOTU NOU – Iosif Brebu (PNL)

TÂRNOVA –

TEREGOVA – Maria Damian (PSD)

TICVANIU MARE- Ciprian Măceșanu (PSD)

TOPLEȚ – Ion Blidaru (PSD)

TURNU RUIENI – Cosmin Belci (PNL)

VĂLIUG – Sorin Blaga (PNL)

VĂRĂDIA – Loredana Racu (PSD)

VERMEȘ – Ion Iacob Damian (PSD)

VRANI – Răzvan Nicolae Otiman (PNL)

ZĂVOI – Doru Cârdei (PNL)

ZORLENȚU MARE – Marius Ișfan (PSD)

SORIN GRINDEANU A CÎȘTIGAT PARIUL

BMTF, 10 iun – Doar 51,62% dintre cărășenii cu drept de vot au trecut duminică pe la urne pentru a alege cine îi va conduce în următorii patru ani la nivel local și județean. Conform cifrelor prezentate pe site-ul Autorității Electorale Permanente, în Caraș-Severin au votat la alegerile locale 131.321 de persoane, dintre care 120.498 votanți pe listele permanente și complementare, 6.960 pe liste suplimentare, iar 3.862 de persoane au votat cu urna mobilă.

Urnele s-au închis la ora 22:00, fără incidente majore, deși rămîne în discuție tentativa flagrantă de cumpărare a voturilor la Berzovia de către candidați ai PNL. Pentru alegerile europarlamentare, prezența la urne în Caraș-Severin a fost de 51,79%.

Președintele PSD Caraș-Severin, deputatul Silviu Hurduzeu se va reîntoarce în funcția de președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin, iar liberalul Ioan Popa cîștigă un nou mandat într-un scrutin cu prezentare minimă la voturi!

Pentru cele 77 de primării din Caraș-Severin s-au înscris în competiție 268 de candidați pentru fotoliul de primar și 4597 de candidați pentru poziția de consilieri local. Cinci candidați s-au aflat în cursa pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin, urmați de 217 aspiranți pentru locurile de consilieri județeni. În cursa pentru Parlamentul European au intrat douăsprezece partide și patru independenți.

PSD a cîștigat peste 50 de primării din Caraș-Severin, între care municipiul Caransebeș, orașele Moldova Nouă, Oravița, Băile Herculane, Oțelu Roșu și Bocșa.

Pariul ministrului Sorin Grindeanu cu  Banatul, a reușit, ambii candidați ai PSD, Alfred Simonis, la Timiș, și Silviu Hurduzeu, în Caraș-Severin, reușind să se impună în bătăliile politice cu adversarii.

Numele cîștigătorilor, conform rezultatelor parțiale neoficiale:

ANINA – Gheorghe Românu (PNL)

BĂILE HERCULANE – George Orza (PSD)

BOCȘA – Mirel Patriciu Pascu (PSD)

CARANSEBEȘ – Felix Borcean (PSD)

MOLDOVA NOUĂ – Adrian Torma (PSD)

ORAVIȚA – Dumitru Ursu (PSD)

OȚELU ROȘU – Luca Mălăiescu (PSD)

REȘIȚA – Ioan Popa (PNL)

ARMENIȘ – Cristian Vela (PNL)

BĂNIA – Alexandru Albu (PSD)

BĂUȚAR – Romeo Răduță (PNL)

BERLIȘTE – Nicolae Orăvicean (PSD)

BERZASCA – Petru Furdui (PSD)

BERZOVIA – Procesul electoral nu s-a încheiat. Comisii contestate la secțiile de la Berzovia.

BOLVAȘNIȚA – Marius Măran (PNL)

BOZOVICI – Adrian Stoicu (PSD)

BREBU- Ioan Țicheriu (PSD)

BREBU NOU – Iosif Bordea (PSD)

BUCHIN – Gheorghe Coilă (PSD)

BUCOȘNIȚA – Vichente Suru (PSD)

CARAȘOVA – Ivan Hațegan (PSD)

CĂRBUNARI – Ghiță Presnescu (PSD)

CICLOVA ROMÂNĂ – Cătălin Golu (PNL)

CIUCHICI – Ion Orbulescu (PSD)

CIUDANOVIȚA – Dorian Constantin Nebunu (PSD)

CONSTANTIN DAICOVICIU – Daniel Boambeș (PSD)

COPĂCELE – Ion Hârțaucă (PSD)

CORNEA – Pavel Martinescu (AUR)

CORNEREVA – Nicolae Novăcescu (PSD)

CORONINI – Ilie Boboescu (PSD)

DALBOȘEȚ – Florin Curița (PSD)

DOCLIN – Dănuț Oana (PSD)

DOGNECEA – Remus Rof (PSD)

DOMAȘNEA – Ilie Mănescu (PNL)

EFTIMIE MURGU – Mihai Otiman (PNL)

EZERIȘ – Ioan Rusu (PSD)

FÂRLIUG – Adriana Sărăor (PNL)

FOROTIC – Alexandru Sporea (PNL)

GÂRNIC – Ion Sporea (Dreapta Unită)

GLIMBOCA – Petru Novac Crîsnic (PNL)

GORUIA – Răzvan Văcărescu (PSD)

GRĂDINARI – Ionuț Goje (PSD)

IABLANIȚA – Victor Terteleacă (PSD)

LĂPUȘNICEL – Ilie Canea (PSD)

LĂPUȘNICU MARE – Ion Lala (PSD)

LUNCAVIȚA –  Nicolae Velescu (PSD)

LUPAC – Marian Lausch (PSD)

MARGA – Nicolae Beg (PSD)

MĂURENI – Brian Filimon (PSD)

MEHADIA – Grigore Bardac (PSD)

MEHADICA – Ion Urechiatu (PNL)

NAIDĂȘ – Marius Pohanka (PSD)

OBREJA – Ionel Pascota (PNL)

OCNA DE FIER – Petre Panescu (PNL)

PĂLTINIȘ – Ioan Popovici (PSD)

POJEJENA – Mira Radovancovici (PSD)

PRIGOR – Simona Miclău (PSD)

RĂCĂȘDIA – Nicoleta Lechici (PNL)

RAMNA – Magdalena Ciurea (PNL)

RUSCA MONTANĂ – Sergiu Toma (PSD)

SACU – Nicolae Daminescu (PSD)

SASCA MONTANĂ – Ion Poplicean (PSD)

SICHEVIȚA – Ilie Jurcă (PNL)

SLATINA-TIMIȘ – Gheorghe Roma (independent)

SOCOL – Olgița Ghiță (PSD)

ȘOPOTU NOU – Iosif Brebu (PNL)

TÂRNOVA –

TEREGOVA – Maria Damian (PSD)

TICVANIU MARE- Ciprian Măceșanu (PSD)

TOPLEȚ – Ion Blidaru (PSD)

TURNU RUIENI – Cosmin Belci (PNL)

VĂLIUG – Sorin Blaga (PNL)

VĂRĂDIA – Loredana Racu (PSD)

VERMEȘ – Ion Iacob Damian (PSD)

VRANI – Răzvan Nicolae Otiman (PNL)

ZĂVOI – Doru Cârdei (PNL)

ZORLENȚU MARE – Marius Ișfan (PSD)

CÎND DESCHIZI OCHII ELECTORAL

BMTF, 6 iun – Premierul israelian Benjamin Netanyahu ar putea să treneze încheierea războiului în Fâşia Gaza din motive politice proprii, a apreciat preşedintele american Joe Biden într-un interviu publicat marţi de revista Time, potrivit Reuters, scrie Agerpres, dar Casa Albă adoptă propunerea de sancționare a Curții Penale Internaționale după ce aceasta a cerut arestarea premierului israelian pentru crime de război.

Aceste comentarii ale lui Biden în interviul acordat în data de 28 mai au fost făcute cu cîteva zile înainte ca preşedintele SUA să detalieze o propunere de încetare a focului în Fâşia Gaza, în timp ce premierul israelian se confruntă cu diviziuni politice profunde în ţară.

Întrebat dacă crede că Netanyahu prelungeşte războiul din raţiuni politice proprii, Biden a spus: „Oamenii au toate motivele să tragă această concluzie”.

Preşedintele american, care face presiuni pentru a se pune capăt războiului ce durează de aproape opt luni, a declarat, de asemenea, că este „incert” dacă forţele israeliene au comis crime de război în Fâşia Gaza.

Procurorul Curţii Penale Internaţionale de la Haga a cerut luna trecută mandate de arestare pentru premierul Netanyahu şi pentru ministrul israelian al apărării, precum şi pentru trei lideri Hamas, pentru presupuse crime de război.

Israelul a lansat o ofensivă aeriană şi terestră în Fâşia Gaza în octombrie trecut, jurînd să distrugă gruparea militantă islamistă palestiniană Hamas, după ce aceasta a atacat comunităţi din sudul Israelului, ucigînd, potrivit propriilor informații, aproximativ 1.200 de persoane şi luînd ostatice altele peste 250, potrivit bilanţului oficial israelian. Aproximativ 120 de ostatici se află în continuare în Fâşia Gaza.

Asaltul Israelului s-a soldat cu peste 36.000 de morţi în Fâşia Gaza, potrivit Ministerului Sănătăţii din guvernul Hamas, care spune că alte mii de cadavre ar fi îngropate sub dărîmături.

Sondajele de opinie arată că majoritatea israelienilor susţin războiul, dar dau vina pe Netanyahu pentru eşecurile în materie de securitate atunci cînd atacatorii Hamas s-au infiltrat în comunităţile israeliene de lîngă enclavă, la 7 octombrie, şi nu l-ar mai vota dacă ar avea loc alegeri.

Protestele de stradă în masă au devenit evenimente săptămînale, atrăgînd zeci de mii de oameni care cer guvernului să facă mai mult pentru a aduce acasă ostaticii capturaţi de Hamas în 7 octombrie şi cerîndu-i lui Netanyahu să plece.