Frontline News

Europa de Est, circumspectă faţă de jocurile diplomatice între Moscova şi Occident (analiză France Presse)

BMTF, 10 feb – Confruntate cu cel mai mare impas între Rusia şi Occident de la încheierea Războiului Rece, ţările din fostul bloc comunist se menţin pe poziţii ferme, avertizînd împotriva oricărui compromis cu Moscova, notează joi într-o analiză France Presse, citată de Agerpres.

Retorica franceză despre preocupările legitime ale Rusiei, pe de o parte, şi legăturile energetice strînse ale Germaniei cu Rusia, pe de alta, au făcut ca ţări precum Polonia şi statele baltice să fie circumspecte faţă de diplomaţia marilor puteri.

Polonia adoptă poziţia cea mai hotărîtă şi mai fermă faţă de ceea ce face Rusia, a insistat săptămîna aceasta Pawel Soloch, şeful Biroului polonez pentru securitatea naţională într-o intervenţie la televiziunea de stat.

Soloch se referea la întîlnirea de marţi de la Berlin a liderilor francez, german şi polonez, axată pe impasul cu Rusia, care prin comasarea a zeci de mii de militari în apropiere de frontiera ukraineană suscită îngrijorări cu privire la un posibil război la porţile Europei.

Preşedintele polonez Andrzej Duda a insistat asupra necesităţii ca Occidentul să strîngă rîndurile: Trebuie să arătăm că este imposibil să ne frîngă, a spus el la Berlin.

Aceeaşi abordare a fost afişată miercuri de către şefa guvernului estonian, Kaja Kallas: Nu vom face nici un fel de compromis cu privire la principiile fundamentale, inclusiv asupra dreptului fiecărei naţiuni de a-şi alege propria cale… Trebuie să rămînem fermi şi uniţi.

Rusia cere interzicerea pentru totdeauna a aderării Ukrainei la NATO şi doreşte ca Alianţa Nord-Atlantică să-şi reducă prezenţa în ţările din fostul bloc comunist.

Nu este un secret că Polonia are o abordare diferită faţă de Germania şi Franţa în criza ukraineană, explică Marcin Zaborowski, expert de la Varşovia. Polonia este cel mai fervent susţinător al Ukrainei în Europa. Avem cea mai lungă graniţă cu aceasta, cea mai mare diasporă, adaugă Zaborowski, director politic al think tank-ului Globsec. Dacă Ukraina ar cădea definitiv în sfera de influenţă a Rusiei, aceasta ar avea consecinţe negative directe pentru securitatea Poloniei, apreciază Zaborowski.

Este şi cazul ţărilor baltice, care – potrivit lui – par şi mai energice în acest sens, ele furnizînd arme Ukrainei chiar înaintea Poloniei.

Foste republici sovietice – Estonia, Letonia şi Lituania – se tem că şi ele ar putea fi luate în colimator de către Rusia.

Ţările Europei Centrale şi de Est au trecut toate prin ocupaţia rusească, ceea ce le-a împiedicat mult timp să adere la Uniunea Europeană, explică Wojciech Przybylski, redactor-şef al think tank-ului Visegrad Insight.

Preşedintele rus Vladimir Putin se arată conştient de situaţia delicată a acestor ţări, chiar dacă neagă că îngrijorarea lor este justificată.

Statele baltice şi alte ţări, vecinele noastre, nu se simt vezi Doamne în siguranţă. De ce? Nu este clar, a spus Putin săptămîna aceasta într-o conferinţă de presă comună cu omologul său francez Emmanuel Macron. În orice caz, ele se servesc de aceasta ca de un pretext pentru a elabora politici ostile la adresa Rusiei, a insistat preşedintele rus, subliniind că ţările respective furnizează arme moderne Ukrainei în doze mari.

În comparaţie cu Occidentul, potrivit lui Przybylski, Europa Centrală a manifestat hotărîre de a acţiona în ceea ce priveşte acordarea de sprijin direct Ukrainei.

În pofida dorinţei lui Putin de a vedea Europa divizată, unitatea prevalează şi nu există nici un sentiment că Franţa şi Germania vor să vîndă Europa Centrală, spune el. În schimb, există un sentiment de circumspecţie că elitele acestor ţări nu văd cu aceeaşi claritate ameninţarea care planează, adaugă expertul citat.

… BE PREPARED!

“…be prepared”, “news in a hostile world” sau “operating in a hostile world” reprezintă mai mult decît sloganuri, decît îndemnuri promoţionale sau de altă natură. Ele sînt un crez al activităţii depuse de BMTF de mai bine de 15 ani.

S-a împămîntenit o vorbă între corespondenţii de presă, atunci cînd sîntem întrebaţi ce facem, cu ce ne ocupăm… Răspunsul este, de cele mai multe ori: „facem ceea ce facem”. Dedesuptul acestor cuvinte stau, însă, îngrijorări multiple: jurnalismul nu pregăteşte o generaţie mai “safe”, jurnalismul se transformă din cauza tehnologiei, jurnalismul public dispare. În România, cel puţin, asta e percepţia! Pe de altă parte, mass-media este o armă distinctă în noul război hibrid, la fel precum artileria, iar jurnaliştii sînt un fel de Operatori ai acestei arme. Doar cu mass-media cîştigi bătălia pentru minţile şi sufletele adversarilor tăi, dar şi a propriei populaţii.

BMTF Risk Ak Demy şi-a propus să creeze un mediu propice pentru jurnalişti, arătîndu-le cum să acopere ştiri într-un mod mai sigur şi mai profesionist, în mediu ostil, luînd în considerare atît contextul local, precum şi standardele internaţionale în vigoare.

Lumea devine tot mai periculoasă pentru jurnalişti. Aproximativ 2.500 de jurnalişti au fost ucişi în ultimii 25 de ani; o medie de doi jurnalişti pe săptămînă. Cursanţii trebuie să înţeleagă riscurile legate de jurnalism. Ei trebuie să fie învăţaţi să păstreze condiţii de siguranţă, atunci cînd acoperă cu ştiri zonele de conflict şi dezastre naturale.

Atacurile şi crimele comise împotriva profesioniştilor din media au atins cote alarmante în ultimii ani, creînd un climat de teamă şi nesiguranţă. Mulţi jurnalişti au fost ameninţaţi, atacaţi şi chiar ucişi din diferite motive, inclusiv afilierea lor politică. În plus, reprezentanţii mass-media îşi exprimă mereu îngrijorarea cu privire la siguranţa personală ca fiind cea mai mare provocare de a-şi îndeplini atribuţiile lor profesionale. Împreună cu aceste probleme de siguranţă motivate politic, la jurnaliştii care acoperă evenimente în domeniu, se raportează o creştere a numărului de atacuri directe împotriva lor, pe stradă. Fenomenul fake news a devenit un pericol la adresa democrației, punînd sub semnul întrebării importanța libertății şi independenţei de exprimare, promovînd batjocorirea jurnaliștilor și subminarea rolului lor în societate. O normă pare să se fi schimbat și datorită faptului că un număr de politicieni proeminenți folosesc o retorică disprețuitoare faţă de jurnaliști, descriind mass-media ca fiind inamicul poporului. Aceasta îi legitimizează pe alții să facă același lucru! În timp ce amenințările sînt în creștere, tot mai puține voci susțin rolul important al jurnaliștilor în societate. Aceasta este o evoluţie periculoasă!

Mulţi jurnalişti au fost supuşi violenţei în timp ce acopereau incidente majore, cum ar fi proteste şi demonstraţii. Războaiele şi conflictele armate reprezintă o altă ameninţare majoră pentru jurnalişti. Atît personalul mass-media, precum şi instituţiile au fost ţinta unor atacuri, crime, precum şi distrugere intenţionată.

Realizînd importanţa acordării unui răspuns cuprinzător pentru a contracara această situaţie, BMTF RISK AK DEMY depune eforturi pentru formarea conexă a jurnaliştilor în materie de siguranţă personală.

BALINT MERCENARY TASK FORCE a fost înființată în 2005 ca un birou specializat în monitorizarea presei, producerea de analize, ştiri şi imagini din medii ostile, dar şi în vederea acordării de servicii CAT: consultanţă, analiză şi training. Compania a apărut ca urmare a deteriorării mediului de securitate la nivel internaţional şi necesitatea acoperirii mediatice a crizelor tot mai numeroase și operează cu patru tipuri de termeni: „o nouă lume”; „revoluţie şi contrarevoluţie”; „umanitate excedentară” şi „catastrofă naturală”.

În ultimii doi ani, crimele, arestările şi răpirile jurnaliştilor au atins maxime istorice. Aceste agresiuni reprezintă o ameninţare fundamentală, nu doar pentru profesioniştii ştirilor, dar şi pentru independenţa presei şi au scos la lumină riscurile în creștere cu care se confruntă jurnaliștii independenți. Într-o perioadă de maximă vulnerabilitate pentru presa din întreaga lume, jurnaliştii şi redacţiile ar trebui să lucreze împreună pentru a atinge standarde înalte de siguranţă şi pentru a proteja profesia şi rolul esenţial al jurnalismului în societatea globală.

Conflictul se află în centrul societății umane și atîta timp cît oamenii s-au luptat între ei, cineva a fost acolo pentru a observa ceea ce se întâmplă și a comunica informații altor persoane. Un jurnalist care este conştient de pericole şi gîndeşte în perspectivă are mai multe şanse de a rămîne în viaţă şi nerănit. Cea mai bună apărare de care dispune un jurnalist este atenţia lui. Dacă încearcă să înţeleagă strategia combatanţilor dintr-o zonă de război şi potenţialele arme folosite, un jurnalist poate reduce şansele de a fi rănit sau ucis.

Boot-campul HEST se desfăşoară pe 4 module: protecţie individuală, prim ajutor, hazard natural şi revolte sociale.

Atelierul Hostile Environment Safety Training (HEST) examinează o serie de probleme cu care se ocupă jurnalistul, cu un accent special pe punctul de vedere al jurnalistului, dar și pune în discuție literatură interdisciplinară și de cercetare academică. Atelierul HEST pune în discuţie interacțiunea dintre jurnalism și conflict, examinează modul în care jurnaliștii acoperă războiul și conflictul, explorează rolul mass-media și impactul tehnologiei, dar atinge şi abordări alternative, cum ar fi jurnalismul pentru pace. De obicei, avem invitați speciali, fie direct, fie prin intermediul comunicaţiilor. Atelierul înglobează o serie de prezentari şi vom îmbogăți experiența de curs cu un număr de documentare și filme de lung metraj care se referă la jurnalism și conflict.

Abordarea noastră privind siguranța pentru jurnaliști combină pregătirea specialiștilor în securitate cu măsurile practice de siguranță pentru mediile de lucru ostile exercitării profesiei. Încercăm să facem acest lucru cu un grup larg de parteneri, inclusiv jurnaliști locali, asociații profesionale și ONG-uri și, acolo unde este posibil, cu autorități locale și guvern.

Pachetul de securitate CAT al BMTF AK DEMY include:

• CONSULTANŢĂ în ceea ce priveşte situaţiile de conflict, criză şi urgenţă, echipamente de siguranţă, deplasare în mediul ostil;

• ANALIZA riscurilor și atenuarea amenințărilor, mediul ostil;

• TRAINING în primul ajutor, orientare în teren ostil, conducere ofensivă, conducere defensivă, comunicații, jurnalismul în zone de conflict, în situaţii de criză şi de urgenţă, legile internaţionale mass-media și codul de conduită etc.

• Advocacy: monitorizarea atacurilor și a nivelurilor de amenințare, coordonarea sprijinului internațional, elaborarea de ghiduri și manuale, facilitarea dialogului dintre forțele de securitate și mass-media etc.

Proiectat pentru femei și bărbați care trăiesc sau lucrează în medii violente, inclusiv agresiune sexuală. Atelierul HEST include: analiza situaţiei preliminare în vederea evitării de a devein ţintă, evaluarea și planificarea riscurilor, prim-ajutor de urgență, siguranța personală, situaţii de urgenţă şi revolte sociale. Cursul include aspectele psihologice ale mediilor cu risc ridicat. Instruirea are loc în medii de zi și pe timp de noapte.

Scopul boot-camp-ului HEST este de a-i învăţa pe jurnalişti să evalueze riscul şi să se comporte corespunzător în cazul conştientizării unui pericol. BMTF RISK AK DEMY urmăreşte sporirea capacităţii jurnaliştilor de a lua decizii, nu substituirea acesteia.

“…be prepared”, “news in a hostile world” sau “operating in a hostile world” reprezintă mai mult decît sloganuri, decît îndemnuri promoţionale sau de altă natură. Ele sînt un crez al activităţii depuse de BMTF de mai bine de 15 ani.

JURMA 77

Sîmbătă, 5 februarie, Gheorghe Jurma împlineşte 77 de ani! La Mulţi ani!

La cei 77 de ani ai săi, Gheorghe Jurma este o instituţie de cultură în sine, un adevărat reper, o personalitate marcantă a acestui spaţiu cultural, de la care mulţi tineri, şi nu numai, au avut de învăţat şi AU de învăţat!, dominat de ideea de a lăsa, celor care vin după tine, o idee, o mărturie pe care o pot folosi ca ghid de viaţă sau ca stea polară.

Gheorghe Jurma este parte a vieţii noastre, a culturii şi temelor care l-au urmărit aproape obsesiv, a istoriei Banatului şi a literaturii, cu Eminescu, Sadoveanu sau Eliade. Este Creatorul de publicaţii, reviste, cărţi, idei, talente.

Gheorghe Jurma s-a născut la 5 februarie 1945 în localitatea Bobda (comuna Cenei), judeţul Timiş.

Istoric, critic literar, prozator, poet, publicist, editor şi animator permanent al vieţii literare cărăşene, Gheorghe Jurma urmează clasele primare şi gimnaziale la Bobda, iar apoi Liceul de Muzică şi Arte Plastice la Timişoara. Îşi definitivează studiile la Facultatea de Filologie a Universităţii din Timişoara şi se dedică încă din studenţie presei, când devine redactor-şef adjunct la revista „Forum Studenţesc”. În proză debutează în anul 1968.

Absolvă facultatea în anul 1969 şi efectuează apoi stagiul militar la Bucureşti.

Începînd cu anul 1970 se stabileşte în oraşul de pe Bârzava şi devine redactor al ziarului „Flamura“ din Reşiţa (1970-1989). Din 1971 conduce cenaclul literar „Semenicul” (înfiinţat în 1949) şi coordonează editarea revistei „Semenicul”.

Creează Editura Semenicul în anul 1990.

Lucrează ca redactor-şef al ziarului „Timpul” între 1990 şi 1993, apoi ocupă funcţia de director al Editurii „Timpul” (din 2004 redenumită Tim) şi redactor-şef al revistei „Semenicul”.

BIDEN ARE BIN LADDEN-UL LUI. AL-QURAYSHI S-A DETONAT

BMTF, 3 feb – Liderul grupării Statul Islamic, Abu Ibrahim al-Hashimi al-Qurayshi, şi-a pus capăt vieţii în timpul unei operaţiuni a forţelor speciale americane din noaptea de miercuri spre joi în Syria, la doi ani după eliminarea predecesorului său, relatează AFP. Operaţiunea FOS de neutralizare a liderului jihadist seamănă cu cea organizată împotriva şeicului Ossama Bin Ladden, care a fost ucis în zorii zilei de 2 mai 2011, la Abbottabad, la cîteva sute de kilometri nord-est de Islamabad. Acţiunea FOS s-a aflat sub comanda JSOC şi s-a îndeplinit la comanda fostului preşedinte democrat Barack Obama.

În cursul nopţii trecute, Armata americană „l-a eliminat de pe cîmpul de luptă” pe liderul grupării jihadiste în timpul unei operaţiuni derulate în nord-vestul Syriei, a anunţat actualul preşedinte democrat american, Joe Biden, la Washington. Toţi soldaţii americani sînt teferi şi nevătămaţi, a precizat liderul de la Casa Albă, menţionînd că se va adresa poporului american mai tîrziu în cursul zilei.

Potrivit unui înalt responsabil american, liderul SI a murit într-o explozie pe care el însuşi a provocat-o în timpul raidului american. „La începutul operaţiunii, ţinta teroristă a detonat o bombă care l-a ucis atît pe el, cît şi membri ai propriei familii, printre care femei şi copii”, a declarat oficialul citat. Operaţiunea a avut loc la Atme, o regiune din provincia Idlib, şi s-a soldat cu treisprezece morţi, între care patru femei şi trei copii.

În octombrie 2019, Abu Bakr al-Baghdadi, predecesorul lui al-Qurayshi, a fost ucis în timpul unui raid în regiunea Idlib, controlată în mare parte de jihadişti şi de rebeli.

Qurayshi a venit la conducerea SI în octombrie 2019, dar nu a fost identificat oficial decît după mai multe luni de serviciile secrete iraqiene şi americane. Washingtonul a promis o recompensă de 10 milioane de dolari pentru orice informaţii care ajută la găsirea sa.

Supranumit „profesorul” sau „distrugătorul”, Amir Mohammed Said Abdel Rahman al-Mawla, jihadist cu mai multe identităţi prezentat de gruparea jihadistă drept emirul Abu Ibrahim al-Hashimi al-Qurayshi, a fost implicat, între altele, în coordonarea masacrului minorităţii kurdofone yazidi.

Militarii au aterizat cu elicopterul în apropierea unei tabere de strămutaţi din localitatea Atme şi apoi au izbucnit schimburi de focuri.

Potrivit corespondentului AFP la faţa locului, operaţiunea a vizat o clădire de două etaje înconjurată de arbori. O parte din clădire a fost distrusă şi la parterul ei puteau fi văzute urme de sînge.

Locuitorii din zonă au declarat pentru AFP că au auzit zgomot de elicoptere, apoi „explozii”.

Potrivit OSDO, elicopterele americane au decolat dintr-o bază militară din oraşul syrian Kobani, majoritar kurd, din apropierea frontierei cu Turcia.

Membri ai trupelor speciale ale Forţelor Democrate Syriene (FDS), dominate de kurzi şi formate de SUA, au participat la operaţiune.

După anunţul făcut de SUA, Farhad Shami, purtătorul de cuvînt al FDS, a scris pe Twitter că operaţiunea „i-a vizat pe teroriştii internaţionali cei mai periculoşi”.

Într-o înregistrare audio atribuită forţelor americane şi care a circulat în rîndul populaţiei, o persoană care vorbeşte în arabă le cere femeilor şi copiilor să evacueze casele din zona vizată.

Potrivit experţilor, taberele de strămutaţi suprapopulate din regiunea Atme, aflată în nordul provinciei Idlib, sînt folosite drept baze de liderii jihadişti care se ascund aici.

O mare parte din provincia Idlib, precum şi sectoare din provinciile vecine Hama, Alep şi Latakia sînt dominate de Hayat Tahrir al-Sham (HTS), fosta ramură syriană a Al-Qaida. Grupuri rebele şi alte facţiuni jihadiste precum Hurras al-Din sînt de asemenea prezente.

Aceste facţiuni au fost deja ţinta în principal a raidurilor aeriene ale regimului syrian şi ale aliatului său rus, dar şi ale coaliţiei internaţionale antijihadiste conduse de SUA.

Totuşi, operaţiunile cu elicoptere rămîn foarte rare în Syria, scrie AFP, unde trupele americane sînt desfăşurate în cadrul coaliţiei antijihadiste.

Operaţiunea din noaptea de miercuri spre joi a avut loc la cîteva zile după încheierea unui asalt al SI asupra unei închisori controlate de FDS, în regiunea Al-Hasakah (nord-est).

Acest asalt a reprezentat cea mai importantă ofensivă a grupării jihadiste de la înfrîngerea sa în Syria în 2019 în faţa FDS, ajutată de coaliţia internaţională. Atacul asupra închisorii şi luptele care au urmat s-au soldat cu 373 de morţi, între care 268 de jihadişti, 98 de membri ai forţelor kurde şi şapte civili.

SI, grupare rivală a Al-Qaida, a fost alungată din fiefurile sale din Syria şi Iraq, dar continuă să comită atacuri în cele două ţări vecine prin intermediul unor celule „în adormire”.

O EVOLUŢIE PERICULOASĂ!

Despre faptul că mass-media este o armă distinctă în noul război hibrid, la fel precum artileria, iar jurnaliştii sînt un fel de operatori ai acestei arme, scriu de ceva vreme. De altfel, presa a constituit o armă redutabilă în mîini dibace, încă din secolul 19! Doar cu mass-media cîştigi bătălia pentru minţile şi sufletele adversarilor tăi, dar şi a propriei populaţii.

România este în mijlocul unui astfel de război şi sîntem, ca de obicei, în pielea goală! Nepregătiţi! „Armata română, admirabil de dezorganizată”, rostea Generalul Berthelot, celebrele cuvinte. Peste decenii, generalul devine stradă, iar instituţia dominantă nu rosteşte nimic! Semn că dezorganizarea vine din noi!

Distorsionarea adevărului nu este o practică nouă. Propaganda și știrile false folosesc în special mediul online și dețin similitudini: ambele sînt metode de denaturare a adevărului, de convingere emoțională, care doresc să instige la acțiune, în majoritatea cazurilor negativă.

Un număr mare de știri false și manipulatoare care difuzează teorii șocante sau ale conspirației schimbă treptat percepția informațiilor. La început, oamenii pur și simplu nu percep dezinformarea, apoi pur și simplu nu o cred, dar ulterior, din cauza emiterii frecvente a unor astfel de materiale, oamenii încep deja să se îndoiască. Anume acesta este scopul pe care vor să-l atingă organizațiile și țările care manipulează cu informațiile.

Știrile false se transformă în prezent într-o problemă de securitate națională, un instrument care poate destabiliza lumea, și a sosit momentul să-l luăm în considerare în contextul securității! Rezultatul poate fi cuantificat în sondaje de opinie.

În toate perioadele DIFICILE, omenirea s-a confruntat cu dezechilibre psiho-mentale, iar una dintre aceste faţete ale pandemiei de COVID-19, de exemplu, este infopandemia sau patologia informaţională (infosistem patologic), care poate afecta chiar structurile fundamentale ale lumii, afirmă academicianul Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române, într-un interviu acordat AGERPRES. Sociologul Ilie Bădescu susţine că studiile dedicate efectelor infopandemiei sînt astăzi la un nivel avansat, iar informaţiile care zguduie temeliile structurilor de ordine din societate pot fi clasificate în baza scalei de impact folosite în toate studiile. Potrivit directorului Institutului de Sociologie al Academiei Române, situaţia actuală din România generată de infopandemie se află pe o scară de variaţii ale scorului între 3 şi 4, poziţie care trebuie să fie una de alarmă pentru factorii de decizie.

Dezvoltarea fenomenului «fake news» generează o criză pentru societatea contemporană şi ameninţă inclusiv buna funcţionare a democraţiilor liberale, cu riscuri asupra securităţii şi siguranţei naţionale. Există un veritabil bombardament informațional, menit să influențeze deciziile în domeniul securităţii individuale, comercial sau politic. În acest context, dezvoltarea unor abilități media și a unei capacități de a judeca critic, în mod independent, informațiile primite, nu constituie un element educațional de specialitate, dedicat doar celor interesați de științele comunicării sau de științele sociale, ci o provocare de bază pentru fiecare tînăr.

Potrivit sociologilor, trei ar fi factorii primordiali care predispun societatea românească la consumul de fake-news: şocul dezindustrializării, a pierderii identităţii economice a ţării, nivelul de educaţie şi, poate cel mai important, NEÎNCREDEREA ÎN STAT! De ce? De exemplu, pentru că în această Strategie de Apărare nu se mai resimte acut amenințarea corupției la adresa statului de drept, deși fenomenul a fost eroul strategiilor de apărare de după 2005. Poate și pentru că liderii partidului prezidenţial afirmă că au de gînd să guverneze pînă la final de mandat, iar lupta anticorupție i-ar putea ”incomoda”. Se vorbește puțin spre deloc despre pericolul reprezentat de lipsa autostrăzilor și de starea căilor ferate, de alterarea gravă a mediului prin defrișări masive, despre pericolul creșterii infracționalității ori al scăderii demografice dramatice.

Un alt factor pe care l-aş mai adăuga eu, o mass-media ostilă (pînă la un punct!) şi deprofesionalizată! Lipsei de încredere în instituţiile statului i se suprapune dorința arzătoare de îmbogățire venită din industria publicității online.

Fenomenul FAKE-NEWS şi dezinformarea sînt menţionate în Strategia Naţională de Apărare 2020 – 2024, un document care, teoretic este elaborat şi susţinut de şeful statului, a trecut prin CSAT şi a fost votat de Parlament, devenind firul roşu al mandatului prezidenţial şi, implicit, al guvernării în următoarea perioadă. Nu şi în România lui KWI! Dispare complet amenințarea corupției, cea teroristă e mult minimalizată, fenomenul imigrației e ca și inexistent, în schimb urcă în top Rusia, Covid, ”cea mai grea încercare a României de după 1989” și fake-news. Ddocumentul arată că atacurile cibernetice, acţiunile de influenţă derulate în spaţiul public, dezinformarea, răspîndirea de ştiri false şi posibile efecte nocive şi destabilizatoare ale importului unor tehnologii cu uz civil în cadrul acţiunilor asimetrice şi hibride sînt noi provocări de securitate.

In intervalul 2020-2024, mai mult ca oricand, eforturile de consolidare a rezilientei trebuie sa fie calibrate pentru a raspunde noilor tipuri de amenintari – subtile și subversive – survenite inclusiv pe fondul evolutiilor tehnologice.
Strategia de dezvoltare a unor instrumente eficiente pentru consolidarea rezilientei societale și a infrastructurilor critice include:
• imbunatatirea nivelului de conștientizare cu privire la actiuni ostile/de influenta derulate in spatiul public prin intermediul mass-media clasice sau online sau a think-tank-urilor, dificil de gestionat atunci cand apar și factori noi cu impact in plan securitar, precum fake news, a caror sursa de provenienta este adesea, greu de identificat și atribuit;

• facilitarea dimensionarii unor instrumente publice accesibile și transparente prin care sa fie expuse sursele de dezinformare, produsele și narativele acestora;
• creșterea capacitatii institutiilor de invatamint, cercetare, a think-tank-urilor și media de a identifica și combate mișcarile de dezinformare sustinute de actori statali sau non-statali ostili;
• creșterea nivelului de alfabetizare functionala pentru dezvoltarea gandirii critice și pentru reducerea gradului de vulnerabilitate a populatiei in fata fenomenului de raspandire de informatii false, care pot avea consecinte negative pentru securitatea nationala;

Aceasta strategie va fi completată de dezvoltarea unor instrumente eficiente pentru consolidarea rezilientei societale, care sa includă:
• îmbunătăţirea nivelului de conștientizare cu privire la actiuni ostile/de influenta derulate in spatiul public prin intermediul mass-media clasice sau online (dificil de gestionat atunci cand apar și factori noi cu impact in plan securitar, precum dezinformarea sau raspandirea/fabricarea de știri false);
• includerea in curricula educationala a dezvoltarii gandirii critice cu privire la riscurile asociate agresiunilor informationale;
• introducerea pe scare larga a programelor de educatie din sfera competentelor digitale și a securitatii online.
Actiunile informative ostile continua sa vizeze dezvoltarea unor puncte de sprijin, utilizate in scop de influenta, obtinerea de informatii cu privire la evolutiile inteme, necesare sustinerii proceselor decizionale din statele de provenienta, dar și pentru rafinarea și dezvoltarea bazelor de sprijin și a canalelor de propaganda, cu potential de obstructionare a proiectelor strategice ale României și a deciziilor in stat” se arată în textul Strategiei de Apărare, foarte corect.

Dar, împreună cu penibila compunere ROMÂNIA EDUCATĂ, textul a rămas doar apă de ploaie, deşi în finalul documentului se specifică clar: “După adoptarea Strategiei naționale de apărare a țării pentru perioada 2020-2024, executivul și instituțiile publice cu responsabilități în securitatea națională sunt chemate să-și dezvolte strategii sectoriale și măsuri în domeniul de responsabilitate, destinate contracarării și combaterii riscurilor, amenințărilor și vulnerabilităților și îndeplinirii obiectivelor Strategiei”. Adică, această strategie este documentul suprem, firul roşu emis din puţul gîndirii prezidenţiale, nesecat izvor de cunoaştere şi înţelepciune, şi tot ce fac Guvernul, Parlamentul şi instituţiile statului se călăuzesc de cele scrise!

Au trecut doi ani şi dezinformările s-au înrădăcinat, s-au înmulțit, s-au transformat în teorii ale conspirației sau instrumente de propagandă care au scos oameni în stradă, au blocat un sistem medical deja suprasolicitat și au lăsat oamenii vulnerabili nepregătiți în fața unui virus despre care și experții încă mai caută răspunsuri. O societate democratică nu poate funcționa optim cîtă vreme informația pe baza căreia se votează este viciată grav.

Jurnalistul şi publicistul Ion Cristoiu afirmă că introducerea presei şi a fakenews-ului în Strategia de apărare naţională 2020-2024 reprezintă un pericol pentru mass-media, singura armă împotriva ştirilor false fiind educaţia.

Pe fondul unei crize economice, sociale sau politice, și în contextul manipulărilor de tip fake news, ideologii toxice pot căpăta avînt.

Pe de altă parte, fenomenul fake news este un pericol la adresa democrației, punînd sub semnul întrebării importanța libertății şi independenţei de exprimare, promovînd batjocorirea jurnaliștilor și subminarea rolului lor în societatea democratică. O normă pare să se fi schimbat și datorită faptului că un număr de politicieni proeminenți folosesc o retorică disprețuitoare faţă de jurnaliști, descriind mass-media ca fiind inamicul poporului. Aceasta îi legitimizează pe alții să facă același lucru.

În timp ce amenințările sînt în creștere, tot mai puține voci susțin rolul important al jurnaliștilor în societate.

Aceasta este o evoluţie periculoasă!

NU ERA VOLGĂ, ERA BICICLETĂ…

BMTF, 29 ian – Preşedintele ukrainean Volodimir Zelenski le-a cerut vineri occidentalilor să nu creeze panică în jurul tensiunilor cu Rusia, care este acuzată că pregăteşte o invazie în Ukraina, relatează AFP, citată de Agerpres. El a estimat totodată că principalul risc pentru ţara sa îl reprezintă „destabilizarea din interior”, confirmînd supoziţia noastră, lansată joi seară, în dialogul cu Dan Agache, în cadrul dezbaterii on-line Reper24Live.

„Nu avem nevoie de această panică”, a subliniat Zelenski într-o conferinţă de presă pentru media străine.”Probabilitatea unui atac rus există, nu a dispărut şi nu a fost mai puţin gravă în 2021″, dar „nu vedem o escaladare superioară celei care exista” anul trecut, a asigurat el.

În schimb, dacă ne luăm după media internaţionale şi „chiar după şefi de stat respectaţi”, s-ar putea crede „că sîntem deja în război” în toată ţara, „că sînt trupe care avansează pe şosele. Dar nu este cazul”, a insistat Zelenski.

„Cît costă această panică pentru Ukraina?”, a punctat şeful statului. „Cel mai mare risc pentru Ukraina” este „destabilizarea situaţiei din interiorul ţării”, mai curînd decît ameninţarea unei invazii ruse, a mai adăugat preşedintele ukrainean.

Pe de altă parte, ca şi cînd ar fi dorit să confirme temerile liderului de la Kiev, principalul reprezentant al separatiştilor proruşi din estul Ukrainei, Denis Puşilin, a cerut ca Moscova să furnizeze arme pentru a face faţă forţelor Kievului, în plină criză ruso-occidentală.”Trebuie să ne confruntăm cu Bayraktar”, a spus Denis Puşilin, şeful bastionului rebel Doneţk, referindu-se la dronele de fabricaţie turcă livrate anul trecut forţelor ukrainene în ciuda protestelor puternice din partea Rusiei.


Utilizarea de către Ukraina a dronelor de luptă fabricate în Turcia, care şi-au dovedit eficacitatea în războiul din Nagorno-Karabah dintre Azerbaidjan şi Armenia în 2020, este o preocupare deosebită pentru forţele proruse, la fel ca dispozitivele de rachete antitanc americane Javelin.


Partidul la putere în Rusia, Rusia Unită, a cerut miercuri Kremlinului să livreze arme separatiştilor, care controlează părţi de teritoriu în estul Ukrainei şi luptă acolo cu forţele ukrainene din 2014.

Kievul şi aliaţii săi occidentali au acuzat de multă vreme Moscova că îi sprijină pe separatiştii proruşi militar şi financiar, ceea ce Kremlinul a negat întotdeauna.

Declaraţiile partidului la putere marchează o schimbare în poziţia oficială afişată pînă acum.

Separatiştii şi autorităţile ruse acuză în prezent Kievul că pregăteşte o ofensivă în Est, în timp ce Ukraina şi Occidentul se tem de o invazie iminentă a ţării de către Rusia, care a masat zeci de mii de militari la graniţă.

Ambele părţi neagă că ar dori să declanşeze un conflict.


Intelligence4ALL PROMOVEAZĂ CULTURA DE SECURITATE

Dacă vrei să afli singur răspunsuri la întrebările care te frămîntă, primul pas îl faci spre INTELLIGENCE4ALL, un proiect inedit pe piaţa românească. INTELLIGENCE4ALL nu este despre spioni, James Bond sau Matahari, este despre informaţia reală care ne poate schimba viaţa, în măsura în care o cunoaştem şi reuşim să o discernem şi, mai ales, cernem din inflaţia informativă şi enormul balast informativ care ne înconjoară.

INTELLIGENCE4ALL este legat de numele prof.univ.dr. Cristian Barna, ofiţer operativ, profesor şi autor de cărţi şi studii, extraordinar de incitante despre terorism, analize lucide şi corecte, dezbrăcate de ideologie şi privite fără lentila deformatoare a politicii.

În exclusivitate pentru m-securitynews.ro şi M-magazin:

Cu o experiență de 20 de ani în calitate de ofiter operativ antiterorism în cadrul Serviciului Român de Informații, iar mai apoi de Prorector al Academiei Naționale de Informații “Mihai Viteazul”, profesorul universitar Cristian Barna, alături de experți în intelligence și psihologi, a demarat proiectul Intelligence4ALL, un centru de pregătire și consultanță dedicat atât mediului de afaceri cât și oricui simte că lumea de azi se află într-o continuă schimbare.

Intelligence4ALL s-a născut din dorința de a oferi celor interesați o lentilă prin care să vadă viața de zi cu zi, nu teorii despre intelligence sau povești despre spioni.

Prin ceea ce face Intelligence4ALL încearcă să ofere celor interesați răspunsuri la întrebări precum:

  • Vrei să afli mai multe despre intelligence? Ce este secret și ce nu este secret? Cum poți să-ți păstrezi secretele? Cum poți afla lucruri pe care ceilalți nu vor să ți le împărtășească, fie că sunt colegi, angajați sau parteneri de afaceri, dar de care depind deciziile pe care trebuie să le iei? Dacă ai aptitudini să afli astfel de lucruri? Cum poți să afli astfel de lucruri fără a acționa imoral sau ilegal?
  • Vrei consultanță pe dimensiunea diagnozei și managementului organizațional, evaluării psihologice, operaționalizării unor soluții de business intelligence, asigurării protecției informațiilor confidențiale, precum și a securității persoanelor, bunurilor și valorilor?
  • Vrei să începi o carieră în slujba tarii (apărare, securitate națională, informații și ordine publică)? Vrei să afli dacă îți dorești cu adevărat o astfel de carieră? Vrei să știi dacă ești potrivit pentru o astfel de carieră? Vrei să vezi dacă CV-ul tău te recomandă pentru o astfel de carieră? Vrei să știi dacă ce știi despre lume este suficient pentru a începe o astfel de carieră? Vrei să vezi dacă și în ce măsură ai aptitudini pentru o astfel de carieră?

Nu în ultimul rând, prin intermediul emisiunii Intelligence4ALL, difuzată de Publive.ro, ne implicăm în deslușirea mizelor geostrategice și analiza amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților la adresa securității naționale, precum și în promovarea culturii de securitate la nivelul societății civile!

Populaţia în luptă cu politicienii. Violenţele împotriva politicienilor s-au înmulţit semnificativ în Franţa

BMTF, 26 ian – Violenţele împotriva politicienilor s-au înmulţit semnificativ în ultimii ani în Franţa, şi în special în aceste luni de dinaintea alegerilor prezidenţiale din aprilie, comentează France Presse, preluată de Agerpres.

Un exemplu recent este cel al deputatului Pascal Bois, de la partidul La République en marche al preşedintelui Emmanuel Macron şi care a susţinut permisul de vaccinare împotriva COVID-19, care interzice accesul persoanelor nevaccinate la activităţi de petrecere a timpului liber, restaurante, baruri şi transportul interregional.

La sfîrşitul lunii decembrie, garajul politicianului a fost incendiat, iar pe un perete al casei sale au fost scrise mesaje prin care era îndemnat să voteze împotriva proiectului de lege privind permisul de vaccinare, care atunci era în discuţie şi care între timp a fost adoptat în Adunarea Naţională, al cărei membru este Pascal Bois, şi în Senat.

Însă politicianul primise încă din noiembrie ameninţări cu moartea, într-o scrisoare însoţită de un glonţ.

La 11 ianuarie, ministrul de interne Gérald Darmanin a atras atenţia că se constată o înmulţire extrem de puternică a ameninţărilor şi a violenţelor împotriva aleşilor. Printre aceste acţiuni se numără incendierea de bunuri, distrugeri, atacuri cu pietre, scrisori sau postări pe reţele sociale pentru intimidare şi insulte.

Sîmbătă, un alt deputat al majorităţii parlamentare, Romain Grau, a spus că a fost lovit cu pumnul în bărbie de cineva dintr-o mulţime adunată la biroul său din Perpignan, în sudul ţării. Într-o înregistrare video postată pe Twitter se văd bărbaţi care îi strigă moartea şi care îl întreabă dacă a votat pentru permisul de vaccinare.

Potrivit ministrului de interne, peste 300 de plîngeri pentru ameninţare cu moartea au fost depuse de aleşi începînd din iulie, dintre care 60 numai în primele zece zile din 2022.

Conform Ministerului de Interne, 1.186 de aleşi au fost luaţi ca ţintă în primele 11 luni din 2021, dintre care 162 de parlamentari şi 605 primari sau adjuncţi victime ale unor agresiuni fizice, ceea ce reprezintă o creştere de 47% comparativ cu 2020. Au fost de asemenea înregistrate şi 419 acte de ultraj (+30).

În noiembrie, 60% dintre persoanele intervievate într-un sondaj despre percepţia asupra Adunării Naţionale spuneau că înţeleg acţiunile violente faţă de deputaţi, iar 13% le aprobau.

Cetăţenii ajung uneori să adopte violenţa în încercarea de a se face auziţi. Am vorbit mult timp despre excluziune socială, dar acum cred că unii francezi trăiesc în excluziune politică. Acest sentiment pare să se fi intensificat semnificativ de la alegerea lui Emmanuel Macron în 2017.

Vestele galbene, o mişcare de contestare a elitelor şi în special a preşedintelui, încarnează acest fenomen. Pornită din zonele rurale şi din oraşele mici, mişcarea a cuprins întreaga ţară de la sfîrşitul lui 2018 şi pînă la începutul lui 2020, cînd au fost introduse primele măsuri de lockdown legate de COVID-19.


RUSIA NU VA INVADA UKRAINA

“Rusia ar putea ataca Ukraina pînă la sfîrşitul lunii ianuarie”, titrează, de ceva vreme, TOATE televiziunile şi ziarele print sau on-line din România, citînd cînd oficiali de la Kiev, cînd de la Washington, cînd surse oficiale de pe Tamisa. Obsesia pensionarului român s-a mutat de la “facturile la gaz şi curent” la “Putin a pus ochii pe Ukraina”, “va fi război şi nu ne mai dau pensiile”.

Eu am să fac, din nou, notă discordantă şi am să scriu: NU, RUSIA NU VA DECLANŞA UN RĂZBOI CU UKRAINA!, poate o mică răzmeriţă, dacă e să-l credem pe senilul preşedinte american Biden care a declarat că SUA nu se bagă în afacee dacă ruşii fac doar o incursiune în Ukraina şi se retrag rapid!, declaraţie reformulată şi nuanţată ulterior de oficiali ai Casei Albe! Însă escaladarea crizei ukrainiene înseamnă, în fapt, descurajarea unei eventuale încercări a Occidentului de a interveni mai mult decît au făcut-o deja!

Manipularea şi dezinformarea circulă în cel puţin două sensuri: o operaţiune psihologică în spaţiul de aşteptare ex-sovietic şi una asupra spaţiului românesc slăbit şi predilect pentru exhibarea fricilor societale.

Prima observaţie: sînt cîţiva ani în care diverşi oficiali militari sau civili de la Kiev încearcă să atragă atenţia asupra fostului stat sovietic cu o retorică victimizantă. Cantităţi uriaşe de informaţii mincinoase la adresa Rusiei au fost aruncate dinspre Kiev. La sfîrşitul lunii noiembrie 2021, chiar preşedintele ţării anunţa că va fi răsturnat de la putere printr-o lovitură de stat pe 1 sau 2 decembrie! Un astfel de comportament este precum cel din povestea românească cu Petrică şi lupul! Sigur, Ukraina a rămas fără Crimea şi e pe cale să piardă şi estul carbonifer, însă aceste două situaţii tactice demonstrează doar că Rusia NU doreşte un război cu Ukraina, ci o poziţionare strategică în contextul de securitate de la Marea Neagră. Extinderea NATO spre est, precum şi dezvoltarea sa europeană de apărare antirachetă (Deveselu!) sînt văzute ca ameninţări de doctrina militară rusă începînd cu 2014.

A doua observaţie: sîntem la sfîrşitul unui ciclu istoric, ciclul extinderii euro-atlantice înspre Est, şi e foarte limpede că această fereastră de oportunitate este folosită de Rusia pentru a sta bine la masa negocierilor globale şi strategice, acolo unde Rusia nu negociază niciodată un singur dosar! La sfîrşitul acestei perioade, e clar că lumea va arăta altfel. Vor exista alţi actori globali, alte centre de putere, pentru că despre asta este vorba şi nu despre oameni, vieţi şi destine, din analizele provincial-sentimentale! Cercetătorii think-thank-urilor vorbesc despre o confruntare SUA-China. Ea a şi început deja, dacă urmăriţi relaţia „nepotrivită” între yuan şi dolar, sau între capitalul chinez şi bonurile americane de trezorerie, importuri şi exporturi. Numai că gînditorii americani exclud Rusia din ierarhia puterilor globale, incluzînd-o în cea a puterilor regionale. Rusia vrea să demonstreze că nu este aşa!

A treia observaţie: războiul nu îl doreşte nimeni, de fapt: ruşii, pentru că şi-ar pierde orice dram de credibilitate, nu doar externă, ci şi internă – populaţia nu va mai susţine asemenea aventuri! La rîndul său, Ukraina nu, pentru că Ukraina îşi riscă statalitatea în baza unor promisiuni din partea unui NATO care este decis să se poziţioneze ferm pe falia de răscruce. Pentru Kremlin însă, protecţia Moscovei în Cîmpia de Vest este vitală. Toate invaziile militare, de la Napoleon încoace, au avut loc prin Belarus-Ukraina! Dacă Ukraina rămîne în ceaţa portocalie a NATO, distanţa peste „prăpastie” între Ukraina şi Kazahstan s-ar reduce la ceva mai mult de 600 de km! Reintrarea Ukrainei în matca sa firească reprezintă o victorie strategică şi necesară a Rusiei. În 2017 scriam: Pentru Rusia, Ukraina este extrem de importantă. Ea oferă două lucruri: poziţie strategică şi produse naturale şi agricole în această regiune de frontieră euro-asiatică! Ukraina este vitală pentru apărarea Rusiei. Moscova se află la numai 480 de kilometri de frontiera ruso-ukraineană, o cîmpie uriaşă uşor de traversat şi, astfel, greu de apărat. Mai mult, Ukraina găzduieşte două porturi critice, Odessa şi Sevastopol, care sînt mai importante pentru Rusia chiar şi decît Novorossiysk. Pierderea accesului militar şi comercial la aceste porturi ar submina complet influenţa Rusiei în Marea Neagră şi i-ar tăia accesul la Marea Mediterană! Mai mult: „Kievul”, a spus Vladimir Putin în discursul său din Crimeea din 2014, „e Mama Rusiei. Crimeea”, a mai zis el, „este pentru Rusia precum Muntele Templului pentru Ierusalim.” Ceste propoziţii spun totul despre forţa epică ce manipulează forţele de o parte şi de alta a frontierei.

Novaya Gazeta atrăgea recent atenţia că la nivelul elitei ruse există un consens că Ukraina ar trebui ruptă. Rusia ar trebui să ia partea de est (unde se află resursele de cărbune) şi sud (Crimeea fiind premiul cel mare), iar Occidentul să ia vestul Ukrainei, cu naţionaliştii şi greco-catolicii. Criza din sud-estul Ukrainei a fost provocată de Occident şi este folosită în scopul reanimării blocului militar nord-atlantic, a acuzat preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, în timpul unei reuniuni pentru elaborarea proiectului de stat pentru înarmare pînă în anul 2025, informează Interfax.

Vladimir cel Mare, cunoscut chiar ca Sfântul Vladimir, în urmă cu mai mult de un mileniu, în anul 988, a întemeiat regatul slav creștin precursor al Rusiei şi al Ukrainei. Tot el a unit Kievul cu Novgorodul.

Or, Rusia aceea se numea kieveană dintr-o rațiune precisă: capitala era la Kiev, în Ukraina de azi! Mai mult, la sfârșitul sec.X, puternicul cnezat al Rusiei Kievene și-a avut capitala (pentru 3 ani!) într-o cetate ale cărei ruine se găsesc astăzi pe raza comunei Nufăru, județul Tulcea!

Analiştii şi cercetătorii americani, democraţi şi republicani, prevăd o prelungire a actualei crize pînă în 2020. Unii dintre ei spun că vor fi altele, şi altele, şi altele, mereu în cascadă, într-o succesiune a determinismului, fiecare provocînd-o pe următoarea. La sfîrşitul acestei perioade, e clar că lumea va arăta altfel. Vor exista alţi actori globali, alte centre de putere, pentru că despre asta este vorba, şi nu despre oameni, vieţi şi destine, din analizele provincial-sentimentale!

Unde sîntem noi, ca ţară, cu fricile noastre neexplicate şi cu politica externă ciudat de provincială pe care o practicăm? De fapt, o practicăm? Pentru că am impresia că sîntem doar cei care dau din cap aprobator în cazul diferitelor poziţionări. România este, în continuare, un punct de contact între două sisteme care se confruntă în momentul de faţă, Est şi Vest. Şi aşa sîntem dintotdeauna! Că doar de aia a fost Al. Ioan Cuza domn unificator şi reformist! Pentru Vestul euro-atlantic şi pentru Rusia reprezentăm un spaţiu de revărsare, zonă-tampon, pentru că sîntem zonă de frontieră. În sensul în care aceste state, în perspectiva unei analize a intereselor lor, se uită către ce ar putea să le provoace riscuri existenţiale. Şi îşi definesc riscurile în funcţie de ceea ce au la frontieră, deci de zonele-tampon pe care trebuie să le aibă pentru a-şi proteja interesele, un spaţiu de dilatare alternantă de la vest la est şi de la est la vest, fără ca cele două entităţi aflate în dispută să se întîlnească efectiv.

Sîntem într-o zonă a întîlnirilor, culturilor şi a civilizaţiilor, ceea ce presupune un anumit comportament în care încercăm să echilibrăm interesele marilor puteri. În Republica Moldova am auzit des expresia “o ţară mică trebuie să facă o politică externă mare”. O ţară ca România ar fi trebuit să aibă o politică externă mare, însă, din păcate, acest exerciţiu s-a dovedit o pălărie prea mare pentru decidenţii politici de la Bucureşti, subdimensionaţi intelectual în ultima vreme, de la nivel de preşedinte la cel de membru în comisiile parlamentare NATO, sinecuri de paradă pentru mulţi troglodiţi preocupaţi doar de propria îmbogăţire şi şmenuri provinciale. O ţară considerată demult ca fiind teroristă în raport cu proprii cetăţeni. Nu ştiu dacă DECIENTUL POLITIC SPECTATOR are informaţia, sau o ignoră, referitor la cît de mult poate să întindă coarda cu poporul român. La ruşi, e mai simplu: dacă spun celebra formulă paşol tî nahui, poţi să ştii că ai atins nivelul maxim de nesimţire, tupeu jegos şi alte din astea. La noi, la români, e mai complicat, atîta timp cît ne-o pasăm mai mereu şi cu o voioşie de nedescris, „prin gură” unii altora, fără nici un efect! Personal, sînt convins că SRI deţine informaţii şi le-a comunicat „DECIDENTULUI POLITIC” care stă pitit ca porcu-n cucuruz în faţa oricăror proteste din pieţele României, considerate fasciste de Rareş Bogdan şi Murarii de serviciu credincios (sic!). De altfel, nivelul de încredere al oamenilor în guverne a înregistrat o scădere drastică în întreaga lume, am mai scris despre asta, ştire ce-i face pe politicienii puterii să se consoleze cu ideea că… vremea p… trece!

Ultima observaţie: nu trebuie să ne îngrijoreze perspectiva unui război, pentru că Rusia înţelege care sînt consecinţele unui astfel de război! Dar sîntem într-un punct de inflexiune la nivel global, şi trebuie să vedem că nu doar în Europa se fac astfel de presiuni, nu doar în Europa de Est există influenţe care se ciocnesc, ele există şi în Asia Centrală, şi în Asia de Est, Asia de Sud-Est, în toată zona Pacificului. Prin toate aceste presiuni pe care noi le resimţim aici în zona noastră de frontieră, vedem cumva o renegociere a poziţiilor globale, mai mult decît poziţiile Rusiei versus UE şi Rusiei versus SUA, ci o recalculare globală a tuturor puterilor.

PROFIL: Asociația Română pentru Protecție Privată

Daniel Gheorghiu este președinte și membru fondator al ARPP din anul 2014, an în care a înființat această asociație. A lucrat peste 25 de ani în domeniul securității private, dezvoltandu-şi experiența de-a lungul anilor efectiv lucrînd in domeniul gărzilor de corp, atît în România cît și în străinătate.

Practicant de judo, încă din adolescență, drumul l-a îndrumat către această profesie plină de adrenalină și uneori plină de necunoscut la începutul drumului.

„În anul 2014 am avut inițiativa să construiesc asociația pentru a putea ridica standardele în acest domeniu și de a încerca să aduc un plus în această meserie. Determinarea care m-a împins să realizez acest lucru a fost acela de a încerca să schimb mentalitatea greșită în privința gărzilor de corp și de a ridica acest standard prin care garda de corp era asociată cu bătăușul sau cu băieții cu ceafa groasă”, spune Daniel.

„Am inițiat la nivel legislativ, recunoașterea unui standard ocupațional în definirea scopului precis al asociației, avînd drept țintă reprezentarea și apărarea intereselor profesiei de gardă de corp, a tuturor absolvenților cursurilor de Gardă de Corp organizate de asociație și am acționat simultan pentru dezvoltarea și perfecționarea acestei profesii în România și străinătate”.

Totodată, prin ARPP consilierii au oferit sprijin pentru membrii asociației în vederea obținerii unui loc de muncă în cadrul firmelor de securitate partenere cu asociația.

„Am oferit facilități pentru obținerea atestatului de agent gardă de corp, al avizului de port armă, al certificărilor și atestărilor la nivel național și internațional, al avizelor psihologice necesare practicării acestei profesii, în condițiile legii”, mai spune preşedintele ARPP.

Încă de la înființare ARPP organizează cursuri de formare profesională iniţială şi continuă, în scopul ridicării nivelului profesional, cultural, social și sportiv a membrilor săi. În acest scop, s-a constituit în cadrul asociației ”Şcoala de Pregătire şi Specializare a Agenţilor Gardă de Corp ”, ce are ca obiect organizarea unor cursuri de formare, instruire şi perfecţionare a membrilor săi.

De-a lungul activității, ARPP a făcut diverse parteneriate cu cele mai importante școli din Europa și nu numai:

  • ISA -ISRAEL
  • CONDOR SICUREZZA- ITALIA
  • YOHAN SECURITY- ANGLIA
  • U.S. SECURITY – SUA
  • PERFECT SECURITY – ROMANIA
  • NEI DIVIZIA DE SECURITATE
  • TIGER SECURITY
  • ASSAULT SECURITY
  • ONE STAR

„Cîteva dintre parteneriatele pe care le-am inițiat de-a lungul anilor, au făcut posibilă angajarea cursanților noștrii care au corespuns cerințelor, în cadrul firmelor de securitate”, spune Daniel.

Instructorii din cadrul asociației sînt cu adevarat profesioniști. Experți în domeniu activității de Gardă de Corp, cu practică atît la nivel național, cît și internațional. Aceștia provin din structurile militare ale statului, specializate în această activitate, cu experiență de peste 20 de ani în domeniu.

„Cursurile pe care le-am făcut în contextul actual al pandemiei în anul 2021 cu un număr restrîns de cursanți ne-a permis să desfășurăm activitatea în condiții un pic mai deosebite și mă refer la faptul că ne-am concentrat pe multă practică în aer liber, folosind la maxim timpul alocat execuțiilor tactice conform standardului ocupațional. Plăcut surprins am fost de faptul că în cadrul acestor cursuri au fost prezente și femei. Acestea s-au integrat perfect în echipe și au acumulat suficiente deprinderi pentru a răspunde eficient în fața procedurilor tactice de execuție a dispozitivului de protecție, cît și a pregătirii fizice din cadrul cursului”.

Standardul ocupațional al gărzilor de corp pe care l-a inițiat în România Daniel Gheorghiu, a fost verificat și aprobat de Inspectoratul General al Poliției Române în conformitate cu normele și reglementările naționale, fiind recunoscut în spațiul Uniunii Europene.

EXCLUSIV! SERVICIILE DE INFORMAŢII RUSE SE OCUPĂ CU FABRICAREA DE FAKE-NEWS. SERVICIILE DEMOCRATICE, CU MANIPULAREA POZITIVĂ!

# este de părere col. (r) dr. Tiberiu Tanase, Președinte al Intelligence Studies Center for Security and Applied Geopolitics, membru al Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii – Divizia Istoria Stiinței -al Academiei Romane (crifst.ro), formator și manager de securitate, analist de Intelligence și membru al ACMRR-SRI , AORR, fost cercetător în cadrul Centrului Ştiinţific al ANI „Mihai Viteazul” – actualul Institut de Studii de Intelligence (2006- 01.06.2010),

1. Cît de important este intelligence în viaţa unei naţiuni ? Cum se regăseșete el, tangibil în viata de zi cu zi, astăzi, la început de an 2022 ?

Intelligence-ul se regăseşte în informaţiile strategice dar şi tactice care sînt ca o reţea pentru toţi cetăţeni, apar permanent ameninţări dar şi pericole de care trebuie să ştim. Cum? Prin parteneriatul cu instituțiile abilitate, desigur şi asta permanent şi cu aportul ONG-urilor, fundaţiilor, firmelor, este vorba de unintelligence civil sau al societăţii civile pentru cetățeni, nu doar de cel militar.

2) Mai este intelligence-ul românesc competitiv? Ar trebui el să preceadă diplomaţia şi să genereze, din partea decidentului politic, o diplomaţie activă şi nu una profund reactivă, aşa cum vedem că se întîmplă în România ultimilor ani?

Da, desigur este fiind un intelligence european si strategic bazat pe ce au si partenerii UE şi NATO în materie de informatii!

3) Organizaţia civilă (ONG-ul) pe care-l conduceţi şi coordonaţi îşi propune să ofere şansa tinerilor în vederea formării în intelligence. Cît mai contează, astăzi, hum-int în comparaţie cu cyber-int într-o lume tot mai integrată digital?

Ce ne prounem noi, rezultă și din statut și credem că în parteneriat vom putea realiza ce ne-am propus. Astfel, pentru Educație, Formare & Cercetare ne propunem:

a) Iniţierea unor cursuri de pregatire, proiecte de cercetare teoretică şi aplicată, în educație pentru „Business Intelligence” și „Competitive Intelligence”, studii de strategie şi alte studii de securitate şi intelligence, dar nerezumîndu-se doar la acestea;

b) Căutarea de soluţii în vederea dezvoltării colaborărilor pe plan local, naţional şi internaţional, între mediul academic, mediul de afaceri, mediul economic – pe de-o parte şi societatea civila – de cealalta parte;

c) Intensificarea colaborării dintre mediul academic, mediul universitar şi mediul de afaceri din România şi străinătate în vederea punerii la dispozitie de date şi instrumente viabile pentru societatea civilă, referitoare la educaţia în materie de intelligence, geopolitică şi geostrategie, al studiilor strategice şi de securitate;

d) Stabilirea modalităţilor concrete de colaborare şi a schimbului de informaţii între ASOCIAŢIE şi instituțiile cu acelaşi profil din ţară si statele în abordarea problematicii din domeniul intelligence şi securitate privată;

e) Stabilirea modalităţilor concrete de colaborare şi a schimbului de informaţii între ASOCIAŢIE şi instituțiile cu acelaşi profil din ţară şi statele comunitare în vederea creării unui instrument de lucru efficient în abordarea problematicii de interes general şi particular pentru societatea civilă;

f) Stabilirea cadrului de colaborare şi a schimbului de informaţii între ASOCIAŢIA noastră și instituțiile cu acelaşi profil din ţară şi statele comunitare în vederea abordarii cu mai mare coerenţă a problematicii legate de educaţia sanitatră, ocrotirea sănătăţii, voluntariat în materie, ocrotirea sănătăţii şi ingrijirea bolnavilor cu afecţiuni cornice, etc.;

g) Consilierea elevilor, studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor în vederea formării de specialisti, a cadrelor didactice tinere pentru dezvoltărea apetenţei şi aptitudinilor pentru a deveni specialisti/cercetatori în domeniile de interes legate de “Business Intelligence”(BI), “Competitive Intelligence” (CI), “Competitive Security” (CS), în actiuni de prevenţie şi ocrotire a sănătăţii, precum şi alte activităţi de interes general şi particular pentru societatea civilă; dar şi formarea de echipe de lucru interdisciplinare la nivel naţional şi European care să îşi propună analize şi să elaboreze proiecte strategice la nivel naţional şi european;

i) Promovarea şi diseminarea pe plan naţional şi internaţional de “know-how” in legatură cu domeniile enumerate mai sus prin organizareasi/sau participarea la conferinţe, simpozioane, dezbateri, mese rotunde, precum şi publicarea în reviste de specialitate a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice; aceste activitati pot imbraca forme precum: programe de dezbateri şi mese rotunde pe temele asumate, programe de difuzare a produselor cercetărilor şi dezbaterilor, inclusiv prin intermediul unui produs electronic dar și elaborarea de cărţi, culegeri, materiale didactice prin care Asociația să-şi aducă contribuţia la cercetarea ştiinţifică în domeniile alese prin programele stabilite.

Iar, pentru Consultanţă și consiliere pentru educație & formare ne propunem: a) Sprijinirea, abslovenților de liceu, studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor, cadrelor didactice si a altor persoane tinere interesate în ceea ce priveşte educația, formarea (prin cursuri de specializare, cercetarea – dezvoltarea – inovarea în varii domenii de activitate, incluzînd intelligence şi securitate privată, c) Organizarea unor campanii de informare cu privire la consecinţele pentru România a importanţei dezvoltarii sustenabile a domeniilor descries anterior.

Cît mai conteza Humint-ul în comparație cu cyber intelligence? Aici, sigur, aş putea dezvolta ca la un curs de Intelligence sau iniţitiere în Intelligence pe care l-am lansat deja în noiembrie 2021, şi pe care îl vom continua din februarie acest an, 2022. OSINT_ULadică pot afirma că OSINT schimbă concepţia tradiţională referitoare la intelligence: astăzi, majoritatea statelor mici şi medii vor fi în măsură să obţină informatii de la o gamă largă de sateliţi comerciali. Această dezvoltare a condus, în mod progresiv, către importanţa sectorului privat în intelligence. Revoluţia tehnologică, în general, şi OSINT în particular multiplică competiţia în furnizarea produselor de intelligence, de unde și importanța Intelligence –ului Competitiv( IC ).

Mai mult, OSINT poate sa furnizeze informatii cheie mai repede şi mai eficient decît structurile clasificate, deoarece se bazează mai mult pe expertiză, care este prezentă deja în sectorul privat sau academic. Se poate căuta foarte repede în bazele de date din surse deschise pentru a se verifica dacă o informaţie există deja în circuitul public, eliminînd astfel nevoia de a declasifica informaţii care nu sînt necesare. În acest sens, sursele deschise pot oferi o importantă imagine de ansamblu din punct de vedere politic, economic şi militar pentru orientarea iniţială, în cazul unei crize anume.

Totuşi, OSINT prezintă şi anumite probleme. Aici intervine rolul HUMINT-ULUI !!!!

În unele cazuri, informaţiile din sursele deschise conţin inadvertenţe, perspective contrare, date irelevante şi chiar dezinformări. Informaţia care provine din surse deschise durează mai mult să fie produsă, cere validare şi nu reuşeşte să acopere multe aspecte cheie ale situaţiei, importante pentru decidenţi. În societăţile deschise, numeroase surse deschise vor avea disponibile date privind problemele politice, militare şi economice, pe cînd în societatile închise, este disponibilă mult mai puţină informaţie, iar media audio-vizuală este supusă controlului statului şi propagandei. De aici, marea importanță a HUMINTULui în regimurile totalitare și marele procent al OSINT-ULI, peste 70 %, în statele democrate, inclusiv în România.

4) Din experienţa pe care aţi acumulat-o în decursul anilor şi în lumina ultimelor evenimente internaţionale – derularea de aplicaţii militare de dimensiuni mari ale Rusiei la frontiera cu Ukraina, acţiunile şi declaraţiile provocatoare multiple la adresa Rusiei derulate de Ukraina, revolta din Kazahstan etc – cît de pe fază este intelligence-ul românesc în acest spaţiu şi dacă decidentul politic ţine cont de potenţialele informaţii şi analize puse la dispoziţie de structurile informative naţionale?

Avînd în veedere intelligence integrat, faptul că facem parte din Clubul de la Berna – unde se află elita statelor UE în materie de Intelligence, nu văd cum nu am fi pe fază, cum ziceti! Dar, aici intervin şi alți factori adică ce hotărîre iau beneficiarii, mai ales, și subliniez din nou, noi avem servicii de intelligence, SRI şi SIE, apoi direcții de informatii ale MAPN și MAI, şi desigur servcii de securitate a informațiilor şi persoanelor (VIP ), adică, STS şi SPP!

5) Ştim foarte bine că intelligence-ul se află şi în postura de a fabrica fake-news-uri şi de a contracara efectele acestora. După ştiinţa Dumneavoastră, există la nivelul intelligence-ului românesc o structură de luptă cu fake-news-ul? Care să întreprindă o analiză a ameninţărilor generate de fenomenul fake-news, să evalueze vulnerabilităţile societăţii la diferitele tipuri de influenţă şi să propună modele de construcţie a rezilienţei în societate?

Fabricarea de fakuri nu aparține serviciilor de informaţii democrate, sigur, manipularea pozitivă da, ca și utilizarea ei, dar în rest, în state nedemocrate sînt structuri şi echipe de trolii! Astfel, se ştie că sute de bloggeri sînt plătiţi ca să inunde forumurile şi reţelele de socializare din Rusia şi din străinătate cu mesaje impotriva Vestului şi comentarii favorabile Kremlinului. !

Da, sigur există o structură anti-fake, sigur da, în SRI! Este Centrul Cyber Intelligence. În calitatea sa de autoritate naţională în domeniul cyberintelligence, în urma desemnării de către CSAT, Serviciul Român de Informaţii, prin Centrul Național Cyber-int, pledează și acționează pentru cunoaşterea, prevenirea şi contracararea vulnerabilităţilor, riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii cibernetice a României. Principala misiune este corelarea sistemelor tehnice de apărare cu capacitățile informative pentru a identifica şi furniza beneficiarilor legali informaţiile necesare prevenirii, limitării şi/sau stopării consecințelor unei agresiuni asupra sistemelor de tehnologia informaţiei şi comunicaţii (TIC) care reprezintă infrastructuri critice.

Principalele forme de manifestare a amenințărilor cibernetice la adresa securității naționale a României sînt reprezentate de agresiunile cibernetice derulate de patru categorii de agresori cibernetici – state, grupări de criminalitate cibernetică, grupări extremiste (hacktiviste) şi grupări teroriste.

De altfel, principalele categorii de actori care generează amenințări în spațiul cibernetic sînt prezentate și în Strategia de Securitate Cibernetică a României, care se referă în acest context la:

  • persoane sau grupări de criminalitate organizată care exploatează vulnerabilitățile spațiului cibernetic în scopul obținerii de avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale;
  • teroriști sau extremiști care utilizează spațiul cibernetic pentru desfășurarea și coordonarea unor atacuri teroriste, activități de comunicare, propagandă, recrutare și instruire, colectare de fonduri, etc., în scopuri teroriste;
  • state sau actori non-statali care inițiază sau derulează operațiuni în spațiul cibernetic, în scopul culegerii de informații din domeniile guvernamental, militar, economic ori al materializării altor amenințări la adresa securității naționale”.

În prezent oricine poate fi ținta unui atac cibernetic, iar cele mai importante instituții ale statului sînt de regulă și primele vizate. Veriga slabă rămîne factorul uman, persoana din fața ecranului şi tastaturii. Nu trebuie să devenim cu toții experți, trebuie doar să fim informați cu privire la necesitatea și modul de protejare a sistemelor informatice folosite. Începînd cu luna iulie 2020, Centrul Național Cyberint îndeplinește rolul de CERT pentru Serviciul Român de Informații. https://www.sri.ro/cyberint, iar ca structură civilă este actualul Directorat Naţional de Securitate Cibernetică ( vezi https://www.facebook.com/DNSC.RO).

E nevoie de o noua lege de informatii /conrainformatii, adică de siguranţă/securitate?

Da, desigur şi repede pentru că vorbim de securitate naţională și pachetul de legi există!

6) În final: cum evaluaţi că va fi anul 2022 din punct de vedere social, economic, pandemic şi al securităţii (interne şi externe)?

Şi anul 2022 va sta sub spectrul Pandemiei. Încă este prea devreme de estimat pagubele pe care le-ar putea produce acum și varianta Omicron, dar este cert că se răspîndeşte foarte repede! Mai mult, nu sîntem la adăpost de apariţia altor variante ale coronavirusului SARS-CoV-2, poate mai virulente, ceea ce ar putea forţa continuarea restricţiilor de sănătate, chiar mai dure pe alocuri.

A doua problema este: ce mai poate genera în continuare Pandemia? Criză economică şi sigur, inflaţie! Favorizată mai ales de creşterea preţurilor la energie, inflaţia este în creştere de cîteva luni şi nu dă nici un semn că ar slăbi. Asistăm la creștera preţurilor în întreaga UE și de aici, o criză socială, poate şi alimentară. Nu credem în scenariul optimist de creștere a economiei! Da, infrastructura poate fi în pericol şi lanţul de aprovizionare este foarte expus atacurilor informatice, un risc ce s-ar putea amplifica în 2022.

În plan extern, toti sîntem foarte îngrijoraţi de tensiunile cu Rusia şi aliaţii occidentali ai Ucrainei care continuă să escaladeze şi nu sînt de bun augur pentru scăderea preţurilor la gazele ruseşti, esenţiale pentru Europa în timpul iernii. Posibil un conflict în Ucraina!

Şi China comportă, de asemenea, riscuri mai ales din cauza Pandemiei. Îngrijoarează foarte mult şi relațiile China-SUA. Există marea rivalitate geopolitică SUA-China care va continua probabil în acelaşi ritm, cu cele două mari puteri rămînînd pe poziţii. Administraţia Biden şi-a anunţat clar intenţia de a miza pe parteneriate şi alianţe în jurul Chinei, inclusiv cu proiecte mari de infrastructură, în timp ce Xi Jinping va căuta şi mai mult să se erijeze în contrapondere de model economic, politic şi ideologic, iar Jocurile Olimpice de Iarnă de la Beijing (4-20 februarie), la care liderul autoritar chinez se va afişa alături de omologul său rus Vladimir Putin, i-ar putea oferi o tribună oficială potrivită.

Economic, şi alte ţări trebuie urmărite cu atenţie; Turcia, unde moneda naţională este în cădere liberă, după o devalorizare de 40% în 2021, şi Brazilia, unde alegerile ridică temeri în legătură cu o tentativă de lovitură de stat a preşedintelui în exerciţiu Jair Bolsonaro.

CASSANDRELE RĂZBOIULUI ŞI PERICOLUL INADECVĂRII

Vrem sau nu vrem, conştientizăm, sau nu, viitorul imediat, şi pe termen lung, va fi modelat în umbra actualei pandemii, trecută pe un loc secund de Cassandrele războiului şi de postacii de serviciu activaţi în cea mai amplă operaţiune de defăimare publică de la Războiul din Golf din 1991, încoace. Nici Venezuela lui Cheavez nu a trăit atîta oprobiu, precum Rusia lui Putin. Astăzi, tot ce nu e mainstream e agent rus! Şi totuşi, confruntarea verbală dintre Rusia şi NATO (plus SUA, sau invers!) face parte din redefinirea spaţiului vital, în sec. XXI precum şi a siguranţei energetice.

În definirea proiectelor viitoare, analiştii şi publicul larg trebuie să țină seama de patru forțe majore care transformă peisajul global: globalizarea și apariția unui nou tip de regionalizare, accelerarea concurenței globale în domeniul tehnologiei, demografiile îmbătrînite și cursa împotriva schimbărilor climatice. Pandemia COVID-19 nu modifică fundamental arhitectura gestionării eficiente a riscurilor geopolitice, dar va accelera traiectoria fiecăreia dintre aceste tendințe.

Pandemia accentuează consecințele sociale, economice și politice ale îmbătrînirii populației. Profilul demografic al unei țări va modela poverile operaționale și în materie de costuri impuse de pandemie: societățile mai îmbătrînite se vor confrunta cu consecințe mai grave din punct de vedere economic și al pierderilor de vieți omenești provocate de această boală cu o revenire mai lentă a economiei. Națiunile cu o populație preponderent tînără, care se confruntă cu rate mari ale șomajului și cu fenomene de dislocare economică din cauza pandemiei, prezintă riscuri mai mari de tulburări sociale.

Europa este un continent îmbătrînit care este supus unor presiuni uriaşe migraţioniste, economice, dar şi identitare de natură politico-istorică. În Uniunea Europeană, presiunile în direcția fragmentării au fost evidențiate de un răspuns la pandemie care, cel puțin pînă în acest moment, a fost greoi și lipsit de coordonare. Aceşti cetăţeni europeni NU vor război cu Rusia! Cu atît mai puţin românii, cu o armată mică şi slab echipată, în ciuda declaraţiilor şi sumelor uriaşe cheltuite! Pentru a face faţă unui proiectat război cu Rusia, România ar trebui să înarmeze rezerviştii. Dar, rezerviştii, dacă pun mîna pe arme se vor opri, în primul rînd, la Bucureşti să rezolve nişte probleme nerezolvate, cu puternicii zilei. Apoi, dacă mai e cazul, vor merge mai departe!

De ce cred cassandrele într-o invazie rusească în Ukraina? Habar nu am! Mai ieftin şi eficient, pentru ruşi, ar fi să aplice UE şi NATO o lovitură în “burta moale”. Milorad Dodik, şi-a anunţat răspicat intenţia de a-i scoate pe sîrbi din statul comun BIH! Nimic nou sub soare! Doar adepţii globalismului se miră! Susţinerea separatismului şi situaţia din Kosovo au declanşat amplificarea tendinţelor separatiste, care au avut ca rezultat criza din regiunea spaniolă Catalonia. Practic, Europa a salutat divizarea mai multor state de pe continent, fără a-şi ascunde bucuria în legatură cu asta. Iar acum, iată, avem Catalonia şi Kurdistan, dar și Veneto și Lombardia, iar autonomiile etnice maghiare bat la ușă!

Disoluţia lentă și atomizarea de interese din sînul Uniunii Europene, populismul cras al liderilor din jur, chiar scăderea factorului de inteligență la leadership-ul european, statul slab în care domnesc grupări de interese care-i mimează neoficial serviciile, greoi, incomplet, sărac şi birocratizat, o corupţie mare, care o păzeşte pe cea mică, favorizează această mișcare pe care mulți se feresc să o numească… genetică!

Atît la nivel istoric, cît şi juridico-filozofic, sistemul internaţional din ultimii 25 – 30 de ani a fost marcat de tensiunea profundă între tendinţele naționale conservatoare şi cele revoluţionare anti-sistem împotriva lipsei de scrupule a unui stat hegemonic care abuzează de conceptul de suveranitate în manufacturile asociate cu corupția. În mod clar, orice tendinţă separatistă sau de autonomie pun în discuție consecințele semnării Păcii de la Westphalia (24 octombrie 1648), un troc prin care învingătorii şi învinşii îşi împărţeau diferitele provincii. Suveranitatea de tip westphalic, care se prezintă ca o suveranitate absolută, inflexibilă, a devenit, în noile condiţii, o piedică care impietează asupra capacităţii de a construi modele de guvernare adecvate.

Într-o asemenea situație, chiar cerrerile de autonomie cele mai fanteziste nu pot fi contracarate de lideri corupți de la centru, chiar dacă corectitudinea politică și socială le aparține. Moralitatea îndoielnică le vulnerabilizează discursul pro-națiune pentru că însăși națiunea devine adversar natural al unor astfel de lideri și instituții subordonate.

Un nou studiu care a analizat demonstraţiile de stradă din 2006 pînă în 2020, a constatat că numărul mişcărilor de protest din întreaga lume a crescut de peste trei ori în mai puţin de 15 ani, informează Washington Post. Intitulat „World Protests: A Study of Key Protest Issues in the 21st Century”, studiul e realizat de o echipă de cercetători de pe lîngă Friedrich-Ebert-Stiftung (FES) din Germania şi de Initiative for Policy Dialogue, o organizatie non-profit afiliată la Columbia University. Analizînd îndeaproape peste 900 de acţiuni de protest din 101 ţări si teritorii, autorii au ajuns la concluzia că trăim o perioadă istorică asemănătoare cu atmosfera din anii 1848, 1917 sau 1968, „cînd un număr mare de oameni s-au revoltat împotriva modului în care erau lucrurile, cerînd schimbări”. Dar care este cauza? Autorii vorbesc despre „esecul democratiei”. Ei au constatat ca majoritatea evenimentelor de protest pe care le-au studiat – 54% – au fost provocate de eșecul sistemelor politice.

În ultimii ani, Europa s-a confruntat cu cele mai ample mișcări de masă de oameni de la încheierea celui de Al Doilea Război Mondial. Peste un milion de refugiați și de migranți au sosit în Uniunea Europeană, majoritatea fugind de războiul și teroarea din Syria și din alte țări aflate în dificultate. În spatele politicii Germaniei de primire a refugiaţilor syrieni stă un compromis care nu poate fi ignorat. Preţul pentru azilul syrienilor este plătit de imigranţii din Balcani, care au fost deportaţi pe capete, scrie Wall Street Journal. Criza migraţiei din Europa este într-un punct critic, în care pilonii politicii în vigoare se află sub stres constant. Şi acum, pandemia care a blocat economia globală dar şi orice iniţiativă legată de migranţi şi piaţa muncii în Europa.

În spatele economiilor sînt modificări profunde – structurale, sociale, demografice – care pot duce la apariţia unei noi revoluţii!

Au explodat preţurile la energie şi alimente, dar de ce nu pot să crească şi salariile, pe medie, de la sine? Din cauza dezechilibrelor şi dezmăţului globalist de pînă în urmă cu doi ani! Potrivit Ziarului Financiar, economiile şi companiile au devenit prea productive, iar acest lucru, coroborat cu lipsa inflaţiei, a schimbat toate regulile!

1. Globalizarea, începută în anii ’80, a frînt clasa de mijloc, care este cea mai afectată în ţările occidentale. Multe joburi ale clasei de mijloc au plecat în ţările low cost, mai ales odată cu căderea comunismului, deschiderea pieţei est-europene şi creşterea Chinei.

2. Emigraţia în ţările vestice – acest lucru a dat posibilitatea companiilor să angajeze oameni pe salarii mai mici, ceea ce a pus presiune pe piaţa forţei de muncă şi pe sindicate.

3. Intrarea pe piaţa de muncă a femeilor – ultimele trei decenii au adus pe piaţa forţei de muncă din ce în ce mai multe femei care preiau şi poziţiile bărbaţilor, dar la salarii mai mici. În aceste condiţii, salariile nu cresc.

4. Echipamentele şi acum roboţii înlocuiesc forţa de muncă pe un cost mai redus – în ultimele decenii tot mai multe companii încearcă să înlocuiască oamenii cu echipamente sau roboţi pentru a deveni mai productive şi a face faţă concurenţei. Un echipament sau un robot nu oboseşte, nu cere majorări salariale, nu cere bonusuri, nu pleacă cînd vrea el, nu plăteşte taxe şi contribuţii la stat. Echipamentele au înlocuit joburile de mijloc. Iar acum, roboţii înlocuiesc procesele repetitive din companii, atacînd de data asta joburile low-cost.

5. Companiile mari au devenit din ce în ce mai mari, ceea ce a dus la scoaterea competitorilor de pe piaţă, darea oamenilor afară şi scăderea presiunii pe creşterea salariilor – în economiile occidentale cuvîntul de ordine este consolidarea, fuziunile şi achiziţiile, întărirea poziţiilor pe piaţă, cumpărarea concurenţilor şi închiderea lor, creşterea preţului produselor fără creşterea salariilor din companii.

6. Supracapacitatea de producţie – ultimii 30 de ani a adus o supracapacitate de producţie în toată lumea, ceea ce face ca firmele să aibă ca obiectiv într-un mod continuu reducerea costului prin toate mijloacele: înlocuirea oamenilor cu echipamente, cumpărarea concurenţei, trimiterea joburilor de mijloc în alte ţări pentru a reduce costul salarial.

7. Lipsa investiţiilor – în economiile puternice nu se mai fac investiţii de către companiile private decît dacă sînt noi tehnologii care înlocuiesc anumite modele de business, reduc numărul de salariaţi şi reduc costul salarial. Din acest motiv nu există cerere pentru noi locuri de muncă şi în consecinţă nu există presiune pe piaţa forţei de muncă în sensul creşterii salariilor.

8. Apariţia share economie şi a modelelor de business disruptive – de mai bine de două decenii, establishmentul economic mondial este dat peste cap de apariţia altor modele de business şi mai ales de apariţia de nicăieri, din alte zone, de tehnologie, a unor companii care lovesc în plin modelele tradiţionale. Google şi Facebook au distrus industria media, Uberul schimbă regulile în transportul persoanelor, Amazon a rupt din piaţa retailerilor tradiţionali, Tesla a ajuns să se bată cu marii producători auto, Apple a schimbat regulile în comunicare, digitalizare etc., low-costurile aeriene au răvăşit piaţa de transport tradiţională, ducînd la scăderea tarifelor, ceea ce a produs schimbări fundamentale în mobilitatea oamenilor, aducînd reduceri de costuri salariale în alte industrii pentru că pot să aducă oameni mai ieftin din alte ţări într-un timp foarte scurt.

9. Pentru că nu există inflaţie iar marile ţări occidentale sînt pline de datorii, nu mai au bani de investit în infrastructură – acest lucru nu creează locuri de muncă, nu creează cerere, nu creează presiune pe salarii.

10. Marile economii ale lumii, marile bănci, marii administratori de bani, marile companii de asigurări au prea mulţi bani, administrează prea mulţi bani. Pentru că sînt prea mulţi bani în lume care au fost economisiţi în ultimele şapte decenii prin diferite forme – democratizarea bursei, fonduri de investiţii, fonduri de pensii – şi nu există unde să fie investiţi în economii pentru că există supracapacitate, aceste mii de miliarde stau efectiv degeaba în conturi, cu 0% dobîndă. Pentru că aceşti bani nu sînt investiţi decît în titluri de stat, în blue-chipsuri, în real-estate, în terenuri, ei nu creează noi locuri de muncă, nu creează cerere, nu aduc majorări salariale ci, dimpotrivă, pun presiune pe companii să reducă costurile, să dea oameni afară, să investească mai puţin pentru a le aduce randamente mai mari.

Dacă establishmentul nu este atent, din rîndul tinerilor de astăzi care ştiu cel puţin două limbi străine, care se mişcă într-o parte şi-n alta, care vor şi speră la bani mai mulţi pentru a experimenta mai mult în domeniul vieţii personale, se va naşte noul Lenin, spune Cristian Hostiuc, Director Editorial ZF.

În urmă cu 100 de ani, imperiile s-au mărunțit în state naționale, dornice să-și afirme identitatea sufocată de abuzurile, birocrația și incompetența imperială. După un veac, aceleași tare trezesc în populațiile naționale abuzate dorința regăsirii identității regionale pentru o auto-guvernare onestă și echitabilă! Există o amprentă genetică socială primordială și nucleară: tribul și familia, pentru cea din urmă luptînd cu înverșunare motivată o parte a societății civile tradiționale, în frunte cu Biserica Națională. În România! Observația nu e nouă, juristul elveţian Gustav Moynier a propus în 1872 crearea unui tribunal internaţional care să judece dreptul ginţilor!

România este vulnerabilă, iar inadecvarea liderilor săi, fanarioţi de rit nou, nu face decît tînăra ţară, de doar 100 şi ceva de ani, să fie ameninţată cu dispariţia.

NOUĂ ANI FĂRĂ SEPTIMIU… NOUĂ ANI FĂRĂ YVES…

S-au scurs nouă ani de la cumplita veste! Bunul meu prieten, camaradul meu de arme, Septimiu Roman, a plecat, joi, 17 ianuarie 2013, fulgerător, în timp ce se află în Parcul Tineretului din Bucureşti, la vîrstă de 56 de ani. S-a dus să-l întîlnească pe Mile Cărpenişan! În ultimii ani, era corespondentul Radio România Actualităţi acreditat pe lîngă Parlamentul României şi Ministerul Apărării Naţionale, realizator al emisiunii „Euroatlantica” şi… un mare patriot! Şi-a slujit profesia şi Ţara cu devotament şi pasiune. A scris cărţi, a scos Cultul Eroilor din amorţire şi s-a aplecat, cum puţini au făcut-o, asupra istoriei şi faptelor de arme ale bravilor ostaşi români. Eu, l-am cunoscut în… Iordania, la Aman. „Să-ţi aduci ştrinfi de lînă”, mi-a spus. „Că la Aman e zăpadă”! Am petrecut alături de el şi de Dragoş Tăbăran, seri minunate. Îţi mulţumesc, prietene! Din păcate, nu am găsit nici măcar o fotografie, împreună. „Şoldăr bai şoldăr”.

De-a lungul celor peste două decenii de activitate la Radio, Septimiu, SENATORUL, cum îl numea, pe bună dreptate, Nicu Popescu, a fost şi crainic, şi redactor la Radiojurnal, realizator de emisiuni, reporter special, corespondent în Republica Moldova, Franţa, China, Iordania, Iraq sau Afghanistan.

Îl plîng şi astăzi, colegii, prietenii, camarazii, cei ce l-au cunoscut şi i-au îndrăgit vocea şi profesionalismul, cei ce i-au iubit umorul efervescent. Îmi vei lipsi mereu!

Septimiu s-a născut la 9 mai 1956, la Sibiu. De Ziua Victoriei!

Dumnezeu să te odihnească în pace!

Soarta a făcut ca, în aceeaşi zi, amicul meu, Yves, să se întîlnească cu Septimiu. Nu aici, pe Pămînt, ci acolo sus, între stele, unde gloanţele nu-i mai ajung. Avea 59 de ani… Jurnalistul francez de origine belgiană a fost ucis de un lunetist ascuns în Alep, unde realiza un reportaj. Debay realiza în Syria un reportaj pentru Assault, revista pe care o fondase, după Raids, în 1986. În noiembrie 2010 ne-am întîlnit la Bruxelles, la o reuniune pe teme de securitate europeană. Bonom şi jovial, Yves mi-a prezentat revista sa ASSAULT unde era director, redactor şef şi reporter special. M-a încurajat să editez şi eu una, în ciuda crizei financiare! Cine o cunoaşte „M”, revista de securitate, reportaje, analize şi informaţii militare, pe care o editez ca supliment al acestui site, este „o palidă umbră” a ASSAULT. Acum, Yves nu va mai scrie „Ordinul de zi”. Împreună cu Septimiu, vor putea discuta despre problemele globale acolo, sus…

Dumnezeu să-l odihnească pe bunul Yves Debay!

Afghanii au nevoie de ajutor umanitar fără nici un parti-pris politic

BMTF, 10 ian – Vicepremierul afghan Abdul Ghani Baradar, co-fondator al mişcării talibane, a făcut apel la comunitatea internaţională să îi susţină pe afghani fără niciun parti-pris politic, în contextul în care Afghanistanul se confruntă cu o criză umanitară, relatează AFP, preluată de Agerpres.

În diverse locuri, în acest moment, oamenii nu au hrană, locuinţe, haine călduroase sau bani, a spus el. Circa 93% din gospodăriile afghane nu au suficientă mîncare în cele 34 de provincii din ţară, potrivit unei anchete realizată de Programul Alimentar Mondial (PAM). Trei familii din patru reduc porţiile sau împrumută alimente şi cumpără mîncare mai ieftină, renunţînd la alimente mai nutritive ca lactatele, carnea sau legumele.

Zăpada a acoperit o mare parte din centrul şi nordul Afghanistanului în ultimele zile, în timp ce mai multe regiuni din sud au fost afectate de inundaţii. În mai multe zone este secetă, ceea ce se accentuează sentimentul că o catastrofă se apropie. Acest lucru înrăutăţeşte condiţiile de viaţă ale afghanilor deja afectaţi de oprirea ajutorului internaţional.

Situația era deja critică și înainte de înlăturarea guvernului de către talibani, din cauza pandemiei şi a secetei, însă după instalarea acestora la Kabul fragila economie s-a prăbușit şi a determinat creşterea preţurilor la produsele de primă necesitate, iar fondurile externe au încetat să mai vină. De la căderea fostului guvern afghan, susţinut de SUA şi de aliaţii lor, la mijlocul lunii august, ţările occidentale au oprit ajutorul care permitea Afghanistanului să supravieţuiască.

Washingtonul a îngheţat aproape 10 miliarde de dolari reprezentînd rezerve al Băncii Central afghane, iar Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional şi-au suspendat ajutoarele.

ONU a atras atenţia că Afghanistanul este în pragul uneia dintre cele mai mari catastrofe umanitare din lume. Conform mai multor organizaţii internaţionale, peste jumătate din populaţia de 38 de milioane de locuitori va fi afectată de foamete.

Cîteva măsuri au fost luate în decembrie 2021, cînd ONU a adoptat o rezoluţie care facilitează timp de un an ajutorul umanitar pentru Afghanistan şi cînd Organizaţia pentru Cooperare Islamică a promis că va crea un fond de donaţii şi va încerca să deblocheze o parte din activele ţării.

Afghanistanul este una dintre țările cele mai dependente de ajutor din lume, aproximativ 18,5 milioane de cetățeni, jumătate din populație, necesitînd asistență permanentă și o treime din populație, 11 milioane de cetățeni, fiind afectată de insecuritate alimentară. Pînă în 2021 aproximativ 550.000 de afghani au fost deja strămutați intern, iar 760.000 de afghani s-au întors din Iran și Pakistan, ceea ce a suprasolicitat capacitatea serviciilor existente şi a provocat îngrijorări cu privire la reintegrarea și condițiile lor de viață.

Deocamdată, acum doar ne uităm la cea mai gravă criză umanitară de pe Pămînt. Nouăzeci și cinci la sută dintre oameni nu au suficientă mîncare. Este un iad pe Pămînt!

COVID 19 LASĂ ARMATA NORVEGIANĂ FĂRĂ CHILOŢI

BMTF, 9 ian – Soldaţii în termen din Norvegia vor trebui de acum încolo să predea, la finalul serviciului lor militar, şosetele, chiloţii şi sutienele (în cazul femeilor) succesorilor lor, armata norvegiană confruntîndu-se cu serioase probleme de stocuri, a anunţat postul public NRK, informează AFP, preluată de Agerpres.

Pînă acum se obişnuia ca soldaţii în termen demobilizaţi să plece din garnizoanele lor cu lenjeria intimă care le fusese repartizată în timpul serviciului lor militar.

Însă pandemia de COVID-19 a complicat în mod serios fluxurile de aprovizionare, determinînd anul trecut armata norvegiană să-i invite pe recruţi să restituie cele mai intime obiecte din echipamentul lor.

Acum, cînd am ales să reutilizăm această parte din echipament, acest lucru ne ajută să avem o cantitate mai mare în circulaţie şi să creştem capacitatea de livrare a echipamentului. Avem foarte puţine în stoc, a explicat purtătorul de cuvînt al serviciului de logistică al armatei norvegiene, Hans Meisingset, pentru NRK.

Cu toate acestea, un reprezentant al militarilor în termen a criticat deficienţe recurente, susceptibile să afecteze capacităţile operaţionale. Grave penurii de echipamente şi îmbrăcăminte pot afecta disponibilitatea operaţională şi, în cel mai rău caz, securitatea soldatului, a reacţionat Eirik Sjohelle Eiksund pentru publicaţia specializată Forsvarets Forum.

Apărînd frontiera nordică a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) în faţa Rusiei vecine, Norvegia menţine serviciul militar unisex şi convoacă în fiecare an circa 8.000 de tineri şi tinere să-şi efectueze serviciul militar, ceea ce reprezintă doar o parte din acest segment de vîrstă.

2021 – an cu temperatură în creştere şi în România

BMTF, 8 ian – Iulie 2021 a fost a treia cea mai caldă lună a lui Cuptor din ultimii 60 de ani, cele mai călduroase zile fiind 28 şi respectiv, 29 Iulie, cînd la Băile Herculane s-au înregistrat 40.1 grade C în 28 Iulie, iar la Calafat, 40.0 grade C în 29 Iulie 2021, potrivit Administraţiei Naţionale de Meteorologie.

La Timişoara s-a înregistrat cea mai mare valoare a temperaturii maxime şi anume 39.0 grade C, în data de 24 iunie 2021, depăşindu-se astfel recordul anterior înregistrat în ultima decadă a unei luni iunie (38.4 grade C în data de 30 iunie 1938).

Potrivit ANM, anul 2021 înregistrează o temperatură medie anuală de 10.90 grade C, abaterea termică fiind de 0.69 grade C faţă de media perioadei 1981-2020, ceea ce confirmă tendinţa evidentă de creştere a temperaturii aerului din ultimele decenii.

În intervalul 2012-2021 anomaliile termice pozitive au fost cuprinse între 0.69 grade C (2021) şi 1.92 grade C (2019), aceasta fiind cea mai călduroasă perioadă de 10 ani consecutivi din istoria măsurătorilor meteorologice, fapt pus pe seama încălzirii climei. În ordine descrescătoare cei mai calzi ani din perioada 2012-2021 sunt: 2019, 2020, 2015, 2007, 2018, 2014, 1994, 2009, 2013, 2012 şi 2021.

Şi prima jumătate a lunii august 2021 a înregistrat numeroase recorduri de temperatură, fiind de altfel a-II-a cea mai caldă din ultimii 60 de ani si cea mai secetoasă perioadă. Cele mai mari valori de temperatură au atins 40.4 grade C la Bechet şi 41.1 grade C la Calafat în data de 1 August, iar în 2 August, 40.1 grade C la Bechet, 40.2 grade C la Giurgiu şi 40.4 grade C la Zimnicea.

De asemenea, în intervalul 15 Iunie-16 August 2021, la Calafat s-au înregistrat 36 zile caniculare (cu temperaturi maxime mai mari de 35 grade C), din care 21 zile, adică 3 săptămîni, au fost consecutive (26 Iulie – 16 August). Se observă astfel faptul că, valurile de căldură sînt tot mai persistente pe teritoriul ţării noastre, tendinţa de creştere a numărului de zile consecutive cu temperaturi caniculare fiind din evidentă îndeosebi în regiunile din sudul, estul şi vestul ţării.

Din punct de vedere al regimului de precipitaţii, anul 2021 a înregistrat o cantitate medie de 705.2 l/mp, ceea ce semnifică în medie un regim anual optim pentru agricultură, însă începînd din a doua parte a verii şi în lunile de toamnă, seceta pedologică a fost puternică, deficitele cele mai mari de apă înregistrîndu-se în zona Moldovei.

Anul 2021 a confirmat de asemenea faptul că, intensitatea precipitaţiilor a avut valori mai mari, îndeosebi pe intervale de timp scurte în lunile de primăvară sau vară. Cele mai mari cantităţi căzute în 24 de ore s-au înregistrat în mai 2021 (181.6 l/mp la Stâna de Vale/18.05.2021, fiind depăşit recordul anterior de 79.8 l/mp din data de 02.05.2015) şi în iulie 2021 (116.1 l/mp în 20.07.2021 la Baraolt, faţă de recordul anterior de 96.0 l/mp din 02.07.1975 sau 115.7 l/mp din data de 20.07.2021 la Câmpulung Muscel, comparativ cu recordul anterior de 94.7 l/mp din data de 02.07.1975). Tot la Câmpulung Muscel, în 29 august 2021 s-a înregistrat cea mai mare cantitate de precipitaţii maximă în 24 de ore (104.2 l/mp, faţă de 87.2 l/mp în 9 august 1958).

În lunile de iarnă, valorile totale au depăşit mediile lunare cu peste 50%. În acest context, lunile ianuarie si decembrie din acest an au înregistrat chiar recorduri în ceea ce priveşte cantitatea medie de precipitaţii lunară la nivel naţional, ianuarie 2021 fiind a treia lună cea mai ploioasă din ultimii 60 de ani (după ianuarie 1966 şi 1963), iar decembrie 2021, a doua (după decembrie 1969).

În contextul încălzirii globale, schimbările în regimul climatic din România sînt influenţate şi de condiţiile regionale. Datele arată că, schimbările referitoare la temperatură şi precipitaţiile medii apar împreună cu modificări ale statisticilor fenomenelor meteorologice extreme.

Astfel, în anul 2021 s-au emis cele mai multe alerte meteorologice pentru fenomene periculoase la nivel naţional din ultimii 3 ani şi anume: 2019 – 101, 2020 – 146 şi 2021 – 167. Avertizări meteorologice generale de cod roşu au fost în număr de 2, emise în vara acestui an, cînd a fost emis şi cel mai timpuriu cod roşu de caniculă, vara 2021, fiind a-VII-a vară cea mai caldă din ultimii 60 de ani în ţara noastră.

De asemenea, în vara 2021 s-au emis cele mai multe coduri roşii de tip nowcasting comparativ cu verile anilor 2019 şi 2020:
2019: 2114, din care 79 de cod roşu
2020: 1346, din care 153 de cod roşu
2021: 1254, din care 217 de cod roşu, statistică care confirmă faptul că, frecvenţa şi intensitatea fenomenelor meteorologice periculoase (temperaturi extreme, ploi torenţiale generatoare de inundaţii, grindină, vijelii, etc) este din ce în ce mai mare şi în ţara noastră, informează ANM.

După retragerea francezilor, WAGNER a intrat în Tombouctou?

BMTF, 7 ian – Soldaţi ruşi au fost desfăşuraţi în oraşul Tombouctou din nordul statului vest-african Mali, pentru a instrui forţele locale într-o bază abandonată de trupele franceze luna trecută, a declarat joi purtătorul de cuvînt al armatei maliene, transmite Reuters, preluată de Agerpres.

Guvernul din Mali a indicat în decembrie că instructori ruşi au sosit în ţară, însă Bamako şi Moscova au oferit deocamdată puţine detalii despre această desfăşurare, cum ar fi numărul de militari implicaţi sau misiunea lor exactă.

Sosirea ruşilor a declanşat critici puternice din partea unor state occidentale, în frunte cu Franţa, fosta putere colonială în Mali.

Occidentalii spun că din aceste forţe fac parte mercenari ai grupului Wagner, pe care îi acuză de încălcări ale drepturilor omului în alte ţări.

Guvernul de la Bamako a negat prezenţa mercenarilor, afirmînd că militarii ruşi se află în Mali în cadrul unui acord bilateral.

Avem achiziţii noi de avioane şi echipamente de la ei (ruşi). Costă mult mai puţin să ne instruiască la faţa locului decît să ne deplasăm noi acolo. Ce este rău în asta?’, a declarat pentru Reuters purtătorul de cuvînt al armatei maliene.

El nu a precizat cîţi ruşi au fost trimişi la Tombouctou.

Localnici au spus pentru Reuters că bărbaţi ruşi în uniformă au fost văzuţi conducînd în oraş, însă nu le-au putut estima numărul.

Ministerul Apărării de la Moscova nu a fost disponibil deocamdată pentru comentarii, menţionează agenţia de presă.

Sosirea forţelor ruse în Mali urmează după desfăşurări de trupe în alte cîteva zone fierbinţi din Africa, ca parte a ceea ce analiştii apreciază ca fiind o tentativă a Moscovei de a recupera influenţa pe continent după o lungă absenţă în urma destrămării Uniunii Sovietice în 1991.

Franţa a ajutat la recapturarea oraşului Tombouctou în 2013 de la militanţii avînd legături cu Al-Qaeda. Retragerea Franţei din acest oraş face parte dintr-o reducere semnificativă a forţei anterioare de 5.000 de militari desfăşuraţi în regiunea Sahel pentru a lupta contra grupărilor jihadiste.

Şi în Mali, ca mai peste tot în Africa, contractorii privaţi de securitate sînt un subiect la modă. Cum la modă sînt şi luptătorii din Forţele Speciale.

Companiile Militare/de Securitate Private sînt entităţi organizaţionale care oferă contra cost servicii specializate şi expertiză militară, fiind încadrate uneori în categoria fenomenului de mercenariat. Sînt cunoscute şi sub denumirea de: contractori militari privaţi, contractori de securitate privaţi, corporaţii militare private, firme militare private, furnizori de servicii militare etc. Serviciile de expertiză oferite sînt asemănătoare celor sigurate de structurile guvernamentale militare sau de poliţie. Cu consimţămîntul guvernului pot oferi şi servicii în teren pentru forţele armate. Firma americană de securitate cea mai cunoscută din Iraq a fost „Blackwater Security Consulting”, care are angajaţi foşti militari din forţele speciale (DELTA, SEALS etc.), pentru a îndeplini misiuni încredinţate pînă acum doar „US Army”. „Blackwater” a fost o firmă tipică în domeniul securităţii. Ea a fost înfiinţată de doi foşti ofiţeri SEALS.

Majoritatea dicţionarelor definesc mercenarul ca fiind persoana care lucrează pe bani sau alte avantaje, un militar profesionist care se angajează pentru a servi într-o armată străină. După încetarea „războiului rece” recurgerea la serviciile CMP/CSP a cunoscut un avînt deosebit ceea ce a avut drept consecinţă o creştere considerabilă a numărului acestora.

Principalii factori care au determinat această dezvoltare sînt: reducerea cheltuielilor alocate de către state în scopuri militare; creşterea complexităţii armamentelor şi echipamentelor militare cu dificultăţi în întreţinerea şi folosirea lor; sarcini sporite în sfera achiziţiilor, monitorizării sistemelor de armament, logistic cu extindere şi spre teatrele de război şi luptă; reducerea masivă a efectivelor militare, fărîmiţarea statelor şi apariţia unor conflicte la nivel local; raţiunile economice care determină noile state, dar şi pe cele dezvoltate şi unele organizaţii internaţionale să se orienteze către sectorul privat pentru unele servicii pînă nu demult exclusiv militare.

UPDATE: OTSC a trimis o forţă de menţinere a păcii în Kazahstan KAZAHSTAN – REVOLUŢIA GPL

BMTF, 6 ian – UPDATE: Rusia şi aliaţii săi au anunţat joi trimiterea unui contingent al forţelor de menţinere a păcii în Kazahstan, unde manifestaţiile antiguvernamentale s-au soldat cu zeci de morţi, transmit AFP şi Reuters.

”O forţă comună de menţinere a păcii a Organizaţiei Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) a fost trimisă în Kazahstan pentru o perioadă limitată, în scopul stabilizării şi al normalizării situaţiei”, a indicat această alianţă militară într-un comunicat difuzat pe Telegram de către purtătoarea de cuvînt a diplomaţiei ruse, Maria Zaharova.

Desfăşurarea forţei OTSC survine ca răspuns la o solicitare din partea preşedintelui kazah Kasîm-Jomart Tokaev.

Din OTSC fac parte Rusia, Armenia, Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan şi Tadjikistan.

Secretariatul organizaţiei a precizat că principalele sarcini ale forţei OTSC trimise în Kazahstan vor fi protejarea obiectivelor militare şi publice importante şi ajutorarea forţelor de ordine locale.

Agenţia de presă rusă TASS a citat Ministerul Sănătăţii kazah potrivit căruia în timpul protestelor din Kazahstan, intrate deja în a treia zi, au fost răniţi peste 1.000 de oameni, dintre care 400 sînt spitalizaţi.

Postul public de televiziune din Kazahstan a anunţat joi că 12 poliţişti au murit în timpul ciocnirilor cu manifestanţii la Almatî.

Preşedintele Kasîm-Jomart Tokaev, succesorul lui Nazarbaev, a susţinut miercuri că bande teroriste capturează clădiri, infrastructură şi arme. ”Este o subminare a statului şi, cel mai important, este un atac asupra cetăţenilor noştri care îmi cer să îi ajutăm urgent”, a declarat Tokaev. El a ordonat protecţie guvernamentală pentru ambasadele străine şi pentru afacerile deţinute de companii străine în Kazahstan.

Kazahstanul, statul ex-sovietic de sub pîntecele moale al Rusiei a luat-o razna! Ţara este o fîntîncă cu petrol şi gaze şi, cu toate acestea, conducerea ţării a hotărît dublarea preţului la energie, de pe o zi pe alta. Pe cale de consecinţă, cetăţenii au hotărît alungarea de la putere a acestora! Să nu creadă cineva că Rusia nu ştia de Revoluţia kazahă. Sau că aceasta (Revoluţia) nu are legătură cu negocierile între NATO şi Rusia ce stau să înceapă la jumătatea lui ianuarie…

Indiferent de substratul geo-politic, poporul este cel care pierde. Întotdeauna. Iar cronologia acestor pierderi arată astfel:

Kazahstanul a decretat miercuri stare de urgenţă pe întreg teritoriul după ce manifestaţiile declanşate din cauza unei creşteri bruşte a preţului la gaze şi combustibil au degenerat în violenţe, mulţimea luînd cu asalt clădiri guvernamentale, dintre care unele au fost incendiate, relatează AFP, citînd media ruse.

Protestele au fost declanșate în țara din Asia Centrală, bogată în resurse de petrol, după ce prețul la combustibil a fost dublat de pe o zi pe alta. Protestatarii au fugărit militarii și polițiștii puși să reprime manifestațiile, după ce furia lor a atins apogeul pentru creșterea abruptă a prețurilor la energie, împreună cu nemulțumirea față de probleme precum corupția, șomajul și salariile mici. În Almatî (fosta Alma Ata în perioada sovietică), cel mai mare oraș al țării, sute de protestatari, dintre care unii înarmați cu bastoane de cauciuc, bastoane și scuturi, au luat cu asalt miercuri sediul primăriei iar un incendiu a izbucnit în clădire în mijlocul salvelor de gaze lacrimogene, a grenadelor paralizante și a gloanțelor de cauciuc ale poliției. De asemenea, sediul partidului de guvernămînt, Nur Otan, a fost devastat!

Agenţiile de presă ruse Interfax, TASS şi RIA Novosti au anunţat instituirea stării de urgenţă în întreaga ţară, citînd un comunicat difuzat de televiziunea publică din Kazahstan. Anterior, starea de urgenţă fusese decretată la nivel local în principalele zone afectate de manifestaţii, Almatî, capitala economică a ţării, provincia Mangystau şi capitala Nur-Sultan. Autorităţile kazahe au decretat de asemenea restricţii de circulaţie între 23:00 şi 07:00.

Internetul şi telefonia mobilă erau blocate miercuri în această fostă republică sovietică din Asia Centrală.

Potrivit unor informaţii care nu pot fi verificate, revoltele ar fi cuprins întreaga ţară, iar protestatarii ar fi preluat controlul asupra aeroportului din Almatî. În orice caz, compania rusă Aeroflot şi-a anulat zborul de la Moscova spre Almatî.

Într-un efort de a stopa criza, preşedintele Kassîm-Jomart Tokaev a demis guvernul şi a decretat stare de urgenţă în mai multe regiuni. Un decret publicat pe site-ul prezidenţial anunţă că Tokaev a acceptat demisia guvernului condus de premierul Askar Mamin. Vicepremierul Alihan Smailov îşi va asuma rolul de premier interimar pînă la formarea unui nou cabinet. Tokaev a cerut miercuri ajutorul Rusiei şi al aliaţilor săi pentru a reprima revoltele care afectează ţara sa şi care sînt opera, în opinia sa, a ”teroriştilor” antrenaţi în străinătate, relatează AFP. ”Astăzi le-am cerut şefilor de stat ai Organizaţiei Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) să ajute Kazahstanul să învingă ameninţarea teroristă”, a declarat preşedintele kazah la televiziunea de stat, adăugînd că în fruntea manifestaţiilor se află ”bande teroriste” care au ”primit un antrenament aprofundat în străinătate”.

Cel puţin opt membri ai forţelor de ordine şi militari au fost ucişi în revoltele care afectează Kazahstanul de cîteva zile, a anunţat Ministerul de Interne, citat de media locale. Potrivit sursei citate, 317 membri ai poliţiei şi ai Gărzii Naţionale au fost de asemenea răniţi ”de mulţimea furioasă”.

Proteste ample au izbucnit marţi în mai multe oraşe din Kazahstan după ce guvernul a ridicat plafonul preţurilor gazului petrolier lichefiat (GPL) şi costul acestei extrem de populare alternative la benzină a crescut, transmit agenţiile Reuters şi France Presse. Protestele publice sînt rare – şi ilegale dacă organizatorii lor nu prezintă în prealabil o notificare – în fosta republică sovietică, unde parlamentul este lipsit de opoziţie. La manifestaţii au luat parte mii de persoane.

Protestele au început pe 2 ianuarie – după ce în ajun plafonul preţurilor GPL fusese ridicat – în oraşul Zhanaozen, din provincia sud-vestică Mangystau, riverană Mării Caspice şi foarte bogată în hidrocarburi. Regiunea Mangystau depinde de GPL ca principală sursă de carburant pentru maşini şi orice majorare a preţului duce la o creştere în lanţ a preţurilor la produse alimentare, deja mai mari de la începutul pandemiei de coronavirus. Zhanaozen a fost în trecut scena mai multor violenţe care au zguduit Kazahstanul de la independenţa sa de URSS în 1991. În 2011, în această provincie cel puţin 14 lucrători de la o exploatare petrolieră şi-au pierdut viaţa atunci cînd poliţia a reprimat o manifestaţie contra condiţiilor de muncă grele şi nivelului mic al salariilor.

Preţul GPL fusese reglementat, dar oficialităţile au argumentat că preţurile scăzute în mod artificial fac ca producţia de GPL să nu mai fie fezabilă. Pentru a calma spiritele, autorităţile au anunţat că vor acorda o reducere a preţului GNL fixîndu-l la 50 de tenge (0,1 euro) pe litru în regiune. Cu toate acestea, această promisiune nu a dus la dispersarea manifestanţilor.

Televiziunea kazahă a relatat miercuri despre arestarea directorului unei uzine de tratare a gazului şi a unui alt responsabil din regiunea Mangystau, unde se află Janaozen. Ei sînt acuzaţi că „au majorat preţul la gaz fără motiv”, ceea ce „a dus la proteste în masă în întreaga ţară”, potrivit unei surse.

Preşedintele Kasâm-Jomart Tokaev a anunţat marţi, pe Twitter, că o comisie guvernamentală a început să lucreze la Aktau, reşedinţa provinciei Mangystau, şi va găsi o soluţie ”în interesul stabilităţii ţării”.

Kasîm-Jomart Tokaev, la putere din 2019, a fost ales drept succesor de liderul istoric Nurzultan Nazarbaev, în vîrstă de 81 de ani, care a condus Kazahstanul timp de treizeci de ani din 1989 şi îşi păstrează influenţa.

Kazahstanul are o importanţă crucială pentru Rusia ca partener economic, iar fostul preşedinte Nursultan Nazarbaev, care a condus ţara până în 2019 dar păstrează o mare influenţă, este un aliat apropiat al preşedintelui Vladimir Putin.

NOI ATACURI ISRAELIENE ÎN SYRIA

BMTF, 6 ian – Armata israeliană, TZAHAL, a anunţat miercuri seara că a efectuat lovituri din tancuri pe Platoul Golan, într-un sector din sudul Syriei, considerat de statul evreu ca „al doilea front” al operaţiunilor Hezbollahului libanez, notează AFP, preluată de Agerpres.

Israelul a cucerit în 1967 şi a anexat Platoul Golan syrian, o regiune strategică bogată în apă, care se învecinează şi cu Libanul şi patrulată de soldaţii săi.

Potrivit agenţiei de presă siriene SANA, elicoptere israeliene au deschis focul şi în direcţia pădurilor din apropierea satului syrian al-Hurriyah, situat în sectorul Quneitra, la frontiera cu Platoul Golan ocupat de Israel.

Armata israeliană, care şi-a intensificat în ultimii ani loviturile aeriene împotriva elementelor considerate pro-iraniene din Syria, consideră acest sector din sudul Syriei drept „al doilea front” al Hezbollahului, o mişcare libaneză apropiată Iranului care a purtat în 2006 război împotriva statului evreu.

Israelul afirmă în mod constant că nu va permite Syriei să devină cap de pod pentru forţele Republicii Islamice Iran, o ţară inamică a statului evreu.

Marţi, armata israeliană a informat că a doborît o mică dronă de observare pe care Hezbollahul o manevra deasupra frontierei, extrem de militarizată, dintre Liban şi Israel.

Nou atac cu drone la vest de Bagdad

BMTF, 5 ian – Apărarea antiaeriană iraqiană a doborît marţi două drone încărcate cu explozivi care se apropiau de baza aeriană Ain al-Asad de la vest de Baghdad, unde se află forţe americane, a declarat agenţiei Reuters un oficial al coaliţiei militare internaţionale conduse de SUA, scrie Agerpres.

În ultimele săptămîni, mai mulţi oficiali americani au avertizat că se aşteaptă la o intensificare a atacurilor împotriva forţelor Statelor Unite din Iraq şi Syria, unul din motive fiind comemorarea a doi ani de la uciderea generalului iranian Qassem Suleimani. Acesta a fost atacat de o dronă, în apropierea aeroportului din Baghdad, în 3 ianuarie 2020, la ordinul preşedintelui de atunci al Statelor Unite, Donald Trump.

Un atac similar celui de marţi a fost respins luni, tot de apărarea antiaeriană a Iraqului, care a doborît două drone aflate pe o traiectorie spre o bază de lîngă aeroportul internaţional din Baghdad, unde sînt de asemenea staţionaţi militari americani.

Potrivit unui alt oficial al coaliţiei contactat de Reuters, coaliţia a efectuat atacuri în urma unei ameninţări iminente, după ce a observat mai multe poziţii de lansare a rachetelor în apropierea bazei militare americane Green Village din Syria. El nu a precizat din ce ţară erau forţele din cadrul coaliţiei care au atacat poziţiile respective.

Reuters reaminteşte că miliţiile susţinute de Iran au întreprins de mai multe ori acţiuni împotriva militarilor americani din Iraq şi Syria.

La Washington, Departamentul Apărării Statelor Unite a comunicat că în atacurile coaliţiei din Syria nu s-a folosit aviaţia, însă nu a dat alte detalii.


Statele Unite conduc coaliţia internaţională care luptă împotriva militanţilor Statului Islamic în Iraq şi Syria, unde se află 2500, respectiv 900 de militari americani.