După mulți de ani de la închiderea lor, la 1 octombrie 1997, pe raza judeţului Caraş-Severin încă mai există situri ce aparţin Companiei Naţionale a Uraniului București – Punctul de lucru Sector Oravița, cu sectoarele miniere Lişava şi Ciudanoviţa, şi care au rămas o problemă sensibilă de mediu.

Exploatările de uraniu lasă în urmă halde de minereu steril, care trebuie ecologizate. Potrivit CNU, „în urma epuizării rezervelor exploatabile, în prezent se desfăşoară activităţi de conservare, închidere şi ecologizare care constau în: relocarea și acoperirea haldelor de roci contaminate; dezafectarea instalațiilor de suprafață; rambleerea puțurilor; tratarea apelor de mină contaminate, care constă în pomparea apelor din subteran către două stații de tratare, Ciudanovița și Lișava, cu o capacitate totală de 2500 m3 / zi. Nicolae Dumitrescu, expert la Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, spune că „Sînt nişte probleme de care ne lovim astăzi. În primul rînd, un volum mare de halde, iar pentru a limita orice infiltraţie către apele subterane, către pînza freatică, acolo unde este cazul, trebuie refăcut stratul impermeabil. Apoi, mai este o problemă. Minereul şi geologia zonei au nişte caracteristici geochimice speciale şi se spală foarte uşor uraniul şi se găseşte în apele de mină”. Potrivit lui Dumitrescu, „radiaţiile în imediata apropiere a perimetrului minier se resimt. Nu este de un nivel foarte mare, să spunem, dar s-ar depăşi această doză de un milisivert pentru o persoană din populaţie”.

La Ciudanoviţa şi Lişava s-a exploatat uraniu încă din anii 50, prin societăţile sovieto-române – SovRom – înfiinţate după Război. Ruşii au transportat uraniu românesc, ca plată a datoriilor de război, pînă în anii 60, cînd România a început producţia proprie. Ciudanoviţa-Lişava era un teritoriu de maximă siguranţă, unde tinerii soseau ca să cîştige salarii uriaşe din minerit radioactiv. Cînd mineritul era pe val, în zona Ciudanoviţa trăiau 11.000 de oameni. Astăzi, numărul lor nu depăşeşte 300! După 1989 au fost închise şapte unităţi miniere din Cadrul Companiei Nationale a Uraniului (CNU). În urmă cu cinci ani, directorul general de atunci al Companiei Naţionale a Uraniului, Nicu Popa, dădea asigurări că „Măsurile care se iau pentru ecologizarea minelor la închidere sînt cele prevăzute în proiectele tehnice. La patru perimetre miniere sînt în desfăşurare lucrări de conservare, închidere şi ecologizare, ce se vor finaliza in 2012″! Proiectele de ecologizare au fost făcute de Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Metale şi Resurse Radioactive. Directorul de atunci al acestui institut, Viorica Ciocan, spunea că “La Ciudanovita sînt probleme cu staţia de epurare, iar eu, de cînd sînt la conducerea institutului, nu am primit nici o solicitare pentru a verifica dacă lucrările de ecologizare au fost bine făcute”. Se pare că NU!

Primul comisar al Gărzii Naţionale de Mediu, Comisariatul Judeţean Caraş-Severin, Gheorghe Muntean, spunea, în urmă cu 10 zile, că: „În prezent se execută lucrări de închidere, ecologizare şi tratare a apelor încărcate radioactiv ce sînt evacuate din mină şi cele care spală haldele. Din păcate, nu s-a început inundarea minei, întrucît se vor modifica proiectele privind soluțiile tehnice de tratare a apelor şi cele de izolare a haldelor de steril şi minereu sărac, în conformitate cu noile norme în domeniul radiaţiilor. Cursurile de apă în care sînt deversate apele de mină după decontaminare sînt poluate cu uraniu şi radiu, din cauza faptului că instalaţiile de tratare nu asigură reţinerea elementelor radioactive în conformitate cu normele actuale“! Garda de mediu VERIFICĂ ŞI SANCŢIONEAZĂ, după cum se exprima acelaşi comisar.

De gestionarea problemei de la Ciudanoviţa se ocupă Compania Națională a Uraniului București – sucursala Banat-Oravița. În ceea ce priveşte apa în zona Ciudanovita, apele din subteran ajung printr-un canal de suprafaţă într-un rezervor-filtru şi, la cîteva luni, mîlul radioactiv este colectat și transportat într-o altă zonă. Conform comisarilor Gărzii de Mediu Caraș-Severin, cu toate aceste filtrări, apele care ajung în rîurile de suprafaţă depăşesc de cinci ori valoarea maximă admisă pentru radiații. Haldele de steril sînt la tot pasul: unele sînt amplasate la nici 20 de metri de blocurile de locuințe. Localnicii și-au construit pe ele magazii pentru alimente și lemne, iar copiii se joaca în voie acolo. Specialiştii spun că aceasta este o situație deosebit de periculoasă, pentru că în aceste locuri nivelul radiaţiilor este ridicat, depăşind de cîteva ori valoarea admisă.

Toate adresele făcute la CNU au rămas fără răspuns!

Recent deputatul PSD de Caraş-Severin, Ioan Benga, a realizat o interpelare parlamentară prin care atrăgea atenţia asupra riscurilor şi problemelor cu care se confruntă comunitatea din zona cărăşeană amintită, cerînd sprijin nemijlocit miniştrilor Economiei, ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi ministrului Mediului şi Schimbărilor Climatice. Benga întreba autorităţile care este stadiul şi cînd se va încheia procesul de ecologizare de la Ciudanoviţa, care sînt pînă în prezent fondurile alocate pentru ecologizarea minelor şi de ce acestea nu produc nici un efect la suprafaţă şi evident cum pot fi consiliaţi şi ce ajutor se poate acorda oamenilor din Ciudanoviţa? Potrivit informaţiilor oferite de parlamentar, 200 milisieverţi este radioactivitatea în localitatea Ciudanoviţa, după măsurătorile lui Mircea Goloşie, reprezentantul unui alt ONG de mediu: 5 msv e nivelul stabilit de autorităţi, împărţit la 365 de zile; 500 de miliarde de lei vechi au fost cheltuiţi pentru ecologizarea şi conservarea zonei şi se aproximează că peste 40 halde de steril au rămas neacoperite;1078 cazuri de malformaţii la o populaţie de 10.000 locuitori s-au înregistrat în Ciudanoviţa în perioada 1980-1986. Din 1994, nu se mai întocmesc rapoarte şi nu mai există doctori în zonă!; 30% era rata cancerului pulmonar la Ciudanoviţa între 1960 şi 1963, rata pe ţară fiind de 3%

Din fericire, acum, aşa cum a explicat conducerea Direcţiei Județene de Sănătate Publică, fondul de radioactivitate din localitate este în limitele normale din ţară, iar problemele legate de contaminare se regăsesc doar pe teritoriul fostei exploatări, în special din cauza modulilor de tratare a apei, vechi şi subdimensionaţi, iar accesul în perimetru este restricţionat şi sub pază. Cu toate acestea, riscul rămîne în principal din cauza faptului că dinamica apelor de suprafaţă în zonă este puţin cunoscută, zona fiind una de carst.

La Ciudanoviţa, fostele mine de uraniu din zonă au fost închise necorespunzător şi încă apa contaminată din puţuri se poate infiltra în apa freatică a fîntînilor şi a izvoarelor din zonă. Închiderea minelor a început în 1992 şi a continuat în 1997, dar s-a realizat doar parţial. Din acest motiv, zona Ciudanoviţei este puternic radioactivă. Haldele de steril, 35 în zona Natra, Lişava, Dobrei şi Ciudanoviţa, nu sînt stabilizate şi la fiecare ploaie apele ce se scurg transportă material radioactiv în paraul Jitin, care traversează zona locuită. Filtrarea apelor de mină se face prin moduli de recuperare, care folosesc o răşină specială de granulaţie mică, dar care sînt proiectaţi conform STAS-ului din 1975!, şi prevăd valori de 0,6 mg N/dmc. STAS-ul 1342/1991 prevede valori ale concentraţiei maxime admis de 0,02 mg/N dmc. Aceşti moduli vechi au o eficienţă mică. Apa este filtrată doar în proporţie de 43,1% la Ciudanoviţa şi 32,1% la Lişava. În urma măsurătorilor efectuate în august 1995, de Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin, s-a constatat că CMA în rîurile Jitin şi Lişava este depăşită de cinci ori, în medie. Uluitoare este depăşirea din dreptul satului Brădişor, considerată în afara zonei speciale, unde a fost de 20 de ori! În aceste condiţii, apele freatice şi fîntînile oamenilor sînt contaminate radioactiv, celebră fiind „fîntîna 127”, situată la 30 de metri de albia rîului Lişava, folosită ca sursă, pînă în 1997, pentru sifon şi îngheţată, şi care înregistra o concentraţie de uraniu natural de 0,042 – 0, 099 mg/l, faţă de 0,02 mg/l cît prevedea STAS-ul amintit.

Normele de protecţie nucleară, la art. 50, definesc ca deşeu radioactiv orice apă care depăşeşte de zece ori concentraţia maximă admisă. Măsurătorile se regăsesc în studiul „Supravegherea radioactivităţii cursurilor de apă din zona Exploatării Miniere BANAT Oraviţa”, înaintat secretarului de stat din Departamentul Protecţiei Mediului, din cadrul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, Ioan Jelev. Lucrarea s-a bazat pe măsurători consecutive timp de cinci ani.

În ultimul trimestru al primului an de la închiderea Minei Ciudanoviţa, s-au executat lucrări de conservare în valoare de numai 614 milioane lei, în timp ce numai documentaţia în vederea conservării, dezactivării şi ecologizării minei a costat 69,4 milioane lei. Atunci, în 1997, se prevedea ca lucrările de închidere şi inundare a minelor Ciudanoviţa şi Lişava să fie finalizate în anul 2000!

Grupul Ecologic de Colaborare Nera, organizaţie nonguvernamentală implicată şi în poluarea cu steril de la Moldova Nouă, a monitorizat în perioada decembrie 2013 – ianuarie 2014 calitatea mediului natural şi construit de pe cursul rîului Nera, pe traseul Drumului Judeţean Oraviţa – Ciudanoviţa – Jitin. „În cazul calităţii mediului de pe ruta amintită, fenomenul relevant constatat este nivelul radiaţiilor de pe cele cca 22 de halde de deşeuri miniere radioactive din perimetrul Ciudanoviţa – Natra – Lişava. Pe toate aceste halde de minereu şi steril, nivelul radiţiilor este de trei ori mai mare decît nivelul de alertă precizat de legislaţia în vigoare. Măsurătorile s-au făcut cu un contor Geiger RADEX RD 1706 cu care sînt dotate majoritatea instituţiilor publice care monitorizează această zonă. Există zone critice ale haldelor în care, Compania Naţională a Uraniului, a interzis accesul şi în care este posibil ca nivelul radiaţiilor să depăşească de sute de ori limita de alertă.

Din 4 galerii miniere din perimetrul Ciudanoviţa – Lişava – Natra se scurg în pîrîurile Lişava şi Jitin debite de apă care variază între 0,4 l/s şi 2,5 l/s. Apa acestor surse este uşor colorată în roşu. În cazul tuturor depozitelor de deşeuri miniere întîlnite se obsevă urme de şiroire a apelor meteorice iar aluviunile transportate confirmă că aceste ape ajung pe cale gravitaţională direct în pîrîurile Lişava şi Jitin. În cazul minei Ciudanoviţa apele de mină sînt tranzitate printr-o instalaţie de epurare cu tehnologie învechită şi apoi evacuate în pîrîul Jitin avînd un nivel al radiaţiilor ce depăşeşte de cinci ori limita maximă admisă.

Pîrîul Jitin traversează pînă la conflenţa cu rîul Caraş localităţile Cudanoviţa, Ciudanoviţa – colonie şi Jitin. În cazul minelor Lişava şi Natra apele de mină, avînd un nivel al radiaţiilor de trei sute de ori mai mare decît limita admisă, sînt evacuate direct în pîrîul Lişava care trece, pînă la confluenţa cu rîul Caraş, prin localitatile Bradisorul de Jos aparţinătoare oraşului Oraviţa şi Greoni apartinătoare comunei Grădinari. În întreg perimetrul minier Ciudanoviţa – Natra – Lişava apele meteorice care se scurg de pe haldele neprotejate de steril minier radioactiv sînt dirijate natural spre pîrurile Jitin şi Lişava.

În interiorul perimetrului Ciudanoviţa – Lişava – Natra au fost monitorizate 4 depozite de deşeuri miniere care provin de la fostele exploatări de minereu de uraniu şi care ocupă o suprafaţă totală de cca 8 ha. Din interiorul galeriilor şi a puţurilor abandonate ies la suprafaţă emisii de gaze radioactive ce conţin 222 Rn (radon) şi 220 Rn (toron) şi ape de mină încărcate cu suspensii radioactive.

În zona perimetrului Ciudanoviţa – Natra – Lişava sînt afectate de poluarea cu deşeuri miniere radioactive 5 localităţi de pe teritoriul administrativ al oraşului Oraviţa şi al comunelor Ciudanoviţa şi Grădinari care însumează în total un numar de 4000 locuitori”.

Preşedintele GEC NERA, Cornel Sturza Popovici, spune că în momentul în care ne apropiem de cele circa 22 de halde neecologizate, în aceste puncte se depăşeşte, se ajunge la limita de pericol a radioactivităţii, se depăşeşte limita de pericol şi deja acestea sînt punctele fierbinţi care ridică probleme. Vitele, oile, caprele, din Ciudanoviţa pasc acolo. Pentru că pe aceste halde a început să crească vegetaţia. Închipuiţi-vă, laptele, brînzeturile, produsele se vînd la Oraviţa în piaţă, la Anina, la Reşiţa, fără ca proprietarii să-şi dea seama că deja animalele au fost contaminate”.

Într-un raport referitor la zona Ciudanoviţa, tipărit în anul 2002, raport realizat cu ajutorul unor experti din mai multe ţări, şi membrii Hobby Club Jules Vernes au avertizat asupra pericolului reprezentat de nivelul mare al radioactivitatii în zonă. De mai bine de 15 ani Fundatia Hobby ClubJules Verne inventariază şi marchează zonele periculoase radioactive din România. „Perimetrul blocurilor de locuinţe: 60 – 82 cps. Perimetrul şcolii din Colonia Ciudanoviţa: 40 – 60 cps. În gara coloniei, unde mai este încă buncărul de încărcare pentru vagoane: sub rampă, la sol, de la 1.000 la 5.400 cps; sub rampă, la înălţimea de un metru, de la 902 la 4.500 cps; peron gară, pe aleea de beton, 100 cps. Pe şosea, de la 150 la 220 cps. Nisipul de pe şosea din zona de încărcare prezintă valori neomogene, cuprinse între 250 şi 350 cps, pînă la 1.600 cps. Am gasit bolovani în pondere de 0,7 kg la care am găsit valori de 9.999 cps (valoarea maxima pe care o poate masura MIP 21 – dozimetrul portabil). Pentru a continua studiile în aceste zone ar fi utilă o colaborare şi cu alte instituţii abilitate. Pentru o eventuală colaborare, Hobby Club Jules Vernes oferă logistica formată din autolaborator ARO, radiometre portabile, echipamente pentru prelucrat documente foto”.

Broşura a fost trimisă mai multor instituţii autorizate să se ocupe de acest domeniu: Agentia Regională de Protecţie a Mediului Reşiţa, Agenţia de Dezvoltare a Zonelor Miniere Anina şi Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare. Mircea Goloşie nu a primit răspuns din partea nimănui.

La Ciudanoviţa Caras Severin, a existat cea mai mare exploatare de minereuri radioactive din Banat şi a doua din România. Principalul material purtător de radionuclizi de la Ciudanoviţa este pechblenda, un oxid de uraniu (U3O8 ) asociat cu oxizi de plumb, nichel, fier, vanadiu, cupru, calciu s.a. Timp de peste 10 ani au lipsit în totalitate activităţile de avertizare asupra pericolelor generate de concentraţiile sporite de radionuclizi, cu deosebire ca prin mijlocul exploatării trece şi o arteră importantă de circulatie,  DJ 573.  În fostul perimetru de extracţie există halde de steril, tip cozi, pe o suprafaţă de 2,5 ha şi un volum de 677.000 mc.

De închiderea şi ecologizarea fostei exploatări de uraniu Ciudanoviţa-Lişava se ocupă compania de stat Conversmin. Suma la care s-ar putea ridica proiectul a fost estimată la peste 72 de milioane de euro.

Concret, toate perimetrele, atît subterane cît şi de suprafaţă trebuie curăţate, delimitate corespunzător şi ecologizate. În ultimii ani, mai precis din 2013, lucrările au fost sistate, din lipsa banilor, iar Conversmin nu poate avansa un termen precis de finalizare a lucrărilor. În „RAPORT-ul privind modul de îndeplinire a serviciilor de administrare şi gestionare a programului anual de conservare, închidere, reconstrucţie ecologică şi activităţi postînchidere a minelor pe anul 2015, realizate în baza contractelor subsecvente nr.12/19.02.2015, 82/30.09.2015 şi 94/07.12.2015”, şi semnat de Directorul General ION PURCARU STAMIN, se scrie că : „În anul 2015, pentru derularea corespunzătoare a programului de refacere ecologică a siturilor afectate de industria minieră, ţinînd seama şi de subfinanţarea activităţilor specifice din perioada 2013-2014, a fost fundamentată o valoare de 198.500.000 lei, din care pentru primul semestru al anului 2015 au fost alocate fonduri în valoare de 41.989.910 lei, reprezentînd 21% din necesarul fundamentat, situaţie ce a menţinut un ridicat grad de risc la perimetrele miniere aprobate la închidere prin Hotărâri de Guvern şi a condus la imposibilitatea respectării obligaţiilor asumate faţă de organismele de mediu şi comunităţile locale. Distribuirea sumelor a ţinut seama de necesităţile derulării activităţilor cu flux continuu reprezentate de: tratarea apelor de mină încărcate cu ioni de metale grele, decontaminarea apelor de mină încărcate radioactiv din cadrul perimetrelor miniere uranifere, monitorizarea factorilor de mediu şi a stabilităţii iazurilor de decantare, activităţi specifice etapei de conservare a perimetrelor miniere, precum şi continuarea lucrărilor la obiectivele miniere cu lucrări în progres”.

Ponderea principală a fondurilor alocate pentru execuţia lucrărilor de reconstrucţie ecologică o constituie finanţarea lucrărilor minime la obiectivele ce au în componenţă iazuri de decantare, decontaminării apelor de mină încărcate radioactiv din cadrul perimetrelor miniere Ciudanoviţa şi Lişava cît şi pentru executarea unor lucrări urgente în cadrul aceloraşi perimetre. Susţinerea derulării lucrărilor de ecologizare la aceste obiective este fundamentată de riscurile majore de afectare a factorilor de mediu, a comunităţilor locale, a proprietăţii private şi a vieţii cetăţenilor. „Începînd cu data de 01.07.2015, în cadrul “Programului anual de conservare, închidere, reconstrucţie ecologică şi activităţi post închidere, în anul 2015, la obiectivele aprobate prin hotărâri ale Guvernului României şi lista cheltuielilor a căror finanţare se realizează din surse bugetare” au fost epuizate fondurile pentru decontaminarea apelor de mină încărcate radioactiv aferente perimetrelor miniere Lişava şi Ciudanoviţa, judeţul Caraş Severin”, fiind necesară o suplimentare de fonduri prin realocare.

„Ponderea principală a fondurilor alocate pentru execuţia lucrărilor de reconstrucţie ecologică o constituie finanţarea lucrărilor minime la obiectivele ce au în componenţă iazuri de decantare, decontaminării apelor de mină încărcate radioactiv din cadrul perimetrelor miniere Ciudanoviţa şi Lişava cât şi pentru executarea unor lucrări urgente în cadrul aceloraşi perimetre. Astfel, din valoarea totală alocată în baza contractului nr.82/30.09.2015, pentru execuţia lucrărilor de reconstrucţie ecologică a fost alocată suma de 7.472.605 lei, reprezentînd un coeficient de alocare de 40%. Ponderea principală o constituie fondurile distribuite pentru decontaminarea apelor de mină din perimetrele miniere Lişava şi Ciudanoviţa precum şi continuarea lucrărilor din cadrul perimetrelor miniere Roşia Montană, Bălan, Mătăsari Dragoteşti şi Leşu Ursului UP Tarniţa”.

Prefectul Judeţului Caraş-Severin, Florenţa Albu, a declarat pentru RRA, că „situaţia de la fosta exploatare minieră de uraniu de la Oraviţa se află în atenţia instituţiei şi noi ţinem permanent legătura cu cei de la Mediu. S-a făcut o monitorizare în primăvară, am dispus o nouă monitorizare, cît mai curînd posibil şi în funcţie de aceasta vom stabili solicitările şi intervenţiile pe linie guvernamentală. Totodată, voi adresa o solicitare oficială Companiei Naţionale a Uraniului să ne pună la dispoziţie toate informaţiile în legătură cu acest caz”.

Epopeea uraniului bănăţean, publicată de ediţia on-line a Radio România Actualităţi, a stîrnit diverse reacţii la nivel local. Şi nu numai! Firesc, ţinînd cont de „sensibilitatea” subiectului abordat şi de vecinătatea apropiată cu Republica Serbia cu care ţara noastră a mai avut un litigiu legat de poluarea cu praf de la mina de cupru, aproape abandonată, de la Moldova Nouă. În urmă cu cîţiva ani, sîrbii reclamau autorităţilor române concentraţii mari de radioactivitate pe cursurile rîurilor Caraş şi Nera. Într-o perioadă de secetă pedologică, precum cea pe care o traversăm acum, debitele cursurilor de apă este mai redus, iar concentraţia de ape radioactive ce se scurg în sistemul hidrologic natural, este mai mare din cauza absenţei factorului de diluţie. De aici şi interesul sporit pentru această temă, de 20 de ani de actualitate! De altfel, în urmă cu 20 de ani, o serie de anchete privind poluarea radioactivă de la Ciudanoviţa-Lişava, publicate de ziarul AZI şi revista Flacăra, au dus la demiterea ministrului sănătăţii de atunci, Iulian Mincu!

Rapoartele de măsurători şi monitorizare, pe luna iulie 2016, ale APM Caraş-Severin susţin faptul că radioactivitatea în zona forstelor mine de uraniu din Caraş-Severin se află în parametri naturali normali şi nu reprezintă nici un pericol pentru oameni şi mediu. Autorităţile de mediu spun de ani de zile, acelaşi lucru. În 11 decembrie 2004, de exemplu, Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, într-un „Raport asupra situaţiei radiologice din satul Ciudanoviţa, jud. Caraş-Severin”, scrie că: „Avînd in vedere rezultatele măsurătorilor menţionate mai sus, precizăm că radioactivitatea din satul Ciudanoviţa şi fosta colonie muncitorească Ciudanoviţa se situează în limitele fondului natural de radiaţii din România iar populaţia nu este expusă la doze suplimentare de radiaţii date de cîmpuri de radiaţii gama şi/sau concentraţii de radon generate de vechea exploatare de minereu de uraniu Ciudanoviţa. De asemenea, nu sînt expuse la doze suplimentare de radiaţii persoanele din populaţie care tranzitează ocazional sau în mod regulat gara Lişava şi halta CFR Ciudanoviţa. Deşi zona controlată menţionată se găseşte la cel puţin 4 km depărtare faţă de cea mai apropiată aşezare umană (satul Ciudanoviţa), presupunînd prin absurd că o persoană din populaţie ar staţiona 1 oră în fiecare zi în zona controlată, respectiva persoană ar încasa o doză suplimentară de 0,1 miliSievert/an. Aceasta reprezintă circa 10% din doza admisă pentru persoane din populaţie. Menţionăm ca limita de doza 1 miliSievert/an, admisă pentru persoane din populaţie este conformă cu prevederile din Comunitatea Europeană.” Raportul este semnat de Ing. Nicolae DUMITRESCU, CNCAN – DMS şi Dr. fiz. Florian BACIU, CNCAN – SRUR.

Şi, totuşi, în 2009, într-un raport al Organizaţiei GREEN-REPORT se spune că: ” Avînd acces la date mai vechi de măsurători, am concluzionat că practic, prin  ecologizare  nu  s-a îmbunătăţit nimic în ceea ce priveşte nivelul de contaminare. Este adevărat ca la început, după  împrăştierea unor decantoare şi depozite de minereu contaminat sau după plantările de vegetaţie direct pe nisipul decantoarelor mari, s-au observat unele manifestări bune în ceea ce priveşte  transformarea biocenozei:

•  masa vegetală existentă cît şi cea plantată s-a dezvoltat mai bine decît vegetatia martor; •  a aparut un regres în ceea ce priveşte unele tipuri de vegetaţie sau chiar unele mici transformări cum ar fi frunze de dimensiuni mai mici, înălţimea plantelor mai mică, etc.;

După trei ani au început  însă să apară efectele majore, stabile:

•  au dispărut multe specii, în mod deosebit din vegetaţia mică;

•  s-a stopat avansarea covorului vegetal;

•  plantaţiile cu arbuşti s-au dezvoltat inegal, plantaţiile din zona contaminată au rămas la un nivel  de dezvoltare redus;

•  începe chiar uscarea covorului vegetal.

Atît radiocarbonul cît şi tritiul sînt radioactive. În zonele respective sînt halde sau chiar sol cu  radioactivitate naturală ridicată, de 5-6 ori mai mare decît fondul natural. La suprafaţa acestor zone se pot găsi neutroni care provin fie din fisiunea spontană a uraniului fie din reacţiile nucleare  provocate de razele cosmice în straturile de suprafata a zacamintelor, este adevărat că este o  reacţie mai redusă. Numai că, tot pe acei versanţi şi în mod special în văi, se gaseste Thoron şi  Radon în exces (provin din galerii şi din halde). În zilele fără vînt şi cu o umezeală ridicată chiar sînt în exces. Nu s-au facut studii asupra cantităţii de elemente transportată de vînt sau de apă, dar animalele din zonă, precis contribuie masiv la migrarea radionuclizilor”.

Cu alte cuvinte, ce s-a făcut în materie de ecologizare pînă la momentul 2009, s-a stopat!

În Raportul Anual pe 2014 al Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, de 76 de pagini, semnat de Preşedintele, Constantin POPESCU, în subcapitolul 2.1.9. Mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu, la PAG 16, se spune doar atît, referitor la acest subiect: „Periodic s-a controlat modul de aplicare şi stadiul de execuţie al lucrărilor de închidere prevăzute în autorizaţii pentru minele de exploatare Avram Iancu, Lişava (sectoarele miniere Dobrei, Natra), Ciudanoviţa şi pentru minele de cercetare geologică a minereurilor de uraniu Repedea – Poienile de sub Munte şi Bârzava”.

O propoziţie, în 76 de pagini!

Şi, totuşi…

Ion Mocioalcă şi Ion Benga sînt doi deputaţi de Caraş-Severin care în ultimii şase ani au adresat interpelări în Parlament, pe tema poluării radioactive din Zona Ciudanoviţa. Primul, este geolog de profesie, deci, ştie foarte bine cum e cu anticlinalul şi sinclinalul straturilor geologice. Cel de-al doilea, profesor de fizică şi, cel puţin o dată pe an preda elevilor despre radionucleizi! Răspunsurile primite de aceşti doi parlamentari de la aceleaşi autorităţi nu sînt în măsură să liniştească locuitorii Banatului de Sud.

În Raportul de monitorizare şi execuţie a lucrărilor de închidere şi ecologizare pe perioada 2005 – 2009 (a minelor de uraniu din Banat n.a.) se scrie că: „Lucrările de inchidere şi ecologizare se desfăşoară conform autorizaţiei C.N.C_A.N. Nr. VJl178/2007 eliberată în data de 01.08.2007 cu valabilitate pînă în data de 05.12.2009 şi Proiectelor de Închidere şi Ecologizare cu codul 1142494T72001 şi 114.’488TI2001 privitoare la mineie Ciudenoviţa şi Lişava”. În acest răspuns, semnat de ministrul de atunci al mediului, Laszlo Borbely, între altele, se spune că: „Lucrarea de consolidare a fost finalizată la sfîrşitul anului 2006. dar din cauza lipsei de finanţare pentru modemizarea staţiilor de tratare a apelor de mină contaminate, aceasta s-a degradat şi nu mai prezintă siguranţă pentru circulaţia personalului cît şi efectuarea aerajului general al minei urmează ca în noile proiecte tehnice pe închidere şi ecologizare a acestor mine să se reabiliteze galeria magistrală care face legătura între mina Ciudanoviţa şi Lişava…  restul lucrărilor de ecologizare la suprafaţă (reguiarizare pîrîu Natra. regularizare pîru Lişava, nivelarea suprafeţelor haldelor, executarea de şanturi de gardă şi înfiinţarea de plantaţii, înierbarea şi redarea în circuitul silvic, amenajarea haldei de la galeria +335. amenajarea haldei de steril de la Puţul I. amenajarea haldei de minereu sărac. amenajarea haldei staţiei de sortare, amenajarea suprafeţei fostului depozit de minereu, amenajare platformă incintă minieră puţ l, amenajarea platformei incintei galeriei 4) nu au fost demarate datorită revizuirii soiuţiior tehnice de execuţie a acestora şi lipsei finanţării”.

În răspunsul dat de ministrul Attila KORODI, deputatului Ion Benga, se spune că: „Metoda de închidere (a minelor n.a.) adoptată este cea de inundare simultană şi controlată a celor două mine. La baza soluţiei de închidere prin inundare a stat studiul „Evaluarea condiţiilor hidrogeologice actuale ale bazinului minier Banat şi moidificarea acestuia după închiderea minelor de uraniu Lişava şi Ciudanoviţa” întocmit de Universitatea Bucureşti-Facultatea de Ecologie şi Geofizică… Surplusul de ape de mină este direcţionat prin pompare spre staţiile de decontaminare radioactivă Lişava şi Ciudanoviţa, staţii puse în funcţiune în anul 1976, uzate fizic şi proiectate pentru valori mai permiisive ale concentraţiei de uraniu natural (0,6 mg/l) decât cele actuale (0,02 mg/l conform STAS 1342/1991 pentru apa potabilă) şi care nu conţin Ra226”.

„Sursele de poluare radioactivă sînt haldele, apele de mină şi apele pluviale care spală haldele de steril şi minereu sărac”.

„Concentratiile maxime ale radionuclizilor la ieşirea din staţiile de depoluare a apelor de mină trebuie să fie mai mici decît următoarele limite:

0,1 mg/l la uraniu natural şi 0,05 mg/l la radiu 226… La evacuarea apelor de mină din staţia Ciudanoviţa, valoarea medie a indicatorului uraniu a fost de 0,2 mg/l şi radiu de 0,04 mg/l, iar din staţia Lişava, valoarea medie a indicatorului uraniu a fost de 0,5 mg/l şi radiu de 0,07 mg/l, aceste valori reprezentînd depăşirea concentraţiilor maxime admise ale radioactivităţii din staţiile de depoluare autorizate de CNCAN Bucureşti. Datorită diluţiei, în apele de suprafaţă Jitin, Lişava şi Caraş, nu se semnalează depăşiri ale limitelor admise la indicatorii uraniu şi radiu, valorile determinate fiind siub limitele admise”. „În lipsa finanţărilor, lucrările de ecologizare la suprafaţă sînt executate în proporţie de circa 10%. La halda Natra s-au efectuat doar lucrări de regeometrizare a acesteia şi, de pe fostul ampalsament al depozitului de minereu Lişava, s-a relocat tot solul contaminat şi s-a depozitat pe halda Natra. Modernizarea şi amplificarea staţiei A de tratare a constat doar în refacerea arhitecturii vechii staţii de tratare, pregătirea zidului de sprijin şi turnarea fundaţiilor pentru extinderea acesteia. La mina Ciudanoviţa se execută reabilitarea galeriei 4, pe unde se va efectua evacuarea finală a apelor de mină concomitent cu execuţia forajelor de la suprafaţă la orizontul -155 m prin care se va evacua apa din subteran”.

Ba, mai mult, în Raportul de activitate al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin, în perioada 1 ianuarie 2016 – 4 aprilie 2016, semnat de directorul executiv Marius Vodiţă, la pag. 19, se spune că :”În cadrul Programului Special determinările activităţii specifice beta globale efectuate pentru apele de suprafaţă (pîrîul Natra) au indicat contaminarea acestora peste nivelul de atenţionare (2 bq/l). La fostele exploatări de uraniu de la Lişava şi Ciudanoviţa contaminarea apelor de suprafaţă se produce prin aportul diverşilor afluenţi constituiţi din apele rezultate din acumulările din galeriile subterane ale minelor, precum şi din apele de şiroaie care spală haldele de steril din perimetrele afectate exploatărilor”.

Primul comisar al Gărzii Naţionale de Mediu, Comisariatul Judeţean Caraş-Severin, Gheorghe Muntean, spunea, în urmă cu 10 zile, că: „Cursurile de apă în care sînt deversate apele de mină după decontaminare sînt poluate cu uraniu şi radiu, din cauza faptului că instalaţiile de tratare nu asigură reţinerea elementelor radioactive în conformitate cu normele actuale“!

Prefectul judeţului Caraş-Severin, Florenţa Albu a cerut APM Caraş-Severin un nou raport de monitorizare a situaţiei din zona exploatărilor miniere de uraniu din judeţ.

Cel mai mare poluator radioactiv din județul Caraș-Severin este Exploatarea Minieră “Banat” Oraviţa, unde activitatea de extracţie a minereului uranifer a început în 1954 pentru ca, în final, prin HG816/1998 şi HG 720/1999, minele Lişava şi Ciudanoviţa (singurele care mai funcționau), să fie trecute în conservare, în vederea închiderii definitive. Perimetrul minier al exploatării miniere “Banat” Oraviţa este străbătut de cursurile rîurilor Jitin (mina Ciudanoviţa) şi Lişava (mina Lişava), afluenţi de stînga ai rîului Caraş. Pentru zăcămîntul uranifer exploatat în minele Ciudanoviţa şi Lişava, elementele radioactive care impurifică apa sînt: uraniul, radiul şi radonul dizolvat. În timpul procesului de exploatare, în

mediu sînt introduşi radioizotopi din trei familii radioactive U238, U235 şi Th232, cel mai important fiind U238 cu produşii săi de dezintegrare : Th230, Ra226 şi Rn222. Contaminarea reţelei hidrografice se face prin: evacuarea apelor de mină prin modulii de tratare (cca 2000 mc/zi apa de mină poluată radioactiv), surplusul de ape de mină nepreluate de moduli şi evacuate direct în emisari și prin apele de şiroire, meteorice, care spală haldele, incintele, căile de transport ale materialului util.

Evoluția concentrației de U238 în zece secțiuni de control amplasate pe rîurile Caraș, Jitin și Lișava, pe parcursul anilor 1993-trim. I 2009, a fost raportată folosindu-se drept termen de comparaţie valoarea concentrației maxime admise pentru uraniu pentru apa potabilă, care este de 0,021 mg/l, conform STAS 1342/1991. Acest STAS a fost valabil pînă la publicarea noii legi a apei potabile nr. 458/07.2002, care a devenit funcțională din august 2002, modificată și completată de Legea 311/06.2004. Noua lege a apei potabile exprimă radioactivitatea prin doza efectivă totală, calculată conform Cap. IV, art. 24.2(c) din HG 974/15.06 2004, iar raportarea se va face, începînd cu trim. II 2002, la concentrația maximă admisă derivată de 0,1 mg/l U, mult mai permisibilă.

Se observă că în cazul secțiunilor amplasate pe Jitin și Lișava, pe întreg intervalul analizat, valorile concentraților de uraniu depășesc constant primul STAS, însă doar în cîteva cazuri se depășește atît de permisivul STAS nou adoptat! De asemenea se observă că ele înregistrează creșteri după anul 2000, odată cu începerea lucrărilor de închidere a subteranului, respectiv odată cu inundarea minelor, depășindu-se pe alocuri chiar și noul STAS. Acest fapt se datorează apei care spală lentilele de minereu, încărcîndu-se astfel radioactiv. Pe secțiunile amplasate pe rîul Caraș, valorile concentrațiilor de uraniu sînt mult mai scăzute, datorită aportului mare de ape curate cu care vine acesta. Nu şi acum, cînd seceta din ultimele luni îşi spune cuvîntul în ceea ce priveşte debitul şi aportul de apă curată!

Filtrarea apelor de mină se face prin moduli de recuperare, care folosesc o răşină specială de granulaţie mică, dar care sînt proiectaţi conform STAS-ului din 1975!, şi prevăd valori de 0,6 mg N/dmc. STAS-ul 1342/1991 prevede valori ale concentraţiei maxime admis de 0,02 mg/N dmc. Aceşti moduli vechi au o eficienţă mică. Apa este filtrată doar în proporţie de 43,1% la Ciudanoviţa şi 32,1% la Lişava.

În condiţiie în care autorităţile de mediu transmit mesaje liniştitoare, se pune întrebarea, firească, dacă organizaţiile de mediu implicate în acest caz, au un interes în a prezenta, periodic, o altă „realitate”. Preşedintele Grupului Ecologic de colaborare NERA, din Oraviţa, ing. dr. în mediu Cornel Sturza-Popovici, spune că DA!

„În acest moment, în ciuda miliardelor de lei investite în închiderea şi ecologizarea zonei, 22 de halde de la aceste mine de uraniu sînt neprotejate. Nu există un sistem de colectare a apelor de suprafaţă ce se scurg, atunci cînd plouă, în Jitin, Natra sau Lişava. Sigur, cei de la APM fac măsurătorile cînd nu plouă! Pe aceste 22 de halde este depăşită limita de pericol, care este de 100 de ori mai mare decît limita de alertă! Asta pentru că pe halde nu există numai steril. În perioada comunistă, cînd nu funcţionau staţiile de sortare a minereului de uraniu, pentru a nu trimite la Uzina Feldioara minereu şi steril, la presiunea Securităţii, întreaga extracţie se arunca pe halde. Aceste halde s-au înierbat natural, iar pe ele pasc vaci, oi şi capre. Există, deci, o poluare pe lanţul alimentar. Aceasta este esenţa disputelor de la Ciudanoviţa! Noi, ca ONG, credem în acest pericol! Am solicitat Direcţiei Sanitar Veterinare şi de Controlul Alimentelor să efectueze măsurători la brînzeturile, legumele şi laptele provenite din acele zone, comercializate pe piaţă. Ne-au răspuns că măsurătorile se fac doar cu sprijinul CNCAN. Nu s-au făcut! Noi, facem măsurători cu un detector RADEX, omologat în Uniunea Europeană, dar nerecunoscut de autorităţile române pe motiv că nu este omologat în România. Domniile lor utilizează acelaşi tip de aparat! Identic! Al lor este valabil, al nostru nu! Da, avem un interes! Noi, avem reacţie la ce spun oamenii din zonă. Orice ONG este reprezentantul comunităţii locale, altfel nu am avea logică să existăm!”