Frontline News

533

BMTF, 30 dec – Organizaţia Reporteri fără Frontiere avertizează că numărul jurnaliştilor încarceraţi în întreaga lume, pentru că au scris adevărul şi au încercat să deschidă ochii unei gloate tot mai manipulate şi captive, a atins o cifră istorică: 533! Asta înseamnă că principalul inamic al jurnalismului, al librtăţii şi al opiniei devine STATUL! Şi politicienii care gestionează instituţiile de forţă şi coerciţie!

Sînt încarceraţi cu aproximativ 40 de jurnalişti mai mulți față de anul trecut (488), cînd se atinsese deja un nivel record, aminteşte RADOR, agenţia de monitorizare a Societăţii Române de Radiodifuziune!

Raportul anual al organizației Reporteri Fără Frontiere semnalează, de asemenea, creșterea numărului jurnaliștilor uciși (57), în special din cauza războiului din Ukraina, mai mulţi decît 2021, cînd a fost „scăzut din punct de vedere istoric”(48) și 2020 (50), relatează RaiNews.

În prezent, în lume mai sînt 65 de jurnaliști ținuți ostatici și 49 sînt daţi dispăruți.

Mai mult de jumătate dintre jurnaliștii reținuți la nivel mondial la 1 decembrie se află în cinci țări: China (110), Birmania (62), Iran (47), Vietnam (39) și Belarus (31).

Iranul este singura țară care nu făcea parte din această „listă neagră”, anul trecut. Republica Islamică a trimis după gratii, de fapt, un număr „fără precedent” de profesioniști din mass-media de la începerea mișcării de protest, în septembrie. Treizeci și patru de noi jurnaliști s-au alăturat celor 13, care fuseseră deja ținuți în închisoare înainte de începerea protestelor.

Printre primele jurnaliste arestate în Iran, două femei, Nilufar Hamedi și Elahe Mohammadi, care au contribuit la atragerea atenției asupra morții tinerei Mahsa Amini. Acum, riscă pedeapsa cu moartea.

În cadrul acestei evaluări globale, RSF observă un număr fără precedent de jurnaliști încarcerați: sînt 78 (comparativ cu 60 de anul trecut). „Femeile jurnaliste reprezintă acum aproape 15% dintre deținuți, față de mai puțin de 7% în urmă cu cinci ani”, potrivit ONG-ului.

Mexicul a fost în 2022 țara unde au fost uciși cei mai mulți jurnaliști. Raportul a înregistrat 11 ucideri ale profesioniștilor media în Mexic, în acest an pînă la 1 decembrie, respectiv aproape 20% din totalul global.

„Presiunile din partea societății civile și a organizațiilor internaționale, precum și mecanismele de protecție ale autorităților locale sînt insuficiente”, a menționat RSF.

Grupurile de susținere a libertății de exprimare au documentat un număr în creștere privind uciderea lucrătorilor media în acest an, făcînd din 2022 cel mai mortal an înregistrat pentru jurnaliștii din Mexic. La nivel mondial, RSF a raportat 57 de asasinate de jurnaliști, ceea ce reprezintă o creștere cu 18,8% față de 2021.

Aproape jumătate din aceste crime au avut loc pe continentul american!

În regimul Klaus Iohannis, România scade cu 8 poziții și ajunge pe locul 56 în ierarhia țărilor din indexul libertății presei pe anul 2022, publicat de Organizația Reporteri fără Frontiere (RSF). Presa românească este devansată de cea a Republicii Moldova, care urcă pe locul 40. Astfel, statul român iese din categoria țărilor cu o „situație satisfăcătoare” a presei și se clasează în categoria celor cu o „situație problematică”.

Reporteri fără frontiere remarcă o „polarizare pe două niveluri”, între ţări şi în interiorul unor ţări, alimentată de „ascensiunea circuitelor de dezinformare” şi de „controlul presei”.

ALERTĂ ÎN KOSOVO

BMTF, 11 dec – În nordul Kosovo au avut loc, sîmbătă, schimburi de focuri între sîrbii kosovari şi poliţie, pe fondul agravării tensiunilor în această regiune instabilă, transmit agenţiile internaţionale. Anterior în cursul zilei de sîmbătă, sîrbii din nordul Kosovo au blocat străzile principale din regiune, pentru a protesta faţă de arestarea unui fost membru al poliţiei din Kosovo, care a demisionat în noiembrie, alături de alţi etnici sîrbi.

Pe fondul escaladării crizei din nordul Kosovo, unde sîrbii sînt majoritari, preşedintele teritoriului, Vjosa Osmani, a anunţat, sîmbătă, că alegerile locale din această regiune vor fi amînate pînă în aprilie 2023. Alegerile erau programate pentru 19 decembrie, însă sîrbii au avertizat să vor boicota scrutinul.

Poliţia a comunicat că blocada instituită de etnicii sîrbi a oprit traficul şi a fost necesară închiderea a două puncte de trecere a frontierei dintre Kosovo şi Serbia. Ulterior, poliţiştii au anunţat că au fost vizaţi de focuri de armă în mai multe zone din apropierea unui lac de la graniţa cu Serbia. Nu au fost raportate victime, deocamdată. „Unităţile de poliţie, în autoapărare, au fost nevoite să răspundă cu arme de foc faţă de criminalii care au fost respinşi şi au fugit în direcţii necunoscute”, se precizează într-un comunicat al poliţiei. De asemenea, au fost auzite focuri de armă şi în alte locuri din partea de nord a Kosovo.

Poliţia din Pristina a afirmat că fostul poliţist Dejan Pantic a fost arestat sub acuzaţia că ar fi atacat, marţi, birouri ale comisiei electorale, ofiţeri de poliţie şi oficiali electorali. Primarii sîrbi din oraşele aflate în nordul Kosovo, alături de judecători locali şi aproximativ 600 de ofiţeri de poliţie, au demisionat în noiembrie, pentru a protesta faţă de decizia guvernului de a înlocui plăcuţele de înmatriculare auto emise de Belgrad cu cele emise de Pristina. „Serbia şi-a instruit structurile ilegale să ridice baricade în nordul Kosovo. Belgradul poartă întreaga responsabilitate pentru orice escaladare a situaţiei”, a scris pe Twitter Blerim Vela, şeful cabinetului preşedintelui din Kosovo.

Anterior, poliţia kosovară a arestat un alt sîrb suspectat că ar fi luat parte la un atac armat asupra unei patrule de poliţie. Joi, un poliţist a fost rănit în urma unui atac asupra unei patrule, după ce efectivele de poliţie din zonă au fost întărite cu ofiţeri non-sîrbi, ca urmare a demisiilor în masă.

În cadrul unei conferinţe de presă convocate de urgenţă sîmbătă seara, preşedintele Serbiei, Aleksandar Vučić, a declarat că va cere misiunii NATO de menţinere a păcii, KFOR, să permită Serbiei să desfăşoare trupe şi poliţie în Kosovo, însă a recunoscut că nu există şanse ca Serbia să primească o astfel de permisiune.

Kosovo şi-a declarat independenţa faţă de Serbia in 2008, cu susţinerea Occidentului, după un război între 1998 şi 1999, în care NATO a intervenit pentru a proteja majoritatea albaneză din Kosovo, într-un precedent spectaculos al situaţiei din estul şi sudul Ukrainei şi Caucaz, trei regiuni prin care se dovedeşte “dubla măsură” a Occidentului, sau “democraţia forţei”, nu “forţa democraţiei”!

BLACKOUT LA ODESSA

BMTF, 11 dec – Autorităţile ukrainene declară că atacurile cu drone ruseşti au lăsat 1,5 milioane de persoane fără curent electric, în regiunea sudică a Odessei. Potrivit Ukrainei, zece drone de model iranian au fost doborîte, însă cinci au reuşit să lovească şi să producă daune însemnate. Preşedintele Zelenski a avertizat că ar putea dura zile întregi pentru restabilirea serviciilor de electricitate. Un purtător de cuvînt al autorităţilor de la Odessa a negat, însă, apelurile privind o evacuare a populaţiei, spunînd că este investigată drept dezinformare din partea ruşilor o postare pe Facebook care cere cetăţenilor să plece din zonă.

Regiunea Odessa a fost lovită de raiduri cu drone ale ambelor părţi imlicate în război. Rusia a lansat drone la Odessa, iar Kievul a ripostat lovind Melitopolul. Din octombrie, Moscova a vizat infrastructura energetică a Ukrainei cu serii de lovituri cu rachete şi drone. La Melitopol, autorităţile pro-Moscova au declarat că un atac cu rachetă a ucis două persoane şi a rănit zece, în timp ce Ivan Fedorov, primarul exilat, a declarat că zeci de ukraineni au fost ucişi.

DE LA EXTAZ, LA AGONIE

O mare însufleţire a cuprins ambele maluri ale Prutului în preajma zilei de 1 Decembrie. Ziua Naţională a românilor. A României Mari, chiar dacă Banatul întîrzia un an de la acest moment istoric. Se părea că re-unirea cu Moldova este mai aproape ca oricînd în ultimii 30 de ani. Oamenii simpli vorbeau deschis despre şansa noastră istorică, despre voinţa celor despărţiţi arbitrar de un rîu şi de istorie. Oficialităţile nu mai pregetau în manifestări culturale şi declaraţii politice. Presa şi reţelele de socializare rostogoleau subiectul frenetic şi electrizant. Pe surse, erau voci care spuneau că acum este momentul prielnic pentru realizarea visului de veacuri al românilor susţinut şi de cancelariile importante ale Vestului, precum în urmă cu 104 ani! Vizita Maiei Sandu la Bucureşti a prilejuit lansarea informaţiei potrivit căreia preşedinta de pe Bîc i-ar fi cerut lui Iohannis de la Sibiu să se unească… Iohannis a mustăcit văzîndu-se în chip de Ferdinand Întregitorul. Statele Unite, se zvoneşte, că ar pune umărul la această reconstrucţie naţională cu bucuria avansării NATO în coasta Rusiei. Războiul din Ukraina este o oportunitate fantastică pentru poporul român. La Chişinău, Parlamentul a marcat Ziua Naţională a României cu un fast ce nu s-a văzut în ultimii 30 de ani şi cu declaraţii politice demne de paşoptismul renăscut. Aflat la Łódź, împreună cu miniștrii de externe și înalți oficiali din întreaga regiune OSCE la cel de-al 29-lea Consiliu al miniștrilor afacerilor externe, la invitația președintelui în exercițiu al organizației, ministrul afacerilor externe al Poloniei, Zbigniew Rau, ministrul moldovean de externe, Nicu Popescu – proaspăt ieşit din malaxorul discuţiilor Ministerialei NATO de la Bucureşti – nota: “Delegațiile Republicii Moldova și României, împreună de 1 decembrie, la reuniunea ministerială a Organizației pentru Cooperare și Securitate în Europa au marcat Ziua Națională a României, întărind comunitatea de istorie, cultură și limbă care ne unește în drumul nostru ireversibil spre Uniunea Europeană. O altă veste excelentă a venit de la Rabat, unde Comitetul UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial a adoptat decizia privind înscrierea elementului Arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica Moldova pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității”. Adică, astrele s-au aliniat, războiul din Ukraina a deschis uşa Republicii Moldova spre Uniunea Europeană şi NATO, drumul cel mai scurt fiind prin unirea cu România, iar la Chişinău există un preşedinte şi un guvern pro-european care împing căruţa politică în această direcţie!

În România, nu doar cei care-şi revendică teritoriul strămoşesc de la Porto la Gudjarat, trecînd prin Căuşeni – fosta capitală a Hoardei Bugeacului, a tătarilor nogai dependentă faţă de Hanatul Crimeii – au omis amănuntul că Moldova, într-un fel sau altul, s-a aflat 200 de ani sub ruşi, nu 50 precum Germania de Est! La Chişinău, catastrofa economică i-a făcut pe oameni să spună, precum colegul meu răposat Gabi Ştefănescu: “nu mă interesează ce steag flutură pe primărie, cînd copiii mei mor de foame”. Pentru că, realitatea din stînga Prutului este cruntă. Potrivit economiştilor, 25% din populaţia Republicii Moldova se află într-o sărăcie lucie. La fel ca în poveştile lui Ispirescu, nu au după ce bea apă! 50% este formată din clasa mijlocie de jos care este, de cîteva luni, în stare de şoc şi mărturiseşte că nu ştie cum trece iarna! Dacă pînă în 2010, procentul moldovenilor care-şi doreau unirea cu România era de 3%, în ultimii 10 ani el a crescut la aproape 40%!!! Record absolut! Un adevărat film de Crăciun, la Diva!

Din păcate, realitatea este alta, iar emoţiile şi entuziasmul întunecă raţiunea!

Sigur, moldovenii se află într-o situaţie delicată. Mai degrabă supravieţuiesc decît trăiesc. Cei care şi-au dorit Occident şi o viaţă altfel, au plecat de mult. Cei mai modeşti, au rămas. Sînt mulţi care nu vor DisneyLand ci se mulţumesc cu LunaParc. Cei ce-şi doresc tihnă se bucură de soare prin parcurile Chişinăului, cei entuziaşti şi-au obţinut cetăţenia română, paşaport românesc şi cutreieră nestingheriţi Europa. Unii au obţinut greu cetăţenia şi paşaportul. Unii după opt ani de aşteptare! Alţii, mai descurcăreţi, precum ruşii din tată în fiu, deloc vorbitori de limbă română, au primit-o mai repede! E plin de ruşi/români la Huşi! Deţin apartamente şi afaceri în jumătate din oraş. E doar un exemplu! Ei sînt cei care au putut să dea şpagă 1000 de euro pentru un loc mai în faţă pe listele de aşteptare la Consulatul românesc unde, într-o perioadă, banii nu aveau miros şi nu făceau deosebirea între limba rusă şi cea… moldovenească! Deci, cine şi-a dorit Occident, şi-a îndeplinit dorinţa în 30 de ani! Cei care-şi doresc astăzi unirea cu România sînt cei apăsaţi de greutăţi şi probleme. Au fost doi ani de pandemie, o secetă devastatoare în agricultură, inflaţia de 30% şi explozia preţurilor şi, acum, războiul care a scumpit energia electrică şi gazul. Din 10 tineri pe care i-am întrebat, în centrul Chişinăului, ce cred despre unirea cu România, toţi 10 au zîmbit şi mi-au spus că nu au nici o idee, nu-i interesează!

De la începutul războiului din Ukraina au trecut 10 luni. Aproape. După 10 luni, un sondaj de opinie arată că 35% dintre moldoveni sînt de partea agresorului rus în această situaţie. Preşedinta Maia Sandu şi întreaga clasă politică aflată la conducere, la Chişinău, se poziţionează de partea lui Zelensky şi a Ukrainei, condamnînd Rusia. Sînt invitaţi, la pachet să adere la Uniunea Europeană. Ukraina cam strîmbă din nas, ea, o primadonă nu prea ar vrea să stea alături de ruda săracă de la ţară, cu călcîiele crăpate în converşii plimbaţi pe la LowCost. Dar, acceptă! Maia Sandu face un tur de forţă prin cancelariile europene, şi nu numai, cu un discurs pro, dar împănat cu accente liric-lacrimogene: “Moldova este o ţărişoară paşnică, săracă, vai mama ei, etc”. Se promit marea cu sarea, bani care să ajute populaţia cu subvenţii să plătească costul aberant al energiei electrice şi să nu trîntească Guvernul Gavriliţă. România se face luntre şi punte şi acoperă 90% din necesarul de energie electrică al Moldovei la un preţ de trei ori mai mic decît cel livrat populaţiei autohtone! Plus alte alea, între care 130.000 de metri cubi de lemn de foc, pentru care ocoalele silvice nu mai taie pentru localnici. Direcţia Silvică Reşiţa are în plan să livreze 25.000 de metri cubi, din cei 130.000! Chiar şi în aceste condiţii, energia electrică livrată populaţiei de peste Prut este de 6 ori mai scumpă decît cea produsă în Transnistria, la Cuciurgani! Un calcul simplu arată că centrala din Transnistria vinde energie electrică cu un preţ ce reprezintă 10% decît îl cumpără românii de la Enel, de exemplu! Cuciurganiul funcţionează exclusiv pe gaz! Gaz rusesc! Şi de aici, încep alte complicaţii…

Întregul balet al oficialilor moldoveni pe la Bucureşti şi prin Europa a fost să convingă Vestul de nevoia Moldovei de a se rupe de energia rusă. Ruşii folosesc energia – gazul şi electricitatea – ca pe o unealtă de şantaj faţă de Moldova, clama preşedinta maia Sandu. Adevărat! Prin intermediul gazului au reuşit să construiască o sumedenie de partide şi lideri politici. Cine are impresia că doar comunişti, habar nu are pe ce lume trăieşte! Şi, dacă ruşii sînt diabolici, şi sînt!, nu ar fi exclus să vedem că şi elemente din PAS sînt ancorate la dana Kremlinului! Pentru că, nu-i aşa, de ani de zile se spune: dacă ruşii vor să facă rău României, forţează unirea cu Republica Moldova… Dar, să revin! Aşa de tare s-a desprins Moldova de influenţa Rusiei, că la negocierile cu Transnistria din 3 decembrie, întreaga cantitate de gaz livrată de Gazprom, 5,7 milioane mc/luna decembrie, a fost oferită republicii separatiste în schimbul a 50% din necesarul de consum al Republicii Moldova pe luna decembrie. Oficialii spun că e o afacere bună şi speră să prelungească înţelegerea cel puţin pînă în martie. Cuciurganiul livrează curent cu aprox 70 de dolari Mwh! Trei zile, ca în poveste, a durat euforia Unirii, care s-a transformat în valuri de indignare. Deputatul Ana Guţu sintetizează această indignare şi scrie, cu subiect şi predicat, ce nu reuşeşte nici un politician să îngaime în 30 de ani. De pe nici un mal al Prutului: “Tranzacția din sera de 3 decembrie 2022 între Energocom-ul moldovenesc și Centrala electrică de la Cuciurgani – a se citi între guvernul PAS al Republicii Moldova și pseudo-guvernul separatist de la Tiraspol – a spulberat visul optimist de a ne rupe energetic odată pentru totdeauna de Rusia. Experții au demonstrat prin cifre că cetățenii Republicii Moldova sînt în pierdere, că industria relansată din stînga Nistrului va menține în viață regimul separatist, iar locuitorii din teritoriul secesionist o vor duce bine ca pînă acum, fără a plăti pentru gazele rusești consumate, datoria căzînd pe umerii malului drept al Nistrului. Imediat s-au infamat rețelele de socializare. Unii cer demisia ministrului Spânu, alții jubilează că vor avea energie electrică mai ieftină – fiecare apăsînd pe butonul argumentativ de care dispune la nivelul materiei sale cenușii. Din tot acest scandal (căci este un scandal!) e cazul să punctăm următoarele: problema contractelor încheiate între malul drept și malul stîng al Nistrului (atenție la ce termeni am ajuns…) cu privire la furnizarea energiei electrice este una eminamente politică. Și această problemă se rezumă la o întrebare foarte concisă și clară, care cere un răspuns la fel de concis și foarte clar: Republica Moldova vrea să adere la UE sau să se unească cu România CU SAU FĂRĂ ZONA SEPARATISTĂ DIN STÎNGA NISTRULUI? Vom aminti aici că RASS Moldovenească a fost special creată în 1924 în coasta României Mari pentru a destabiliza administrația românească în Basarabia. Mai mult, acest teritoriu, de fapt, nici nu era cazul să fie inclus în cel constituțional independent declarat la 27 august 1991. De la războiul de pe Nistru din 1992 nici o guvernare pînă acum nu a avut vreo soluție viabilă pentru încorporarea Transnistriei în Republica Moldova. Or, astăzi, a dori să rezolvi conflictul separatist din stînga Nistrului prin integrarea acestui teritoriu în Republica Moldova înseamnă, de fapt, recrearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. E lesne să înțelegem – alipirea Transnistriei la Republica Moldova, cu orice condiții (federalizare, autonomie, sau alte ”statute speciale”) înseamnă aruncarea Republicii Moldova înapoi în timp cu 60-70 de ani. Cei circa 400 000 de cetățeni, mulți din ei cetățeni ai Rusiei, vor vota mereu partide pro-ruse. Visul european și românesc, abia înfiripat între Prut și Nistru, se va spulbera ca fumul. Astfel, răspunsul meu la întrebarea ”Cu sau fără Transnistria în România și UE” este unul nepopular, rejectat la moment de majoritatea politicienilor, dar unicul valabil, spre decepția (dar și ignoranța) multora: Republica Moldova trebuie să-și vadă de viitorul său euroatlantic/românesc FĂRĂ TRANSNISTRIA. Românii (foarte puțini, de altfel) care au mai rămas în stînga Nistrului, la buna dorință de a se muta cu traiul în dreapta Nistrului, trebuie să beneficieze de programe ale statului Republica Moldova, care să le asigure gratuitatea mutării pe malul drept, cu asigurarea de locuințe, locuri de muncă, asigurări sociale, economice, medicale etc. Zona separatistă din stînga Nistrului trebuie declarată drept zonă de ocupație rusească și să fie transformată în non-teritoriu, fără statut, sub controlul instituțiilor internaționale. Orice cooperare economică trebuie sistată între malul drept și malul stîng al Nistrului. Dacă această soluție (repet, unica viabilă politic,economic și social) nu este asumată de guvernarea/guvernările de la Chișinău – cetățenii de pe malul drept al Nistrului vor plăti mereu oalele sparte ale republicii sheriff, iar ”băieții șmecheri” se vor face miliardari grație schemelor energetice, și, nici o luptă împotriva corupției nu va învinge tentația politicienilor venali de a se îmbogăți pe seama separatismului. Este trădare ceea ce a făcut ministrul Spânu? Da, este. A făcut-o pe cont propriu? Nu, nu cred. Cu siguranță, și președinta Maia Sandu, și premierul Natalia Gavriliță au fost la curent și au aprobat acest pas. De ce? Deoarece au mizat pe bucuria majorității cetățenilor, că se va ieftini energia electrică, și, poate va crește în sondaje partidul de la guvernare. În același timp, cum pot ei să procedez altfel, dacă, dînșii afirmă milos că și în stînga Nistrului ”sunt cetățeni ai Republicii Moldova”, iar ”acest teritoriu aparține de drept Republicii Moldova”. Deci, guvernarea PAS, cea care a promis independența energetică a Republicii Moldova, după eforturi enorme de sprijin din partea partenerilor de dezvoltare, a României și UE, a căzut, inevitabil, în discursul politic tradițional al tuturor guvernărilor precedente: cu Rusia, cu Transnistria, dar și cu UE, și cu România pe post de donatori generoși pentru un stat falit, corupt, cerșetor și inept”.

Genial textul Anei Guţu! De aceea, l-am inclus aici! Această situaţie îmi aminteşte de o replică a regretatului preşedinte al PNŢCD Caraş-Severin, Solomon Luminosu, deţinut politic, cînd i-am reclamat acte grave de corupţie în partid: “Domnu Balint, o mînă spală pe alta şi amîndouă obrazul”, mi-a spus fostul deţinut politic. Replica m-a lecuit definitiv de politica românească! Sigur, pot crede că decizia PAS de a mai prelungi viaţa republicii separatiste cu cîteva luni a fost luată şi din motive umanitare, şi din motive de presiune a unor grupuri de interese transpartinice care au luat prizonier statul, dar şi din LUCIDITATE! După şocul preţurilor “democratice şi europene” la energia electrică, probabil, dregătorii moldavi care s-au autopropus parteneri la petrecerile bogaţilor aroganţi ai Europei, şi-au amintit vorbele de la mămuca şi de la bunelu: dacă nu te mănîncă în cur, nu te scărpina în public! Are nevoie stringentă Moldova prezentată în primele paragrafe, de circul din ultimele luni? Nu are! Şi îmi cer iertare faţă de amicii mei, Andrei Captarenco & Co, oamenii lucizi, vizionari şi pro-atlantişti de la Chişinău, pentru o astfel de afirmaţie! Ţin doar de aroganţă şi de bun simţ! Depinde cu cine te măsori. Care-ţi sînt reperele… 10 generaţii, de acum în colo, moldovenii vor fi tot populaţie second-hand în Europa! Fericirea nu se măsoară în eticheta pompei care-ţi bagă gaz pe ţeavă! Dar, mai am o informaţie! Potrivit fostului vice-premier cu integrarea, Alexandru Flenchea, gazul livrat de Chişinău Tiraspolului pentru producerea de energie electrică, nu este asumat de nici o parte. Deci, nu plăteşte nimeni? Sînt alte datorii la Gazprom care-i vor putea face pe ruşi să oprească gazul de… 24 ianuarie! Alte complicaţii!

Şi ar mai fi UTA Găgăuzia! O altă scorneală care poate trezi în pumni din visul Unirii cu România! Transnistria şi Găgăuzia sînt două teme pe care oficialii de la Bucureşti habar nu au cum le vor gestiona vreodată! Deocamdată, negocierile între Chişinău şi Tiraspol par nişte amicale la bere. Par, zic, pentru că sînt convins că nu e aşa! Totuşi, seamănă mai mult cu negocierile purtate cu o organizaţie teroristă, decît cu un teritoriu pe care vrei să-l re-integrezi! Îţi mai dau un elicopter şi bani, dacă eliberezi bătrînii şi copiii! Cam acaolo sîntem, dincolo de faptul că Ministerul de Externe de la Bucureşti finanţează seminarii de reintegrare economică a celor două maluri ale Nistrului. Asta în paralel cu mişcarea anti-Lukaşenko din Belarus!

Închei cu o referire la maratonul diplomatic al ministrului de externe Nicu Popescu, care zice pe FB: “În aceste momente de cumpăna pentru țara noastră și regiune este mai important ca niciodată să ne asigurăm de sprijinul și solidaritatea partenerilor noștri – cei care susțin libertatea și europenitatea noastră… În debutul întrevederii cu ministrul afacerilor externe și comerțului al Ungariei, Péter Szijjártó, am semnat Memorandumul de înțelegere privind cooperarea în cadrul Programului Stipendium Hungaricum pentru anii 2023 – 2025. Documentul prevede oferirea în fiecare an cîte 40 de burse repartizate pentru diferite cicluri de studii: 25 pentru studii de licență, 10 pentru studii de masterat și 5 pentru studii de doctorat.

Aţi înţeles, nu? La mulţi ani, România Mare!

FĂRĂ GARANŢII DE SECURITATE PENTRU RUSIA NU EXISTĂ PACE ÎN ACEST SECOL?

BMTF, 5 nov – Propunerea preşedintelui francez Emmanuel Macron ca Rusia să primească garanţii de securitate în cadrul unor viitoare negocieri menite să pună capăt războiului din Ukraina a fost primită duminică cu critici puternice la Kiev şi în statele baltice, relatează publicaţia Financial Times, citată de Agerpres, în contextul în care tocmai aceste garanţii reprezintă MOTIVUL şi MOTORUL războiului din Ukraina!

Tema acestor garanţii de securitate a fost avansată de Moscova la sfîrşitul anului trecut, solicitare care apoi, pînă la invazia pornită de Rusia asupra Ucrainei în februarie, a făcut obiectul unor tratative diplomatice intense şi în cele din urmă eşuate, Washingtonul considerînd inacceptabile cererile Moscovei. Rusia a solicitat în special retragerea infrastructurii militare a NATO pe poziţiile precedente anului 1997 – adică înaintea extinderii Alianţei către Est – şi promisiunea că nu va mai exista nici o nouă extindere a NATO către statele foste sovietice, mai ales către Ukraina. Şeful statului francez a explicat că a a avut un schimb de idei cu preşedintele american Biden despre „arhitectura de securitate în care dorim să trăim mîine„.

Pentru că „unul din punctele esenţiale” pentru Vladimir Putin „este teama că NATO va veni la uşa sa, este desfăşurarea de arme care poate ameninţa Rusia”.

„Acest subiect va face parte din subiectele pentru pace. Cum ne protejăm aliaţii şi statele membre (ale NATO) oferind Rusiei garanţii pentru propria sa securitate în ziua în care aceasta se întoarce la masa” negocierilor, a argumentat preşedintele francez.

Această temă a fost acum readusă în atenţie de preşedintele francez Emmanuel Macron. Într-un interviu acordat postului TF1, înregistrat în timpul vizitei de stat pe care a efectuat-o în SUA, liderul de la Elysee a apreciat că Europa trebuie să-şi pregătească viitoarea arhitectură de securitate şi Occidentul în ansamblu trebuie să ia în considerare o modalitate de a răspunde preocupărilor de securitate ale Rusiei dacă preşedintele rus Vladimir Putin acceptă negocieri pentru a pune capăt războiului în Ukraina.

Dar propunerea sa a fost primită la Kiev cu critici puternice. ”Cineva doreşte să ofere garanţii de securitate unui stat terorist şi ucigaş ?”, a scris pe Twitter secretarul Consiliului Naţional de Securitate şi Apărare al Ukrainei, Oleksii Danilov. ”În loc de Nuremberg – să semnăm un acord şi să ne strîngem mâna ?”, a adăugat acesta, sugerînd astfel crearea unui tribunal care să judece responsabilii ruşi la fel cum au fost judecaţi naziştii după al Doilea Război Mondial.

La rîndul său, Mihailo Podoliak, un consilier al preşedintelui ukrainean Volodimir Zelenski, a susţinut că lumea întreagă este cea care are nevoie de garanţii de securitate în faţa Rusiei, iar aceasta din urmă trebuie trasă la răspundere. ”Lumea civilizată are nevoie de ”garanţii de securitate” în faţa intenţiilor barbare ale Rusiei post-Putin”, a scris Podoliak, de asemenea pe Twitter.

Responsabili ai statelor baltice s-au arătat şi ei în dezacord cu sugestia lui Macron. ”Ideea că Occidentul poate înceta invazia rusă în Ukraina oferind garanţii de securitate Rusiei ne face să cădem în capcana narativului lui Putin că Occidentul şi Ukraina sînt responsabile pentru acest război şi că Rusia este o victimă inocentă”, consideră vicepremierul leton Artis Pabriks, citat de Financial Times, scrie Agerpres.

La rîndul său, fostul ministru lituanian de externe Linas Linkevicius a susţinut tot pe Twitter că în prezent ”Rusia are toate garanţiile de securitate dacă nu atacă, anexează sau îşi ocupă vecinii”, iar ”dacă cineva doreşte să creeze o nouă arhitectură de securitate care să-i permită unui stat terorist să-şi continue metodele de intimidare, ar trebui să se mai gîndească încă o dată”.

În timp ce războiul din Ukraina intră în a zecea lună, negocierile ruso-ukrainene sînt în continuare blocate, conform tuturor părţilor. SUA şi ceilalţi aliaţi ai Ukrainei afirmă că preşedintele Zelenski este cel căruia îi revine decizia asupra termenilor în care ar fi dispus să negocieze cu Moscova, care însă consideră că Washingtonul i-a impus Kievului retragerea de la masa negocierilor în speranţa că ajutorul militar occidental va permite Ukrainei să încheie conflictul prin înfrîngerea Rusiei pe cîmpul de luptă. Deocamdată, Zelenski condiţionează orice noi discuţii cu Rusia de retragerea trupelor acesteia din Ukraina şi nici preşedintele american Joe Biden nu se arată deschis unor discuţii cu Putin.

O întrebare rezultă, în loc de concluzie: ce se întîmplă cu cantităţile uriaşe de arme şi muniţii, livrate de Occident Ukrainei, dacă Ukraina va fi nemulţumită de prestaţia ulterioară a Occidentului?

AROGANŢA ŞI ÎNDOBITOCIREA ANULUI 2022

2022 este pe final. Dacă în următoarele 29 de zile nu se va întîmpla nimic neprevăzut, precum atacul lui Putin asupra Ukrainei, anul pe care îl încheiem îl pot considera ca făcînd parte dintr-un ciclu de “plăgi egiptene” pe care europenii şi noi, românii, le vom îndura ca un răspuns la aroganţa, cinismul şi îndobitocirea care au pus stăpînire pe noi.

Spuneam la începutul poveştii cu Pandemia de Coronavirus – acompaniată de galopul planetar al măştilor sanitare care apăreau şi dispăreau, magic, în cîteva secunde, şi se tranzacţionau la preţuri incredibile, renunţarea instantanee la drepturile şi libertăţile clamate în Agora Greciei antice în schimbul mai multor zile de viaţă (“căci nu-i tot una leu să mori ori cîne-nlănţuit” – vers lipsit de valoare şi substanţă în ţara geneticei “Mioriţă lae” şi al “capului plecat pe care sabia nu-l taie”), culminînd cu miracolul vaccinului, procurat pe comision gras, de guverne – că această mişcare planetară reprezintă doar mutarea unor bani (mulţi!) din buzunarul Complexului Militaro-industrial, în cel al lui Big Pharma la remorca căruia s-a aflat industria IT, care a reuşit începutul transformării modului tradiţional de viaţă prin cîteva idei “izolatoare”: munca de la domiciliu, deplasarea cît mai redusă, întîlniri şi spaţii virtuale etc, şi tot ce ţine de renunţarea la propria personalitate umană în favoarea unor avataruri! Aceasta pare să fie lumea viitorului şi în aroganţa sa, Big Pharma a crezut că dominaţia economică şi politică realizată timp de doi ani cu ajutorul virusului, va fi veşnică. Cel puţin!

Iată, însă, că, “lumea coşului de fum”, cum ar spune Alvin şi Heidi Toffler, a Complexului Militaro-Industrial, revine spectaculos în 2022 şi în februarie declanşează invazia Ukrainei de către armata rusă. O invazie pe care, personal, am respins-o ca imposibilă din punct de vedere militar şi logic. Nu am luat în calcul că aroganţa şi cinismul bat logica!

“Narativul” oficial acceptat spune simplu: la 24 februarie 2022, Rusia a invadat Ukraina marcînd o escaladare abruptă a războiului ruso-ukrainean, care începuse în 2014. Invazia a provocat criza de refugiați cu cea mai rapidă creștere din Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, cu un număr estimat de peste 8 milioane de persoane strămutate în interiorul țării, precum și cu 7,8 milioane de ukraineni care au fugit din țară pînă la 29 noiembrie 2022, dintr-o populaţie de 43,81 milioane de locuitori, la sfîrşitul anului 2021. Potrivit unor surse, războiul a provocat o “penurie de alimente la nivel mondial”. Înainte de război, uleiul de floarea soarelui ukrainean reprezenta 49,6% la sută din volumul comerțului global. Porumbul reprezenta 15,3%, orzul, 12,6% și grîul, 10%.

190.000 de militari ruşi au invadat Ukraina. Pe hartă şi în discuţiile de cafenea pot părea foarte mulţi, dar coborînd în teren sînt doar “cîteva autobuze” cu care s-ar fi dorit ocuparea Kievului şi… restul, totul cu echipament militar foarte vechi, dar cu sufletul plin de entuziasm sub uniforme, dar şi sub cămăşile civililor “eliberaţi”. Nu s-a întîmplat aşa şi, iată-ne la sfîrşit de an cu un război aproape îngheţat de rasputiţă, la propriu şi la figurat, cu suferinţe individuale inimaginabile petrecute în acest răstimp, din cauza aroganţei şi cinismului celor care ştiu să manipuleze post-adevărul, într-o societate globală imună, deja, la adevăr! PARANTEZĂ, ca să nu uit: cred că ştiu de ce Putin nu a aruncat în luptă tehnologia militară mult clamată. Nu are muniţie să o folosească! Vă daţi seama, fabricile de muniţie au lucrat pentru noile… tancuri, să spunem, doar cîţiva ani, pe cînd pentru T-72, de exemplu lucrează de zeci de ani! Pe un front precum cel din Ukraina e nevoie de muniţi! Nu degeaba, Volodimir Zelensky cerea muniţie, muniţie şi iar muniţie, într-o imagine suprarealistă a lui Lenin care spunea şi el învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi! Tot un fel de muniţie, care însă e perimată astăzi, tot aşa cum Lenin aşteaptă liniştit în mauzoleu la Moscova să fie îngropat creştineşte… AM ÎNCHIS PARANTEZA! Mă întorc la suferinţele umane care au invadat micile ecrane şi toate canalele de comunicare, în paralel cu ştiri despre cancerul-paralizia-parkinsonul-priaprismul şi blenoragia lui Putin! Sigur, suferinţele civililor din fosta Yugoslavie, din Syria, Liban, Palestina, Iraq, Afghanistan, Yemen, Lybia nu sînt valabile pentru că, nu-i aşa, “narativul” oficial ne spune că ei sînt născuţi terorişti însetaţi de sînge de femei şi copii nevinovaţi, şi, deci, trebuie să sufere necondiţionat. Şi, de altfel, sîngele lor nu e nici pe departe la fel de albastru precum al necăjiţilor de ukraineni, pe care propaganda globală îi centrifughează între compasiune şi ură globale!

Să mă întorc! Luptele din Donbas s-au intensificat după 17 februarie 2022. Ukraina și Donbasul s-au acuzat reciproc că au tras focuri de armă şi artilerie peste linia de conflict. La 18 februarie, republicile populare Donețk și Luhansk au ordonat evacuarea de urgență a civililor, deși o analiză a BBC sugerează că înregistrarea video care anunța evacuarea „de urgență” fusese filmată cu două zile înainte de data pretinsă. Celebrele batalioane naţionalist-integriste Azov, Dniper etc, au fost cele care au intensificat presiunea militară pe separatiştii din Donbas, unde s-a înregistrat o creștere a bombardamentelor de artilerie de ambele părţi, confirmată inclusiv de reprezentanţi români ai OSCE, care s-au şi etras din sectoarele repartizate. La 19 februarie, ambele republici separatiste au declarat mobilizarea totală, independenţa etc, nu e cazul să intru în detalii – şi nici scopul acestui text, deşi, nu-i aşa, “diavolul se ascunde în detalii”, întotdeauna! -, bătălia pentru Mariupol şi “sanctificarea” luptătorilor din Batalionul Azov – despre aceştia puteţi citi detalii pe acest site, sau în Revista M nr.1/2022 . De fapt, în cinismul său, preşedintele Zelenski a sacrificat acel batalion care devenise o problemă naţionalist-integristă de securitate internă pentru Ukraina. A făcut-o cu mîna ruşilor. “Iată ce pot face două mîini dibace”!

În acest context, aroganţa lu Zelenski a atins cote inimaginabile! Ajuns la putere din voia stăpînilor lui, care între timp nu l-au mai susținut pentru al doilea mandat pe #jumătateromânul Poroșenko, figură bonomă într-o țară jefuită monstros și lucid, cel care joacă în prezent rolul de președinte al Ukrainei a fost, în primele luni ale conflictului, o “apariție”, la propriu, prestînd la limita eroismului de limbaj și motivînd decisiv, prin intervenții on-line, susținerea cauzei unui stat atacat cu bestialitate. Între timp, “idioţii” au văzut cît se poate de limpede nu doar că rușii sau occidentalii, generic vorbind, folosesc propaganda ca armă, dar și victima își construiește propriul narativ. Legitimitatea unei asemenea strategii nu poate fi negată. Mai puțin legitimă este maniera prin care Zelenski a început să emită sentințe morale, să dicteze măsuri internaționale, să ridice vocea și, pe alocuri, să pară mai nervos decît atacatorul. Rusia zisă post-comunistă nu este nici pe departe post-totalitară! Imperialismul Internaționalei socialiste fiind rapid înlocuit cu lozincile imperialismului țarist. Problema esențială a anului 2022: putea fi evitat războiul? Dacă da, cu ce preț sau, dacă nu, de ce musai?

Un lucru este evident: Rusia a invadat Ukraina! În contextul în care, dreptul internațional impunea Germaniei, Franței și Rusiei obligația de a aplica Rezoluția 2202 a Consiliului de Securitate ONU din 2015 de a implementa măsurile prevăzute în Acordurile de la Minsk, lucru pe care doar Moscova l-a făcut, asumîndu-şi responsabilitatea de a proteja populațiile în cazul eșecului propriului guvern… Sigur, în cinismul şi aroganţa lor, Guvernele Garante vor muta discuţia pe alte paliere. Dar, Acordurile de la Minsk au fost semnate după criza care a dus la invadarea Crimeei de către Rusia, în 2014, şi la ciocnirile din Donbass. Acordurile dispun de 13 puncte ce nu au fost implementate în 7 ani! Negocierile dintre Ukraina şi separatiştii pro-ruşi din regiunile estice au fost semnate în două ocazii separate, în septembrie 2014 şi februarie 2015, în prezenţa reprezentanţilor OSCE ai Rusiei şi ai unor ţări occidentale. Primul punct a fost încetarea focului. În cinci luni de conflict, numărul morţilor era de 2.600. Acordul a fost încălcat în mod repetat imediat de ambele părţi, atît de mult, încît victimele conflictului din Donbass s-au ridicat la peste 14.000, potrivit Kievului!

Iată cele 13 puncte consolidate de cel de-al doilea acord, care, susţinut de Franţa, Germania, Rusia şi Ukraina, a fost neimplementat şi a dus la războiul de astăzi: 1. Încetarea bilaterală a focului, imediat şi total; 2. retragerea tuturor armelor grele de către ambele părţi, interzicerea operaţiunilor ofensive şi survolarea zonei de siguranţă de către aeronave militare străine; 3. monitorizarea şi verificarea respectării acordului de către OSCE, lansarea unei misiuni de observare; 4. iniţierea negocierilor pentru autoguvernarea provizorie în regiunile Doneţk şi Lugansk, în conformitate cu legislaţia ukraineană, în scopul recunoaşterii de către parlamentul de la Kiev a unui statut special pentru aceste regiuni; 5. amnistia pentru soldaţii şi combatanţii de ambele părţi, cu excepţia infracţiunilor grave; 6. eliberarea ostaticilor şi prizonierilor de ambele părţi; 7. garanţia asistenţei umanitare în zonele de conflict; 8. reluarea relaţiilor economice şi plata pensiilor; 9. restabilirea controlului deplin al frontierei cu Ukraina de către guvernul de la Kiev; 10. retragerea tuturor echipamentelor militare, a armelor şi a echipamentelor de război, precum şi a mercenarilor străini din zona de conflict; dezarmarea grupărilor militare ilegale; 11. reforma constituţională care prevede descentralizarea administrativă pentru regiunile Doneţk şi Lugansk; 12. organizarea alegerilor în Doneţk şi Lugansk în condiţii convenite; 13. Consolidarea grupului de contact trilateral, format din reprezentanţi ai Rusiei, Ukrainei şi OSCE. Nu s-a respectat nimic din cele 13 puncte, acordurile fiind denunţate de Grupul Zelenski!

Problema responsabilității protejării populației ar fi trebuit nuanțată. Acest principiu nu dă dreptul la un război, ci la o operațiune de poliție realizată cu mijloace militare. De aceea, Kremlinul este foarte atent să numească acest conflict nu ca fiind un „război” ci o „operațiune militară specială”. Cei doi termeni desemnează același lucru, însă „operațiunea militară specială” limitează conflictul şi-l încadrează între limitele legale. Faptul că dreptul internațional îi dă dreptate Rusiei nu înseamnă că îi acord un cec în alb, iar modul în care aplică acest drept este criticabil. La rîndul lor, occidentalii califică Rusia ca „asiatică”, „sălbatică” și „brutală”, deși ei înșiși, cu alte ocazii, s-au dovedit mai distrugători, avînd, însă, ca scop „nobil” păstrarea liberalismului democratic generat de Pax americana! Pînă la urmă, vrem nu vrem, acolo ajungem, iar Puțin are dreptate: Ukraina este doar Teatrul de Operaţii în războiul dintre lumea veche şi lumea nouă. Pe rit slav!

Aceasta este scena spectacolului planetar oferit nouă, idioţilor, de cei care gestionează poveştile complexului militaro-industrial, care nu se dă bătut în faţa Big Pharma! În orice caz, la capătul provizoriu al celor cîtorva luni, timp în care de multe ori te întrebai cum de în capitala unei țări aflate în război au loc pelerinaje a mai tuturor conducătorilor relevanți ai planetei – incredibil, dar pînă și Klaun Iohannis a fost zărit pe acolo! – , este meritul cinic al Ukrainei care a provocat, cu bună știința sau nu, explozia nervoasă a Kremlinului. Nu am nici “o trăire”, cum se spune, nici pentru unii, nici pentru ceilalţi! Sînt implicat doar pentru simplul fapt că noi, România de azi, sîntem la marginea cordonului sanitar al Ortodoxiei, precum şi la gurile Dunării şi Marea Neagră şi, ca de obicei, încurcăm.

Conflictul cu Ukraina va fi soluţionat în sens rusesc! Iar timpul va proba că Ukraina – cea pe care acum o ajutăm din solidaritate cu ceilalți membri UE și NATO, nu ne-a fost și nici nu ne va fi vreodată prietenă! Sigur, asta dacă post-adevărul nu va decide altceva!

Pentru că, în absenţa raţiunii şi la îndemnul aroganţei şi cinismului, post-adevărul construieşte realităţi paralele! Care schimbă lumea! Ştirile false sînt parte din cotidian, de cînd meseria de jurnalist este la îndemîna oricui are o tastatură şi o platformă unde se poate exprima. Şi un primar sau orice fel de entitate politică sau economică, îi plăteşte “oboseala”. Cel mai mare pericol astăzi este că minţile noastre pot fi controlate printr-o serie de cascade informaţionale, printr-o serie de elemente de propagandă cu care noi ne înîlnim, ne ciocnim zilnic, voluntar sau nu. Cînd se întîmplă acest lucru la scară macrosocială, devine periculos pentru soarta societăţilor în care funcţionăm. Deci este bine să ştim că putem fi minţiţi, ca să învăţăm cum să nu fim minţiţi cu atîta uşurinţă… Uşor de zis, greu de făcut, pentru că într-o campanie de propagandă, publicul nu este tratat ca egal. El este tratat mai degrabă ca un copil, care trebuie ţinut în braţe, trebuie orientat, trebuie hrănit cu ceea ce are nevoie. Şi copilul de care vorbesc are nevoie de puţine cuvinte ca să fie convins. Este suficient să ştie că sute de milioane de dolari, bani din taxe şi impozite, au îmbogăţit nefiresc majoritatea mass-media din România care-l intoxică cu propagandă şi sloganuri oficiale. Curat, murdar, Coane Fănică, mai ales că politica oficială promovată de Mama America şi Handicapata Europa este murdară! La propriu, mai ales!

Cei familiarizați cu realitățile germane pot observa fără efort o coincidență pînă la similitudine a temelor promovate de politicienii germani cu temele promovate de Klaun Iohannis. Una dintre cele mai controversate decizii ale primului jucător de golf al ţării, respectiv cooptarea PSD la guvernare doar la cîteva săptămâni de la rezultatul alegerilor parlamentare din Germania, nu mai pare atît de ciudată văzută prin această prismă. Olaf Scholz este social-democrat, sau cum am spune noi PeeeSeeeDiiii-st, “ciumă roșie“! În noiembrie anul trecut, la Glasgow, Iohannis îşi asuma în numele României, deci şi al meu!, angajamentul că voi reduce emisiile de carbon, deşi emisiile de gaze cu efect de seră scăzuseră deja în România cu 50%, în 2021 față de nivelul anului 1990, din cauza reducerii semnificative a activității industriale! Deci deja România avea în 2021 un nivel foarte scăzut al emisiilor de gaze de seră. Să ne gîndim la un om de 140 kg și unul de 60 de kg. Dacă cel de 140 kg slăbește 50% din greutate ajunge la 70kg. Dacă cel de 60 kg slăbește cu 50% ajunge la 30 kg și mai mult ca sigur moare. Una este ca Germania, care a avut o creștere continuă a emisiilor de gaze din 1990 pînă astăzi, să-și asume astfel de obiective și alta este situația României a cărei economie este deja la un nivel foarte scăzut. La ce ne putem aștepta noi, românii, în următoarea perioadă ca urmare a angajamentelor lui Iohannis? Tot aşa, cu liniuţe, ca la Acordul de la Minsk: Scumpirea accelerată a energiei electrice, ca urmare a închiderii centralelor de producere a energiei electrice prin arderea cărbunelui și creșterea prețului certificatelor verzi, contribuția cetățenilor la implementarea așa-numitei energii verzi, eoliene și solare! Dar, vai! Cum aşa? Nu Putin e de vină pentru scumpirea energiei la modul nesimţit Scumpirea combustibililor fosili, gaz, benzină, etc., ca urmare a reducerii producției și a suprataxării. “Putin e de vinăăăăă”, ca să citez. Suprataxarea automobilelor care folosesc combustibili fosili în paralel cu favorizarea fiscală a automobilelor electrice. În paralel trebuie spus că aceste facilități fiscale pentru automobile electrice deja există dar stațiile de încărcare sînt aproape inexistente. Sigur, cu excepţia Reşiţei… Suprataxarea centralelor de apartament; O propagandă agresivă pentru folosirea mijloacelor de transport în comun și determinarea renunțării prin taxare la automobilele proprietate personală. Introducerea educației ecologice în școli… Aici Iohannis a plusat față de Germania inventînd o materie de sine stătătoare pe cînd în Germania conceptele ecologice sînt învățate la Biologie, Chimie, Economie, etc. Green Deal în alte țări mai prevede și împăduriri, protejarea terenurilor mlăștinoase, care sînt excelente depozitare de CO2, sau strategii de grădinărit urban. Dar probabil că așa ceva nu vom vedea în România pentru că ar fi afectate interesele economice ale firmelor străine active în aceste domenii…

Dacă toate planurile sinucigaşe ale sectei Green Deal vor funcţiona în Europa, amprenta de carbon la nivel mondial se va educe sub 1%! Aceasta este o minciună mai mare decît războiul din Ukraina! Emisiile de carbon, așa numita „amprentă CO2”, s-au micșorat în Europa, în, atenție, 2019, cu 30% față de anul de referință 1990. Este important acest 2019 deoarece este anul dinaintea pandemiei! Din 2020 și pînă în prezent, producția industrială a scăzut, traficul aviatic și maritim s-au prăbușit (emisiile poluante s-au redus dramatic). Și totuși, în aceste condiții avem astăzi o vară secetoasă și călduri care îngrijorează Europa. Pe acest fond al unei scăderi cu 30% a emisiilor de carbon și a unei inexplicabile încălziri NATURALE, SUA și UE și-au dat mîna pentru a minți oamenii și a impune restricții în utilizarea energiilor tradiționale, în pofida crizei economice care sugrumă populația…

Şi lîngă toate aceste catastrofe planetare, îşi fac loc micile catastrofe locale, oameni care în 2022 s-au resetat total. Sau, erau resetaţi dinainte şi au stat în adormire! Cum este, de exemplu…, să-i spunem Marian! Care zice că Qatarul a dat şpagă babană la FIFA ca să organizeze campionatul mondial de fotbal şi, în contrapartidă cu onoarea maximă ce I s-a făcut, ar fi trebuit să lase toţi curiştii să-şi etaleze sulele pe stadioane şi toţi beţivii planetei să borască în nisipul lor arăbesc. Acest Marian spune ferm Qatarului: să-i fie ruşine! Să-i fie ruşine că păstrează cutumele şi tradiţiile seculare ale Islamului şi nu se lasă el modernizat, măcar 10 zile, de LGBT-ul mondial, etalat ostentativ de oficialii germani ca la Oktoberfest! Sigur, mai există şi un primar de municipiu pe care aroganţa generată de succesele edilitare îl face să reacţioneze dezamăgitor la orice I se pare că nu se încadrează în standardele sale. Nu-i mai amintesc pe cretinii de serviciu ascunşi prin Consilii de Administraţie, management sau, pur şi simplu, aspiranţi la titlul de caractere ZERO! Mă rog, e o onoare să faci parte, astăzi, din lumea nouă cu curul în sus!

Nu e nici foarte nouă. O ştim din 2006, cel puţin, cînd Mike Judge, cunoscut pentru seriale și filme, ce parodiază societatea și stilul de viață al americanilor, regizează filmul „Idiocracy“, dedicat unei Americi a anului 2505. Evoluția nu ne recompensează cu inteligență! America este îngropată în gunoi, președintele este un campion de wresling și apa este considerată dăunătoare pentru oameni, întrebuințată doar pentru toalete – acoperire folosită de o companie pentru înlocuirea apei cu o băutură de tip Gatorade (benefică pentru că are electroliți, de fapt nici un american nu știa ce sînt electroliții, dar toti știau că sînt buni). Una dintre cele mai bune emisiuni este „Aw! My balls“ (conținutul emisiunii corespunde literalmente denumirii), filmul care a cîștigat premiul Oscar este „My ass“, Starbucks devine un fel de gentlemen’s club, unde latte-urile sînt o metodă de satisfacere sexuală a bãrbațior. Oamenii sînt asemenea unor animale, lipsții de rațiune, prinși în rutina de a se masturba și de a sta non-stop în fața televizorului, sînt controlați de mașinării, care însă nu sînt suficient de inteligente pentru a face față foametei și avalanșei de gunoi. Ultimii oameni de știință a murit în timp ce încercau să găsească o soluție pentru prelungirea erecției și pentru combaterea căderii părului. „Idiocracy“ nu a beneficiat de prea multă publicitate și nici nu s-a obținut un profit extraordinar de pe urma acestuia și, cu siguranță, nu este considerat o revelație în industria cinematografiei. Atunci? Simplu! În cele 90 de minute, este expusă realitatea zilelor noastre și realitatea unui viitor extrem de apropiat, prin îndobitocirea societății. Nu vrem să recunoaştem! Din cauza aroganţei, generată, la rîndul ei de îndobitocire. Un cerc vicios!

E un text, pe cît de lung, pe atît de incomplet. Dar, dacă aţi ajuns pînă aici, veţi fi nedumeriţi că titlul nu exprimă rezumatul compoziţiei lecturate. Este un text despre prostie, despre post-adevăr. Două stări care nu ar fi, însă, posibile fără aroganţă! La mulţi ani, 2023!

O schimbare de ton: dacă Ukraina nu va triumfa ca stat independent şi suveran, nu se va mai putea vorbi de aderarea la NATO

BMTF, 30 nov – Ukraina a făcut progrese semnificative în faţa invaziei ruse, dar nu trebuie să subestimăm Rusia, ale cărei rachete şi drone continuă să atace oraşele, civilii şi infrastructura critică din Ukraina, a declarat miercuri, la Bucureşti, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, adăugînd că, în cazul în care Ukraina nu va triumfa ca stat independent şi suveran, nu se va mai putea vorbi de aderarea la Alianţa Nord-Atlantică, notează Agerpres. Să fie o condiţionare? O arătare a băţului, după tonele de morcovi livrate constant în ultimele nouă luni? Cel puţin, e o schimbare de ton!

Ukraina a făcut progrese semnificative, dar nu trebuie să subestimăm Rusia. Rachetele şi dronele ruseşti continuă să atace oraşele, civilii şi infrastructura din Ukraina. Asta produce o suferinţă umană enormă, în contextul venirii iernii, a spus Stoltenberg într-o conferinţă de presă, la finalul reuniunii miniştrilor de externe din cadrul Alianţei Nord-Atlantice.

Miniştrii de externe din NATO au transmis clar că este esenţială continuarea sprijinului militar pentru Ukraina, în special printr-o apărare aeriană suplimentară, a mai afirmat Stoltenberg, adăugînd că salută noile angajamente făcute de Aliaţi.

Şeful NATO a precizat, de asemenea, că Aliaţii au anunţat contribuţii semnificative la Pachetul NATO de Asistenţă Comprehensivă, oferind Ukrainei ajutor neletal, inclusiv combustibil şi generatoare.

Întrebat cînd ar putea adera Ukraina la NATO, Stoltenberg a subliniat că cea mai urgentă sarcină este să ne asigurăm că Ukraina va triumfa ca naţiune suverană, democrată şi independentă în Europa. Pentru a face asta, trebuie să mobilizăm un sprijin militar, economic, financiar şi umanitar constant şi cît mai mare, iar asta este exact ceea ce facem acum, a precizat el.

Dacă Ukraina nu va triumfa ca stat independent şi suveran, atunci chestiunea aderării nu va mai fi deloc în discuţie, pentru că Ukraina nu ar mai fi o ţară candidată, a spus şeful NATO.

Stoltenberg a insistat că o precondiţie pentru ca aderarea Ukrainei să fie luată în discuţie este ca această ţară să triumfe.

El a subliniat totuşi că există multe opţiuni între nimic şi apartenenţa totală, ceea ce înseamnă că trebuie să dezvoltăm cu Ukraina un parteneriat cît mai strîns, atît politic, cît şi practic.

Asta îi va întări instituţiile şi o va ajuta să treacă de la standardele din epoca sovietică privind echipamentele la standardele NATO privind echipamentele. Acest lucru este bun pentru Ukraina, pentru că îi va creşte interoperabilitatea şi o va ajuta să se apropie de aderare, a spus şeful NATO.

Este important acum să o luăm pas cu pas, iar cel mai important pas este să ne asigurăm că Ukraina triumfă, a insistat el.

El a subliniat că miniştrii de externe din cadrul NATO au discutat de asemenea cu omologii lor din Bosnia-Herţegovina, Georgia şi Republica Moldova, parteneri ai Alianţei invitaţi să participe la reuniunea de la Bucureşti, despre îngrijorările noastre comune privind securitatea şi despre mijloacele pentru a ne întări cooperarea. Aliaţii au convenit să accelereze sprijinul corespunzător, inclusiv pentru dezvoltarea de capacităţi, reforme şi instruire pentru a-şi îmbunătăţi instituţiile de securitate şi de apărare, a explicat şeful Alianţei.

În privinţa Chinei, Stoltenberg a spus că Aliaţii au discutat miercuri despre provocările pe termen lung pe care le reprezintă China la adresa intereselor, valorilor şi securităţii noastre şi despre cum trebuie să continuăm să ne consolidăm rezilienţa.

NATO este o Alianţă a Europei şi a Americii de Nord. Însă provocările cu care ne confruntăm sînt globale şi trebuie să le abordăm împreună în cadrul NATO, a adăugat el.

NATO nu vede Beijingul ca pe un adversar şi va discuta cu acesta atunci cînd este în interesul Alianţei, inclusiv pentru a transmite poziţia noastră unită în privinţa războiului ilegal al Rusiei din Ukraina, a subliniat el.

Şeful NATO a precizat că miniştrii de externe au discutat despre evoluţiile militare ambiţioase ale Chinei, despre progresele sale tehnologice şi despre tot mai numeroasele sale activităţi hibride şi cibernetice. Războiul din Ukraina a demonstrat cît de periculoasă a fost dependenţa noastră de gazul rusesc. Acest lucru ar trebui să ne facă să evaluăm dependenţele noastre de alte regimuri autoritare, inclusiv China, în privinţa lanţurilor de aprovizionare, tehnologie sau infrastructură. Vom continua, bineînţeles, să facem comerţ şi să avem discuţii economice cu China, dar trebuie să fim conştienţi de dependenţele noastre. Să ne reducem vulnerabilităţile şi să gestionăm riscurile, a spus el.

Stoltenberg a declarat de asemenea că miniştrii de externe au evidenţiat importanţa de a îndeplini cerinţele NATO privind rezilienţa şi de a menţine avansul tehnologic, precum şi de a întări cooperarea cu partenerii din regiunea Indo-Pacific şi cu Uniunea Europeană.


GAZPROM REDUCE LIVRĂRILE CĂTRE REPUBLICA MOLDOVA DIN CAUZA UNOR DATORII

BMTF, 23 nov – Compania rusă Gazprom va reduce din 1 decembrie cu 56,5% livrările de gaze naturale către Republica Moldova, acuzÎnd că numai o parte din volumul de gaze pe care-l livrează acestei ţări prin conductele care traversează UKraina ajunge efectiv în Republica Moldova, relatează marţi agenţia EFE şi presa de peste Prut, scrie Agerpres.

Secretarul de Stat în Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării regionale de la Chişinău, Constantin Borosan, a semnalat pe Facebook că Gazprom a rezervat capacităţi ferme de transport ale operatorului gazoductelor ukrainene pentru punctele de conexiune cu Republica Moldova numai pentru un volum de 5,7 milioane de metri cubi pe zi pentru perioada octombrie 2022 – septembrie 2023.

Prin urmare, începînd din 1 decembrie livrările de gaze ruseşti pentru Republica Moldova vor scădea cu 56,5% faţă de volumul prevăzut în contractul pe care compania Moldovagaz l-a încheiat cu Gazprom, a indicat oficialul citat.

Gazprom a anunţat de la începutul lunii octombrie diminuarea livrărilor de gaze către Republica Moldova, respectiv numai 5,7 milioane de metri cubi pe lună, motivînd această reducere prin disputele cu Chişinăul asupra plăţii gazelor şi refuzul operatorului ukrainean al conductelor de a oferi un ”serviciu integral” pentru transportul acestor gaze.

Potrivit Curţii de Conturi a Republicii Moldova, această ţară a acumulat o datorie de 590,8 milioane de dolari către Gazprom.

Într-un comunicat emis marţi, Gazprom a acuzat Ukraina că înmagazinează anumite volume de gaze naturale destinate Republicii Moldova. Potrivit furnizorului rus, volumul gazelor naturale destinate Republicii Moldova şi care intră în Ukraina este mult mai mare decît cel care este transmis într-un final consumatorilor moldoveni, relatează Deschide.md.

„Clarificăm acum toate aceste aspecte. Nu înţelegem care este învinuirea faţă de operatorul de transport din Ukraina. Este un aspect legat de punctele de interconectare, prin care sînt transportate gazele naturale”, a reacţionat secretarul de stat Constantin Borosan, conform aceleiaşi surse.

Confruntată cu reducerea livrărilor de gaze ruseşti, Republica Moldova a diminuat livrările de gaze către regiunea separatistă Transnistria, ceea ce a provocat şi suspendarea livrării de energie electrică din Transnistria, privînd această regiune prorusă de venituri semnificative generate şi de fermele de kriptomonede.

Liderul transnistrean, Vadim Krasnoselski, împreună cu preşedintele consiliului suprem al regiunii separatiste, Alexandr Korsunov, au trimis o scrisoare comună secretarilor generali ai ONU şi OSCE, António Guterres şi Helga Schmid, în care avertizează asupra riscului unei crize umanitare.

KOSOVO JE SERBIJA?

BMTF, 22 nov – Serbia şi Kosovo nu au reuşit luni să ajungă la un acord în discuţiile mediate de UE asupra disputei privind plăcuţele de înmatriculare auto, relatează agenţiile AFP şi Reuters, informează Agerpres.

”Din motive care nu îmi sînt clare, nu am reuşit să ajungem la nici un acord (…) Partea albaneză nu a dorit să accepte nimic”, a declarat presei preşedintele sârb, Aleksandar Vucic, după întîlnirea desfăşurată la Bruxelles cu premierul kosovar Albin Kurti şi cu şeful diplomaţiei europene Josep Borell.

Acesta din urmă a spus că, ”după multe ore de discuţii, cele două părţi nu au ajuns la o soluţie”. ”Pentru a fi transparenţi, trebuie spus că am făcut o propunere pe care preşedintele Vucic a acceptat-o, nu însă şi – din nefericire – premierul Kurti”, a adăugat Borrell.

De partea sa, premierul kosovar a insistat că, pentru a obţine un acord, Belgradul trebuie să recunoască independenţa Kosovo.

”Pentru noi este inacceptabil dacă aceasta nu însoţeşte acordul care să conţină angajamentul privind pactul final asupra normalizării relaţiilor, care trebuie să fie axat pe recunoaşterea reciprocă”, a spus Kurti pentru presa kosovară, potrivit portalului Koha, citat de agenţia EFE.

”Nu putem fi iresponsabili să nu abordăm temele actuale, dar nici nu putem fi şefi de stat care să abordeze doar chestiunea numerelor de înmatriculare kosovare fără a vorbi despre normalizarea relaţiilor”, a adăugat el.

Tensiunile dintre Belgrad şi Pristina s-au intensificat din nou după decizia guvernului kosovar de a aplica gradual, de la 1 noiembrie, măsura de a le impune sârbilor să-şi înlocuiască plăcuţele de înmatriculare auto sârbe cu unele acceptate de autorităţile kosovare, decizie care a provocat violenţe în luna iulie.

Avînd în vedere eşecul discuţiilor, şeful diplomaţiei europene a îndemnat cele două părţi să acţioneze responsabil pentru a preveni ”orice escaladare şi violenţe ce ar putea surveni în zilele următoare”.

”Aştept din partea Kosovo să suspende imediat procedurile legate de plăcuţele de înmatriculare în nord şi îndemn Serbia să înceteze livrarea de plăcuţe de înmatriculare în oraşele situate în Kosovo”, a subliniat Borrell.

”Aceasta va oferi o marjă de manevră şi de timp pentru a găsi o soluţie durabilă pentru problema plăcuţelor de înmatriculare, în contextul normalizării relaţiilor bilaterale, care rămîne obiectivul nostru esenţial”, a conchis şeful diplomaţiei europene.

GHEARĂ DE SABIE

BMTF, 21 nov – Cel puţin 31 de persoane, marea majoritate combatanţi kurzi şi soldaţi syrieni, au murit în raidurile armatei turce lansate sîmbătă seară împotriva regiunilor kurde din nordul Syriei, potrivit unui ultimul bilanţ furnizat duminică de un ONG şi citat de France Presse, scrie Agerpres.

De asemenea, puternice atacuri cu drone sinucigaşe au fost înregistrate duminică noaptea la Erbil, în capitala Kurdistanului Iraqian!

Autorităţile autonome kurde au raportat la rîndul lor cel puţin 29 de morţi – 11 civili, 15 combatanţi proregim, doi paznici de siloz şi un luptător kurd.

ONG-ul a raportat o serie de lovituri aeriene efectuate sîmbătă seară şi înainte de zorii zilei de duminică de către armata turcă în provinciile Raqa şi Hassake (nord-est) şi Alep (nord), care au costat viaţa a 18 combatanţi kurzi şi membri ai forţelor aliate locale, precum şi 12 soldaţi syrieni. Au fost 40 de răniţi.

De asemenea, ONG-ul a anunţat moartea unui jurnalist, Issam Abdallah, corespondent syrian pentru o agenţie de presă kurdă.

Agenţia oficială de presă syriană Sana a confirmat moartea mai multor militari syrieni, fără a preciza numărul.

Loviturile au vizat în principal oraşul Kobani (nord) şi împrejurimile sale, în apropierea graniţei cu Turcia, în special silozurile de cereale din apropiere de Al-Malikiyah (nord-est) şi o centrală electrică situată într-o zonă aflată sub controlul Forţelor Democratice Syriene (FDS) dominate de kurzi.

Turcia a anunţat lansarea acestei operaţiuni aeriene în nordul Iraqului şi Syriei învecinate, vizînd mai multe regiuni aflate sub controlul forţelor kurde syriene şi al Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), acuzat de către Ankara de atentatul ce a ucis şase persoane la Istanbul la 13 noiembrie.

„Aceste atacuri ale statului de ocupaţie turc nu vor rămîne fără răspuns. La momentul şi locul potrivit, vom răspunde cu forţă şi eficienţă”, au reacţionat FDS într-un comunicat.

Operaţiunea turcă, denumită GHEARĂ DE SABIE, are ca scop „eliminarea atacurilor teroriste din nordul Iraqului şi Syriei, asigurarea securităţii frontierei şi eliminarea terorismului de la sursă”, a precizat Ministerul turc al Apărării.

Turcia, ai cărei soldaţi sînt prezenţi în zonele din nordul Syriei, ameninţă din luna mai că va lansa o nouă ofensivă împotriva FDS, considerîndu-le drept „terorişti”.

Talibanii pierd controlul în Afghanistan

BMTF, 17 nov – Statul Islamic cîştigă teren în nordul Afghanistanului şi situaţia de securitate în această ţară central-asiatică se deteriorează, ceea ce face să persiste criza tranziţiei la putere a regimului talibanilor, relatează agenţia EFE, potrivit Agerpres.

”Preocuparea noastră deosebită este influenţa continuă a Statului Islamic în regiunile din nordul ţării, la frontiera cu partenerii noştri din Asia Centrală”, a semnalat reprezentantul special al preşedintelui rus Vladimir Putin pentru Afghanistan, Zamir Kabulov, la o reuniune în capitala rusă a ”Formatului Moscova”, din care fac parte zece ţări din regiune.

”Ar fi o greşeală să spunem că criza tranziţiei puterii a fost depăşită, că noul regim (afghan) s-a consolidat. În pofida măsurilor antiteroriste luate de partea afghană, există o deteriorare a situaţiei de securitate în ţară”, deşi a trecut mai mult de un an de cînd talibanii au preluat puterea, a adăugat Kabulov, care este şi director pentru Asia în MAE rus.

Cu toate acestea, a remarcat diplomatul rus, regimul talibanilor a supravieţuit şi ”nu s-a prăbuşit sub greutatea problemelor moştenite de la administraţia precedentă a preşedintelui fugar Ashraf Ghani şi nici în urma izolării politice impuse de occidentali şi a presiunii economice fără precedent în istoria afghană”.

El a precizat că se referă aici în principal la ”însuşirea necuvenită a unor active financiare naţionale, care pare să devină nouă normă a ordinii bazate pe reguli promovate de ţările anglosaxone”. După preluarea puterii de către talibani, Washingtonul a blocat accesul noilor autorităţi de la Kabul la activele păstrate de Banca Centrală afghană în SUA.

”Cerem insistent Statelor Unite şi aliaţilor lor deblocarea necondiţionată a activelor Afghanistanului pentru a le permite autorităţilor să-şi exercite dreptul legitim de a urma o politică financiară şi economică independentă”, a mai spus Zamir Kabulov.

Acesta a atenţionat în plus că cetăţenii afghani s-ar putea confrunta iarna aceasta şi cu o criză de alimente şi de produse de bază, iar mai multe ţări iau deja unele măsuri pentru a oferi asistenţă umanitară Afghanistanului.

”Cu toate acestea, suntem convinşi asupra necesităţii unei soluţii integrale pentru problemele economice afghane. Credem că responsabilitatea principală revine ţărilor Occidentului colectiv, acelea care nu doar că au dus timp de 20 de ani ţara în situaţia sa deplorabilă actuală, dar care în plus continuă deliberat strangularea sa economică”, a concluzionat reprezentantul special al preşedintelui rus pentru Afghanistan.

Talibanii nu au participat la această reuniune a Formatului Moscova, la care au luat parte Rusia, China, Pakistan, India, Iran, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan şi Uzbekistan.

Precedenta reuniune în acest format a avut loc tot în capitala rusă, în octombrie 2021, atunci fiind prezentă şi o delegaţie la nivel înalt a talibanilor.

”Formatul Moscova” a fost iniţiat în anul 2017, cînd a avut loc prima sa reuniune şi talibanii încă nu preluaseră puterea în Afghanistan.

Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a declarat săptămîna trecută că talibanii vor fi informaţi în detaliu despre consultările din 16 noiembrie.

ATAC UKRAINEAN ÎN CRIMEEA

BMTF, 17 nov – Mai multe explozii au fost auzite în zorii zilei de joi în oraşul Djankoi, din nordul peninsulei Crimeea, teritoriu anexat de Rusia în 2014, a informat agenţia locală Ukrinform, care a adăugat că în zonă se vedeau ridicîndu-se coloane de fum, transmite EFE, preluată de Agerpres.

Ukrinform a citat drept surse locuitori care au înregistrat cu telefoanele mobile şi au publicat imaginile pe reţelele sociale. Agenţia de presă ukraineană a publicat totodată fotografii în care se poate vedea o coloană de fum în acest oraş administrat de ruşi şi a relatat că, în dimineaţa zilei de joi, sistemele de apărare antiaeriană au fost activate.

Pe reţelele sociale se sugerează un posibil atac asupra aerodromului militar situat la periferia oraşului, scrie Ukrinform.

Apărarea antiaeriană rusă este probabil activă în Djankoi, potrivit unor mesaje postate pe reţelele sociale, dar această informaţie nu a putut fi confirmată din surse independente, potrivit EFE.

Conform surselor noastre, un atac a avut drept obiectiv un aerodrom militar rus în Djankoi şi cetăţenii au avut probleme cu furnizarea energiei electrice, a mai relatat Ukrinform.

Guvernul ukrainean a informat în urmă cu cîteva zile că o parte din unităţile militare ruse care s-au retras din regiunea Herson, din sudul Ukrainei, s-au îndreptat către Crimeea pentru a apăra acest teritoriu.

EFE aminteşte că nu este pentru prima dată cînd se produc incidente în peninsula Crimeea, de unde Rusia controlează traficul în Marea Neagră. La 16 august, mai multe explozii au avariat un depozit de muniţii de lîngă Djankoi.

Rusia este în întregime responsabilă

BMTF, 17 nov – Rusia este în întregime responsabilă de căderea unei rachete în Polonia, care a ucis două persoane, a afirmat joi ministrul de externe ukrainean, Dmitro Kuleba, după o convorbire telefonică purtată cu omologul său american Antony Blinken, citată de AFP, scrie Agerpres.

Noi împărtăşim punctul de vedere potrivit căruia Rusia poartă întreaga responsabilitate pentru teroarea sa cu rachete şi consecinţele acesteia pe teritoriul Ukrainei, Poloniei şi al Republicii Moldova, subliniază ministrul ucrainean pe Twitter.

Preşedintele ukrainean, Volodimir Zelensky, ceruse miercuri seara acces la toate datele partenerilor Kievului cu privire la circumstanţele acestei explozii în Polonia, după ce din nou a afirmat că racheta căzută era rusească. ”Ieri, rachete ruseşti au lovit teritoriul Poloniei vecine. Ar trebui să existe un răspuns rapid”, a spus Zelenski. Din partea NATO, evident!

Apelul telefonic între Kuleba şi Blinken a avut loc joi dimineaţă, într-un moment în care Rusia a efectuat un nou val de atacuri cu rachete asupra Ukrainei.

Ministrul ukrainean a salutat ajutorul crucial american în materie de apărare şi a spus că, potrivit Kievului, trebuie accelerate livrările de sisteme de apărare antiaeriene către Ukraina în faţa recrudescenţei atacurilor cu rachete din partea Rusiei. În acest sens, Kuleba a cerut Washingtonului să furnizeze Ukrainei rachete Patriot americane, un sistem de rachete sol-aer care utilizează în special un radar foarte performant.

Informația că Polonia a fost lovită de armata ukraineană – fie și în tentativa de a-și apăra propriul teritoriu de atacurile rusești – va alimenta o teorie larg disputată încă de la începutul războiului, anume cea conform căreia nu e recomandat ca ukrainenii să primească armament occidental modern pentru că pur și simplu nu au capacitatea de a-l manevra corespunzător.

CU RAKETA LA PSIHIATRU

ARGUMENTÎ

În anii 80, militarii în termen din URSS, care-şi satisfăceau stagiul militar obligatoriu în Afghanistan şi erau lăsaţi la vatră, primeau din partea comandamentelor militare un ceas de mînă Raketa, ca semn de mulţumire pentru “serviciile” aduse “internaţionalei socialiste”. Pentru foarte mulţi dintre băieţii ăia, din stepele Asiei Centrale, din “partea întunecată a Uralilor”, din Siberia, dar nu numai, ceasul Raketa era primul din viaţa lor de bărbaţi. “Deveniţi bărbaţi”, formaţi, nu în familie sau în şcoală, ci direct prin experienţa trăită în Afghanistan. Violenţă, droguri şi socialism! O combinaţie…

Întorşi acasă, în “cea mai bună dintre lumi”, care nu oferea mai nici o perspectivă, posesorii de ceasuri Raketa, adică rakeţii, s-au adaptat la viaţa civilă. Nu toţi! Mulţi au format bande criminale de traficanţi şi recuperatori. “Cei mai norocoşi” dintre ei au fost racolaţi de aparatul de represiune, unde “lucrau” ca “elemente de persuasiune ideologică”. Adică, îi nenoroceau în bătaie, la ordin, pe cei care, aveau sau nu aveau bască şi fluierau în biserica URSS.

După căderea “cortinei de fier”, rakeţii s-au făcut cunoscuţi în Europa ca fiind printre cei mai eficienţi interlopi proveniţi din spaţiul estic!

Cam lungă introducerea, dar esenţială, pentru mine cel puţin, care înţeleg tot mai greu propaganda deşănţată şi fără limite referitoare la războiul declanţat de Rusia împotriva Ukrainei în care, ieri am avut impresia că “elementele de persuasiune ideologică” m-au luat cu asalt. Îi cunosc personal pe majoritatea dintre “rakeţii” aflaţi în serviciu dar, constat cu surprindere, că în fiecare zi apar şi alţii! Cum ar fi… o “raketă”!

i Faktî

Marţi, 15 noiembrie. Armata rusă declanţeză un atac furibund cu rachete de croazieră şi drone sinucigaşe asupra teritoriului ukrainean. Sînt vizate, evident, ţinte de infrastructură critică energetică de pe întreg teritoriul ţării. 30 de ţinte au fost lovite. Ukraina a rămas în întuneric pentru cîteva ore. 70% din Republica Moldova a rămas în întuneric. Potrivit informaţiilor, contradictorii, au fost lansate între 90 şi 100 de vectori Kalibr, în valoare de un miliard de dolari! Tot potrivit informaţiilor contradictorii, apărarea aeriană a Ukrainei a doborît aproape 80 dintre ele! La “foarte cald”, Alexei Arestovici, consilierul preşedintelui Zelenski, scrie pe Telegram: “ inamicul a lansat 100 de rachete. Noi am doborît 150. Nici o rachetă nu şi-a atins ţinta”! Peste cîteva zeci de minute postează, însă, o informaţie mai aproape de adevăr, pe Twitter. Pentru cine nu-l cunoaşte, încă, Alexei Arestovici s-a născut la 3 august 1975 în Dedoplis Tskaro, Georgia. Înainte de implicarea la cel mai înalt nivel, Alexei Arestovici a activat ca blogger, actor, cronicar politic și militar. Este purtător de cuvînt al Grupului de contact pentru Ukraina și consilier pentru politica informațională și consilier independent al șefului biroului președintelui Ukrainei, Andriy Yermak, privind comunicațiile strategice în domeniul securității naționale și Apărare.

Mugurii Apocalipsei

Două rachete rătăcite au lovit orașul polonez Przewodów, în apropiere de granița cu Ukraina. Doi cetățeni polonezi au fost uciși. Evident, s-a discutat cu Biroul Oval, iar Consiliul de Securitate, convocat urgent de președintele polonez, a analizat posibilitatea invocării Art 4. NATO (consultări comune în cazul amenințărilor la adresa integrității teritoriale, independenței sau securității unui stat membru NATO). Lucru care s-a şi întîmplat, în cursul zilei de ieri. Încă de la primele ore, marile puteri, SUA, Franța, Marea Britanie, Germania, au fost extrem de prudente şi atente la declarații. Declaraţii mai belicoase au enunţat Estonia şi Letonia şi, evident, belicoșii și ațîțătorii de război de pe Dîmbovița, unde Marcel Ciolacu, a spus că „este dreptul Poloniei să invoce articolul 5 al NATO”! După ce s-a gîndit, nu prea mult, “gîndacul” de Cotroceni a scris pe Twitter: „România este în deplină solidaritate cu prietenul și aliatul nostru Polonia în urma știrilor îngrijorătoare legate de exploziile de pe teritoriul său. Suntem în contact cu partenerii și aliații noștri. # Suntem NATO”! Asta cu “sîntem NATO, m-a dat gata!

Deși este foarte greu de spus ceva, încă din primele ore ale anchetei din Polonia, piesele par să aparțină rachetelor 5V55KD sau 5V55R – parte a sistemului de apărare aeriană S-300PM/PT al Ukrainei. Dacă piesele sînt identificate în mod corect ca fiind rachete 5V55R/KD lansate de pe S-300, acest rezultat poate indica o defecțiune a sistemului de apărare aeriană UA în apropiere de Lvov, sau o interceptare cu o altă rachetă rusă, iar părți ale rachetei RuAF ar trebui să apară pentru confirmarea acesteia din urmă… Nu au apărut! Singura explicaţie plauzibilă fiind cea legată de defectarea unui sistem de interceptare balistică, S-300, de fabricaţie rusească, aflat în posesia armatei Ukrainene.

S-300, denumirea NATO – SA-10 Grumble, este un sistem de rachete sol-aer rusesc cu rază lungă de acțiune. Radarul de cercetare a spațiului aerian al sistemului S-300 poate urmări până la 100 de ținte și dirija până la 12 rachete simultan. Rachetele sol-aer sunt containerizate și nu necesită întreținere pe toată durata exploatării. Două menţiuni tehnice. În primul rînd, rachetele S-300 sînt proiectate să se autodistrugă în caz că nu interceptează vectorul inamic. Conform unor informaţii din teren, dacă se întrerupe alimentarea cu energie electrică a sistemelor de altimetre, racheta S-300 poate fi utilizată ca vector sol-sol, adică nu se mai autodistruge la altitudinea de croazieră de 27 de km, ci face prăpăd prin blocuri şi cartiere de locuinţe la Nikolaev, de exemplu! Cine nu crede, îl invit să mergă să se convingă personal! O S-300 are, aproximativ, 145 de kg de exploziv. Un Kalibr, cam 450! În al doilea rînd, raza de operare a acestui vector-interceptor este, în funcţie de tip, cuprinsă între 75 (S-300P) şi 250 de km (S-300PMU-2), la o acoperire a spaţiului aerian de 360 de grade!

Mai mult, orice rachetă poartă numere de serie şi coduri specifice care poate fi urmărită de la ieşirea din fabrică pînă la plutonul unde a fost repartizată. Nu mai vorbesc de sisteme de radar terestre, fixe şi mobile, fortăreţele NATO AWACS etc, care ştiu tot ce mişcă pe cerul Ukrainei!

RAKETA

Aşa stînd lucrurile, este imposibil ca o rachetă S-300, aparţinînd forţelor ruse, să se comporte ca o rachetă de croazieră Kalibr şi să zboare nedetectată deasupra Ukrainei şi să lovească teritoriul unui stat NATO! Această evidenţă nu este valabilă pentru cei cîţiva rakeţi din mass-media care ieri au călcat pedala “o rachetă rusească”, inducînd în mintea ascultătorului şi telespectatorului, mai puţin dispus să se informeze în detaliu, senzaţia că ruşii au atacat Polonia ca nemţii în 1939! Cea mai hotărîtă şi penibilă a fost o raketă de la un post de radio, parcă scăpată de la psihiatru, care aproape că-şi obliga invitaţii să spună că Rusia a lovit Polonia. Chiar dacă Stoltenberg sau Biden spuneau altceva, şi-i cita. “Dar, totuşi…” “Prin acest atac, Rusia testează capacitatea de răspuns a NATO şi solidaritatea membrilor alianţei”.

POSLEDUIET

Rusia a respins categoric, din primul moment că racheta i-ar aparţine. Au mai lansat atacuri la 35 de km de frontiera cu NATO, nu e prima dată! Ruşii spun că cine insistă să afirme că racheta e rusească încearcă extinderea conflictului! Ukraina respinge categoric că racheta căzută în Polonia i-ar aparţine. “Exclus! E o maskirovka”, spun ei, deşi evidenţele spun altceva. Nu e prima dată cînd oficialii de la Kiev neagă evidenţele şi îneacă spaţiul public cu un narativ fals din care adevărul nu mai răzbeşte. “Au dreptul să o facă, sînt victimele inocente ale Rusiei care a declanşat împotriva lor o agresiune militară nejustificată şi neprovocată…, spun rakeţii! În această logică, lansez o întrebare: nu cumva racheta a fost trasă cu bună ştiinţă, nu neapărat pentru a extinde teritorial conflictul spre NATO, ci pentru a obţine acces la sisteme occidentale de apărare aeriană, pe loc? De altfel, ministrul ukrainean al apărării, Oleksii Reznikov, a şi vorbit imediat, din nou, de o zonă de interdicţie aeriană deasupra Ukrainei! Pe care, cină să o facă? Cu ce? Cu avioane NATO?, cu avioanele unei “coaliţii de voinţă”, cei care au prins Iraq-ul, ştiu despre ce vorbesc! Asta ar însemna intrarea directă în război cu Rusia. Nu, mai bine livrează sisteme de apărare aeriană Ukrainei? Poate Iron Dome?…

RESURSA CEA MAI APROPIATĂ SALVEAZĂ VIEŢI!

RESURSA CEA MAI APROPIATĂ SALVEAZĂ VIEŢI!

La început de noiembrie, sdsalvatorii din Banat s-au întîlnit la Timişoara pentru a discuta despre: asigurarea urgențelor medicale pe raza județelor Caraș-Severin și Timiș, un protocol referitor la modul de dispecerizare al elicopterului SMURD, dar și de colaborare eficientă a dispeceratelor ISU BANAT și ISU SEMENIC, prioritizarea eficientă a cazurilor medicale primare în care este solicitat elicopterul, dificultățile întîmpinate în ceea ce privește dispecerizarea elicopterului SMURD de la Caransebeș, modul de comunicare a preluării și plecării la solicitare, așteptarea confirmării mesajului. Dincolo d aspectele tehnice şi procedurale, s-a subliniat faptul că la locul intervenției trebuie să fie trimisă resursa medicală cea mai apropiată, pentru a se scurta timpul de intervenție și a avea o reacție cît mai rapidă.

SECESIUNE OFICIALĂ ÎN SUDUL ŞI ESTUL UKRAINEI

BMTF, 27 sep – După 5 zile de vot, în condiţii contestate vehement de comunitatea internaţională, referendumul pentru alipirea celor 4 regiuni ukrainene la Federaţia Rusă, s-a încheiat. Potrivit exit-pollurilor şi a datelor preliminare furnizate de comisiile electorale, colectate la Comisia Electorală Centrală de la Moscova, au votat ÎN FAVOAREA integrării în Federaţia Rusă: 98,19% în Zaporojie, 97,91% în Doneţk, 97,82% în Lugansk şi 96,97% în Herson. Trebuie făcută precizarea că nici una dintre cele 4 regiuni alipite la Rusia nu este controlată în totalitate de forţele ruse, iar suprafeţe neprecizate din regiunea Nikolaev aflate sub ocupaţie, au fost alipite regiunii Herson. Deci, o situaţie militară complicată şi un referendum nerecunoscut internaţional, care a fost, însă, monitorizat de observatori europeni. “Sînt aproximativ 120 de observatori străini, care călătoresc în toată republica, şi peste 500 de jurnalişti acreditaţi, care monitorizează, de asemenea, mersul referendumului. Vă pot spune că aceştia nu au înregistrat încălcări” – a declarat astăzi Denis Puşilin, şeful autoproclamatei republici populare Doneţk.

Străinii care au monitorizat referendumurile în calitate de observatori internaţionali în cele patru regiuni, au încălcat numeroase principii internaţionale legate de obsevarea procesului electoral şi au fost angajate în „activism politic”, au declarat experţi internaţionali pentru un post de televiziune. „Ce au făcut ei nu este deloc observare a alegerilor. Este activitate politică deghizată în observare electorală”, a declarat Anton Şekovţov, autor al unor rapoarte privind monitorizarea contrafăcută a alegerilor. Agenţia oficială rusă de stat, TASS, a citat în mod regulat observaţiile unor persoane, pe care le-a numit observatori internaţionali, ca fiind dovada că referendumurile organizate în zonele ocupate din Doneţk, Lugansk, Zaporijjia şi Herson sînt corecte şi libere. „Fiind aici, pot vedea cu ochii mei că oamenii votează în mod voluntar”, a declarat un director german din domeniul energiei, citat de TASS într-un articol publicat sîmbătă, cu referire la Regiunea Zaporojie. Platforma Europeană pentru Alegeri Democratice (EPDE), un ONG susţinut de Germania şi Uniunea Europeană şi care promovează cele mai bune practici pentru desfăşurarea şi monitorizarea alegerilor, afirmă că un monitor electoral nu ar trebui niciodată să extrapoleze din experienţa individuală la corectitudinea unui întreg scrutin.

Directorul a fost concediat luni „cu efect imediat” – la două zile după ce a fost publicat articolul TASS – de către angajatorul său, compania energetică germană Energie Waldeck-Frankenberg (EWF). Într-o declaraţie, EWF a afirmat că atitudinea şi comportamentul acestuia „încalcă în mod clar viziunea asupra lumii, valorile morale şi filosofia companiei”.

La rîndul ei, Uniunea Europeană ar putea impune sancţiuni împotriva europenilor care au fost observatori la referendumurile privind aderarea la Rusia a autoproclamatelor republici populare – a declarat marţi, în timpul unei conferinţe de presă la Bruxelles, purtătorul de cuvînt al Serviciului de Acţiune Externă al Uniunii Europene, Peter Stano. Potrivit afirmaţiilor sale, UE nu va recunoaşte niciodată rezultatele acestor referendumuri şi nici sprijinul pentru desfăşurarea lor.

Referendumurile au fost criticate pe scară largă de guvernele occidentale ca fiind ilegitime şi o „farsă”. Oficialii ukraineni susţin că Rusia se foloseşte de aşa-numitele referendumuri de secesiune din porţiunile ocupate din cele patru regiuni ukrainene ca pretext pentru a înrola ukraineni în armata rusă.

Fără îndoială, însă, începînd de vineri, 30 septembrie, cînd rezultatele referendumurilor vor fi adoptate de Duma de Stat de la Moscova, existenţa Ukrainei, în granițele de pînă acum, este pusă sub semnul întrebării. Cel puţin, pentru moment! Își pierde 20% din suprafață, iar 60 % din PIB-ul Ukrainei dispare. În ciuda protestelor Occidentului care a declarat că nu va recunoaște noile granițe, aceste referendumuri vor produce efecte immediate, deci fereastra de oportunitate a Kievului pentru o contraofensivă este limitată şi va echivala cu un atac asupra Rusiei, consecințele fiind cele enunţate de oficialii de la Kremlin.

ODESSA – SUPREMAŢIA ROBOŢILOR

1854 – RĂZBOIUL CRIMEEI

Putin avea dreptate! Războiul din Ukraina nu este unul de secesiune şi succesiune a moştenirii fostei URSS, ci între un liberalism, care a pierdut de mult hăţurile decenţei, şi ambiţiile neo-imperiale, dughiniste, ale unei Rusii renăscute din cenuşa fostului imperiu sovietic. Dar, dacă este o capcană? O capcană în care au fost atrase cele două sisteme pentru distrugerea reciprocă şi instalarea deplină a celei de-a treia căi triumfătoare? Progresismul!

Atragerea Rusiei într-un război de uzură, precum cel din Afghanistan, ar duce la o lovitură de moarte, ori o Rusie lovită de moarte poate fi un animal sălbatic imprevizibil şi extrem de periculos care nu ar mai avea ce pierde şi ar apela la războiul total. Cine va fi chemată să gestioneze pacea? Elita Progresistă, adică tocmai cea care ne spune astăzi, pe toate canalele, că va fi o lume minunată dacă stăm în frig, întuneric, sărăcie şi umilinţă! Bine ai revenit Treblinka!

Toate aceste teorii sînt pregătite minuţios, nu mai am nici o îndoială. Cu puţină vreme în urmă, ziarul suedez Nya Dagbladet publica un document aparținînd think tank-ului american RAND Corporation, cunoscut, printre altele, pentru contribuția în elaborarea strategiei americane în timpul Războiului Rece, dar și pentru recentul (2019) raport „Extending Russia”. Documentul, datat ianuarie 2022, admite că politica externă agresivă dusă în Ukraina va împinge Rusia la intervenția militară! Scopul, explică raportul, este de a introduce un pachet de sancțiuni, care a fost în pregătire anterior. O lună mai tîrziu, în februarie, mai mulți politicieni americani, inclusiv progresista notorie Hillary Clinton, au vorbit deschis despre atragerea Rusiei într-o luptă de uzură, de tip Afghanistan, care, mai devreme sau mai tîrziu, ar epuiza Rusia, economia ei, resursele miltare şi umane- o „mlaștină” în care Putin și Rusia s-ar împotmoli. Aceste calcule au fost complet răsturnate prin inițierea acestor referendumuri-operatiunea specială devine război, și nu unul obișnuit, ci unul mistic, de apărare a Mamei Rusia! Napoleon și Hitler știu că Rusia NU pierde un astfel de război!

Un război, în care roboţii sînt la mare căutare şi, în aceste zile, deţin supremaţia în Teatrul de Operaţii. În primul rînd, batalioanele de orci cu gulere albe, care s-au înrolat fără să gîndească cu propriul cap, de o parte şi de alta a beligeranţilor. Clişee prefabricate, fragmente de “programe” lungi şiruri de biţi primite în up-date se rostogolesc în spaţiul virtual, devenit cîmp de luptă. Aceşti roboţi umani, programaţi să nu gîndească cu propriul creier, deşi sînt înrolaţi în tabere diferite, reprezintă, de fapt, vîrful de lance, Coloana a 5-a a Progresismului! De partea cealaltă, sînt roboţii adevăraţi, care zboară şi înoată, lovind şi provocînd distrugeri însemnate!

Dronele Geran-2, lansate intens de Rusia în ultimele 5 zile sînt la fel de surprinzătoare pentru inamic precum folosirea Bayraktar-ului în urmă cu cîteva luni. Cu ajutorul dronelor kamikaze, militarii ruși au lovit mai multe ținte aparținînd armatei ukrainene, începînd de vineri cînd una dintre acestea a bîzîit deasupra balconului meu. Patru drone de tip Geran-2, cumpărate de Rusia din Iran, au survolat Odessa. Militarii ukraineni de la sol au încercat să doboare dronele cu focuri din arme automate, dar fără succes. Drona iraniană, Shahed-136 a lovit o clădire din apropierea portului. Duminică, două astfel de drone au lovit în plin clădirea Comandamentului Operaţional SUD, chiar lîngă popotă, ucigînd o femeie militar și rănind o alta, care nu a fost identificată. Iar luni de dimineaţă, alte două drone au distrus un depozit de muniţii din localitatea Zatoka. Anterior, cu ajutorul dronelor iraniene, a fost distrus un remorcher al Forțelor Navale ale Ukrainei, aflat în portul Ochakov, din Regiunea Nikolaev, și a fost lovită o clădire din Krivoy Rog. De asemenea, potrivit mai multor surse, au fost distruse două obuziere autopropulsate, cu calibrul de 152 de milimetri, două tunuri autopropulsate cu calibrul de 122 de milimetri și două mașini de luptă ale infanteriei din dotarea unei unități ukrainene. Conducerea Forțelor Armate ale Ukrainei este îngrijorată de faptul că dronele iraniene Shahed-136 ar putea interfera cu furnizarea de complexe HIMARS și alte arme occidentale în prima linie a frontului.

Dronele sinucigașe Shahed-136 sînt tipuri mici de aripi zburătoare, cu o anvergură de 2,5 m, alimentate cu gaz, care pot căuta emisii radar sau pot atinge ținte statice şi poartă o încărcătură explozivă de 200 de kg.

Pentru contracararea dronelor iraniene folosite de armata rusă, partea ukraineană ar fi apelat la serviciile de informații israeliene pentru a obține date despre acestea. Nu ştiu dacă aceste date au sosit, dar Comandamentul Forțelor Aeriene ukrainene a raportat că a doborît vineri șase drone kamikaze Shahed-136, adică Geran-2. Putem presupune că în viitor acestea vor fi mai uşor de interceptat şi doborît. De asemenea, în ultimele ore au apărut dovezi video care arată un vehicul aerian fără pilot iranian Mohajer-6 Medium Altitude Long Endurance (MALE) recuperat din apă de forțele ukrainene, servind drept prima observare înregistrată pe cîmpul de luptă a dronei. Dovezile prezenței lui Mohajer-6 au fost împărtășite de Comandamentul Aerian de Sud al Forțelor Aeriene Ukrainene. Pînă acum, doar Shahed-136 au fost observate în Ukraina, așa că recenta recuperare a lui Mohajer-6 ar confirma că cele două drone iraniene au fost incluse în livrările din Iran către Rusia care au avut loc la începutul acestei luni. Mohajer-6 pe care Ukraina l-a recuperat din apă este proiectat să desfășoare atît operațiuni de recunoaștere, cît și de atac cu bombe de planare Qaem TV/IR sau rachete Almas. Faptul că drona este atît de intactă ar putea fi un alt avantaj al serviciilor de informații din Ukraina și, mai ales, al Statele Unite și aliații săi.

Fără îndoială, începînd de marţi, 28 septembrie 2022, Ukraina, în granițele de pînă acum, încetează să mai existe. Își pierde 20% din suprafață şi 60 % din PIB-ul Ukrainei dispare. Dacă pierde și Odessa,pentru refacerea totală a Novorussiei, pierderea depășește 80%! În ciuda protestelor Occidentului care a declarat că nu va recunoaște noile granițe, aceste referendumuri vor produce efecte immediate, deci fereastra de oportunitate a Kievului pentru o contraofensivă este limitată şi va echivala cu un atac asupra Rusiei, consecințele fiind pe măsură. Atașarea la Rusia a acestor regiuni, la care se adaugă o suprafaţă neprecizată din Regiunea Nikolaev, ce se află sub ocupaţie şi este anexată de facto la Herson, s-a făct prin vot, adică prin exercitarea dreptului de autodeterminare. Vă amintiţi de Kosovo. Am mai scris! O posibilă contraofensivă ukraineană nu se va putea sprijini, cel puțin moral, pe argumentul eliberării poporului asuprit de „cotropitorul rus”. Pentru că poporul și-a ales drumul, deși roboţii propagandei au făcut eforturi remarcabile pentru a rescrie istoria recentă: Ukraina a pornit, încă din 2014, un proces de epurare etnică, scopul fiind constituirea unui stat pur etnic, anti-rus! În concluzie, conducerea Ukrainei a accelerat procesul de secesiune a etnicilor ruși! Realitatea virtuală creată este fantastică! Nu e locul acum!

Dacă roboţii îşi fac treaba, ce fac oamenii? Liberalii, autocraţii, vulgul? Pierd, pe linie! În acest moment, datoria publică a Ukrainei atinge 90% din PIB! Armele pe care le primește şi le vedem pe frontul de sud, sînt rezultatul unei legi Land-Lease (împrumut-închiriere). Vor returna datoria în bani sau în natură! După secesiunea de marţi, fereastra unor negocieri reale s-a îngustat enorm, fiind încă valabilă o capitulare necondiționată. Zilele trecute, Washington Post (conservator!) scria despre unica modalitate de a termina acest război: negocieri directe între Rusia și SUA! Evident, pentru a intra într-un nou Război Rece este absolut necesar să îl închizi pe cel de acum 30 de ani a cărui victorie și-a însușit-o SUA la masa verde, prin dispariția URSS-ului… Şi economia UE se află în pragul unui colaps iminent, iar resursele de pînă la 9 trilioane de dolari (sursa: RAND) ar putea ajunge în SUA, iar tinerii europeni educați vor fi forțați să emigreze pe malul Vestic al Atlanticului. Scopul principal, care este descris în documentul RAND, publicat de un ziar suedez recent, este împărțirea Europei – în special Germania și Federația Rusă, forțînd „idioții utili în politică” să oprească aprovizionarea cu energie a Rusiei către continent. Cert este că, potrivit RAND, independența tot mai mare a Germaniei a făcut dificil pentru Statele Unite să influențeze deciziile guvernelor europene, în special după Brexit. Și, dacă planul nu ar fi fost implementat, Europa ar fi devenit nu doar un competitor economic, ci și politic al Statelor Unite. În concluzie, un război programat și o criză energetică premeditată Europa!

Cine cîştigă? Elita progresistă, prezentat drept un comunism cu faţă umană, dar mai cinic şi mai distrugător decît cel generat în fosta URSS!

Ce concluzie decentă se poate trage? Că sîntem conduși de o elită cu o agendă bine structurată, capabilă să împingă omenirea spre un război nuclear doar ca să-şi impună ideologia! Că asistăm pasivi și tîmpi la o împărțire a prăzii, inutili în agitația noastră, crezînd că judecăm beligeranții cînd singurul lor război este cu noi? Că ROBOŢII (numiţi uneori “idioţi utili”) îşi fac treaba impecabil şi sînt mai distrugători decît Bayraktar şi Shahed-136, văzute la Odessa, la un loc! Că nu salvați Ukraina dacă stați în frig, în întuneric, în ignoranţă, cu Dacia Spring, şi fără locuinţe proprietate personală, dacă vă denumiţi Părinte 1, sau părinte 2, dacă renunţaţi la sex şi vă reduceţi într-un singur număr de ordine! Hai, Slava!

ATAC CU DRONĂ SINUCIGAŞĂ LA ODESSA

Potrivit administraţiilor pro-ruse din regiunile Herson şi Zaporojie, referendumul organizat începînd de astăzi, pentru alipirea la Federeaţa Rusă “decurge nesperat de bine”. Cetăţenii aflaţi în trafic se opresc în număr mare în faţa centrelor de votare, în care se va putea vota efectiv doar marţi, din motive de securitate, şi votează la urnele disponibile pentru cei aflaţi în trafic. Oficialii pro-ruşi din regiunile sudice ocupate nu au emoţii faţă de rezultatul referendumului. Autorităţile ukrainene au ameninţat organizatorii referendumurilor din regiunile Doneţk, Lugansk, Herson şi Zaporojie că vor fi puşi sub acuzare pentru înaltă trădare. În plus, acceptarea paşapoartelor ruseşti, în special de către angajaţii administraţiei de stat, este pasibilă de pedeapsă. Există mulţi colaboratori în teritoriile ocupate, susţine guvernul ucrainean.

Tot din motive de securitate, forţele ruse au lansat atacuri masive cu artilerie, rachete şi drone spre regiunile învecinate. O doronă kamikadze a fost doborîtă, în urmă cu doar cîteva ore, la Odessa, de artileria anti-aeriană a forţelor de apărare teritorială. Drona a zburat la altitudine joasă deasupra centrului Odessei căutînd să doboare echipamente de apărare anti-aeriană. Odessa, 14:20. Drona rusească kamikadze, de tip Geran-2 a fost lovită de o baterie anti-aeriană amplasată la cîteva sute de metri de locația noastră. Sute de elemente de muniție au fost împrăștiate peste acoperișuri și curți. Dorona kamikadze doborîtă de artileria anti-aeriană a forţelor de apărare teritorială este iraniană, Shahed-136, utilizată de armata rusă sub denumirea de Geran-2 şi poartă numărul de armă M205. Are o anvergură de 2,5 metri, poartă 200 kg de exploziv şi are o autonomie mare de zbor. Drona a fost lovită cu un tun AA și a căzut în mare. Potrivit Comandamentului Operaţional SUD, alte două drone au distrus clădirea administraţiei portului Odessa, în ciuda încercărilor de interceptare. Un civil a fost ucis și mai multe locuințe au fost avariate pe strada Primorskaya 34, lîngă port, la capătul străzii unde locuim.

Potrivit purtătorului de cuvînt al Comandamentului Operaţional SUD, Vladislav Nazarov, în Regiunea Nikolaev, portul Oceakov a fost atacat cu lovituri de mortier de 120 mm. Pentru a treia zi consecutiv oraşul Nikolaev a fost lovit cu rachete Smerch şi S-300. Au fost afectate obiective de infrastructură industrială şi portuară, precum şi clădiri rezidenţiale.

JOI, ÎNAINTE DE REFERENDUM

BMTF, 22 sep – 215 militari ukraineni capturaţi de ruşi au fost returnaţi Ukrainei, printre prizonierii de război eliberaţi fiind inclusiv 108 luptători din cadrul batalionului Azov, foşti apărători ai uzinei Azovstal din Mariupol. Potrivit şefului Biroului Preşedintelui de la Kiev, Andri Ermak, schimbul de prizonieri dintre Ukraina şi Rusia a avut loc miecuri seară. „Acesta este cel mai puternic rezultat pe care l-am obţinut de la începutul invaziei la scară largă a Federaţiei Ruse” – a subliniat oficialul. Rusia a recuperat 55 de prizonieri, inclusiv pe fostul deputat Viktor Medvedciuk, un apropiat al lui Vladimir Putin, acuzat de înaltă trădare în Ukraina.

Preşedintele ukrainean, Volodimir Zelenski i-a felicitat pe liderii Batalionului Azov care au fost eliberaţi. Luptătorii, care au rezistat timp de cîteva săptămîni în subsolurile fabricii Azovstal din Mariupol, înainte de a fi capturaţi de ruşi, sînt consideraţi eroi în Ukraina. Zelenski s-a adresat prin videolink comandaţilor batalionului Azov, aflaţi într-o locaţie nespecificată, în Turcia, unde vor rămîne pînă la sfîrşitul războiului. Concomitent, autorităţile din Rusia au eliberat şi zece prizonieri de război capturaţi în Ukraina, în urma unei iniţiative în acest sens a prinţului moştenitor saudit Mohammed bin Salman, a declarat un oficial saudit. Printre cei eliberaţi se află cetăţeni americani, britanici, suedezi, croaţi şi marocani, a spus oficialul, adăugînd că un avion care transporta prizonierii a aterizat la Riad.

Schimbul de prizonieri, cel mai mare şi mai important de la începutul războiului, în urmă cu 6 luni, este privit ca un succes al medierilor preşedintelui Recep Tayyip Erdoğan, cel de-al 12-lea președinte al Turciei, care dă speranţă în deschiderea unor canale de negociere viitoare în vederea încetării conflictului. Oficialii ruşi afirmă, ori de cîte ori au ocazia, că sînt gata pentru reluarea tratativelor de pace, iar schimbul de prizonieri este privit ca o concesie în această direcţie, în timp ce conducerea de la Kiev vorbeşte despre negocieri în termenii săi. Preşedintele Zelenski a pledat, cu forţă în faţa Adunării Generale a ONU pentru o „pedeapsă justă” împotriva Rusiei. Liderul ukrainean a cerut înfiinţarea unui tribunal special şi a unui fond de compensare pentru victime, şi a cerut ONU să lase Rusia fără dreptul de veto în Consiliul de Securitate. „Sîntem pregătiţi pentru pace. Dar o pace onestă şi dreaptă”, a adăugat el, completînd ingredientele „reţetei” sale pentru pace, cu restabilirea integrităţii teritoriale şi garanţii internaţionale de securitate. Ori, cel puţin, pedepsirea Rusiei de către comunitatea internaţională şi crearea unui fond de compensare pentru victime aşează Rusia la masa negocierilor în poziţia directă de învins. Fapt, inacceptabil pentru Kremlin!

Pînă la negocierile de pace, mîine încep referendumurile pentru alipirea la Federaţia Rusă în Regiunile Zaporojie şi Herson – la care se adaugă un teritoriu important din Regiunea Nikolaev, cucerit de armata rusă şi care va fi alipit Hersonului – în sudul ţării, şi Doneţkul şi Luganskul în Est. În toate cele patru regiuni se dau lupte intense în ultimele 48 de ore. Armata Ukraineană presează poziţiile ruse pentru a recupera cît mai mult din teritoriul ocupat, iar ruşii încearcă să consolideze poziţiile obţinute şi să mai cîştige teren.

În paralel cu referendumul, continuă mobilizarea cetăţenilor ruşi din regiunile ocupate, sau din Crimeea. Fiecare locuitor mobilizat din Crimeea va primi cîte 200.000 de ruble drept ajutor financiar pentru familia sa, ca plată unică, a declarat, astăzi, şeful regiunii, Serghei Aksionov, pe canalul său Telegram. „Plata va fi transferată pe un card bancar în termen de cinci zile lucrătoare” – a scris Aksionov. Şeful Crimeei nu a precizat cîţi oameni din regiune urmează să fie supuşi mobilizării.

Forţele de ocupaţie ruse au confiscat camioane cisterne de lapte în comunitățile teritoriale din regiunea Mykolaiv și le folosesc pentru a livra în secret combustibil în zona de război, a informat Comandamentul Operaţional SUD, în această dimineaţă. Potrivit militarilor, inamicul continuă să-și concentreze eforturile pe încercările de a organiza apărarea și de a menține teritoriile capturate în SUD, acolo unde de mîine va fi organizat un referendum pentru alipirea la Federaţia Rusă. Forţele de ocupaţie trag în pozițiile ukrainene de-a lungul liniei de contact, luînd măsuri de regrupare a trupelor și efectuînd constant recunoașteri aeriene cu drone Orlan 10.

Deşi într-un ritm mai redus decît în urmă cu 6 luni, la centrele de recrutare din Regiunea Odessa, continuă să sosească voluntari, bărbaţi şi femei, pentru a se înrola în Forţele de Apărare Teritorială. După un stagiu de pregătire militară, echipare şi înarmare, voluntarii îndeplinesc misiunile încredinţate de comandanţii diferitelor structuri.

La Nikolaev, zilele acestea, Forţele de Apărare Teritorială locale au primit 4 autoturisme de teren, foarte puternice, donaţie din partea unui grup de oameni de afaceri. Administratorul militar al regiunii, Vitaly Kim ne-a declarat că cele 4 automobile de teren vor fi utilizate de FAT pentru patrule şi recunoaşteri în teritoriul controlat de forţele ukrainene, pentru depistarea posibililor sabotori ai ocupanţilor ruşi.

În ultimele 24 de ore, atacurile trupelor ruse au deteriorat infrastructura a peste 40 de localităţi din sudul Ukrainei, informează oficialii militari. O situaţie dramatică se înregistrează la Nikolaev, unde oraşul este bombardat cu rachete şi drone kamikadze. Şeful Administraţiei Militare Regionale Mikolaiv, Vitali Kim, ne-a declarat că regiunea este bombardată cu rachete S-300 şi drone sinucigaşe, practic fără întrerupere, de azi noapte. În oraş au fost avariate clădiri rezidenţiale şi infrastructura civilă, clădiri cu mai multe etaje, conducte de gaz, conducte de apă, curtea unui cinematograf şi a unui teatru, clădiri administrative. Kim a menţionat că atacurile nu s-au soldat cu victime.

La rîndul său, viceprimarul Nikolaevului, Vitali Lukov, ne-a confirmat că mai multe cartiere din Mikolaiv au fost bombardate, fiind avariată infrastructura civilă şi clădiri rezidenţiale. Teatrul rusesc a suferit și el de pe urma bombardamentelor. Conducta de gaz și instalațiile electrice au fost avariate. Serviciile municipale lucrează non-stop, de azi-noapte, pentru aremedia situaţia, mai ales că vine iarna, iar temperaturile încep să pună probleme populaţiei civile.

Rachetele S-300 lansate la Mykolaiv au lovit teritoriul portului comercial maritim, există pagube importante. Ocupanții ruşi au avansat spre Nikolaev şi, pentru prima dată de la începerea războiului, au încercat să intre în clădirea administrației depozitului de petrol din portul maritim.

“Ori intrăm în epoca unei victorii iminente, ori în cea a unui război nuclear”

Autorităţile republicilor populare autoproclamate, Doneţk şi Lugansk, şi recunoscute de Moscova în februarie, anul acesta, au anunţat, în această dimineaţă, că vor organiza un referendum pentru alipirea la Federaţia Rusă, începînd de vineri, 23 septembrie, pînă marţi, 27 septembrie. La cîteva ore, şi autorităţile de facto, pro-ruse, din regiunile ukrainene sudice, ocupate, Herson şi Zaporojie, au anunţat organizarea unor referendumuri similare, de alipire directă la Federaţia Rusă, în aceeaşi perioadă.

În urma acestor anunţuri, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse, Dmitri Medvedev, a declarat că “o intruziune pe teritoriul Rusiei este o crimă şi ne va permite să utilizăm toate forţele de autoapărare”, iar încorporarea teritoriilor separatiste ar permite Rusiei să le apere, declaraţie ce a determinato pe Margarita Simonyan, redactorul şef al postului Russia Today, să exclame: “ori intrăm în epoca unei victorii iminente, ori în cea a unui război nuclear”. Sumbră perspectiva!

În regiunile sudice, Herson şi Zaporojie, există teama în rîndul populaţiei că după validarea acestor referendumuri cu final aşteptat, bărbaţii apţi de luptă vor fi mobilizaţi şi trimişi pe front. “Nu va avea loc mobilizarea în forţă a locuitorilor din regiunea Herson după referendum, ci se discută doar despre formarea unor batalioane de voluntari, a declarat, astăzi, adjunctul şefului administraţiei militaro-civile din regiune, Kirill Stremousov. Anterior, şeful administraţiei militare regionale, Vladimir Saldo, a declarat că, în opinia sa, este necesară crearea unor batalioane de voluntari în regiune pentru participarea la operaţiunea militară specială în Ukraina. „Nu va exista o mobilizare largă, vor merge să slujească doar cei care doresc acest lucru. Este vorba de batalioane de voluntari, nu de o mobilizare” – a subliniat Stremousov. Din păcate, ţările fostului bloc socialist cunosc acest voluntarism, încă de la … colectivizare!

Apărute în primăvara anului 2014 ca urmare a protestelor opoziției pro-vest și a schimbării puterii la Kiev, așa-numitele „republici populare” din Donețk și Luhansk cuprind aproximativ o treime din bazinul carbonifer Donbas și cele două capitale ale regiunilor cu același nume. Deși ambele zone sînt puternic marcate de industria cărbunelui și a oțelului, între ele există totuși diferențe majore. În timp ce Luhansk era considerată cea mai săracă regiune din Ukraina, Donețk, o metropolă cu milioane de locuitori, şi prosperă. În 2010, Ianukovici a devenit președinte și a oscilat politic între Rusia și UE. Întoarcerea spre Moscova a declanșat proteste ale opoziției în iarna 2013/2014, în urma cărora președintele a fugit în Rusia. Moscova s-a folosit de vidul de putere de la Kiev şi a anexat Crimeea. În estul Ukrainei, sentimentul pro-rus a fost la fel de puternic ca în Crimeea, iar la Donețk și Luhansk, scepticismul față de noii conducători de la Kiev a fost deosebit de puternic. A urmat o secesiune de facto, cu declararea independenţei celor două republici faţă de Ukraina şi lupte puternice pentru teritoriu, între separatiştii sprijiniţi de Moskova, şi deja celebrele batalioane Azov şi dniper, integrate în Forţele Armate Ukrainene, bătălii care au culminat cu cea desfășurată în apropierea orașului Ilovaisk, la sud-est de Donețk, unde separatiştii au avut cîştig de cauză. În acordurile de la Minsk din februarie 2015, linia frontului a fost definitiv înghețată. De atunci, armata ukraineană și separatiștii ruși s-au pîndit sub umbrela unei fragile încetări a focului. Odată cu separarea de facto de Ukraina, cele două republici populare au încetat să mai primească vreun sprijin din partea autorităţilor de la Kiev. Salariile, pensiile, utilităţile publice, manualele şcolare, profesorii au venit din Federaţia Rusă, iar rubla a înlocuit Hrivna. Acelaşi fenomen de presiune monetară se aplică, în prezent, în Herson şi Zaporojie, unde rubla a înlocuit, din martie, hrivna ukraineană. Este greu de imaginat că anexarea Crimeii ar fi fost posibilă fără o pregătire prealabilă. Ideea că o astfel de pregătire a existat este confirmată inclusiv de rețeaua complexă de organizații pro-rusești și separatiste care activează în Crimeea de la începutul anilor 2000. Concluzii similare ies la suprafață și după analiza mai multor organizații politice din Donbas şi a reţelei de colaboratori, din administraţia publică şi instituţii de forţă din regiunile Herson şi Zaporojie.

Unul dintre scopurile declarate de oficiali al declanşării contraofensivei militare pe direcţia sud a fost şi acela de a împiedica organizarea referendumurilor în Herson şi Zaporojia. Viceprim-ministrul ukrainean Irina Vereşciuk avertizase anterior că cetăţenii ukraineni din teritoriile ocupate riscă pînă la 12 ani de închisoare cu confiscarea proprietăţii pentru participarea la referendumurile ilegale organizate de forţele de ocupaţie. Pe de altă parte, preşedintele Volodimir Zelenski, a cerut, încă de luna trecută, comunităţii internaţionale o poziţie fermă cu privire la pseudo-referendumurile planificate de Rusia pe teritoriul ocupat. „Orice pseudo-referendum va fi o palmă în faţa comunităţii internaţionale”, spunea Zelenski.

Cu toate aceste luări de poziţie, am intrat în săptămîna referendumurilor. Vremuri intresante, cum ar spune chinezii…