Dan Dungaciu, preşedintele Institutului de Ştiinte Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Romane (ISPRI) şi al Fundaţiei Universitare a Marii Negre (FUMN), explică, de fiecare dată, cu răbdare, ce este războiul hybrid, cazul Ukrainei fiind unui “de manual”! “NATO este o maşinărie enormă, indestructibilă în războaiele militare clasice, dar actualele provocări sînt de altă natură”, spune Dan Dungaciu, într-un interviu mai vechi, realizat de Camelia Badea pentru Ziare.com şi publicat chiar pe pagina oficială a Fundaţiei Universitare a Mării Negre, instituţie aflată sub egida Academiei Române.

Reuniti la Bruxelles, miniştrii din ţările NATO şi Uniunii Europene vorbesc de cîţiva ani de acest tip de război, prezent de cînd e lumea, dar readus în actualitate de Anexarea Crimeei! Se discută despre extinderea forţelor de reacţie rapidă, a Forţelor pentru Operaţii Speciale, sînt analizate mereu metodele de contracarare a „elementelor razboiului hibrid” folosite de Moscova în confruntarea ei cu Occidentul în contexul conflictului din Ukraina.

Interviul reputatului analist vorbeşte şi de România. Este România o ţintă? “Nu cred în ipoteza unei agresiuni militare clasice împotriva României, dar ideea unui război hibrid – prin terţi, nu neapărat prin Rusia nemijlocit, care nu are o minoritate de asalt aici – nu e neplauzibilă”, spune Dan Dungaciu. “Războiul hibrid este agresiunea care, ca o ciupercă, creşte pe un mediu deja carent pe care, treptat, îl ia ăn posesie. Doar că sămînţa e aruncată din exterior”.

Federaţia Rusă lucrează în prezent la proiectul Basarabia, pe care intenţionează să-l pună în aplicare în regiunea Odessa, cu adresă directă la România şi Balcanii de Vest!

George Friedman, fondator şi preşedinte al centrului de analize strategice Stratfor, într-un interviu pentru Radio Europa Liberă, în care analistul american abordează criza din Ukraina şi situaţia regională, dar şi politica Rusiei faţă de fostele republici sovietice spune că preşedintele rus Vladimir Putin a creat tensiuni în Republica Moldova, dar Moldova rămîne independentă, în pofida încercărilor Moscovei de a destabiliza regiunea.

“Presa joacă un rol în acest război?”, întreabă Camelia Badea

“Da. Presa joacă un rol în orice tip de război, dar într-un război hibrid, nedeclarat, rolul ei este şi mai semnificativ. În sociologie există la un moment dat o teorie despre efectele mass-media în termeni de “injectie”: cum se constată o problemă (o “boală”), se injectează o campanie media şi opiniile cetăţenilor sînt modificate radical”, spune reputatul analist.

Cu o situaţie economică precară, o economie fragilă, afectată de schimbările pe plan mondial şi un stat perceput ca avînd o atitudine ostilă, chiar duşmănoasă faţă de cetăţean, România şi societatea românească sînt, astăzi, mai vulnerabile ca oricînd. Pe acest fundal, în ultimii ani, bombardamentul asupra României cu informaţie agresoare s-a intensificat. Terorismul politic a atins cote demne de 11 septembrie! De asemenea, terorismul cultural a luat, în ţara noastră, o amloare fără precedent. Potrivit Donei Tudor, agresarea mediatică, prin presă, radio şi televiziune, este concepută astfel încît să se declanşeze concomitent din interior şi din exterior şi să lase impresia că procesele dezorganizante se produc „natural”, de la sine şi nu sînt induse de centre de decizie agresoare . Astfel de acţiuni duc la ruperea capacităţii de protecţie naţională şi pot cuprinde: injectarea îndoielii cu privire la valorile culturii naţionale, negarea valorilor culturale autohtone, proliferarea kitch-ului, culturii de împrumut şi a subproducţiilor culturale, impunerea unui complex naţional de inferioritate culturală, crearea unei confuzii naţionale în ierarhia valorică, denigrarea personalităţilor şi valorilor culturale naţionale, promovarea neîncrederii generale şi a lipsei de respect faţă de instituţiile naţionale fundamentale, spolierea patrimoniului naţional, crearea unui sentiment de culpabilitate naţională, alimentarea şi declanşarea unor tensiuni interetnice, inducerea unui sentiment de inutilitate, ridiculizarea valorilor naţionale, a imnului naţional, a patriotismului şi naţionalismului, exacerbarea valorilor locale şi regionale în detrimentul conştiinţei naţionale.

O întrebare rămîne nepusă (vorba colegului Ilie Pintea!) – această stare este generată de români şi permanenta lor luptă pentru putere, sau interese externe creează psihoza agresivităţii şi conflictului permanent? Referitor la agresiunea externă, chiar dacă pare greu de crezut, dar manualul nu minte!, există cîteva elemente care indică faptul că România este, în ultimii ani, „ţintă” prin:

– distrugerea imaginii în cadrul UE prin: accentuarea fenomenului corupţiei, incapacitatea clasei politice de a adopta măsuri eficiente;

– crearea unor situaţii conflictuale la frontiere: vezi Republica Moldova, Ucraina şi Rusia;

– acţiunile incoerente în plan economic ale liderilor politici;

– îndatorarea excesivă a ţării;

Cum se realizează aceste lucruri? Potrivit http://militar.infomondo.ro/, în primul rînd, prin manipularea şi constrîngerea celor mai activi vectori ai vieţii economico-sociale: clasa politică şi mass media.