Etichetă: LIBAN

Israelul – genocid și anexări unilaterale de teritorii

BMTF, 19 dec – Organizaţia internaţională Human Rights Watch (HRW) estimează într-un raport publicat joi că Israelul comite ”acte de genocid” prin restrîngerea accesului la apă pentru palestinienii din Fîşia Gaza de la începerea războiului între Israel şi Hamas, în urmă cu peste un an, transmit AFP şi Reuters, preluate de Agerpres.

”Autorităţile israeliene au creat în mod deliberat condiţii de viaţă vizînd distrugerea unei părţi a populaţiei din Gaza, privînd intenţionat civilii palestinieni din enclavă de un acces adecvat la apă, ceea ce probabil a cauzat mii de decese”, scrie HRW într-un comunicat.

”Făcînd acest lucru, autorităţile israeliene sînt responsabile de crime contra umanităţii prin exterminare şi de acte de genocid”, adaugă ONG-ul.

”Am descoperit că guvernul israelian ucide intenţionat palestinieni în Gaza prin privarea lor de apa de care au nevoie pentru a supravieţui”, a declarat directoarea Human Rights Watch pentru Orientul Mijlociu, Lama Fakih, într-o conferinţă de presă.

Ministerul de Externe israelian a reacţionat la acuzaţiile formulate de Human Rights Watch, afirmînd că raportul elaborat de această organizaţie este ”plin de minciuni neruşinate”.

”Acest raport este plin de minciuni neruşinate, chiar dacă provine de la HRW, pentru care ştacheta este deja coborîtă”, a declarat diplomaţia israeliană într-un comunicat. De asemenea, MAE israelian a denunţat ceea ce a numit o ”propagandă anti-israeliană”.

Israelul a respins constant toate acuzaţiile de genocid, afirmînd că respectă dreptul internaţional şi că are dreptul de a se apăra după atacul terorist fără precedent comis de mişcarea palestiniană Hamas în 7 octombrie 2023, care a declanşat actualul război din Fîşia Gaza.

Human Rights Watch este a doua mare organizaţie pentru drepturile omului care foloseşte în ultima lună cuvîntul genocid pentru a descrie acţiunile Israelului în Fîşia Gaza, după ce Amnesty International a publicat un raport care ajunge la concluzia că Israelul comite un genocid în enclava palestiniană.

Acuzațiile organizației internaționale vin în timp ce forțele israeliene au intrat pe teritoriul Syriei pentru prima dată în jumătate de secol cu scopul de a preveni noile autorități – rebelii islamiști care l-au răsturnat de la putere pe Bashar al-Assad – să profite de capacitățile militare ale armatei syriene pentru a ataca Israelul, potrivit versiunii oficiale. Incursiunea în Syria, care reprezintă a treia operațiune terestră a armatei israeliene din octombrie 2023, după Gaza și Liban, a venit într-un moment în care syrienii abia ce sărbătoreau sfîrșitul a 13 ani de război civil.

Israelul a stârnit îngrijorări la nivel internațional în legătură cu incursiunea sa în Syria, pe care a justificat-o argumentînd că acordul de retragere a trupelor din 1974 dintre cele două țări „s-a prăbușit” odată cu căderea regimului lui Assad. Mișcările de trupe au fost acompaniate de o campanie masivă de bombardamente aeriene care au distrus sute de ținte militare și civile de pe întreg teritoriul Syriei. Tancurile și buldozerele au continuat să se deplaseze înspre zona de graniță. Pe platoul stîncos din Golan, principalul rezervor de apă potabilă din regiune, căderea regimului Bashar al-Assad a stîrnit emoții complicate și contradictorii și a creat o nouă realitate neașteptată, scrie The Guardian.

După mai bine de un an de război cu Hezbollah în Liban, timp în care rachetele lansate de militanți au căzut peste satele din Golan, tancurile și trupele israeliene sînt din nou în ofensivă. De această dată, însă, ele înaintează înspre est, în loc de nord, și pătrund tot mai adînc pe teritoriul Syriei. Potrivit declarației oficiale din partea armatei israeliene, IDF a distrus, printre altele, 15 nave militare syriene în porturile Al Bayda și Latakia și zeci de rachete aer-aer cu o rază de acțiune de pînă la 190 de kilometri. A fost una dintre cele mai mari operațiuni din istoria forțelor aeriene ale Israelului, scrie El Pais.

Israelul a capturat Înălțimile Golan în 1967 și a anunțat anexarea unilaterală a regiunii în 1981. Cea mai mare parte a comunității internaționale nu recunoaște dreptul Israelului asupra teritoriului ocupat, cu toate că administrația Trump a recunoscut anexarea în 2019. Regiunea Golan și zona tampon dintre Israel și Syria au o poziție geografică specială aflată la intersecția a patru țări – Syria, Israel, Liban și Iordania. Rămîne de văzut dacă nevoia de a securiza zona este justificată sau ea va servi unei agende mai extinse.

AVERTISMENTUL LIBAN ȘI NECESITATEA SCHIMBĂRII DE PARADIGMĂ

Aproximativ 2.750 de tone de nitrat de amoniu erau stocate în depozitul portului din Beirut unde s-a produs marţi explozia care a provocat victime şi daune fără precedent în capitala libaneză, transmite miercuri AFP. Potrivit unui nou bilanţ furnizat de Ministerul Sănătăţii, cel puţin 73 de persoane şi-au pierdut viaţa şi 3.700 au fost rănite în exploziile de la Beirut. Multe clădiri au fost avariate de explozie, inclusiv sediul fostului premier Saad Hariri şi biroul CNN, pagubele ajungînd pînă la 10 kilometri, au declarat unii martori, iar imaginile făcute publice pe internet arată cum maşinile au fost răsturnate. Aeroportul din Beirut, situat la 10 kilometri de port, a suferit daune severe, potrivit imaginilor publicate de site-ul de ştiri Al-Aan.

O navă acostată în faţa portului din Beirut este în flăcări, a declarat un corespondent al AFP, fără a fi posibil să se stabilească dacă la bordul navei există pasageri. În port, un ofiţer a cerut jurnaliştilor să se îndepărteze de zonă, temîndu-se de o explozie a navei din cauza rezervorului cu combustibil. Mai multe depozite din port au fost devastate, în timp ce solul este plin de cioburi, a constatat corespondentul AFP. O sursă de securitate de la faţa locului a declarat că mai există fragmente de corp uman pe teren şi că operaţiunile continuă pentru a transporta victimele.

Aproape toate vitrinele magazinelor din cartierele Hamra, Badaro şi Hazmieh au sărit în aer, la fel ca şi geamurile autoturismelor. Numeroase maşini au fost de altfel abandonate, cu airbag-urile umflate.

Explozia din Beirut s-a simţit pînă în Cipru, care se află la o distanţă de 234 kilometri. Suflul exploziilor a generat un val seismic echivalent cu cel al unui cutremur cu magnitudinea de 3,3 grade pe scara Richter.

Consiliul Suprem de Apărare a recomandat guvernului să declare „stare de urgenţă” timp de două săptămîni în Beirut. În această perioadă, o „putere militară supremă va fi responsabilă de toate prerogativele în materie de securitate”, potrivit comunicatului dat publicităţii la încheierea reuniunii.

Guvernul libanez se va întruni miercuri într-o şedinţă de urgenţă.

Tragedia libaneză se suprapune peste o serie întreagă de situații excepționale, generate de natură sau de intervenția umană, altele decît pandemia de Coronavirus și care demonstrează, încă o dată, că nimeni nu poate fi pregătit pentru tot!

Frecvența și intensitatea crescute a situațiilor excepționale din ultimii ani, care se abat tot mai des și asupra României m-au determinat, în urmă cu mai bine de zece ani, să militez în favoarea constituirii unui minister pentru situații de urgență. Nici un om politic, deputat sau senator, nu a găsit de cuviință NU să susțină, măcar să aducă în dezbatere o astfel de propunere, lansată la momentul respectiv de societatea civilă prin intermediul Grupului pentru Securitate și Democrație!  

Între timp, demersurile la vîrf ale dr. Raed Arafat au dus la înființarea DSU, un fel de agenție de stat precum FEMA, care, însă, este dependentă financiar de Ministerul de Interne. Și de aici, o serie de inconveniente, neînțelegeri și contre între diversele arme ale ministerului generate și de filozofia existențială a acestora – jandarmeria și poliția, ordine publică și coerciție, pompierii – salvare de vieți! – dar care, pînă la urmă, ca un creuzet mobilizează energiile (și banii!) în slujba cetățeanului! Sau, așa ar trebui să fie!

Cum nu există pădure fără uscături, și Ministerul de Interne este bîntuit, în ultimii ani, de “încălzirea globală” care generează, uneori, corupție, incompetență, dispreț, scoase la iveală, uneori, de presă, aruncînd, astfel, o pată neagră pe obrazul extrem de mulților profesioniști din system!

Îmi amintesc doar de ura primitivă prin care “masele populare” cereau lapidarea unui profesionist desăvîrșit, col. Orlando Șchiopu! Evident, ațîțate și manipulate din plin…

Dar, referirea la Liban avea un alt scop. Acela de a conștientiza nevoia schimbării de paradigmă în ceea ce privește protecția civilă și arma pompieri, care devine elementul defensive principal pet imp de pace.

În primul rînd, astăzi, pompierii nu mai sînt pompieri. Sau instalatori, așa cum le scrie pe diploma de absolvire a Facultății de Pompieri. Protecția civilă a devenit o armă pe cale de dispariție a cărei extincție va fi consemnată natural, odată cu ieșirea la pensie a ultimului specialist. Pregătirea unei noi generații se impune de urgență, mai ales dacă ținem seama de absența unei generații întregi de specialiști, pensionați, care nu au mai transmis cunoștințele unor noi și viitori protecționiști civili!

Munca și specializările au devenit de o complexitate deosebită. De aceea, este dificil să numești astăzi, un pompier… pompier! El este echivalentrul unui operator al Forțelor Speciale! Cred că denumirea de OPERATOR DSU ar fi cel mai potrivit! Operator FOS – Operator DSU!

În al doilea rind, numărul acestor operatori DSU este mic, insufficient pentru a face față provocărilor actuale, nici măcar pentru acoperirea încadrărilor în schgemele de personal. De la tandemul Băsescu-Boc încoace, restructurările au fost făcute de contabilii, nu de profesioniști independenți. Guvernele ulterioare au scos la pensie, în condiții speciale, o generație întreagă de profesioniști salvatori care mai puteau contribui, ani buni, la succesul unor intervenții. Repartiția forțelor și mijloacelor se face raportat la numărul de locuitori, nu la tipurile de risc sau distanțele ce trebuiesc parcurse în raioanele de intervenție. Dar, aceasta este o temă ce trebuie dezbătută de specialiști…

În al treilea rind, dacă ieșirile din system au dezechilibrat și vor dezechilibra sistemul, este clar că e imperios necesară echilibrarea acestuia. Bazinul de recrutare și parteneriatele public/private cu SPSU, în tot cee ace înseamnă SALVARE de vieți și bunuri, sînt esențiale. De la slavamarii profesioniști și atestați prezenți vara pe lacuri sau ștranduri, pînă la salvarea de vieți în cazul seismelor sau exploziilor, incendii de pădure, alunecări de teren etc.

Dacă parteneriatul cu companiile private poate fi realizat relative ușor, bazinul de recrutare reprezintă cheia noii paradigm în care trebuie private intervențiile viitoare.

Desființarea stagiului militar obligatoriu și trecerea la o armată de profesioniști a adus beneficiile unei cariere militare de multe ori, de excepție. Însă, renunțarea la pregătirea militară s-a făcut fără a pune ceva în loc. Așa se face că avem generații de tineri nepregătiți. Îi vedem stînd, pe la inundații etc. O alternativă ar trebui să fie stagiul civil obligatoriu, în care fiecare cetățean care a împlinit vîrsta de 18 ani, după ce a fost luat în evidențe ca apt combatant, să fie trecut prin stagii de pregătire pentru intervenții în situații de urgență, gen acordarea primului ajutor, transportul răniților, stingere incendii, căutare/salvare în caz de inundații, alunecări de teren, seisme, explozii etc. Un fel de “Salvator din pasiune” dar la altă scară și cu alte rezultate!

Cred în nevoia schimbării de paradigm în cee ace privește salvarea de vieți. Problema e că timpul pare că nu mai are răbdare cu noi. Dacă demarăm schimbarea astăzi, vom vedea rezultatele peste cîțiva ani!