Etichetă: UKRAINA

RĂZBOIUL ATIPIC

BMTF, 12 iul – Continui să susţin că războiul din Ukraina este unul atipic. Din mai multe considerente pe care nu am să le reiau aici. Voi spune doar că manipularea opiniei publice în legătură cu acest război este la un nivel fără precedent! Mass-media globală este actor direct implicat în acest conflict care seamănă cu un scenariu de film, dar are şanse mari să se transforme într-o telenovelă cu o distribuţie de calibru. Din păcate, doar figuranţii plătesc preţul ridicat al acestei super-producţii!

De exemplu, într-un episod recent, un vecin schizofrenic al Ţării de graniţă sărbătoreşte 25 de ani de parteneriat strategic cu Marele Licurici. Discursuri popmoase şi patetice de ambele maluri ale Atlanticului, scrisori comune, o largă respiraţie comună, întrebări cu răspunsuri la mişto, în ajun: ”În ce privește Visa Waiver sau vizele pentru America nu cred că este o problemă care îi preocupă pe foarte mulți români. Dar cei care sînt preocupați, evident, sînt și foarte interesați, este un interes legitim. Din păcate, regulile pentru Visa Waiver sînt destul de clare și destul de stricte și momentan România nu le îndeplinește. În speță, rata de refuz la vize este mult mai mare decît limita la care poate să înceapă discuția politică pe renunțarea la aceste vize. Ministerul de Externe lucrează pe această speță. Se caută o nouă abordare prin care se poate reduce rata de refuz. Sînt foarte multe probleme tehnice aici. Avem un nou ambasador al României în Statele Unite, care este foarte preocupat și lucrează intens pe această speță. Am avut multe discuții cu Ministerul Afacerilor Externe, cu domnul ministru, mai recent, și acolo preocuparea este intensă. Însă nu cred că putem să ne așteptăm ca într-un viitor foarte apropiat să avem o soluție pe această temă. Preocupări din partea noastră există, însă este nevoie de încă foarte multă muncă.” Dixit! La o aşa aniversare, ce ar mai fi de adăugat? Cadouri! Şi cum stocurile naţionale de pîine şi sare sînt pe sfîrşite, aborigenii vin cu un cadou planetar, din colecţia supremă de “cînd te mănîncă în cur”:

Parchetul Militar din România deschide o anchetă în legătură cu invazia rusă din Ukraina şi consecinţele operaţiunilor militare asupra oamenilor cu cetăţenie română. Cercetările vizează săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii. Potrivit informaţiilor publice existente, atacul militar al Federaţiei Ruse a vizat atît obiective militare, cît şi ţinte civile, existând date că au fost bombardate şcoli, spitale, complexe comerciale, acţiuni în urma cărora numeroase persoane au murit sau au fost rănite. În acelaşi timp, mai spun procurorii, ca urmare a traumei psihice provocate de atac, milioane de civili au părăsit Ukraina, avînd în prezent statutul de refugiaţi, inclusiv pe teritoriul României. Parchetul invocă art.10 din Codul de Procedură Penală, potrivit căruia legea penală română se aplică şi infracţiunilor săvîrşite în afara ţării de un cetăţean străin contra unui român.

TOŢI, dar ABSOLUT TOŢI observatorii încă normali ai situaţiei geopolitice au fost convinşi că acestă ştire e o glumă! O glumă proastă! O glumă ce ţine de calitatea materialului fumat în cercurile puterii! Nu vorbim de ONU, OSCE, NATO, NASA, FAO, MAO, ŢAO, CSI, Insula Paştelui, vorbim de Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care s-a sesizat din oficiu cu privire la săvîrşirea de infracţiuni contra umanităţii, prevăzute de art. 439 alin. (1) lit. g) şi k) din Codul penal, iar competenţa privind efectuarea cercetărilor aparţine Secţiei Parchetelor Militare!

Putin va avea o experienţă neplăcută! Ştiu din proprie experienţă, cînd o procuroare aflată în relaţie directă cu crima organizată şi la comandă politică încerca să mă scoată infractor şi să mă bage în puşcărie. La comandă politică! Vladimir Vladimirovici a cam belit-o pentru că, va fi chemat la audieri, citat, iar dacă nu se prezintă de bună voie va fi adus cu jandarmii!

În fapt s-au reţinut următoarele: la data de 24.02.2022, Federaţia Rusă a lansat o amplă operaţiune militară (aeriană, terestră şi maritimă) de invadare a Ukrainei – stat independent şi suveran. Potrivit informaţiilor publice existente, atacul militar este generalizat şi sistematic, fiind îndreptat atît împotriva unor obiective militare, cît şi împotriva unor obiective civile, rezultînd date că au fost bombardate şcoli, spitale, complexe comerciale, fiind afectată în mod direct populaţia civilă din Ukraina. Consecinţele atacului sînt deosebit de grave, în rîndurile populaţiei civile survenind un număr mare de decese, inclusiv copii, precum şi răniri de persoane. În acelaşi timp, ca urmare a traumei psihice provocate de atacul militar al Federaţiei Ruse, milioane de civili au părăsit teritoriul Ukrainei, avînd în prezent statutul de persoane refugiate, inclusiv pe teritoriul României”, anunţă Parchetul General, într-un comunicat de presă.

Parchetul susţine că, potrivit art. 10 C.p.p., legea penală română se aplică şi infracţiunilor săvîrşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean străin contra unui cetăţean român. „Jurisdicţia se exercită de organele de urmărire penală române şi pe baza principiului universalităţii. Cercetările au în vedere şi deţinerea de către cetăţeni ukraineni a cetăţeniei române”, spun procurorii. Exact ca atunci cînd Ukraina a interzis învăţămîntul în limba română! Mamăăăă, ce proces a mai fost!

Pînă la ora la care am apucat să scriu aceste rînduri, oficialii ruşi nu au avut nici o reacţie la alegaţiile procurorilor români, în schimb reţelele de socializare s-au umplut de mişto-uri. Ciudat, marii analişti şi perenii comentatori tac mîlc, semn “că cu” parchetu nu-i bine să te iei în gură! O spun şi stomatologii!

Acesta este un episod recent din telenovela de pe Nipru! Într-un alt episod, vedem la fel de clar că scenariştii lucrează după modelul vechi al radionovelelor cubaneze, adică reactiv, la aşteptările publicului!

De mai bine de o lună, Germania blochează pachetul de ajutor de 9 miliarde de euro care ar trebui să reprezinte principala formă de sprijin al UE pentru Ukraina. Blocajul, confirmat de diverși protagoniști atît la Kiev, cît și la Bruxelles, ar putea fi unul dintre motivele care l-au determinat pe Volodimir Zelenski să îl demită brusc și destul de brutal pe ambasadorul ukrainean la Berlin, Andrei Melnik. Dincolo de motivele de dezbatere europene – criza gazului, datoria publică europeană, nimicuri din acestea putiniste! – stă suspiciunea lansată de Rusia, potrivit căreia echipamentele militare livrate de ţările occidentale Ukrainei sînt acum prezente pe piaţa neagră a armelor, precum şi în Orientul Mijlociu, fără a prezenta totuşi probe în acest sens, relatează AFP, numai Statele Unite trimiţînd ukrainenilor armament în valoare de peste 4 miliarde de dolari pentru a se apăra!

Kievul cere mai multe arme, iar partenerul strategic publică lista cu noile echipamente care vor ajunge în Ukraina: Sisteme de rachete HIMARS și muniție, 5 radare anti-artilerie, 2 radare anti-aeriene, 1.000 de rachete Javelin și 50 de unități de comandă a lansării, 6.000 de arme anti-blindaj, 15.000 de proiectile de artilerie de 155 mm, 4 elicoptere Mi-17, 15 vehicule tactice, Piese de schimb și echipamente. Acestea se adaugă armamentului aflat deja “în serviciu” împotriva ocupanţilor ruşi. BBC face publică lista cu sprijinul SUA pentru Volodimir Zelenski: 6.500 de rachete antitanc Javelin, 20.000 de arme anti-blindate ușoare, 1.400 de rachete antiaeriene Stinger, 108 obuziere M777 cu 220.000 de obuze, 4 sisteme HIMARS, lansatoare multiple de rachete de mare precizie, 121 de sisteme de drone Phoenix Ghost și 700 de drone Switchblade (drone kamikaze), 200 de transportoare blindate, Cîteva sute de vehicule Humvee, 20 de elicoptere Mig-17 de fabricație sovietică, 7.200 de arme de foc cu calibru 50, 3 sisteme radar anti-artilerie.

Per total, țările occidentale i-au promis Ukrainei ajutoare militare în valoare de 80,7 miliarde de euro. Însă numai 10 dintre ele, inclusiv Letonia, și-au îndeplinit promisiunile pînă acum, scrie cotidianul german Bild, citînd un studiu realizat de Kiel Institute for the World Economy. Polonia e pe primul loc în privința acordării de ajutor militar. Țara a livrat armele promise în proporție de 100%, cu o valoare totală de 1,8 miliarde de euro. Dacă ne raportăm doar la cifrele absolute, Polonia e depășită numai de SUA, care a aprovizionat Ukraina cu arme în valoare de 2,33 miliarde de euro, adică 38,4% din totalul de 6,3 miliarde de euro promis. Celelalte țări care și-au onorat promisiunea de a trimite armament sînt Letonia (220 milioane euro), Franța (160), Italia (150), Belgia (80), Luxembourg (50), Finlanda (30), Slovenia (10), Bulgaria (3,5) și Austria (3,3). În cifre absolute, Polonia și SUA sînt urmate de Regatul Unit, care s-a angajat să ajute Ukraina cu arme în valoare de 1,12 miliarde euro. Țara și-a onorat promisiunea în proporție de 90,7%. Canada a livrat deja 82,5% din armamentul promis, cu o valoare totală de 920 milioane de euro. Estonia a trimis 98% din armamentul promis, în total 250 milioane de euro, Norvegia 96% din totalul de 450 milioane, Cehia 88,9% din 260 milioane, Olanda 84,9% din 80 milioane și Lituania 82,6% din 50 milioane. După aceste țări urmează Slovacia, Spania, Suedia, Danemarca și Australia. Germania, i-a livrat Ukrainei arme valorînd doar 269 de milioane de euro, onorîndu-și promisiunea doar în proporție de 39,9%. Noua Zeelandă a trimis un ajutor militar mai degrabă modest (31% din 3,6 milioane euro), iar Grecia a livrat doar 5,8% din totalul de 250 milioane de euro.

Coreea de Sud, Portugalia, România și Croația nu au trimis încă Ukrainei nici măcar o parte din armele promise!

Că informaţia putinistă “a prins”, o dovedeşte şi faptul că Uniunea Europeană este îngrijorată de deturnarea în Republica Moldova a unor materiale militare livrate de Occident către Ukraina şi Comisarul europan însărcinat cu Afaceri Interne, Ylva Johansson, a anunțat într-o reuniune, la Praga, a miniştrilor europeni ai Afacerilor Interne cu omologii lor moldovean şi ukrainean, înfiinţarea unui „hub de susţinere a securităţii interne şi gestionare a frontierelor Republicii Moldova”. „Avem cîteva indicii despre un trafic de armament”, a declarat Ylva Johansson. „Ştim cîte arme se află în Ukraina şi bineînţeles că nu toate sînt mereu pe mîini bune”, a subliniat ea, fără să facă alte precizări.

Ca răspuns la aceste “îngrijorări ieftine”, Ukraina a anunţat că pregăteşte marele asalt, cu un milion de militari antrenaţi şi echipaţi la standarde occidentale! Adică, “aici sînt armele dumneavoastră”! Ministrul ukrainean al Apărării Oleksi Reznikov a declarat că Kiev-ul adună un milion de militari echipați cu armele occidentale primite de Ukraina, pentru a lansa o ofensivă în sudul țării. Într-un interviu pentru cotidianul „Times”, Reznikov a precizat că președintele Volodimir Zelenki a ordonat forțelor ukrainene să recucerească toate zonele de coastă, cruciale pentru Ukrainei, dar acum ocupate de forțele ruse. „Președintele i-a ordonat șefului armatei să pregătească un plan” a mai spus Reznikov în interviu. Dintre aceștia, 700.000 de militari fac parte din armată. Ceilalți 300.000 provin din Garda Națională, Poliție și trupele de frontieră.

Este vorba de regiunile Herson şi Zaporojie, ocupate de Rusia după data de 24 februarie 2022. Aceste zone se învecinează cu peninsula Crimeea, pe care Rusia a ocupat-o în anul 2014. Îndemnul de a părăsi Herson şi Zaporojie a fost lansat către ukraineni de Irina Vereşciuk, vicepremier pentru Reintegrare în guvernul de la Kiev. „Adresăm un apel către cetăţeni să plece în orice direcţie, inclusiv prin Crimeea ocupată”, a precizat vicepremierul Irina Vereşciuk. Se deduce, din acest mesaj, că Ukraina nu estimează că va recupera și Crimeea. Un îndemn similar a transmis, către localnici, și Consiliul regional Herson, subordonat guvernului de la Kiev. Civilii au fost îndemnați fie să plece din zonă, fie să se ascundă în subsoluri, avînd cu ei rezerve de apă.

În acest context, avem speranţa că odată declanşată ofensiva celor UN MILION de soldaţi instruiţi şi echipaţi la standard NATO, războiul se va termina în maxim o săptămînă, cu pauze de ţigară, Rusia avînd dislocaţi în Ukraina cel mult 180.000 de militari!

Întrebarea care se pune este: de ce mobilizarea armatei de “un milion” se face abia acum?

ŞI CU “UE” ÎN POD ŞI CU SUFETUL ÎN CSI

BMTF, 17 iun – O spune Lavrov, la trei săptămîni după ce ne-am exprimat NOI mirarea vis-a-vis de declaraţia preşedintei Maia de la Chişinău! Ministrul rus de externe Serghei Lavrov consideră că se încearcă transformarea Republicii Moldova într-o ”a doua Ukraină”, iar acest lucru este evident din abordarea „consumeristă” a actualei conduceri a ţării, relatează joi agenţia oficială de presă rusă TASS, preluată de Agerpres.

„Desigur, ei încearcă clar să transforme Moldova într-o a doua Ukraină”, a declarat el joi într-un interviu acordat canalului NTV. „O astfel de abordare consumeristă din partea actualei conduceri moldoveneşti este foarte, foarte revelatoare. Atunci cînd ei spun: ”Să începem acum aderarea la Uniunea Europeană, apoi vom vedea ce ne promit acolo, iar apoi poate vom decide dacă rămînem în Comunitatea Statelor Independente”, precum şi alte declaraţii”, a explicat şeful diplomaţiei ruse, numind această abordare „cerşit”. El a menţionat însă că majoritatea populaţiei moldoveneşti nu împărtăşeşte această poziţie, notează TASS.

„Ruşii ar trebui să ne dea din nou o reducere la gaz comparativ cu contractele care au fost semnate, să amîne plăţile”, a citat el un exemplu de astfel de declaraţii. „O astfel de cerşetorie, în general, extorcare”, a mai estimat Lavrov.

Ministrul rus a adăugat că comportamentul Chişinăului seamănă cu un truc. „Dacă nu ne faceţi aceasta, vom merge mai repede în Europa, iar dacă ne faceţi, oricum mergem, dar mai încet”.

Anterior, reprezentantul permanent al Rusiei pe lîngă Uniunea Europeană, Vladimir Cijov, a declarat că Ukraina doreşte deschiderea frontului transnistrean, ceea ce ar putea conduce la consecinţe triste pentru statalitatea Republicii Moldova, potrivit website-ului gazeta.ru (pro-guvernamental). Reprezentantul permanent nu a exclus un scenariu în care Rusia ar trebui să apere Republica Moldovenească Transnistreană (PMR) nerecunoscută. În special, vorbim despre provocările Ukrainei la graniţă, a adăugat el.

Cu o zi înainte, zeci de persoane au pichetat clădirea Ambasadei Republicii Moldova din Moscova, în cadrul unei acţiuni de protest sub sloganul „Luaţi mîinile de pe Transnistria!”, desfăşurată împotriva „politicii agresive a Statelor Unite şi NATO de a trage (Republica) Moldova într-un nou conflict în Transnistria”, potrivit site-ului ridus.ru, scrie Agerpres.

DE LA COVID LA VARIOLĂ, DRUMUL FRICII GLOBALE TRECE PRIN MELITOPOL

Nu sînt genul lăudăros. Nu mi-a plăcut niciodată să ies în faţă, cum procedează unii, ca păduchele, şi să spun că eu sînt cel mai frumos şi deştept dintre traci. Am citit cam tot ce s-a scris în ultimii 20 de ani despre terorism, securitate şi insecuritate, în patru limbi, studii ştiinţifice şi cărţi teoretice. Cam la ce am avut acces. Şi am avut! Am avut şansa să am acces la una dintre cele mai importante biblioteci universitare în materie de apărare şi securitate. Tot ce am citit era scris în limbaj de specialitate şi se adresa specialiştilor sau celor direct interesaţi de fenomen. Mai puţin profanilor! Care, în opinia mea, ar fi trebuit să fie familiarizaţi cu mersul lumii, într-un limbaj mai accesibil. De aceea, în urmă cu vreo 12 ani mi-am propus să traduc situaţiile de insecuritate importante, într-un limbaj comun. Analizele le-am transpus în limbaj de cartier, uşor, facil, accesibil. Adică, analize de gang! Pentru că, situaţia lumii din prezent este total fără precedent în istoria cunoscută. Atît de integrată, cu consecinţe globale immediate. Iar noua tehnologie schimbă paradigma de putere cu care ne-am obişnuit. Un stat mic, cu resurse financiare şi super-tehnologizat, poate pune mari probleme unor state mari şi puternice, considerate a fi în vîrful lanţului trofic al afacerilor militare. Mai trebuie să spun ceva: singurul aspect în care globalizarea nu funcţionează (deocamdată, dar se lucrează intens, la Davos, la asta!) este în legătură cu prezenţa, încă, a statelor naţiune. Mai ales în Europa! Lucrul acesta se va schimba, poate mai repede decît ne imaginăm. Dacă în trecut, statul era guvernat fără ca opinia marii majorităţi a populaţiei să fie luată în seamă, spre sfîrşitul sec. 19-lea începutul sec. al 20-lea, guvernele se puteau baza pe o mobilizare a popoarelor, inimaginabilă. De aici şi natura “de masă” a războaielor mondiale! În ziua de azi, ce gîndeşte populaţia şi ce este pregătită să facă, este mai dirijat decît oricînd în istorie, astăzi, “factorii de decizie”(nu neapărat guvernamentali!) manipulînd opinia publică la o scară fără precedent, care l-ar face pe Goebbels să plîngă închis în wc-ul şcolii!

Noutatea imperiului global al SUA, în comparaţie cu imperiile istorice – britanic, mai ales, dar şi cel olandez, spaniol etc – îl reprezintă dorinţa declarată de dominaţie globală, de a opera pe întreaga planetă, din Marea Chinei de Sud în Marea de Azov. Prin contrast, ruşii în perioada de vîrf a comunismului, erau perfect conştienţi şi, în ciuda retoricii Războiului Rece, nu au încercat niciodată o dominaţie globală, la modul serios. O altă diferenţă constă în forţa iniţială. Spre deosebire de predecesoarele istorice, SUA este o ţară vastă continental, cu una dintre cele mai mari populaţii de pe glob, în continuă creştere, spre deosebire de Europa a cărei piopulaţie continuă să scadă şi să îmbătrînească. Teritoriile sale vaste sînt motivul pentru care SUA nu au practicat niciodată colonialismul! Cu excepţia unei scurte perioade de la sfîrşitul sec. 19! În schimb, a operat cu state dependente şi satelite, administrate de oameni corupţi şi servili intereselor de la Washington. SUA au nevoie de platforme de luptă înaintate, baze militare permanente, FOB-uri planetare, aşezate acum, în sec. 21, pe teritorii a căror administrare politică şi economică nu fac parte din sfera de interes, şi sînt “predate”, de cele mai multe ori, unei clici de spoliatori profesionişti internaţionali, care acţionează direct, sau prin intermediul cozilor de topor locale. În perioada Războiului Rece, SUA şi-au consolidat poziţia de “far al democraţiei occidentale”, dominînd comerţul cu arme, în detrimentul Europei, opunîndu-se cu consecvenţă unui potenţial militar independent european. De aici şi disensiunile cu Franţa gaullistă, dar ăsta e un alt subiect!

Colapsul URSS a lăsat SUA singura putere globală care s-a “etalat” nemilos în ultimii 30 de ani. Politica democrată de la Washington practicată în ultimii şapte ani pare celor din exterior atît de nebunească, încît este greu de înţeles ce anume se intenţionează, dar este evident că o afirmare publică a supremaţiei globale prin forţa armelor şi a ingineriei sociale este ceea ce există în minţile oamenilor care domină în prezent luarea deciziilor politice la Washington. Acest comportament agresiv nejustificat istoric, a făcut ca mai mulţi analişti şi editorialişti să afirme că alegerea lui Trump în detrimentul binomului Hillary Clinton-George Soros a salvat încă cinci ani de pace pentru Planetă! Lumea e prea complicată, în ziua de azi, pentru ca un singur stat să o domine! Mai ales că America nu vizează să cucerească lumea întreagă! Ci doar să meargă la război, să se întoarcă acasă, fără să-şi asume administrarea păcii, ulterior. Vezi cazul Iraq-ului!

După această introducere, am să încerc o analiză de gang a ciclonului războinic care a prins în braţele furtunii şi România. Vă amintiţi ce scriam la începutul pandemiei de Covid-19? Într-o propoziţie: este un transfer de capital şi putere din buzunarele producătorilor şi negustorilor de armament, în cel al Big Pharma! De 200 de ani, armamentul reprezintă cea mai bună afacere după energie! În perioada războiului din Iraq, de exemplu, numărul firmelor care produceau armament de mici dimensiuni, doar pe teritoriul Statelor Unite!, a crescut de la 250 la peste 700! Aproape de trei ori! Sigur, Constituţia SUA apără portul de armă, iar afacerile cu armament mic, de asalt, sînt constituţionale. E un exemplu “de cartier” raportat la piaţa globală de armament de toate tipurile, şi afacerile conexe: intelligence, black-ops etc.

Big Pharma a încercat o “lovitură de stat”. Şi i-a reuşit! A “desenat” pandemia după toate regulile războiului clasic, de manual. A început cu “fezandarea” populaţiei, frica, spaima globală, întraga punere în scenă şi armate întregi de piarişti care livrau morţi, izolete, spitale depăşite de situaţie. Entuziasm mare în falanga big pharma, doar că pe fondul euforiei succesului apar şi greşeli. În Italia! Sute de sicrie într-o biserică! Imaginea face înconjurul planetei, ajutată de sutele de ong-uri finanţate direct de Big Pharma, sau indirect. Doar că, jurnaliştii italieni, care sînt ei macaronari, dar nu şi proşti, au regăsit fotografia în arhive: provenea de la ultimul mare seism din sudul peninsulei. Morţii erau reali, biserica aşişderea, doar că nu era COVIDUl, ci terremoto! Apar îndoielile, apar noi imagini cu alte locuri din lume, ok! Apare virusul, pe bune, în încercarea de a repara greşeala, se înteţeşte panica la nivel planetar, politicienii vorbesc naţiunilor ca nişte cioclii – spăălaaţiivăăă peee mîîîinii – blochează oraşele, ţările, comerţul, vacanţele. Totul se duce în cap. Se opresc războaiele. Panica e totală. Pac! Vine soluţia! Vaccinul (Cîţu cumpără pentru România şi toată Australia la un loc!) salvator. Începe cumpărarea lui, comenzile, se licitează, se supralicitează, se dau comisioane pentru fiecare doză comandată. Brusc, gaşca de interlopi planetari care conduc popoarele devin putred de bogaţi, iar Big Pharma mută banii din buzunarele lorzilor războiului, a petroliştilor şi găzarilor, a turismului, în propriile buzunare! Mişcare reuşită! Banchete, trotinete, victorioşii fumează şi trag pe nas, deschid sertarele cu băuturi fine. În ţări mai prăpădite, ca a noastră, de exemplu, Big Pharma revendică posturi de miniştri şi PDGi, directori de spitale, sanatorii şi morgi! Primesc fără să punem întrebări. Cînd e vorba de măsurat virusul, chiar dacă are 90-60-90 şi e doar assistant manager, tot e mai mic decît cea mai mică armă comercializată bărbăteşte de industria detronată şi buimăcită.

Vă e clar, dragi cititori, că situaţia nu putea rămîne aşa, iar victoria rapidă şi năucitoare a Big Pharma în faţa complexului militaro-industrial global, a fost doar una de etapă. Şi surprinzătoare! Băieţii mari din businessul global s-au repliat şi în doi ani au revenit în prima linie. Şi-au analizat punctele slabe şi breşele de securitate, au învăţat din caietele de “lecţii învăţate” şi şi-au căutat cea mai sigură portiţă de reintrare în “cîmpul tactic”: Ukraina, un spaţiu pe care îl fezandau demult, de cînd Nancy Pelosi a cîştigat Maidanul. Ăsta e un fel de Eurovision pe zona fostelor state sovietice! Unii actori mobilizaţi de asaltul împotriva Big Pharma, au luat de la început cu două mîini, ca să nu aibă surprize. Energeticul, de exemplu. Gaz şi electricitate. În România… nu mai zic! Şi, gata!

Asta este explicaţia scurtă, pe repede înainte. Restul “informaţiilor” îl primiţi şi dacă vreţi, şi dacă nu, printr-o sumedenie de canale “de informare”, TOATE, sau cu acţionariat din zona armament, energie, petrol, gaze, sau cu spălaţi pe creier şi îndoctrinaţi cu stipendii uriaşe de la bugetul ţării (căutaţi lista pubicată de Roncea în ActiveNews!). Oficiali “subţiri” de la Washington vorbesc precum Rambo, în public, dar şi în privat! Găunoşenia politicii de sprijin total al Ukrainei este clară din felul în care au fost prezentate scopurile în termeni de relaţii publice. Expresii precum: “Exportul de democraţie”, “societatea deschisă”, “democraţie vs. totalitarism” nu mai excită pe nimeni astăzi şi nu pot fi menite construirii unor explicaţii politice, cel mult nişte exprimări pompoase care împănează copleşitorul limbaj propagandistic care a potopit lumea în ultimii doi ani, un indiciu al absenţei unei politici reale (politica este slujitoarea Poporului!) şi demonstraţia subjugării acesteia unor interese străine de interesele popoarelor care suferă consecinţele directe! Nici Biden, nici Zelenski nu fac politică, ci teatru! Singurul lucru care contează este copleşitoarea putere a SUA! Proiectată direct sau prin intermediul imbecililor de serviciu! Placa nu mai este “staaaţi îîîn caaasăăă” ci “Puuutin eee deee viinăăă”. Război mondial. Nuclear (vă amintiţi cu cîtă spaimă vă uitaţi la O televiziune de ştiri afiliată trompetei democrate, de sub măsuţa de cafea, imaginîndu-vă că sînteţi în Cuba rachetelor lui Hruşciov?). Foamete globală. Nişte golani ai economiei de piaţă reacţionînd ca atare cu uleiul, zahărul, mîncarea în general. Din nou spaimă globală. Putin e nebun. Dar, moare! Ce noroc! Nu se va opri decît la Berlin. Ze cere arme, arme şi iar arme. NATO vorbeşte cu toate gurile. Toată lumea-i fericită. Mă rog, fiecare în felul său! Într-o lume în care opinia publică este importantă, presiunea asupra mass-media este firească, mai ales atunci cînd nu eşti ineresat de o lume pe care nu o înţelegi, dar eşti capabil să intervii în mod decisiv prin forţa armată, ori de cîte ori cineva face ceva care nu este pe placul “societăţii deschise”!

Aşa este că nu v-a trecut prin cap să citiţi şi presa din alte părţi? Din Africa de Sud, de exemplu. Sau din Kenya. Sau din Vietnam. Sau din Arabia Saudită şi Kuweit. Oamenii par normali. Este o altă planetă. Nici vorbă de foamete, război nuclear, scumpiri uriaşe! Nimic din toate astea! Lumea îşi revine în simţire şi “în minţi” după COVID-ul care cum a venit, aşa s-a dus. Dacă luaţi pulsul planetei şi în alte părţi decît “sfera de influenţă şi interes” a SUA, veţi citi de un “război regional” între Rusia şi Ukraina, la fel cum sînt cele din Orientul Mijlociu, la fel cum au fost cele din Africa, timp de 50 de ani, despre care nu ştie nimeni şi în care s-au înfruntat, prin interpuşi, tot SUA şi Rusia, fosta URSS! În Ukraina e la fel! Vor avea de suferit TOŢI CEI care se află în siajul celor două puteri aflate în conflict. Vor avea de cîştigat TOŢI CEI care fac parte din complexul militaro-industrial-energetic şi care au promis Democraţilor că vor readuce America în postura de unică mare putere a Secolului 21. De aceea, Biden şi camarila bagă băţul prin gardul Maidanului şi prin Marele Zid chinezesc. Doar, doar… mai face un leu!

Ce face Big Pharma? Poate a schimbat antrenorul. Face brainstorming-uri prin zoom, îşi dă în cărţi şi în maţe de găină neagră. Din cînd în cînd cîte un #rezist mai trage cîte o carte din pachet şi o arată celorlalţi. Ieri, au tras una cu maimuţa. Mîine, cine ştie… caută, clocesc… Hai, noi să fim sănătoşi! Şi cu ochii în televizor!

Furie în rîndul Wagner față de generalii ruși: Ukrainenii duc un „smart war”, iar noi ne ghidăm după hărți

BMTF, 18 mai – După ce forțele ukrainene au reușit să blocheze o tentativă a rușilor de a traversa rîul Doneţ, din estul țării, pe un pod de pontoane, și au reușit dintr-un „singur foc” să distrugă zeci de vehicule blindate și tancuri și să blocheze avansul rușilor în apropiere de Lisichansk, contractorii Wagner au început să-și exprime public furia față de generalii ruși și față de modul în care aceștia conduc războiul,transmite HOTNEWS.RO.

Se pare că respectul lor față de generalii armatei ruse este la un nivel foarte scăzut, din moment ce își permit să îi facă public incapabili și să îi acuze de tehnici de luptă învechite, care le pun viață în pericol, mai notează HotNews.

„Pînă cînd nu vom afla numele „geniului militar” care a ghidat coloana cu provizii pe lîngă rîu și pînă cînd nu va răspunde pentru gafa comisă, nu va fi reformă în armata. Adversarii noștri poartă un „smart war” împotriva noastră, cu predicții și poziții calculate în avans, în timp ce noi ne ghidăm după hărți!”, scrie Yura Podoliak, contractor Wagner, pe Telegram.

„Ofensiva în Donbass ne este îngreunată nu doar din cauza tehnicii și a lipsei de informații de intelligence, ci și din cauza unor astfel de generali! Cum să nu îți amintești de tovarășul Stalin, care în ciuda greutăților din război, nu se temea să ia decizii radicale de personal! Din cauza acestor oameni ne mobilizăm din ce în ce mai greu și, chiar dacă ne vom mobiliza, riscăm ca un alt idiot cu căciulă de astrahan să ne distrugă blindatele și personalul pe lîngă vreun sat rătăcit!’’, mai scrie contractorul.

Unii dintre generali sînt acuzați de trădare și de faptul că le pun viața în pericol, dînd prea multe informații despre acțiunile lor. Fericiți că au scăpat cu viață, contractorii Wagner, foşti militari cu mare experienţă de luptă în diverse teatre de operaţiuni din întreaga lume, îi acuză de prostie și amenință că, dacă se apucă să posteze poze care să evidențieze prostia generalilor, „o să obosească postacii de la tastatură, de la cîte comentarii vor vrea să scrie!”.

Referitor la evenimentele de lîngă Belogorovka (Regiunea Donetsk), regretă și recunosc că artileria ukraineană e mai eficientă decît a lor, în principal din cauza greșelilor de organizare, nu neapărat datorită „vitejiei ukrainene!”

Operațiunea de care vorbesc contractorii Wagner a avut loc între 7 și 10 mai, lîngă localitatea Bilohorivka de lîngă rîul Doneț, în apropiere de Lisichansk și Sievierodonețk, localități controlate de ukraineni și pe care acum rușii încearcă să le încercuiască și să le cucerească.

Armata Ukrainei ar fi reușit să depisteze din timp operațiunea rușilor de a monta un pod de pontoane pentru a trece rîul cu toată tehnica grea și ar fi folosit focuri de artilerie și de aviație care i-au surprins pe ruși în același loc cu toate vehiculele militare.

În urma atacului au rămas zeci de vehicule distruse, unele căzute cu totul în apă, podul de pontoane făcut bucăți, precum și numeroase victime omenești. Avansul rușilor ar fi fost oprit atunci și acolo.

De la Port Arthur la Insula Şerpilor

BMTF, 15 apr – La primele ore ale zilei de 14, informaţiile despre soarta crucişătorului rus, Moskva erau încă contradictorii, Ukraina anunţînd că nava a fost scufundată, în timp ce Rusia susţinea că vasul a fost avariat şi au fost luate măsuri pentru remorcarea sa către un portul Sevastopol, din Crimeea anexată. Potrivit purtătorului de cuvînt al Comandamentului Operaţional SUD, Vladislav Nazarov, crucişătorul de rachete MOSKVA, grav avariat din cauza atacului cu rachete Neptun, dar şi a exploziei magaziei de muniţie, s-a înclinat, a început să ia apă şi s-a scufundat. Cei 500 de membri ai echipajului au fost salvaţi. Această versiune este sprijinită şi de o informaţie apărută în presa turcă, potrivit căreia, mai multe nave aflate în zonă au încercat să salveze echipajul, însă furtuna a împiedicat majoritatea manevrelor de salvare. Cinci marinari ruşi, aflaţi într-o îmbarcaţiune de salvare, au fost recuperaţi din apele Mării Negre de un vas turcesc.

Ministerul Apărării de la Moscova a anunţat că nava a fost grav avariată în urma exploziei muniţiei de la bord provocată de un incendiu, iar toţi membrii echipajului au fost evacuaţi pe alte nave ruseşti. Ulterior, a fost anunţat că s-a reuşit izolarea incendiului şi că rachetele de la bord n-au fost afectate, nava fiind remorcată în direcţia portului Sevastopol. Nu există informaţii dacă „Moskva” avea la bord armament nuclear. Autorităţile ruse nu menţionează cauza incidentului, afirmînd doar că o investigaţie este în curs. Oficiali ukraineni, pe de altă parte, au afirmat că nava a fost lovită de două rachete antinave ukrainene de tip Neptun, informaţie neconfirmată de alte surse. Cert este că Moskva s-a scufundat în noaptea de joi spre vineri în apele Mării Negre!

Crucişătorul „Moskva” este cea mai serioasă pierdere a forţelor ruse de la începutul operaţiunii militare, iar scufundarea navei amiral nu reprezintă doar o nouă victorie pentru marina ukraineană, ci este o lovitură puternică aplicată marinei militare ruse şi prestigiului ei în Marea Neagră. Zicala MAREA NEAGRĂ, LAC RUSESC nu pare a mai fi de actualitate! Editorialiştii din Odessa spun că distrugerea Moskvei reprezintă o umilire a Moscovei, făcînd, desigur, referire la capitala Federaţiei Ruse şi asociază atacul de cord al ministrului rus al apărării, Serghei Şoigu, cu teribila lovitură a crucişătorului.

Ultima dată cînd ruşii au pierdut o navă amiral în luptă a fost în 1905, în bătălia de la Tsushima, iar consecinţa a fost pierderea războiului ruso-japonez. Un an înainte, pe 13 aprilie 1904, o altă navă amiral s-a scufundat, la Port Arthur. Este vorba de Cuirasatul Petropavlovsk. Ulterior acestui dezastru naval, a murit un proeminent comandant rus, viceamiralul Stepan Makarov.

După exact 118 ani, istoria se repetă, 13 aprilie continuînd să rămînă o zi neagră pentru istoria navală a Rusiei. După pierderea crucişătorului Moskva, Rusia mai deţine încă 3 crucişătoare, pentru patru flote: Varyag, Mareşal Ustinov şi Petru cel Mare!

Dar, cum a reuşit armata ukraineană să prindă peştele cel mare din Marea Neagră? Potrivit informaţiilor militare, operaţiunea a fost planificată de mai multă vreme, iar seara de 13 aprilie a fost aleasă pentru cumulul de factori, inclusiv o furtună năpraznică ceea ce a îngreunat manevrabilitatea navei. Potrivit informaţiilor, armata ukraineană a beneficiat de înaltă tehnologie şi specialişti în localizarea ţintelor navale şi ghidarea rachetelor. Cu ajutorul lor, crucişătorul a fost atacat cu o dronă kamikaze care a scos din funcţiune comutatorul antiaerian de sarcină, iluminare şi ghidare radar, manevră care l-a orbit. Apoi, două rachete antinavă, Neptun, de fabricaţie ukraineană, au fost lansate de pe ţărm, din unghiuri diferite. Restul, e deja istorie!

Cîteva cuvinte despre Moskva. Acesta este un crucişător de rachete, nava principală a proiectului 1164 Atlant, dezvoltat încă din perioada sovietică sub denumirea de SLAVA. A fost construit între anii 1976 şi 1979 în şantierele navale de la Nikolaev, astăzi o ţintă pentru armata rusă! Intrat în serviciu în 1983, „Moskva”, care pînă în 1996 a purtat numele „Slava”, a devenit cunoscută în decembrie 1989, cînd a asigurat, alături de nava americană Belknap securitatea summitului din Malta al liderilor sovietic şi american, Mihail Gorboaciov, şi G. Bush. Ulterior, „Moskva” a participat la campaniile din Georgia, în 2008, şi Syria, în 2015. În prima zi a campaniei din Ukraina, „Moskva” a participat la ocuparea insulei Şerpilor, operaţiune în care au fost luaţi prizonieri 82 de militari ukraineni, iar ulterior, conform mediilor ukrainene, a participat la blocarea porturilor Odessa, Nikolaev şi Oceakov. Avea sarcina de a asigura apărarea aeriană a întregii grupări de trupe de ocupaţie din Herson. De asemenea, crucişătorul ar fi trebuit să asigure acoperirea aeriană pentru debarcările planificate în regiunile Herson şi Odessa, avînd la bord un număr mare de sisteme S-300, aşa că era o umbrelă excelentă.

Moskva are un deplasament de 11,500 tdw, o lungime de 185, 5 metri, o lăţime de 20,8 metri şi o înălţime de 42,5 metri. Cît un bloc cu 16 etaje! Şi un pescaj de 8,4 metri! Dezvoltă o viteză de 32 de noduri/oră şi are o autonomie de 6000 de mile marine sau 30 de zile.

Crucişătorul dispune de o instalaţie de artilerie AK-130, artilerie antiaeriană AK-630, rachete antinavă P-1000 Vulcan, două sisteme de rachete antiaeriene, unul S-300 Fort şi unul Osa-MA. Nava este numită „ucigaşul de portavioane”. În acelaşi timp, prezenţa la bord a sistemului Fort SAM, care acoperă un cerc cu o rază de 150 de km, îl face principala unitate de apărare antiaeriană navală din cadrul flotei.

Fostul secretar al Consiliului de Securitate şi Apărare Naţională al Ukrainei, Alexander Turkinov a confirmat faptul că fregata rusă purtătoare de rachete, Amiral Essen, a fost lovită, la rîndul ei, pe 3 aprilie, tot de rachete de tip Neptun. În 2018, Turkinov a fost prezent de mai multe ori, la Odessa, la testele efectuate cu acest tip de rachetă.

Racheta antinavă Neptun a fost dezvoltată de către Biroul de Proiectare de Stat şi Întreprinderea de Cercetare şi Producţie RAY.

MATRIOŞKA VOINA

Dincolo de tragedia umană declanşată de război, de morţi, răniţi, pagube materiale uriaşe, de boli, de pierderi irecuperabile ale agoniselii de o viaţă, de peste 7 milioane de oameni plecaţi în pribegie, de milioane de animale rămase fără adăpost şi hrană, de emoţii puternice şi sunetul armelor, toate de neînţeles!, războiul din Ukraina are multe elemente concrete şi, evident, discutabile. Ele nu sînt noi. Sînt de cînd războiul şi dorinţa omului de a acumula! Ţine de PUTERE. De TRUFIE! De CRUZIME!

Rolul reporterilor de televiziune este acela de a prezenta publicului larg ororile fără de margini ale morţii şi distrugerii. Ei stîrnesc emoţii în opinia publică internaţională, aceasta pune presiune pe decidenţii politici, sau acceptă mai uşor deciziile acestora de implicare în război a ţărilor lor. Decizii care ţin tot de PUTERE, TRUFIE şi CRUZIME! Rolul nostru, a celor care activăm în alte genuri de media, este dincolo de emoţie şi încercăm să vedem şi ce se află în spatele imaginilor declanşatoare de lacrimi, disperare şi furie. Nu sînt analist economic sau militar, sau politic, sau de orice altă natură. Nu sînt în slujba nici unui guvern, juntă sau grup de interese. M-am ferit şi nu am avut încredere în nici o grupare, politică sau nu! Nu am conturi în bănci, nu conduc maşini scumpe, nu sînt pe statul de plată al nici unui oligarh din ţară sau străinătate. Nu m-a plătit NIMENI, NICIODATĂ, să scriu sau să mă exprim altfel decît gîndesc! Nu mai am bani să editez revista pe care am tipărit-o timp de 10 ani, conduc o maşină ieftină şi sînt îngropat în datorii. Şi toate astea pentru că nu vreau ca dimineaţa, cînd mă privesc în oglindă, să-mi vină să scuip pe ea!

Cu fiecare zi ce trece în războiul ruso-ukrainean, realitatea ne arată că la conflictul armat existent, cel puţin alte trei războaie sînt “ataşate”. Specialiştii îl numesc “război hibrid”, o noţiune larg răspîndită în ultimii ani, care are componente economice, financiare, acapararea resurselor, psy-ops, lojnîi flag (cum spun ruşii!) adică steag fals, armate regulate şi contractori privaţi. Am să încerc să punctez doar trei dintre aceste elemente componente ale războiului hibrid, aşa cum le văd eu de aici, din Regiunea Odessa: apă, psy-ops şi războiul mercenarilor!

APA, DE LA KERSON ÎN KRIMEEA

Resursele naturale sînt ţinte strategice în orice conflict. Acum vorbim despre Ukraina şi nevoia de resurse suplimentare ale Rusiei, din regiunile controlate deja de mai mulţi ani. Deși reprezintă doar 0, 4% din suprafața Terrei, Ukraina aproximativ 5% din resursele minerale ale lumii! Peste 20.000 de depozite de 194 de minerale cunoscute! Dintre aceste depozite descoperite, 7.800 depozite de peste 90 dețin importante minerale industriale. Ukraina are una dintre cele mai importante rezerve și extracții de mangan, fier și materii prime nemetalice.

Cărbunele este principala materie primă de combustibili fosili, a cărei rezervă poate satisface cererea de energie și industrie în Ukraina pentru următorii 500 de ani, reprezentând 95% din resursele fosile, aproximativ 34 de miliarde de tone! Ukraina deține, de asemenea, peste 1, 1 trilioane de metri cubi de rezerve de gaze naturale în 2004, plasînd-o pe locul 26 printre țările cu rezerve de gaz provenite înainte ca Crimeea să fie anexată. De asemenea, se estimează că va avea peste 135 de milioane de tone de petrol și 3, 7 miliarde de tone de rezerve de țiței de șisturi. Țara are, de asemenea, rezerve de gaz de şist de aproximativ 80.000 de tone. Gazele, alături de cîmpurile petroliere, se află în principal în trei provincii. Domeniul major este Nipera-Donetsk, care a fost descoperit în anii 1950. Ukraina are aproximativ 27 de miliarde de tone de rezerve de minereu de fier și ocupă locul 6 în producția de minereu de fier la nivel mondial. Există aproximativ 88 de depozite în întreaga țară. Aceste depozite bogate de minereuri de fier se află în principal în Kremenchuk, Kerch, Mariupol, Belozersky și Kryvyi Rih. Ukraina este şi în primii zece producători de minereu de mangan din lume și are cea mai mare rezervă de minereu de mangan din Europa. Ukraina deține cea mai mare rezervă de titan în Europa! Există 15 depozite cunoscute în diferite părți ale țării, dintre care patru sînt explorate. Aceste depozite sînt situate în regiunile Harkov, Kiev, Donetsk și Dnipropetrovsk. Țara are, de asemenea, cel mai mare depozit de uraniu din Europa și reprezintă 1, 8% din depozitul de uraniu din lume. Rezervele dovedite conțin aproximativ 45.600 de tone de uraniu. Are 300 de depozite de grafit, care conțin mai mult de 1 miliard de tone sau 20% din grafitul mondial. Doar China are mai multe rezerve de grafit (26% din rezerva totală de grafit). Alte resurse importante includ mercurul (2% din lume, 30.000 de tone, clasându-se pe locul 5 după Spania, China, Algeria și Kârgâzstan), sare de potasiu, aur, materiale de construcție, pietre ornamentale și resurse hidroenergetice.

Regiunea Donbas este una dintre cele mai mari din Ukraina, fiind recunoscută ca o zonă minieră și industrială de cărbune, care este situată în partea de sud-est a ţării și în partea de vest a Federației Ruse, o zonă de mare interes pentru ruși, de aici luptele crîncene date în ultimele zile în această regiune. Donbas este o regiune istorică, economică și geografică în estul Ucrainei, care include regiunile Donețk și Luhansk. „Donbas” este un cuvînt de amestec format din „Bazinul Donețului”, care este o abreviere pentru „Bazinul Cărbunelui Doneț”. După Revoluția Euromaidan din martie 2014, grupurile separatiste susținute de Rusia au înființat autoproclamata Republică Populară Donețk și Republica Populară Lugansk în regiunea Donbas.

Mineralele din regiunea Donetsk sînt foarte diverse. Aici au fost înregistrate aproximativ 850 de depozite, în care se extrag 40 de soiuri de materii prime. Numărul acestora ajunge la 12% din toată averea naturală a țărilor post-socialiste. Cele mai dezvoltate depozite de cărbune negru, sare de rocă, fluxuri, dolomiți, argile. Principala bogăție a bazinului Donețk este, fără îndoială, cărbunele. Din totalul cărbunelui extras din regiune, jumătate este cărbune brun, iar un sfert este antracit. Să nu uităm de gazul de şist! Bazinul de cărbune Doneț acoperă o suprafață de 23.300 km pătrați și se extinde de la vest la est, incluzînd părți semnificative ale Oblastului Donețk și partea de sud a Oblastului Lugansk. Bazinul se extinde și în partea de vest a regiunii Rostov din Federația Rusă! Regiunea Donbas este situată între mijlocul și inferior rîului Doneț în nord și nord-est și Ținutul Azov în sud. Regiunea este situată la aproximativ 300-350 km de Bazinul Manganului Nikopol și Bazinul de minereu de fier Kerch, 350-400 km de Bazinul de minereu de fier Kryvoy Rog, 120-150 km de Marea Azov și aproape de mai multe centre industriale. Economia regiunii Donbas este dominată în principal de mai multe industrii grele, cum ar fi metalurgia, mineritul cărbunelui, construcția de mașini, industriile chimice, producția de energie electrică, construcții etc. S-a estimat că regiunea Donbas conține aproximativ 60 de miliarde de tone de cărbune, făcînd-o una dintre cele mai mari rezerve de cărbune din Ukraina. Exploatarea cărbunelui din regiunea Donbas se face de la adîncimi mari. Exploatarea lignitului, de la la 600 m în subteran, în timp ce exploatarea antracitului și a cărbunelui bituminos are loc la adîncimi de 1.800 m sub nivelul suprafeței, mai mult decît din Mina Anina, atunci cînd ea funcţiona! Statisticile spun că regiunea Donețk și regiunea Lugansk au produs împreună aproximativ 30% din exporturile Ukrainei înainte de războiul din Donbas, care a început în aprilie 2014!

Regiunea Donbas este conectată cu principalele centre de populație din Europa de Est, Ukraina și Rusia printr-o rețea extinsă de autostrăzi și căi ferate.

Ca o paranteză, aproximativ 39% din populația regiunii Lugansk și 38,2% din populația regiunii Donețk sînt formate din etnici ruși, iar aproximativ 74,9% dintre locuitorii regiunii Donețk și 68,8% dintre locuitorii regiunii Lugansk vorbesc rusă ca limbă principală. Donețk este singurul mare oraș din Ukraina unde rușii sînt mai numeroși decît ukrainenii: 48% s-au declarat de etnie rusă, iar 47%, ucraineni. La limbă maternă vorbită, 88% dintre locuitori au bifat rusa și 11% ukraineana. În Luhansk datele arată că ukrainenii reprezentau 50%, iar 47% se declarau etnici ruși. Rusa era limba maternă pentru 85% dintre locuitori. Vladimir Putin a recunoscut oficial independența atît a Republicii Populare Donețk, cît și a Republicii Populare Lugansk pe 21 februarie 2022. Republica Populară Donețk (RPD) – Donetskaya Narodnaya Respublika – are 8.900 kmp și o populație estimată la 2,2 milioane locuitori.

Republica Populară Luhansk (RPL) – Luganskaya Narodnaya Respublika – are 8.400 kmp și o populație de 1,4 milioane de oameni. Din 2014, rubla a devenit moneda oficială, iar elevii învață după programa din Rusia. Peste 900.000 de oameni au primit pașapoarte ruseşti.

După ce a început războiul, în 2014, Kievul nu a mai plătit salariile funcționarilor publici înregistrați în regiunile separatiste, iar Rusia a preluat finanțarea sectorului de pensii și plătește o parte dintre salariile din sectorul public! Asta, tot ca o paranteză!

O altă mare resursă naturală, indispensabilă, este APA! Despre care am mai scris! Războaiele pentru apă vor fi o certitudine şi foarte aproape de noi. O criză a apei tinde să devină globală. În ultimii ani, după anexarea la Rusia în 2014, Crimeea, Perla Mării Negre, se deşertifică! Iar pentru a împiedica acest lucru, forţele armate ruse au nevoie de apa Niprului, nu doar de canale suplimentare, poduri sau spaţii de acces terestru. Ukraina furniza pînă la 85% din nevoile de apă ale Peninsulei Crimeea, prin Canalul Crimeii de Nord, care este conectat la Nipru, la Lacul Kahovka din Regiunea Kerson. Canalul Crimeii de Nord este lung de 402,6 km, începe la Nov Kahovka, în Regiunea Kerson, din lacul de acumulare Kahovka de pe rîul Nipru – al treilea ca mărime în Europa, după Volga şi Dunăre! – , apoi trece prin sudul Regiunii Kerson și prin Istmul Perekop, apoi prin nordul Crimeii prin Sovetskîi pînă la Kerci, în estul peninsulei. Canalul transporta în fiecare an peste 1,2 miliarde de m³ de apă din Nipru în Crimeea, adică 85% din necesarul de apă al peninsulei. Însă, după reunificarea Crimeii cu Rusia, furnizarea de apă prin canal către republică a fost întreruptă complet, în mod unilateral de partea ukraineană… Autoritățile ruse au încercat să rezolve problema aprovizionării cu apă prin bazinele naturale, care însă, în ultimul an, au devenit superficiale, din cauza cantității reduse de precipitații. Finalizat în 1971, canalul a adus apa din lacul Kahkovka din sudul Ukrainei, alimentat de Nipru. După căderea URSS, întreţinerea canalului a fost neglijată şi, pînă în 2013, debitele de apă au ajuns la doar o treime din nivelurile anilor 1980. Cu toate acestea, situaţia nu a devenit critică pînă cînd canalul nu a fost complet blocat în 2014. Pentru Ukraina, blocarea cursului a fost una dintre puţinele metode pe care o putea folosi pentru a pune presiune pe Rusia. Blocada ukraineană a fost o tactică de creştere a costurilor administrării Crimeii de către Rusia. Tactica a fost eficientă: potrivit fostului şef adjunct al Băncii Centrale a Rusiei, Serghei Aleksaşenko, primii cinci ani de ocupaţie au costat Rusia 1.5000 de miliarde de ruble (23 miliarde de dolari în 2019). Suma este echivalentă cu trei ani de cheltuieli pentru asistenţă medicală ale statului rus. Deci, Crimeea are nevoie acută de apă! Iar acest război, o va oferi! Iar oficialii ukraineni ştiu acest lucru!

PSY-OPS, SAU CUM SĂ NU CREZI NICI ÎN PROPRIA UMBRĂ

Informaţiile oficiale venite din cele două tabere combatante sînt la limita credibilului, iar în teren, sînt greu de verificat, dacă nu imposibil! Realitatea virtuală este a doua natură în acest război în care nu mai poţi avea încredere nici în propria umbră! De minciuna tactică ridicată la rang de adevăr strategic se ocupă astăzi cohorte întregi de specialişti în psy-ops, stratcom, public-rellation, fake-news, propagandă, manipulare şi dezinformare!

Astăzi, Ukraina se bazează pe PR Week, şi pe conglomeratul de 150 de entităţi ale societăţii civile, semn că întregul mecanism de manipulare a informaţiei a căpătat o altă dimensiune! Autorităţile militare, precum cele din Regiunea Odessa, omit din declaraţii detalii referitoare la ţinte sau victime şi, în consecinţă, nu ştii dacă o rachetă a lovit un obiectiv strategic şi cîte victime a făcut. Potrivit siteul american MintPress News, specializat în analize politice și economice, Kievul a generat un flux constant de propagandă sofisticată, menită să-i aducă sprijinul public și oficial din partea țărilor occidentale. În spatele efortului de relații publice al Ukrainei se află o armată de strategi politici străini, lobbyiști de la Washington DC și o rețea de instituții media. Cheia efortului de propagandă este o cohortă internațională de firme de relații publice care lucrează direct cu Ministerul Afacerilor Externe al Ukrainei pentru a purta războiul informațional. Efortul internațional este condus de co-fondatoarea companiei de relații publice PR Network, Nicky Regazzoni, și de Francis Ingham, un consultant de top în relații publice, cu legături strînse cu guvernul britanic. Ingraham a lucrat anterior pentru Partidul Conservator al Marii Britanii, face parte din Consiliul de Evaluare și Strategie al Serviciului de Comunicare al Guvernului Regatului Unit, este directorul executiv al Organizației Internaționale de Consultanță în Comunicații și conduce corpul de membri pentru comunicatorii guvernelor locale din Regatul Unit, LG Comms.

Operațiunea este dirijată de Yaroslav Turbil, descris pe pagina sa de LinkedIn drept „Șeful Ukraine.ua — ecosistemul digital al Ukrainei pentru comunicații globale. Comunicare strategică și promovare a mărcii de țară.” Turbil a lucrat la mai multe organizații ale „societății civile” strîns legate de guvernul SUA și a lucrat la Internews, o organizație conectată la serviciile de intelligence americane care funcționează sub pretextul promovării libertății presei”, se scrie în angheta apărută în publicaţia americană.

Împactul acestui asalt mediatic este cu atît mai important cu cît, de partea cealaltă, mijloacele de comunicare ale Rusiei au fost oprite de la emisie în Europa şi Statele Unite, atît on-air, dar şi cele pe Internet. Mai mult, în fiecare ţară, şi în România cu atît mai mult, parcă, diferite personalităţi ale spaţiului mediatic, influenceri şi deontologi cunoscuţi, absolut TOŢI mufaţi la fluxul de granturi internaţionale, sînt extrem de atenţi, vînează şi execută orice opinie apărută în spaţiul public care nu este corectă politic sau de partea bună a istoriei şi pe orice autor. Oricine are un punct de vedere diferit decît cel oficial este catalogat pro-rus, informaţiile sînt pro-ruse, chiar datele oficiale prezentate sînt false şi transmise ca o susţinere a ocupantului rus al Ukrainei paşnice. Cum spunea preşedintele Chinei, “pentru un tango e nevoie de doi”!

În acest tablou bulversant, corespondenţilor de război le revine o răspundere uriaşă! Există un consens între noi măcar asupra unui fapt: demascarea şi condamnarea minciunilor răspîndite de armata cu cerneală şi tastatură. Este un principiu de etică profesională a noastră, indiferent de unde venim, ce limbă vorbim, pentru cine lucrăm, pentru că ştim că oricînd, oricare dintre noi poate fi ucis de oricare dintre părţile aflate în conflict! Cel puţin, din acest punct de vedere, puteţi fi convinşi că ce se transmite de pe front este ADEVĂRAT! Chiar dacă se face exces, uneori, de tragedii, imagini lacrimogene, emoţii etc. Ce ajunge să fie difuzat, contextul, ambalarea informaţiilor, nu mai este răspunderea noastră! Manipularea sau chiar falsificarea imaginilor, precum cele din jocurile pe calculator, ori alegerea detaliilor care induc conştient în eroare privitorul, şi în oroare, nu sînt produse în teatrul de operaţii, de cei care trăiesc la limita supravieţuirii, ci de aceia care stau comod în fotoliile lor, departe de lumea dezlănţuită. Exemplele sînt foarte multe, iar specialiştii independenţi încep să le scoată la lumină. Este, însă, o muncă titanică, un fel de arheologie a adevărului, să începi să discerni între realitate virtuală şi adevăr. De la transmisiunile preşedintelui Zelensky la imaginile cu distrugerile tancurilor fără ca mediul înconjurător să fie afectat, toate sînt analizate, argumentate şi făcute publice, însă puţin auzite în vacarmul informaţional existent!

RĂZBOIUL MERCENARILOR

Războiul mercenarilor, numit și războiul libian, fost un conflict armat purtat pe teritoriul african, în Cartagina, între anii 240 și 238 Înainte de Hristos!, purtat între trupele regulate ale orașului-stat și milițiile mercenare ale armatei cartagineze, care se răzvrătise după sfîrșitul Primului Război Punic. Războiul, povestit de Polibiu în detaliu – şi denimit de acesta „război fără posibilitatea armistițiului”-, a fost caracterizat de cruzimea extraordinară desfășurată de ambele părți, de urcușuri și coborîșuri și de violența luptelor. Cartaginezii au reușit, în cele din urmă să anihileze milițiile rebele, procedînd la o represiune finală sîngeroasă. Liderii mercenari au fost uciși cu toții!

Un tablou general, peste milenii, pe care îl regăsim şi astăzi, în Ukraina! Războiul din Irak a redeschis porţile larg contractorilor militari şi civili de pe întreg pămîntul. Unele date pe care le-am adunat între 2003 şi 2010, cît am fost corespondent de război în Iraq, spun că aici au luptat, la un moment dat, peste 120.000 de contractori, angajaţi în mai bine de 200 de companii! De-a lungul timpului însă, unele dintre aceste companii au devenit emblematice pentru tot ceea ce a mers prost în războiul din Iraq: extrem de scumpe, ineficiente, indiferente faţă de poporul iraqian. Astfel de companii s-au aflat în centrul celor mai mari scandaluri de război, de la abuzarea şi torturarea prizonierilor din închisoarea Abu Gharib şi pînă la deschiderea focului asupra civililor din piaţa Nissour din Baghdad. Iar cele mai crunte lupte din Iraq au pornit după ce soldaţi angajaţi ai acestor companii au fost ucişi la Falujah.

Contractorii Militari Privaţi, mulţi dintre cei pe care i-am cunoscut, sînt oameni onorabili! I-am întîlnit şi în Afghanistan şi în Syria! Fie că vorbim de lupta cu traficanţii de droguri sau de intervenţii în cele mai dure zone de conflict, aceste firme private de securtiate, cu sute de mii de angajaţi, au devenit indispensabile în războiul modern, hibrid, atunci cînd guvernele lumii nu doresc o implicare oficială în diferite operaţiuni sensibile. Iată, cîteva companii occidentale, prezentate de gigantul media „BusinessInsider”: G4S – Cu mai bine de 625.000 de angajaţi, este al doilea cel mai mare angajator privat din lume, diind depăşit doar de lanţul american de magazine Wal-Mart. O bună parte a afacerii este concentrată pe activităţi „de rutină” precum asigurarea securităţii în bănci, închisori şi aeroporturi, G4S joacă un rol important şi în zonele de conflict din întreagă lume. Grupul este prezent în peste 125 de ţări. Unity Resources Group – cu 1.200 de angajaţi în întreagă lume, firmă australiană are operaţiuni ample în Iraq, a oferit asistenţă în timpul alegerilor din Liban şi a ajutat marile companii petroliere să-şi scoată angajaţii din Bahrain în timpul protestelor violenţe. Erinys Internaţional – britanicii au fost angajaţi de Departamentul de Stat al SUA pentru diferite misiuni în Iraq. Una dintre cele mai mari misiuni ale companiei a presupus trimiterea a 16.000 de anagajati în 282 de puncte din Iraq, unde au păzit conducte şi puţuri petroliere, rafinării şi alte active legate de energie. Asia Security Group – a fost deţinută în trecut de Hashmat Karzai, vărul fostului preşedinte afghan Hamid Karzai, firmă este considerată o adevărată forţă în regiune, cu aproximativ 600 de ofiţeri de pază. DynCorp – a fost una dintre cele opt firme de pază private alese de Departamentul de Stat al SUA pentru a rămîne în Iraq după retragerea armatei americane. Grupul are operaţiuni în Africa, Europa de Est şi America de Sud. Are peste 10.000 de angajaţi. A participat la combaterea forţelor rebele din Columbia la începutul anilor 2000 şi la acţiuni anti-drog din Peru şi a fost trimisă pentru a dezarma luptătorii din Somalia, Liberia şi Sudan. Triple Canopy – alta dintre cele opt opt firme de pază private alese de Departamentul de Stat al SUA pentru a rămîne în Iraq după retragerea armatei americane. Aegis Defense Services – firma asigură protecţie pentru misiuni ONU şi ale autorităţilor americane. Cu 5.000 de angajaţi, are sedii în Afghanistan şi Bahrain şi oferă intervenţii de urgenţă, evalurea riscului şi sînt specializaţi în protejarea activelor petroliere. Defion Internaţional – cu birouri în Peru, Dubai, Iraq, Sri Lanka şi Filipine, firmă angajează şi instruieşte ofiţeri de protecţie, gărzi de corp, şoferi, şi specialişti în logistică, majoritatea recrutaţi din ţări aflate în curs de dezvoltare. Are contracte cu Departamentul de Stat al SUA. Academi – fostă Blackwater, devenită ulterior Xe Services şi, mai nou, Academi, firmă de pază operează una dintre cele mai mari şi mai complexe baze militare private din lume. Are aproximativ 20.000 de angajaţi, 20 de avioane şi o flotă de vehicule blindate de teren. Nu lipsesc canadienii de la Global, dar vine tare din urmă, concurenţa: Wagner! Este cunoscută acum şi în Ukraina, ca PMC Liga. Aceştia au fost utilizați ca “omuleţi verzi”, fără identitate, în conflicte oficiale și neoficiale, inclusiv în timpul anexării unei părți din Donbass în 2014. Contractorii Wagner au fost folosiți activ în timpul războiului din Syria, dar şi în Africa şi Venezuela, Libia, Republica Centrafricană și Mali. Potrivit informaţiilor, Wagner desfăşoară activităţi în 30 de ţări ale lumii!

În Ukraina se află din 2014, iar potrivit serviciilor ukrainene de informaţii, între contractorii Wagner ucişi pe teritoriul Ukrainei se află combatanţi francezi, anglo-saxoni sau syrieni!

Tema luptătorilor străini, şi a batalioanelor de voluntari, aflaţi de o parte şi de alta a principalilor combatanţi, este extrem de importantă şi de actuală în acst război din Ukraina. Dacă desluşim corect acest element tactic, în timp, putem concluziona cît timp va dura războiul şi dacă acesta se va transforma într-unul de gherilă, sau cum va evolua el, indiferent de acordurile politice de la un moment dat. Pentru că, intrarea în teatrul de operaţiuni a “voluntarilor” seamănă izbitor cu povestea dezastrului din Afghanistan, unde victoria mujahedinilor asupra armatei sovietice şi retragerea acesteia totală la 15 februarie 1989, a fost determinată de coalizarea facţiunilor mujahedine şi de cantitățile uriaşe de arme și alte materiale de război expediate rebelilor, prin Pakistan, de către Statele Unite și alte țări și de către musulmanii din întreaga lume. În plus, un număr nedeterminat de voluntari musulmani – denumiți popular „afgani-arabi”, indiferent de etnia lor, au călătorit din toate părțile lumii pentru a se alătura opoziției. Baza aducerii în Afghanistan a acestor luptători străini era fundaţia milionarului saudit Oussama Bin-Ladden. Baza – adică, Al Qaida!

Peste 20.000 de occidentali luptă de partea Ukrainei. Fără să pun la socoteală, voluntarii interni, despre care voi vorbi în continuare! O companie de recrutare pentru contractori privaţi din întreaga lume a anunţat în urmă cu o lună locuri de “voluntari” în Ukraina plătite cu 2000 usd/zi, sau 60.000 usd/lună. Astfel de tarife erau practicate în Iraq de contractorii care acţionau pe celebra “şosea a morţii”, care lega Aeroportul din Baghdad de Zona Verde. Evident, tariful anunţat este valabil pentru ţările de categoria 1, adică SUA, Marea Britanie şi Noua Zeelandă. Pentru contractorii din ţările aflate în altă categorie, precum România sau republica Moldova, salariile sînt semnificativ mai mici. 3000 de contractori americani şi-au anunţat deja intenţia de a veni voluntari în Ukraina! La rîndul său, Putin a admis participarea voluntarilor străini de partea Rusiei, fără să pună la socoteală formaţiunile “statale” ale Doneţkului şi Luganskului, fără batalionul de ceceni sau cele din alte republici ruse, precum cel din Ossetia de Sud! În practică, cecenii sînt cei care s-au trezit să lupte cu alţi ceceni, mai puțin loiali Kremlinului și lui Putin, care luptă de partea Ukrainei! Sînt echipați pentru a înăbuși revoltele și gherilele: nu sunt obișnuiți să lupte pe linia frontului, ci să impună ordinea în orașe. Ofertele Wagner, de exemplu, se ridică la doar 6000 de dolari/lună!

Nu se știe oficial cîți “voluntari” au călătorit pentru a lupta în războiul din Ukraina. În ajunul invaziei, serviciile italiene de anti-terorism au raportat 60 de compatrioți de extremă dreapta, extremiști și mercenari care ar fi răspuns apelului „fraților” lor, adică milițiile separatiste pro-ruse, pentru „plata” anemică de 400 de dolari pe lună! Mediul fundamental este cel de extremă dreaptă: populat de subiecți ai radicalismului negru apropiați de formaţiunile Loialitate și Acțiune, Forza Nuova și grupuri de naziskin, așa cum au demonstrat primele două procese (la Genova) împotriva recrutorilor și mercenarilor care doreau să angajeze soldați destinați pentru Milițiile ruse din autoproclamatele republici populare Donețk și Lugansk.

“Grefele” în sprijinul armatelor regulate sînt acum de diverse feluri și pe ambele fronturi: câini liberi precum “foreign fighters”, elite paramilitare organizate, legionari din toate mediile. Ambele tabere care se confruntă în Ukraina sînt ajutate, sau se servesc, de batalioane de paramilitari – şi ambele încearcă să le aducă sub control, integrîndu-le membrii în forţele militare regulate şi în politica oficială. Dar nu toţi paramilitarii sînt dispuşi să-şi piardă raţiunea de a fi sau sursa de avantaje care este războiul. Iar unele fracţiuni au deja războaiele lor, chiar cu autorităţile locale! Organizaţiile paramilitare reuşesc mobilizarea oamenilor prin ideologie şi propagandă; iar fără un duşman comun nu pot exista.

Tradiţia organizaţiilor paramilitare ideologizate e înrădăcinată în memoria colectivă a ukrainenilor. Cazacii lui Hmelniţki, anarhiştii lui Mahno, naţionaliştii lui Bandera, iar acum Pravîi Sector şi alţi paramilitari din Donbas au cîştigat simpatia populară, în contextul în care statul ukrainean a fost extrem de slab. Duşmanul comun – Rusia, dar şi războiul vor amîna rezolvarea problemei acestor extremişti înarmaţi şi protejaţi politic! Astăzi, potrivit informaţiilor, pe frontul din estul Ukrainei luptă cel puţin 34 de batalioane de paramilitari pro-Kiev! Din aprilie pînă în iunie 2014, aceste structuri militare s-au aflat în afara controlului statal şi au condus operaţiuni militare pe cont propriu.

În septembrie 2015 (!), Serghei Velenciuc scria în FPR, nr 47, că: “Voluntarii s-au echipat şi s-au organizat singuri, iar liderii lor au devenit figuri politice influente. Partidele de la guvernare le fac curte, pentru a valorifica capitalul de imagine al luptătorilor pentru independenţă, dar şi pentru a controla masele de voluntari cu arma în mână. Istoria acestor grupări este contradictorie, iar viitorul lor în Ukraina post-Minsk 2 trezeşte îngrijorări”. Istoria structurilor paramilitare care luptă în Ukraina începe în ianuarie 2014, cînd au fost formate primele detaşamente de apărare ale Euromaidanului. Pentru a ţine piept atacurilor forţelor de ordine subordonate lui Ianukovici, organizaţiile de extremă dreaptă, galeriile de suporteri şi unele organizaţii politice s-au reunit într-o structură paramilitară informală cu numele Forţele de Autopărare ale Maidanului. Tot pe Maidan, pe baza organizaţiilor ultranaţionaliste din Ukraina, s-a născut şi organizaţia Pravîi Sektor (Sectorul de dreapta), care s-a aflat în primele linii ale conflictului din Kiev, extrem de prezentă astăzi în regiunea Odessa. Ulterior a devenit partid politic. Într-o Ukraină cuprinsă de revoluţie, în aproape fiecare oraş, unde în februarie 2014 a învins Euromaidanul, s-au format detaşamente de apărare locală, care asigurau ordinea publică. În situaţia în care celelalte structuri de forţă ale ţării erau paralizate, paramilitarii erau singurii care puteau păstra ordinea şi asigura „cîştigurile revoluţiei”.

Începutul ostilităţilor din estul Ukrainei au dat un nou impuls formaţiunilor paramilitare dedicate apărării „revoluţiei continue”, vorba lui Lenin! Pentru „legalizarea” sutelor de batalioane de apărare teritorială au fost adoptate un şir de legi care au facilitat intrarea foştilor protestatari în structurile de forţă ale statului. În acest fel acea masă de voluntari de pe Maidan, puternic motivaţi şi ideologizaţi, au fost integraţi în trei structuri de forţă ale Ukrainei: Ministerul Afacerilor Interne (MAI), Garda Naţională şi Armata. Doar cele două batalioane ale partidului radical de dreapta Pravîi Sektor au un statut mai puţin clar, deoarece nu se supun autorităţii statale, dar ele activează în Vest, la Lvov şi în sud, în Regiunea Odessa!

Situaţia nu este însă atât de roz cum o prezintă instituţiile ukrainene. Unele batalioane nu au fost nici pînă astăzi subordonate total statului, deşi din punct de vedere legal se află în componenţa structurilor de forţă. Exemplul cel mai bun este Batalionul Azov, format din membrii unor organizaţii neo-naziste din Ukraina. Este batalionul „rockstar” de pe frontul din Est, care a eliberat Mariupolul în iunie 2014 şi a păstrat constant poziţiile pe litoralul Mării Azov, deşi astăzi suferă pierderi grele în faţa atacurilor ruseşti – dar şi care nu ezită să-şi facă publice ideile naziste. Batalionul s-a aflat în centrul unor scandaluri legate de insubordonare faţă de comandamentul operaţiunilor anti-teroriste şi de încălcare a acordurilor de încetare a focului de la Minsk. Azov a rămas totuşi autonom, din cauza poziţiei sale strategice pe linia frontului. Ministerul de Interne dizolvă batalioanele rebele, deşi de cele mai multe ori acestea sînt greu de identificat şi localizat în zona de conflict. Pe de altă parte, combatanţii batalioanelor mari, ca Aidar sau Azov, sînt dificil de adus în faţa justiţiei din cauze politice. Încă mai greu de gestionat este Pravîi Sektor, care este şi partid reprezentat în parlament!

Cele mai multe structuri paramilitare din Ukraina s-au format în centre financiare şi industriale mari, unde au existat oameni de afaceri sau politicieni care le-au putut susţine economic activităţile. Unele batalioane au fost create şi finanţate de oligarhi ukraineni, aşa că pe lîngă interesul naţional au promovat intens şi interesele private ale finanţatorilor. De exemplu, miliardarul oligarh israeliano-cipriot-ukrainean Igor Kolomoiskii, fostul guvernator din Dnepropetrovsk, a creat şi finanţat batalionul Dnepr-1, a finanţat parţial batalioanele Azov, Aidar şi Donbas – cele mai mari structuri paramilitare de pe frontul ukrainean. Potrivit presei ukrainene din 2014, Kolomoiskii cheltuia lunar circa 10 milioane de dolari pentru a finanţa diferite astfel de grupări! Pe care oligarhul nu a ezitat să le utilizeze împotriva concurenţilor şi, în cazul companiei Ukrtransnafta, chiar pentru a face presiuni asupra statului cu aspiraţii la integrarea în UE şi NATO!

Batalioanele paramilitare pro-Kiev au utilizat la maximum naţionalismul şi rusofobia pentru a-şi crea o ideologie şi o naraţiune internă, adică pentru a căpăta legitimitate şi a susţine moralul combatanţilor. Cele mai mari batalioane de pe front au mizat chiar pe cîte o nişă ideologică: Azov a apelat la ideile naziste, Donbas la naţionalism civic, Pravîi Sektor la naţionalism etnic. Pravîi Sektor provine din circa şase mişcări ultranaţionaliste din vestul Ukrainei, care se revendică de la mişcări naţionaliste ukrainene din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Trizub, UNA–UNSO, Adunarea Social-Naţionalistă şi alte trei organizaţii de extremă dreaptă au format Pravîi Sektor pe baricadele Maidanului, ca forţă de rezistenţă împotriva regimului lui Ianukovici. Noul grup paramilitar a coagulat un număr mare de foşti combatanţi din Transnistria, Cecenia, Georgia ori foşti poliţişti şi membri ai unor organizaţii criminale. Liantul: ideologia naţionalistă şi respingerea trecutului sovietic. Pe baricadele Euromaidanului, Pravîi Sektor a jucat rolul detaşamentelor de elită, iar membrii organizaţiei şi-au cîştigat reputaţia de „eroi ai revoluţiei”, iar mai apoi de „eroi ai războiului”. Cele două batalioane paramilitare ale Pravîi Sektor, care staţionează în Donbas, au statut independent. În cazul acestei organizaţii, situaţia este complicată de faptul că Pravîi Sector a devenit partid politic, situat în opoziţie faţă de guvern – un partid politic cu membri înarmaţi… Dincolo de laturile politică şi militară, Pravîi Sektor este şi un fenomen social. Predecesorii săi din aripa dreapta-naţionalistă erau consideraţi marginali şi nu se bucurau de simpatia populaţiei. Pravîi Sektor a fost re-branduit, dar a şi nimerit într-o realitate socială diferită. În contextul ruperii definitive de Rusia şi a re-inventării naţiunii, Pravîi Sektor a adus o notă naţionalistă identităţii ucrainene în formare. În unele cazuri, membrii Pravîi Sektor au început a acţiona în ilegalitate, în scopuri individuale sau colective. S-au dedat la intimidarea unor funcţionari indezirabili, la reglări de conturi, furturi, atacuri armate asupra unor grupări mafiote. Cu naţionalismul devenit trendy, nu e de mirare că radicalii au devenit destul de populari, îndeosebi în rândul tinerilor. În Odessa, Sectorul de Dreapta protejează clădirile şi simbolurile evreilor, colaborează destul de strîns cu ambasada Israelului la Kiev şi se abţine de la orice comentariu vizavi de originile semite ale multor miliţii naţionaliste.

Batalionul 24 de Asalt, AIDAR, unitate de apărare teritorială a fost plasată în 2015 sub comanda Ministerului de Interne și integrat în „forțele de apărare” de către Statul Major ukrainean. Acest batalion este responsabil pentru combaterea insurgenței pro-ruse din Est. Batalionul are sediul în Starobilsk, la aproximativ 80 de kilometri nord de Lugansk. Este alcătuit din aproximativ 400 de voluntari din serviciile de securitate și demonstranții Euromaidanului. În timp ce statul ukrainean este în faliment și mulți soldați ai armatei naționale au dezertat, pentru a compensa o armată ukraineană dezorganizată și slab motivată, ai cărei recruți nu mai erau trimiși să lupte în estul țării de teamă să nu schimbe tabăra, la 13 aprilie 2014 se înfiinţează AIDAR. Batalionul de Apărare Teritorială Aidar a fost primul batalion de apărare teritorială a Ukrainei, un detașament militar de voluntari subordonat Ministerului Apărării al Ukrainei. Liderii acestuia susțin că, dacă politicienii „trădează” cauza națională, unitățile de voluntari sînt gata să îi răstoarne de la putere spunînd că „l-am alungat pe Ianukovici cu cocktail-uri Molotov, dar acum avem tancuri ”. Printre luptătorii Aidar, „neîncrederea în stat este un sentiment comun”. În 2014, Amnesty International și OSCE au acuzat batalionul de încălcări ale drepturilor omului, detenții arbitrare, execuții de civili, deținuți, furt, rachete și alte acțiuni care ar putea fi traduse ca crime de război. Un alt raport al Amnesty International denunță faptul că paramilitarii pro-europeni, inclusiv cei ai batalionului Aidar, comit acte de crime de război, prin executarea ostaticilor și prizonierilor pro-ruși prin tăierea capului.

Detașamentul de Operațiuni Speciale „Azov”, cunoscut și sub denumirea de Batalionul Azov, Regimentul Azov sau Detașamentul Azov este un regiment al Gărzii Naționale Ukrainene situat în Mariupol, în regiunea de coastă a Mării Azov. Primele acțiuni pe câmpul de luptă ale regimentului au avut loc în Bătălia de la Mariupol în mai-iunie 2014. Inițial o miliție formată din voluntari pe 5 mai 2014 Azov a fost încorporată în Garda Națională. Detașamentul a devenit cunoscut după ce membrii săi au fost acuzați de tortură și crime de război, precum și pentru simpatiile față de ideologia neonazistă și utilizarea simbolurilor neonaziste. Logo-ul batalionului conține simbolul Wolfsangel! În 2018, Congresul SUA a blocat ajutoarele militare pentru batalionul Azov din cauza ideologiei. Membrii regimentului provin din 22 de țări și din medii diferite, inclusiv arabi, ruşi, americani, francezi, precum și creştini, musulmani sau evrei! Din 27 aprilie 2016, 300 de combatanţi și vehicule blindate ușoare din regimentul AZOV au fost repartizate la Odessa, pentru a proteja ordinea publică după ce Mickail Saakashvili, fostul Guvernator al Odessei, a scris pe rețelele de socializare despre o serie de atacuri ale “mercenarilor” pro-ruși asupra populației civile.

Ideologia mobilizează intens resursele psihologice şi fizice ale oamenilor. Nu e de mirare că paramilitarii ukraineni au un moral şi o capacitate de luptă net superioare trupelor regulate, formate în majoritate din recruţi de altă etnie decît cea ukraineană, care adesea nu sînt fericiţi să lupte pentru statul în care trăiesc.

Dorinţa tinerilor recruţi de a lupta pe front alături de paramilitari nu vine doar din scopuri nobile. Pentru unii, armata şi structurile paramilitare au reprezentat ultima soluţie pentru a cîştiga un salariu sau pentru a ieşi din izolarea comunităţilor în care trăiesc. Miezul multor grupări paramilitare au fost suporterii, protestatarii de pe Maidan, membrii unor ogranizaţii extremiste din vestul Ukrainei – tineri şi adulţi cu venituri scăzute, fără studii, proveniţi din zone sărace ale Ukrainei. Pentru liderii acestor batalioane participarea la război este o oportunitate de a cîştiga bani şi influenţă politică. În mod previzibil, şefii celor mai mari batalioane de pe front au devenit parlamentari şi figuri politice importante, deşi pînă în 2014 aveau un statut social modest.

Insurgenţa pro-rusă din estul Ukrainei se datorează în mare parte grupărilor paramilitare separatiste. Populaţia locală s-a mobilizat activ pentru realizarea secesiunii şi crearea aşa-zisei Novorossia, care să includă regiunile ukrainene de la litoralul Mării Negre. La ora la care scriu acest text este în pregătire un referendum pentru înfiinţarea unei noi Republici Populare: Kerson!

Din punct de vedere sociologic, grupările paramilitare din regiunile separatiste sînt foarte diverse. În regiune, există un batalion format din mineri – Kalmius, altul alcătuit din foşti poliţişti şi veterani ai serviciilor speciale – Vostok -, dar şi Oastea cazacilor de pe Don! Vostok a fost cooptat la guvernare, şeful său primind portofoliul aşa-ziselor servicii speciale ale Doneţkului. Similar, batalionul Sparta, în frunte cu şeful său, „Motorolla”, fost angajat la o spălătorie de maşini, a fost şi el cooptat la guvernare, deşi cu un portofoliu minesterial puţin important. Toate cele trei forţe majore din Doneţk sînt coordonate de consilieri ruşi, în timp ce batalioanele pro-Kiev au consilieri proveniţi din PMC americane, cu renume! În Lugansk, situaţia e mult mai complicată. „Oastea Novorossiei”, din această regiune, este fragmentată în fracţiuni concurente, cu ideologii opuse. Cel mai mare batalion de paramilitari local, rămîne Zarea.

EPILOG

Aşa cum scriam la început, împreună cu războiul între Ukraina şi Rusia invadatoare, cel puţin trei războaie paralele se derulează în această Matrioşkă demonică: pentru resurse, pentru minţile şi sufletele oamenilor şi războiul mercenarilor. Chiar dacă se va ajunge la un acord politic, de încetare a focului, chiar dacă mugurii păcii vor înflori în această primăvară, cele trei păpuşi vor fi greu de oprit mulţi ani de acum încolo! Dacă nu, imposibil!

KRAMATORSK

KRAMATORSK

Numeroase fotografii circulă în media cu racheta TOCHKA-U, doborîtă la Kramatorsk, cea pe care era scris: “pentru copii”! Cea de-a doua a explodat desupra gării cu consecinţele tragice pe care nu le mai amintesc! Numerele de serie ele celor două diferă doar printr-o cifră: 9M79-1 Sh91565 faţă de 9M79-1 Sh91579. Din păcate, evidenţele ne spun că cele două achete au aparţinut, contabil, forţelor ukrainene…

FĂRĂ VAPOARE RUSEŞTI ÎN UKRAINA

BMTF, 10 apr – Preşedintele Volodimir Zelenski a semnat decretul prin care intră în vigoare legea care permite naţionalizarea bunurilor mobile şi imobile şi a oricăror altor proprietăţi situate sau înregistrate pe teritoriul Ukrainei, direct sau prin intermediul persoanelor afiliate aparţinând Federaţiei Ruse şi rezidenţilor acesteia. În această situaţie pare că se află cîteva nave ruseşti aflate în reparaţie în diferite şantiere din Regiunea Odessa, între care şi Izmail. Miercuri, şeful administraţiei militare a regiunii, col. Maxim Marcenko, s-a aflat la Izmail pentru a discuta această temă cu primarul Andrei Abramcenko.

L-am întrebat pe primarul Izmailului de acest subiect şi Domnia Sa mi-a cerut să aflu răspunsul direct de la Şeful Administraţiei Militare. Ieri, într-o conferinţă de presă pentru jurnaliştii din Odessa, col. Marcenko a declarat că „În curând, Cabinetul de Miniștri va lua o decizie privind confiscarea navelor de către Ukraina”. În prezent, se rezolvă problema confiscării navelor rusești aflate în reparație în regiunea Odessa, a fost anunțat şeful Administrației Militare Regionale Odessa. Nu au fost avansate cifre oficiale, însă, anumite surse spun că ar fi vorba de cel mult 10 nave comerciale maritime care ar afectua reparaţii în şantierele navale de pe coasta ukraineană a Mării Negre. La Izmail există un astfel de şantier naval unde s-ar putea efectua astfel de operaţiuni, însă oficialii ţin sub tăcere acest subiect. Şi este normal, în contextul creşterii ritmului loviturilor cu rachete asupra regiunii şi a faptului că oficialii se tem ca aceste şantiere să nu devină ţinte.

Trei rachete anti-navă, lansate din Crimeea, au distrus cîteva clădiri dintr-o localitate aflată la periferia Odessei. Comandamentul militar SUD, nu a oferit astăzi detalii despre ţinta lovită de rachetele ruseşti, însă, Ministerul rus al apărării a anunţat că ieri, a distrus un centru de instruire pentru mercenari străini, în apropierea oraşului Odessa, în cadrul campaniei sale militare din Ukraina. „Rachete de înaltă precizie din sistemul de rachete de coastă Bastion au distrus un centru de întîlnire şi antrenament al mercenarilor străini, în apropierea localităţii Krasnosilka, la nord-est de Odessa”, a precizat un purtător de cuvînt al Ministerului rus al Apărării.

Din punct de vedere operativ, Gruparea Navală Rusă continuă să efectueze recunoaşteri la orizontul coastei ukrainene şi blochează, în continuare, portul şi navele aflate la cheu sau în radă, a informat astăzi, colonelul Vladislav Nazarov, din cadrul Comandamentul Operaţional SUD.

Regiunea Odessa este lovită zilnic de rachete, în timp ce trupele ruse aproape că s-au retras total şi din regiunea Nikolaev, după cum spune Vitali Kim, guvernatorul regiunii. Nikolaev este situat în zona care oferă Ucrainei acces la Marea Neagră, la jumătatea distanţei între oraşul-port Odessa şi Herson, la nord de Crimeea.

Pe direcţiile Mîkolaiv şi Herson, armata ukraineană a respins ieri un atac al forţelor ruse, care au pierdut în confruntări 15 soldaţi şi ofiţeri şi şapte vehicule de luptă. Deşi, forţele ukrainene au distrus încă două drone Orlan-10, militarii ruşi bombardează intens infrastructura civilă de la est de Odessa.

Principalul efort al trupelor ruse rămîne acela de a „sparge apărarea” forțelor ukrainene din regiunea Donețk. De asemenea, ele încearcă să preia controlul deplin asupra orașului Mariupol, mai anunță armata ukraineană, însă aceste informații nu au putut fi verificate din surse independente. După retragerea totală a trupelor ruse din zona Kiev-ului, regiunile din sudul Ukrainei au devenit ţinta principală.

PRIMA VICTIMĂ A RĂZBOIULUI DIN UKRAINA: ADEVĂRUL!

Războiul e la fel peste tot. Cu morţi, răniţi, refugiaţi, drame incomensurabile, distrugeri, mirosul morţii. În război, tineri nevinovaţi se omoară între ei pentru ca bogaţii să devină şi mai bogaţi! Peste tot! Fără excepţie, fără discriminare! Cu ce e mai tragică moartea afghanului ucis de un IED uitat pe marginea drumului, decît cea a syrianului în propria locuinţă din Alep, în timp ce încălzea, pe o plită electrică, laptele bebeluşului de lîngă el? Sau, cu ce sînt mai tragice funerariile tinerilor ukraineni, ucişi în luptele de la Nikolaev, sau Mariupol, decît liniştea fumegîndă din jurul trupurilor tinerilor ruşi, ucişi de gloanţe în acelaşi Nikolaev sau Mariupol, înconjurate de mici incendii arzînd ca tot atîtea candele întru veşnică pomenire? Cu nimic! Acestea sînt imagini ce pot fi văzute în întreaga lume. Perspectiva enunţată mai sus este cea umană, firească, de animal biologic care are întrebări şi caută răspunsuri? Sînt întrebări nedoctrinare, întrebări ce ţin de facerea şi des-facerea unei lumi, clădită de Dumnezeu după chipul şi asemănarea sa!

Întrebările animalului politic din om, ca făptură a lui Dumnezeu, se nuanţează. Cu ce sînt mai corecte politic şi justificate, drepte, bombardamentele asupra afghanilor, decît cele împotriva vietnamezilor? Sau cu ce sînt mai vinovaţi ukrainenii din Nikolaev, Mariupol, Sumîi, Doneţk, Lugansk, Harkov, sau Kiev, decît sîrbii din Belgrad, Pancevo, Novi Sad sau Pristina? Sau Sarajevo? Cu nimic! Răspunsul la aceste întrebări este despre PUTERE, despre legi, jurişti şi procurori corupţi, despre afaceri şi cîştiguri fabuloase! Ieri, la Summitul NATO s-a spus că pentru a rezista în continuare în faţa atacurilor ruse, Ukraina are nevoie de 500 de rachete Javelin/zi, de 180.000 de dolari bucata, şi 500 de rachete Stinger/zi, de 120.000 de dolari bucata! Costul unei astfel de rachete este mai mult decît cîştigă un ukrainean obişnuit în 10 ani de muncă cinstită, adică robotind la stat sau la patron, venit acasă şi, în final, ucis de o rachetă, fără identitate în propriul apartament dintr-un bloc din Kiev. Proastă perspectivă! Şi, deloc biblică, umană!

Aceste poveşti identice, doar cu personaje diferite, sînt consumate avid de restul cetăţenilor planetei, din confortul căminelor proprii, înfundaţi în fotolii mari, de pluş, printre rîgîituri de prea bine. Ei sînt cei care se indignează, iubesc, urăsc, protestează, pun etichete, în funcţie de ceea ce văd şi ceea ce citesc, ei sînt cei care cer mai-marilor lumii, mai-bogaţilor lumii să intervină, să pună capăt tragediilor, să devină şi mai puternici, şi mai bogaţi. Ei sînt cei care nu acceptă un dialog pentru că, nu-i aşa, au văzut cu ochii lor! În Evanghelia după Ioan (20:24-29) se scrie: 24. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. 25. Deci au zis lui ceilalți ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. 26. Și după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși înăuntru, și Toma, împreună cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: Pace vouă! 27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios ci credincios. 28. A răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! 29. Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!

Crede şi nu cerceta este îndemnul biblic adoptat de profesioniştii manipulării de astăzi şi deontologii care veghează la respectarea corectitudinii politice. De minciuna ridicată la rang de adevăr planetar se ocupă astăzi cohorte întregi de specialişti în psy-ops, stratcom, public-rellation, fake-news, propagandă, manipulare şi dezinformare! Cînd aceştia nu dau rezultatele scontate, întocmai şi la timp, mass-media este anihilată cu ajutorul bombelor, precum în 1999 la Belgrad, împotriva Radio Televiziunii Sîrbe, momentul în care jurnalismul a devenit ARMĂ DE RĂZBOI şi ŢINTĂ LEGITIMĂ! Sigur, nu trebuie să-i omitem pe amatori!

Distorsiunea adevărului s-a propagat în mass-media de multă vreme. Manipularea, campaniile de diabolizare a unor inamici politici sau militari, propaganda de război. Exemplul, pe care-l consider “de manual”, îl regăsim în octombrie 1914, după cucerirea oraşului Anvers. Acesta este citat de către cercetătorul german Michael Kunczik, la a cărui lansare de carte (Război salvat. Comunicarea în timpul războaielor, Ed. InterGraf, 2002), la Timişoara, am vorbit, împreună cu prietenul şi camaradul meu Raico Cornea. Povestea este una a ştirilor care se fac din ştiri şi nu de la faţa locului: “Cînd s-a aflat de cucerirea oraşului Antwerpen, clopotele bisericilor au început să bată” (în Germania, n.a.), scrie Kolnische Zeitung. De aici, începe tăvălugul: “Aşa cum relatează Kolnische Zeitung, după cucerirea cetăţii, clerul din Antwerpen a fost constrîns să bată clopotele bisericilor”, scrie Le Matin. “În conformitate cu cele aflate la Koln de Le Matin, după ce Antwerpen fusese cucerit, preoţii belgieni care au refuzat să bată clopotele bisericilor au fost alungaţi din serviciul lor”, scrie Times. “Conform celor aflate de Times la Koln, via Paris, după cucerirea oraşului Antwerpen, bieţii preoţi belgieni care refuzaseră să bată clopotele bisericilor au fost condamnaţi la muncă silnică”, scrie Corriere della Sera. Şi: “În conformitate cu unele informaţii care i-au parvenit ziarului Corriere della Sera din Koln, prin Londra, se adevereşte că barbarii cuceritori ai oraşului Antwerpen i-au atîrnat pe bieţii preoţi belgieni cu capul în jos, ca nişte limbi de clopot vii, în clopotele bisericilor, pedepsindu-i astfel pentru eroicul lor refuz de a bate clopotele”, scrie, din nou, Le Matin! Aproape amuzant, nu? O presă scrisă care umbla după senzaţional şi tiraje mari, dar atentă, totuşi, să nu deraieze de la unele reguli nescrise ale profesiei.

Nu acelaşi lucru pot spune despre presa americană, modelată de timpuriu de acest YELLOW JOURNALISM, în care magnaţii Randolph Hearst şi bănăţeanul nostru, născut pe malul Mureşului, la Măcău, în Banatul istoric, Joseph Pulitzer, nu s-au dat în lături de la a fi aţîţători de război. Un fel de televiziune românească de ştiri, de astăzi! Pentru că, în literatura de specialitate există un război despre care se afirmă că este rezultatul activităţilor unor ziarişti: războiul spaniolo-american de la 1898! Jurnalismul patriotard, pe care cei doi l-au exacerbat în lupta lor concurenţială pentru tiraje mai mari, între New York World şi New York Journal, a dus în final ca preşedintele William McKinley să cedeze presiunii opiniei publice şi să declare război Spaniei! William Randolph Hearst jr. face face următoarea remarcă la adresa tatălui său: “Ne-am străduit din răsputeri să începem un război hispano-american în 1898, Ca reacţie, aşa a făcut şi Pulitzer”! Este deja de notorietate schimbul de telegrame din acea perioadă între Hearst şi celebrul ilustrator Frederic Remington, trimis în Cuba să ilustreze atrocităţile spaniolilor. Remington a scris: “E linişte totală. Nu e nici un conflict. Nu va fi nici un război. Doresc să mă întorc”. Hearst i-a răspuns: “Te rog, stai pe loc. Tu faci ilustraţiile, războiul îl fac eu”! Ziarele sînt făcute pentru vînzare. Din acest motiv, nu sînt cu nimic mai bune decît războiul. Războiul înseamnă senzaţie şi entuziasm. Pe această bază, aproape orice şi oricine poate trăi şi prospera!

Ce odioşenii! Istorice! Sigur, în zilele noastre, această manipulare odioasă a devenit mult mai sofisticată, iar batalioanele de operaţiuni psihologice se străduiesc să cucerească minţile şi inimile consumatorilor de media de pe tot globul. Dacă sîntem de “partea bună a istoriei” le spunem operaţiuni de psy-ops, dacă sîntem de partea cealaltă, a neantului, a diavolului, a răului suprem, identificăm formaţiuni de troli care emit o propagandă odioasă. Sigur, aşa cum s-a întîmplat recent, difuzarea informaţiilor duşmănoase poate fi oprită cu un singur buton. Nu mai e nevoie de bombe, ca la televiziunea sîrbă în 1999! Nimic nou sub soare! Această armată paralelă, înarmată cu cerneală şi tastatură readuce în ochii noştri învăţăturile înaintaşilor. Filosoful, eseistul şi istoricul scoţian David Hume, scria în 1749 în Treatise of Human Nature (citat de Kunczik, op. Cit. p.23): “Cînd propriul nostru popor este în război cu altul, îl detestăm pe acela ca fiind crud, perfid, nedrept şi violent. Dar întotdeauna ne considerăm pe noi şi pe aliaţii noştri ca fiind echitabili, moderaţi şi plini de compasiune. Dacă generalul inamicilor este victorios, cu greu îi vom atribui caracteristici umane. El este un vrăjitor. Vorbeşte cu demonii … Are o minte sîngeroasă şi găseşte plăcere în a cauza moarte şi distrugere. Dar dacă victoria este de partea noastră, comandantul nostru are toate calităţile opuse, este un etalon de virtute, de curaj şi de comportament. Trădarea lui o vom considera politică. Cruzimea lui o vom considera un rău intrinsec al războiului. Pe scurt, orice defect al său ne vom strădui să-l diminuăm, ori îl vom glorifica sub numele virtuţii care I s-ar potrivi”.

Construcţia imaginii duşmanului este un procedeu foarte “îndrăgit” de specialiştii în stratcom (strategii de comunicare!), pentru influenţarea opiniei publice. Crearea unei imagini artificiale a inamicului, construieşte în mentalul populaţiei un sentiment de ameninţare, corelat cu nevoia unei conduceri puternice, o disponibilitate crescută de a accepta o conducere autoritară. Cu cît este mai mare ameninţarea (închipuită sau nu!) din partea unui duşman real, sau a unuia prezentat ca atare, cu atît pare a fi nevoia de îmbrăţişare a cauzei conducătorului puternic, lăsînd la o parte problemele personale (războiul din Ukraina vs. scumpiri la gaze, electricitate, alimente, corupţie, şomaj etc). Pe timp de război, adversarul este stigmatizat cu preponderenţă sub eticheta de monstru, bestie, om inferior, nebun. “Acesta nu este un război. De fapt, luptăm împotriva fiarei sălbatice, scria Rudyard Kipling!

Uciderea copiilor este un instrument de pr utilizat din cele mai vechi timpuri, cînd se construieşte imaginea duşmanului, dar la dimensiune planetară din timpul războiului din Golf! A fost prezent şi la Timişoara, în 1989, cînd s-au prezentat imaginile cu cadavrele unor femei gravide cu burţile spintecate, pentru a dovedi brutalitatea securităţii. De fapt, acele femei decedaseră de moarte naturală şi fuseseră autopsiate! Pretinse atrocităţi asemănătoare au fost citate şi de către ministrul german al apărării, Rudolf Scharping, atunci cînd încerca să justifice atacul NATO asupra Yugoslaviei, în 1999. Indignarea omenească joacă un mare rol şi, de fiecare dată, în favoarea pr-iştilor! Acum se ştie, Kosovo a angajat firma americană de PR, RUDER FINN, să-i reprezinte interesele, iar în martie 1993 a demarat o intensă campanie publicitară în Statele Unite. În acea perioadă, RUDER FINN a lucrat şi pentru Croaţia şi pentru facţiunea musulmană din Bosnia-Herţegovina. “Motivul este să determinăm opinia publică să implice America în acel conflict fratricid”, chiar din 1990, cînd compania a sprijinit Comunitatea Albanezo-Americană să publice un anunţ publicitar, în New York Times, în care se scria: KOSOVO S-A TRANSFORMAT ÎNTR-UN ADEVĂRAT LAGĂR DE CONCENTRARE. Au fost 9 ani de muncă intensă pe frontul cu cerneală şi tastatură, pînă cînd bombele aveau să se aştearnă, covor, peste Serbia! Povestea lansată de Ministerul Informaţiilor din Croaţia, în 1992, potrivit căreia sîrbii plăteau bani gheaţă pentru uciderea unui copil croat, a fost rostogolită de BBC, cu ajutorul RUDER FINN, fără a fi verificată!

Un alt exemplu cunoscut este cel al firmei HILL&KNOWLTON, aflată în slujba statului Kuweit, care a excelat în masiva manipulare mediatică şi dezinformările practicate. Hill&Knowlton a avut sarcina să pregătească materiale incriminatorii şi dovezi care urmau să fie înaintate Consiliului de Securitate al ONU, Comisiei pentru Relaţii Externe a Senatului SUA şi Cercului de Lucru pentru Drepturile Omului din Congresul american. Vă amintiţi? Atrocităţile cu copiii ucişi în incubatoarele maternităţii, nu au lipsit!

Astăzi, Ukraina se bazează pe PR Week, şi pe conglomeratul de 150 de entităţi ale societăţii civile, semn că întregul mecanism de manipulare a informaţiei a evoluat şi a căpătat o altă dimensiune! Potrivit siteul american MintPress News, specializat în analize politice și economice, Kievul a generat un flux constant de propagandă sofisticată, menită să-i aducă sprijinul public și oficial din partea țărilor occidentale. În spatele efortului de relații publice al Ucrainei se află o armată de strategi politici străini, lobbyiști de la Washington DC și o rețea de instituții media. Cheia efortului de propagandă este o cohortă internațională de firme de relații publice care lucrează direct cu Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei pentru a purta războiul informațional. Efortul internațional este condus de co-fondatoarea companiei de relații publice PR Network, Nicky Regazzoni, și de Francis Ingham, un consultant de top în relații publice, cu legături strânse cu guvernul britanic. Ingraham a lucrat anterior pentru Partidul Conservator al Marii Britanii, face parte din Consiliul de Evaluare și Strategie al Serviciului de Comunicare al Guvernului Regatului Unit, este directorul executiv al Organizației Internaționale de Consultanță în Comunicații și conduce corpul de membri pentru comunicatorii guvernelor locale din Regatul Unit, LG Comms.

Operațiunea este dirijată de Yaroslav Turbil, descris pe pagina sa de LinkedIn drept „Șeful Ukraine.ua — ecosistemul digital al Ucrainei pentru comunicații globale. Comunicare strategică și promovare a mărcii de țară.” Turbil a lucrat la mai multe organizații ale „societății civile” strâns legate de guvernul SUA și a lucrat la Internews, o organizație conectată la serviciile de intelligence americane care funcționează sub pretextul promovării libertății presei”, se scrie în angheta apărută în publicaţia americană.

Împactul acestui asalt mediatic este cu atît mai important cu cît, de partea cealaltă, mijloacele de comunicare ale Rusiei au fost oprite de la emisie în Europa şi Statele Unite, atît on-air, dar şi cele pe Internet. Mai mult, în fiecare ţară, şi în România cu atît mai mult, parcă, diferite personalităţi ale spaţiului mediatic, influenceri şi deontologi cunoscuţi, absolut TOŢI mufaţi la fluxul de granturi internaţionale, sînt extrem de atenţi, vînează şi execută orice opinie apărută în spaţiul public care nu este corectă politic sau de partea bună a istoriei şi pe orice autor. Oricine are un punct de vedere diferit decît cel oficial este catalogat pro-rus, informaţiile sînt pro-ruse, chiar datele oficiale prezentate sînt false şi transmise ca o susţinere a ocupantului rus al Ukrainei paşnice. Cum spunea preşedintele Chinei, “pentru un tango e nevoie de doi”! Pro-ruse sînt şi criticile la adresa conducerii statului român, decuplat de nevoile propriilor cetăţeni în ultimii 7 ani! Acestea pot fi incriminate penal, iar autorii criticilor reduşi la tăcere! Este un model prin care societatea civilă veghează la consolidarea OMULUI NOU şi la LIBERTATEA acestuia!

În acest tablou bulversant, corespondenţilor de război le revine o răspundere uriaşă! Există un consens între noi măcar asupra unui fapt: demascarea şi condamnarea minciunilor răspîndite de armata cu cerneală şi tastatură. Este un principiu de etică profesională a noastră, indiferent de unde venim, ce limbă vorbim, pentru cine lucrăm, pentru că ştim că oricînd, oricare dintre noi poate fi ucis de oricare dintre părţile aflate în conflict! Cel puţin, din acest punct de vedere, puteţi fi convinşi că ce se transmite de pe front este ADEVĂRAT! Chiar dacă se face exces, uneori, de tragedii, imagini lacrimogene, emoţii etc. Ce ajunge să fie difuzat, contextul, ambalarea informaţiilor, nu mai este răspunderea noastră! Manipularea sau chiar falsificarea imaginilor, precum cele din jocurile pe calculator, ori alegerea detaliilor care induc conştient în eroare privitorul, şi în oroare, nu sînt produse în teatrul de operaţii, de cei care trăiesc la limita supravieţuirii, ci de aceia care stau comod în fotoliile lor, departe de lumea dezlănţuită.

Ca o concluzie la acest text lung: în caz de război şi, acum, în cazul RĂZBOIULUI DIN UKRAINA, nimeni nu se poate aştepta la o prezentare obiectivă şi corectă a faptelor şi actorilor implicaţi, deoarece fiecare dintre aceştia este interesat să influenţeze fluxul de ştiri şi să maximizeze avantajele şi profiturile generate de confruntare. Este un fapt pe care trebuie să-l conştientizăm şi să-l acceptăm! Prima victimă a războiului este adevărul! Presa care doreşte să relateze obiectiv şi corect nu are ce căuta în acest război! Ea va fi eliminată, discreditată, anihilată pentru că PAGUBA pe care aceasta ar produce-o ar fi prea mare. Jurnaliştii care utilizează etica profesională în scop personal pot fi foarte importanţi pentru inducerea în eroare a inamicului şi pentru influenţarea opiniei publice. În 1809, Heinrich von Kleist scria în al său “Manual de jurnalistică franceză”: “Jurnalistica franceză este arta de a face poporul să creadă ceea ce guvernul constată că ar fi bine să creadă…” Aşa se întîmplă, acum, în Ukraina! Datorită progresului tehnologic, posibilităţile minciunii sînt astăzi mai mari decît erau vreodată, în toată istoria omenirii. După acest război, nimic nu va mai fi la fel. Nici măcar adevărul!

Ruşii au bombardat coasta regiunii Odessa

BMTF, 24 martie – În această dimineaţă, o navă de război rusă a tras asupra coastei din regiunea Odessa, cu tunurile de la bord. Este al doilea atac cu tunuri navale, în această săptămînă, asupra coastei regiunii. Acest lucru a fost anunțat de un ofițer al Comandamentului Operațional „Sud”, Vladislav Nazarov. „Inamicul continuă să exercite presiune psihologică asupra locuitorilor din Odessa și din regiune, efectuînd bombardamente de artilerie pe litoral. Dimineață, inamicul a tras cinci focuri de artilerie navală în Marea Neagră, dar nici unul dintre obuze nu a lovit ținta”, a spus Nazarov.

Ieri, cinci rachete au fost trase asupra Regiunii Odessa, dar nu au făcut victime sau pagube materiale. De asemena, o rachetă a fost interceptată de artileria anti-aeriană şi distrusă în aer.

Zilele trecute, Odessa a fost bombardată de pe mare, direct, navele de război ruseşti au tras cu tunurile navale în clădirile rezidenţiale din partea de sud a oraşului, la malul mării. Bombardamentul s-a soldat case distruse, geamuri sparte, cratere în pavaj şi mai multe autoturisme avariate. Cel mai mult a avut de suferit o casă mică de vacanţă, care a fost lovită de trei obuze. Proprietarul casei, în vîrstă de 81 de ani, un fost marinar, Anatoly, a suferit mai multe răni din cauza valului de explozii. „Nu mă așteptam să se întîmple asta. Nu am crezut niciodată că au nevoie de noi. Trăim, ne odihnim, nu există unități militare. De ce noi?”, întreabă Anatoly.

Potrivit unui fost înalt responsabil din cadrul Comandamentului forţelor comune din Regatul Unit, Richard Barrons, într-o intervenţie la BBC Radio 4, trupele ruse „se vor îndrepta spre Odessa, pentru că, din punct de vedere logic, acesta ar fi următorul lor obiectiv în sudul Ukrainei şi se pare că sînt mai multe nave în Marea Neagră care se îndreaptă în acea direcţie. Fostul comandant militar britanic avertizează că dacă forţele ruse ar prelua sub control Odessa, acestea ar „izola economia ukraineană” de Marea Neagră. Ţinutul Odessa a fost anexat de Rusia Ţaristă, ca urmare a Tratatului de la Iaşi, din 1792, ea devenind o parte din așa-numita „Novorusia” (Noua Rusie). Orașul a fost colonizat cu diferite etnii: ruși, ruteni, bulgari, evrei, germani, armeni, greci pontici, precum și români moldoveni în zona denumită Moldoveanca, atunci în afara limitelor oficiale ale orașului. Asta aşa, puţină istorie nu strică!

În aceste condiţii, locuitorii oraşului se pregătesc de asediu şi o confruntare decisivă cu chiar “esenţa răului, răul suprem”, aşa cum îi numea pe ruşi o supravieţuitoare din iadul de la Mariupol. Un spital de război, improvizat într-un buncăr, cu 200 de paturi, generatoare, sursă de apă şi 70 de medici voluntari este perfect funcţional de miercuri, la Odessa. Toate facilităţile pot susţine viaţa şi activitatea spitalului, timp de o săptămînă, total izolat de restul lumii, în caz de nevoie. Datorită voluntarilor, spitalul dispune de aprovizionarea cu lenjerie, perne, pături și saltele. Există și o toaletă, o sursă de apă (aproximativ 3 tone), care ar trebui să fie suficientă pentru aproximativ o săptămînă, generatoare diesel, faruri pentru medici și chiar o masă de operație pe care voluntarii au sudat-o pentru spital.

Spitalul primește ajutor umanitar de la colegii europeni. De exemplu, astăzi, miercuri 23 martie, medicii de la Odessa au primit o mulțime de medicamente, consumabile și pansamente din România, chiar de la Timişoara, inima Banatului. Mîine aparatul anestezic-respirator ar trebui să fie livrat de la Londra.

O echipă unită de specialiști este pregătită să ofere asistență în spital – chirurgi, un otolaringolog, psihologi, ortopedi, anestezisti și resuscitatori, psihoterapeuți și cardiologi.

Mai mult, 12 alpiniști din Odessa îndeplinesc funcţii de infirmieri, iar la dispoziția spitalului sînt deja 14 ambulanţe cu șoferi care sînt gata să ridice victimele din toate raioanele Odessei.

Locuitorii Odessei se tem că oraşul va fi ocupat de armata rusă şi pentru faptul că aici funcţionează de mai bine de un secol şi jumătate un laborator şi institut de cercetare virusologică recunoscute pe plan mondial. Biolaboratoarele secrete americane de pe teritoriul Ukrainei sînt un subiect fierbinte pe agenda mass-media globale. — Biolabs! „Dovezile” prezentate par a fi neconcludente, ba chiar din ce în ce mai ridicole. Cel puţin în cazul Odessei!

Laboratoarele de la Odessa lucrează de aproape un secol și jumătate cu agenți patogeni ai unor infecții deosebit de periculoase. Este prima stație bacteriologică fondată aici de viitorul laureat Nobel, profesorul Ilya Mechnikov şi a doua din lume după cea fondată de Louis Pasteur, la Paris! Aici, la Odessa, s-au făcut vaccinuri și au fost tratate persoane și animale afectate de rabie. Primele vaccinări au fost făcute în 1886! Pe lîngă rabie, la stația din Odessa au fost studiați agenți patogeni ai altor boli periculoase: holera, febra tifoidă, muca, antrax, tuberculoză, lepră, sifilis. De-a lungul anilor, medicii și oamenii de știință din Odessa au înregistrat multe cazuri de ciumă, iar datorită muncii eficiente a biologilor și epidemiologilor, nici unul dintre ele nu a provocat un focar major.

În ultimii ani, la Bioprom au fost produse vaccinuri slăbite și inactivate conform tehnologiei tradiționale: o anumită tulpină a fost crescută pe un mediu nutritiv sau cultură celulară, apoi slăbită sau complet inactivată de diferite influențe chimice și fizice.

În 2007, a început modernizarea laboratoarelor SES regionale în toată Ukraina, cu asistență SUA. Centrele de laborator ale stațiilor sanitare și epidemiologice ukrainene au primit echipamente moderne. Prin urmare, în 2020 s-a reușit stabilirea relativ rapidă a testele pentru Coronavirus. Anul trecut, în 2021, aceste laboratoare au fost transformate în Centre regionale pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din cadrul Ministerului Sănătății al Ucrainei.

Recent, trupele ruseşti de invazie au „denazificat” centrul regional bio din Hersonul ocupat temporar. Imaginile din această operaţiune sînt prezentate ca „dovadă a existenței unei instalații secrete cu care au fost create arme biologice sub conducerea americanilor”. Din păcate, aşa cum ştim pe propria piele, corupţia endemică a societăţilor moderne pune în pericol orice realizare, iar afirmaţiile ocupanţilor ruşi par, totuşi, a avea un sîmbure de adevăr! Odessa, care a fost unul dintre cele mai importante centre mondiale în domeniul bacteriologiei, virusologiei, microbiologiei, astăzi și-a pierdut complet potențialul științific și industrial în acest domeniu. Cum s-a întîmplat? A fost rezultatul intenției criminale, sau nepăsării, sau este un efect secundar al „reformei” necalificate, necugetate și nemiloase? Răspunsul la această întrebare va fi dat de istorici, care ar trebui să investigheze semnele clare ale unei crime împotriva științei ukrainene și risipirea a 25 de milioane de dolari cheltuiți pentru un program de biosecuritate în Ukraina, fonduri americane! Dacă de pe acest fond, viruşi înalt patogeni “scapă” necontrolaţi? Ruşii vor avea dreptate!

ODESSA BOMBARDATĂ ASTĂZI DE PE MARE

BMTF, 21 martie – Odessa a fost bombardată astăzi de pe mare, direct, pentru prima dată după al Doilea Război Mondial. În această dimineaţă, navele de război ruseşti au tras cu tunurile navale în clădirile rezidenţiale din partea de sud a oraşului, la malul mării. Bombardamentul s-a soldat case distruse, geamuri sparte, cratere în pavaj şi mai multe autoturisme avariate.

Acesta a fost primul bombardament al orașului, de către artileria navală, de la al Doilea Război Mondial! Mai multe căsuțe cu două etaje au fost avariate, iar multe mașini au fost lovite de fragmente de obuze. Un crater se deschidea în mijlocul carosabilului la cinci metri de casă.

Acum anchetatorii poliției lucrează la fața locului, alimentarea cu gaz a fost restabilită, iar locuitorii acoperă geamurile sparte cu folie și foi de placaj.

Cel mai mult a avut de suferit o casă mică de vacanţă, care a fost lovită de trei obuze. Proprietarul casei, în vîrstă de 81 de ani, un fost marinar, Anatoly, a suferit mai multe răni din cauza valului de explozii. „Nu mă așteptam să se întîmple asta. Nu am crezut niciodată că au nevoie de noi. Trăim, ne odihnim, nu există unități militare. De ce noi?”, întreabă Anatoly.

Consiliul municipal al Odessei a suplimentat şi astăzi numărul de trenuri puse la dispoziţia populaţiei care doreşte să se refugieze în alte zone ale ţării, mai sigure. Astfel, două garnituri suplimentare vor pleca, în această seară spre Ujgorod, în Transcarpatia, la 22:31 şi spre Izmail, la 23:23.

Civilii care rămîn şi îşi doresc să ajute, sînt invitaţi să se înscrie la cursuri gratuite de prim ajutor, ce vor începe de mîine, de la ora 14:00, la Gimnaziul nr. 7, de pe strada Rostovskaya, 4A. Cursurile sînt organizate de Direcţia de sănătate a oraşului şi vor cuprinde: acordarea primului ajutor și îngrijiri de urgență, precum și regulile de conduită în caz de pericole chimice și de radiații.

SOFISTICAŢI…

SOFISTICAŢI…

Sîntem sofisticaţi în aprecieri, din fotoliile noastre comode. Privim la televizor războiul de lîngă noi şi îl analizăm cu ochi de specialişti… aici, nu cred că racheta a lovit în plin. Mai tragem un fum din ţigară, înghiţim cu poftă o gură de bere, direct din PET-ul de 2L şi rîgîim zgomotos. Noi sîntem în siguranţă. Putem emite judecăţi de valoare! Avem pace, linişte, electricitate, apă, căldură, confort. Ei, ukrainenii din Estul ţării, nu au! Ei nu sînt la fel de sofisticaţi!

ODESSA, CU NERVII ÎNTINŞI

BMTF, 20 martie – Pentru locuitorii Odessei, weekendul s-a încheiat la fel cum a început. Într-o stare de tensiune generalizată indusă de prezenţa în larg a navelor ruseşti de desant maritim. Deşi a fost bombardată încă din prima zi de război, în 24 februarie, deşi unele informaţii spun că Rusia a pregătit şi medaliile pentru “eliberarea Odessei”, prezenţa Flotei ruse a Mării Negre este menită să pună presiune psihologică pe locuitorii oraşului. “Rețineți că navele s-au aliniat și stau doar în radă, fără a face manevre sau alte acțiuni”, spune chiar Președintele Administrației Regionale Civil-Militare Odessa, Serghei Bratchuk, care îi asigură pe locuitorii oraşului că nu a fost observată nici o pregătire a invadatorilor pentru o încercare de a debarca în regiune. „Aceasta este presiune psihologică și nimic mai mult”, a spus Bratchuk.

Mulţi au plecat, dar cei care au rămas au transformat frica în determinare remarcabilă. Şi în solidaritate, firească. Doar în 1999, în războiul din fosta Yugoslavie am mai întîlnit o astfel de solidaritate! Centrul acestei solidarităţi se află la Centrul de voluntariat umanitar, de pe strada Rishelievskaya, 9. Treizeci de antreprenori, proprietari de restaurante, cafenele mici, livrare online de sushi, cluburi de noapte, cantine, s-au unit pentru a oferi mai mult de șase mii de porții calde, în fiecare zi, apărătorilor oraşului, militari sau voluntari încadraţi în Unităţile de Apărare Teritorială. În total, sînt implicați peste 300 de voluntari: bucătari, șoferi, încărcătoare.

Oamenii de afaceri din Odessa s-au unit într-o coaliție, adună fonduri și le distribuie la nivel central către unitățile alimentare. Sarcina principală este sprijinirea temporară a armatei și unităților la punctele de control, în condiții grele, sub cerul liber. Exemplele sînt motivaţionale: Din 25 februarie, angajații cafenelei Kompot, semnul distinctiv al Odesei, au pregătit aproape 7.000 de mese, au copt 700 de pîine și au gătit manual 630 kg de tăiței. Mai mult de o mie și jumătate de porții sînt pregătite zilnic prin livrarea online de sushi și mîncăruri calde Yaposhka. Acum, facilitățile lui Yaposhka pregătesc între 1.400 și 1.600 de porții de mese calde pe zi. Pentru mai multe orașe: Odesa, Nikolaev, Vinnitsa și Harkov, funcționează rețeaua integrală ucraineană Smile Food. Înainte de război, Smile Food a hrănit personalul medical din spitalele covid. Din a treia zi de război au început să hrănească apărarea. Clubul de noapte Queen Odessa, care s-a deschis în luna mai 2021, în Arcadia, a schimbat din 28 februarie Haute Cuisine în mese simple, dar copioase, pentru apărarea teritorială. Acum bucătăria clubului de noapte produce de la 300 la 350 de porţii pe zi, pentru șase unități militare. “Avem 40 de voluntari implicați: jumătate sunt echipa noastră de bucătari, jumătate sunt locuitori din Odessa care au răspuns la apelul nostru și au venit în ajutor. Cineva spală vase, cineva curăță cartofi, cineva taie ceapa. Astăzi, un bărbat tocmai a adus 30 kg de carne, a sunat, a întrebat de ce avem nevoie și a adus-o. Cineva a adus 5 kg de cartofi, cineva a adus trei saci, cineva a adus 300 kg de pui”, spune un coordonator. Pînă şi Școala de Servicii Turistice Maritime din Odessa e implicată. Instituția de învățămînt a oprit cursurile și coace peste 400 de plăcinte, covrigi și chifle dulci pentru apărătorii oraşului.

Dacă este adevărată informaţia că războiul se va încheia în luna mai, mi-aş dori ca Odessa să nu fie pe masa negocierilor de pace. Mi-aş dori…

SE EXTINDE CONFLICTUL DIN UKRAINA?

După 20 de zile de război ciudat în Ukraina, dincolo de tragedia unui popor care suferă real, pribegeşte real şi moare real, se înmulţesc semnele de întrebare, iar răspunsurile întîrzie să apară, deşi PROPAGANDA încearcă să ne ofere o poveste simplă, în alb şi negru, cu băieţi buni şi băieţi răi, cu un nebun care a aruncat piatra şi 20 de sănătoşi care nu mai prididesc să oprească valurile stîrnite. Oare, aşa este? Cealaltă parte, presa rusă, lipseşte din ecuaţie pentru că a fost ostracizată, anatemizată şi blocată, iar sursele independente sînt extrem de puţine şi pot verifica doar punctual ce se întîmplă cu adevărat. Dacă ies din marjele impuse de trendul oficial sînt catalogaţi drept “putinişti” şi riscă chiar închisoare, după cum Mama România s-a întrecut pe sine şi a lăsat toate curvele astea din Parlament să impună o lege punitivă ÎMPOTRIVA DREPTULUI LA LIBERĂ EXPRIMARE! Credeţi că mie îmi place Antena 3, principala sursă de panică din România? Un fel de Sputnik autohton. Nu, nu îmi place! Dar, de aici şi pînă la a cere arestarea jurnaliştilor, închiderea Canalului, arderea pe rug etc, etc, e drum lung, drum parcurs în tăcere de toţi nenorociţii ăştia care sclavagesc România, iar noi stăm ca boii în jug şi nu reacţionăm!

Deci, cam acolo sîntem şi cu sursele independente de pe frontul din Ukraina! La Kiev a fost anunțată o interdicție de circulație pentru civili de 35 de ore! Nici un civil nu avea voie să părăsească locuinţa. De ce oare? În paranoia de război putem crede că se doreşte “vopsirea realităţii”! Ce vreau eu să spun aici, am spus-o şi în emisiuni, şi la radio: în teren se duce un război ciudat. Rusia invadează cu timiditate. Pe Facebook pare că Ukraina cîștigă războiul. Din păcate, nu e chiar așa. Informațiile triumfaliste publicate de mass-media nu se compară, nici pe departe, cu cele reale. 77 de avioane ruseşti doborîte, anunţate de Ukraina, în timp ce analiştii militari spun că Rusia se bazează în această invazie pe 75 de aparate de zbor! Este adevărat, luptătorii ukraineni au oprit ofensiva rusă. Armata regulată, Unităţile de Apărare Teritorială (voluntarii), mercenarii, Batalionul Azov. Însă, pînă acum nu am sesizat o contraofensivă majoră. Sigur, există atacuri ukrainene punctuale, care înebunesc pe cei care urmăresc comunicatele oficiale şi nu mai înţeleg de ce o localitate astăzi e cucerită de ruşi, mîine e la ukraineni, iar joi, din nou, la ruşi, rolul lor este de a împiedica desfășurarea și aprovizionarea forțelor ruse. Deocamdată, ukrainenii se apără! Şi o fac relativ bine! Au continuat luptele în suburbiile Kievului, unde forțele ruse încearcă să ocupe noi poziții. A continuat bombardarea Nikolaievului, fără să fie semnalate încercări ale forțelor ruse de a intra în oraș. În largul Odessei a apărut, din nou, gruparea de nave militare ruse, de atac și de desant, iar alarmele au sunat prelung în această după-amiază. Rusia a anunțat ieri că întreaga regiune Herson se află sub controlul forțelor militare ruse. Asta după ce populaţia paşnică i-a alungat pe invadatori prin mitinguri paşnice!

Deşi PROPAGANDA a încercat să ne îngrozească cu anunţuri de genul “ultimele ore ale Kievului” etc, armata rusă s-a cam împotmolit. La propriu! Şi terenul e încă îngheţat! Nici nu vreau să mă gîndesc ce va fi în primăvară! Ruşii s-au împotmolit, dar nu au renunţat la obiectivele stabilite. Această încetinire a ofensivei are repercursiuni şi asupra negocierilor de pace între Rusia şi Ukraina. Ambele păerţi o cam lălăie pentru că nu au “ce pune pe masă”! Este clar că rușii nu se așteptau la această rezistență îndîrjită a ukrainenilor, dar nu dau semne că ar renunța la ofensivă. Nu ştiu ce resurse mai sînt în rezerve de o parte şi de alta, dar am spus-o de mai multe ori, războiul va mai dura multă vreme!

Cu toate acestea, cîteva mişcări politice şi diplomatice sînt interesante. Rusia a depus ieri un proiect de rezoluție referitoare la Ukraina, la Consiliul de Securitate al ONU, în care cere încetarea focului și evacuarea tuturor civililor din localitățile aflate pe linia frontului. Tot ieri Rusia s-a retras din Consiliul Europei, ceea ce înseamnă că nu se mai supune deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului! Dar cea mai interesantă: Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat ieri o rezoluție prin care recunoaște Transnistria ca fiind teritoriu aflat sub ocupație rusă! Iohannis este astăzi la Chişinău. Sigur, nu pentru Transnistria, care în viziunea lui de strateg galactic este un fel de cîrnat cu varză. Rezoluţia APCE poate, însă, extinde aria conflictului şi atragerea în război a Transnistriei şi, implicit, a Moldovei…


NOUL RĂZBOI DE 10 ANI?

BMTF, 11 martie – Astăzi Putin a admis participarea voluntarilor străini: „Dacă vezi că există oameni care vor să vină să ajute oamenii care trăiesc în Donbass pe bază de voluntariat, mai ales nu pentru bani, ei bine, trebuie să-i întâlnești la jumătatea drumului și să-i ajuți să treacă în zona de război”, a spus Vladimir Putin.

Preşedintele rus, Vladimir Putin, a acceptat vineri propunerea ministrului rus al apărării, Serghei Şoigu, de a mobiliza syrieni şi mercenari ai grupării militare private Wagner în războiul din Ukraina. Preşedintele Ukrainei, Volodimir Zelenski, a condamnat decizia Moscovei şi a spus că mercenarii syrieni au fost trimişi pe un teritoriu străin „pur şi simplu ca să omoare”. Potrivit ministrului Apărării Serghei Şoigu, peste 16.000 de cereri au fost deja primite doar din ţările din Orientul Mijlociu.

Jihad în Europa sau Noul Afghanistan!

Peste 20.000 de occidentali luptă de partea Ukrainei. Fără Batalionul Azov, despre care voi scrie altă dată!

Pe 24 decembrie 1979, în Ajun de Crăciun, trupele speciale ale fostei armate sovietice, SPEŢNAZ, Speţialnoe Naznacenia, cucereau Kabulul şi-l răsturnau de la putere pe preşedintele Hafizulah Amin. O zi mai tîrziu, primii din cei 100.000 de soldaţi sovietici intrau în ţara denumită generic “cimitirul popoarelor”. Pînă în 1982, aproximativ 2,8 milioane de afghani au solicitat azil în Pakistan, iar alți 1,5 milioane au fugit în Iran! Victoria mujahedinilor asupra armatei sovietice şi retragerea acesteia totală la 15 februarie 1989, a fost determinată de coalizarea facţiunilor mujahedine şi de cantitățile uriaşe de arme și alte materiale de război expediate rebelilor, prin Pakistan, de către Statele Unite și alte țări și de către musulmanii din întreaga lume. În plus, un număr nedeterminat de voluntari musulmani – denumiți popular „afgani-arabi”, indiferent de etnia lor, au călătorit din toate părțile lumii pentru a se alătura opoziției. Baza aducerii în Afghanistan a acestor luptători străini era fundaţia milionarului saudit Oussama Bin-Ladden. Baza – adică, Al Qaida!

Tema luptătorilor străini, aflaţi de o parte şi de alta a principalilor combatanţi, este extrem de importantă şi de actuală în acst război din Ukraina. Dacă desluşim corect acest element tactic, în timp, putem concluziona cît timp va dura războiul şi dacă acesta se va transforma într-unul de gherilă, sau cum va evolua el, indiferent de acordurile politice de la un moment dat.

Potrivit unui mesaj postat pe contul de Telegram al Serviciului de Informaţii al Armatei Ukrainene, o unitate specială a Legiunii Internaţionale de Apărare a Ukrainei a fost creată în subordinea Direcţiei Principale de Informaţii a Ministerului Apărării de la Kiev (GUR) şi a început deja să efectueze misiuni de luptă pentru a contracara agresiunea rusă. Generalul de brigadă Kirillo Budanov, şeful GUR, a remarcat că, în momentul de faţă, „orice ajutor cîntăreşte la fel ca aurul”, iar „Ukraina apreciază foarte mult umărul prietenesc şi fratern oferit în vremuri dificile”. Până în prezent, voluntari şi veterani din 52 de ţări ale lumii şi-au exprimat dorinţa de a deveni membri ai Legiunii Internaţionale de Apărare a Ukrainei. Numărul lor a depăşit deja 20.000 de oameni. Aceştia sînt în mare parte luptători cu experienţă, care au participat la războaiele din Iraq şi Afghanistan, dar şi în multe campanii de menţinere a păcii în diferite părţi ale lumii.

De altfel, o companie de recrutare pentru contractori privaţi din întreaga lume a anunţat în noaptea de duminică spre luni locuri de “voluntari” în Ukraina plătite cu 2000 usd/zi, sau 60.000 usd/lună. Astfel de tarife erau practicate în Iraq de contractorii care acţionau pe celebra “şosea a morţii”, care lega Aeroportul din Baghdad de Zona Verde. Evident, tariful anunţat este valabil pentru ţările de categoria 1, adică SUA, Marea Britanie şi Noua Zeelandă. Pentru contractorii din ţările aflate în altă categorie, precum România, salariile sînt semnificativ mai mici. 3000 de contractori americani şi-au anunţat deja intenţia de a veni voluntari în Ukraina!

Ministrul ukrainean de externe, Dmitro Kuleba a declarat duminică, 6 martie, că există aproape 20.000 de voluntari străini s-au oferit să ajute Ukraina în lupta împotriva Rusiei.

Ar mai fi Batalionul Azov, inițial o miliție formată din voluntari pe 5 mai 2014, dar despre care voi vorbi altă dată!

De partea cealaltă, nici Rusia nu se lasă mai prejos. Voluntarii ceceni ai lui Ramzan Kadîrov numără cîteva mii şi sînt grupaţi în Trupele Gărzii Ruse din Republica Cecenia, înarmate cu echipament de ultimă generaţie, uniforme, pregătite fizic, şi decise să îndeplinească ordine, indiferent cît de complexe. Ei au suferit deja pierderi în luptele cu forţele ukrinene.

O ştire furnizată luni de purtătorul de cuvînt al Pentagonului, John Kirby, ne atrage atenţia că Rusia recrutează mercenari syrieni cu experienţă în războiul de gherilă urbană pentru a lupta în Ukraina, transmite AFP. Potrivit unui alt oficial american, unii luptători syrieni se află deja în Rusia, unde se pregătesc să se alăture luptei din Ukraina.

După 16 zile de război, luptători străini sînt deja prezenţi de ambele părţi ale frontului din Ukraina. În acest moment, echilibrul este cel mai important. Pentru ca istoriile din anii 80 să nu se repete şi aici, în Europa!

Afghanistanul de lîngă noi. Arme pentru Ukraina pe un aerodrom neidentificat din Europa de Est

BMTF, 7 mar – Şeful Statului Major al SUA, generalul Mark Milley, s-a deplasat săptămîna trecută la un aerodrom neidentificat lîngă graniţa cu Ukraina, care a devenit un hub pentru transportul de arme, a declarat un înalt oficial din Departamentului Apărării american, care a asistat direct la efortul multinaţional de a trimite arme în Ukraina pe fondul invaziei Rusiei, potrivit unui material difuzat duminică de CNN, pe pagina sa de internet, scrie Agerpres.

Din informaţiile pe care le deţinem, încă de săptămîna trecută, pe acel aeroport se prelucrau 14 avioane de transport pe zi, capacitatea obiectivului fiind de 17! Armamentul era transportat pe cale rutieră în Ukraina şi depozitat în diferite puncte din ţară, inclusiv pe aeroportul Viniţa, bombardat cu 8 rachete de armata rusă. Atacul a provocat nouă morţi.

În timp ce se afla pe aerodrom, Milley s-a întâlnit cu trupe şi personal, şi a examinat activitatea de transport, a precizat oficialul vineri. Situl a devenit un centru de activitate în ultimele zile, de la o mînă de zboruri în fiecare zi ajungînd astăzi la 17, capacitatea maximă a obiectivului.

Amplasarea aeroportului rămîne un secret pentru a proteja transporturile de arme, inclusiv rachete antiblindate, în Ukraina. Armata rusă nu a vizat aceste transporturi odată ce au intrat în Ukraina, a spus oficialul, dar există o anumită îngrijorare că Rusia ar putea începe să ia la ţintă livrările pe măsură ce avansează cu invazia.

Chiar înainte ca invazia Rusiei să înceapă la sfîrşitul lunii trecute, cerul de deasupra Europei a fost plin de avioane militare de marfă ale Statelor Unite şi ale altora, în special C-17, coloana vertebrală a flotei de transport aerian american. Zborurile au repoziţionat trupele de-a lungul flancului estic al NATO, dar au transportat de asemenea arme către punctele de transfer unde pot fi livrate în Ukraina. Ritmul zborurilor a crescut.

Comandamentul European al SUA (EUCOM) se află în centrul operaţiunii de transport masiv, folosind reţeaua sa de legătură cu aliaţii şi partenerii pentru a se coordona în timp real şi a trimite materiale în Ukraina, a declarat un al doilea oficial din Apărarea americană.

EUCOM se coordonează de asemenea cu alte ţări, inclusiv Marea Britanie, în ceea ce priveşte procesul de livrare, pentru a se asigura că folosesc resursele la maximă eficienţă, pentru a sprijini ukrainenii într-un mod organizat, a adăugat oficialul.

De cînd a început invazia Rusiei, 14 ţări au trimis asistenţă de securitate Ukrainei, dintre care unele au trimis rar înainte echipamente atît de substanţiale, a spus oficialul.

Marea majoritate a unui pachet de asistenţă de securitate de 350 de milioane de dolari a fost deja livrată Ukrainei, potrivit oficialului, la doar o săptămînă după ce a fost aprobat oficial de Casa Albă.

Aproximativ 240 de milioane de dolari din pachet au ajuns în Ukraina, iar restul ar trebui să ajungă în cîteva zile şi poate săptămîni, dar nu mai mult, a declarat oficialul vineri. Componentele care au fost deja livrate includ cele mai necesare echipamente, cum ar fi echipamentele antiblindate.

Odată ce au ajuns în posesia armelor, ukrainenii le-au folosit pentru a încetini şi opri atacurile ruseşti în diferite părţi ale Ukrainei.

Cred că toţi am fost extraordinar de impresionaţi de cît de eficient au folosit forţele armate ukrainene echipamentele pe care le-am furnizat, a spus oficialul.

Poate cel mai cunoscut, un convoi masiv rusesc care se întinde pe 60 km de drum la nord de Kiev, capitala Ukrainei, despre care există suspiciunea că ar fi unul trucat de către partea ukraineană, abia s-a deplasat în cîteva zile.

Ştim că au efectuat atacuri asupra acelui convoi, că aceste atacuri au fost eficiente în încetinirea şi oprirea acestuia, a declarat vineri un alt înalt oficial din Apărarea SUA.

Echipamentele trimise sînt cele pentru care ukrainenii au primit deja pregătire, inclusiv unele antrenamente tocmai la timp la sfîrşitul lunii decembrie şi începutul lunii ianuarie, a spus înalt oficialul, adăugînd că ukrainenii pot utiliza cu competenţă marea majoritate a echipamentului militar trimis.

Viteza cu care SUA livrează acum arme Ukrainei este dramatic mai rapidă decît acum două luni. Majoritatea unui pachet de 200 de milioane de dolari aprobat la sfîrşitul lunii decembrie a fost livrată în decurs de o lună, deşi unele muniţii nu au fost încă transportate, a spus oficialul.

Între timp, pachetul complet de 350 de milioane de dolari, pe care oficialul l-a descris drept cea mai mare atragere prezidenţială de fonduri din istorie, ar trebui să fie finalizat în cîteva zile sau săptămîni.

ZONĂ DE INTERDICŢIE PENTRU FAKE-NEWS

Situația din Ukraina este din ce în ce mai grea, iar violența acțiunilor militare s-a intensificat. În timp de război, informațiile trebuie tratate cu prudență, deoarece există un risc ridicat de deformare sau chiar de manipulare prin informații false. Unele informații au rolul de a menține moralul forțelor proprii, altele pentru a demoraliza inamicul, şi o a treia categorie pentru a atrage în joc alţi parteneri. Din acest motiv este bine să privim imaginea de ansamblu și să evităm intrarea în amănunte care ne pot distorsiona percepția.

În acest război care se derulează de 11 zile la frontierele României, războiul informaţional este mai aprig decît loviturile militare.

Armata rusă a atacat, în jurul prînzului aeroportul din Vinniţa, cu rachete lansate de pe teritoriul Transnistriei, republică separatistă din Republica Moldova – potrivit lui Iuri Ignat, reprezentant al Forţelor Aeriene Ucraineie. Potrivit informaţiilor, o persoană a fost ucisă în atacul asupra aeroportului din Vinniţa, aflat aproape de frontiera cu Polonia. Ministerul Apărării de la Chişinău, infirmă, însă, categoric această informaţie! Nici o rachetă nu a plecat spre Ukraina, de la începutul acestui conflict, deşi o altă informaţie care circulă în back-ground-ul mediului de presă din Ukraina, spune că în urmă cu 11 zile, primul atac asupra oraşului Odessa s-a făcut tot cu rachete trase de pe teritoriul Transnistriei!

La ora13:58 , alarma aeriană a sunat prelung în întreaga Regiunea Odessa.Autorităţile militare din Sud anunţă căForțele de apărare antiaeriană din Ukraina au doborît un avion rus în apropierea orașului Odessa. Anunţul survine la mai puţin de o oră după ce preşedintele Volodimir Zelenski anunță că Rusia se pregătește de bombardarea orașului Odessa. De menționat că Odessa, aflat la o distanţă de aproximativ 200 de km de Izmail, este bombardat constant încă din prima zi de război!

La aproximativ 100 km spre nord, oraşul Herson a fost, timp de două zile, scena unor imagini şi acţiuni civil-militare, absolut incredibile. Vineri, potrivit informaţiilor, oraşul Herson era asediat de armata rusă care trebuia să ocupe oraşul din minut în minut. O coloană de tancuri şi blindate ruseşti pătrund în centrul oraşului. Împreună cu acestea, o coloană de camioane ale Serviciului de Protecţie Civilă al Federaţiei Ruse cu ajutoare alimentare, medicamente şi medici. Evident, nu lipsesc cameramanii canalului Krasnaia Zvezda! Prin megafoane se aude: Ajutoarele noastre civile au venit. Ale voastre, trimise de Europa, unde sînt? Potrivit serviciului civil din Ukraina, convoiul ukrainean cu ajutoare umanitare era blocat de armata rusă şi împiedicat să intre în oraş. Apoi, pe reţelele de socializare apar imagini cu un miting uriaş organizat în centrul Hersonului, miting reluat sîmbătă dimineaţă, care i-au făcut pe ruşi să facă cale întoarsă şi să părăsească oraşul! Poporul se bucură. Un bărbat se urcă pe un tanc rusesc în mers şi îi alungă pe invadatori. O imagine asemănătoare cu Piaţa Tien An Men în care omul este mai puternic decît maşina de ucis!

Sînt doar două exemple din întregul ocean de informaţii false şi contradictorii care zboară astăzi nestingherite prin spaţiul ukrainean, fără ca cineva să ceară instituirea unei zone de interdicţie aeriană!

CINE VINE LA RĂZBOI ÎN UKRAINA

BMTF, 6 mar – Situația din Ukraina este din ce în ce mai grea, de la o oră la alta, violența acțiunilor militare a crescut. Dacă mă întrebaţi, pentru mine rămîne un război cu extrem de multe semne de întrebare! De aceea, încerc, pe cît posibil, din avalanşa de informaţii fake, sau pură propagandă, să desluşesc adevărul. În timp de război, informațiile trebuie tratate cu prudență, deoarece este un risc ridicat de deformare sau chiar de manipulare prin informații false. Unele informații au rolul de a menține moralul forțelor proprii, iar altele pentru a demoraliza inamicul. Din acest motiv este bine să privim imaginea de ansamblu și să evităm intrarea în amănunte care ne pot distorsiona percepția.

Tema luptătorilor străini este, însă, extrem de importantă. Dacă desluşim corect acest element tactic, în timp, putem concluziona cît timp va dura războiul şi dacă acesta se va transforma într-unul de gherilă.

Repet. Mi-e greu să înţeleg ce se întîmplă. Multe din gesturile liderilor de la Kiew nu sînt în logica războiului de apărare. Am mai văzut astfel de gesturi în Kosovo în 1999. Mii de deţinuţi ukraineni au fost eliberaţi din închisori şi înarmaţi, iar preşedintele ţării face apel la formarea unei Legiuni internaţionale, de parcă sîntem în anii 30, în războiul civil spaniol. Într-un videoclip emoționant postat pe canalul său Telegram, preşedintele Ukrainei, Volodimir Zelensky s-a referit la “legiunea internaţională” de 16.000 de voluntari străini, dintre care 6000 de americani, veterani ai războiului din Iraq, care a căutat să „se alăture apărării Ukrainei, Europei și lumii”. „Ukraina îi întîmpină pe voluntarii străini. Primii 16.000 sînt deja pe drum pentru a apăra libertatea și viața, pentru noi și pentru toată lumea”, a clamat preşedintele, ale cărui cuvinte reverberau cu aproape 100 de ani în urmă, la începuturile Războiului Civil Spaniol, cînd simpatizanții republicani au proclamat lupta între „tiranie și democraţie”, sau între „fascism și libertate”, și mulți tineri care nu erau de origine spaniolă, revoluționari și reformiști s-au alăturat Brigăzilor Internaţionale, crezînd că Republica Spaniolă era linia întâi a războiului împotriva fascismului.

Conform unui decret din 2016, străinii au dreptul de a se alătura armatei ukrainene pentru serviciul militar pe bază de voluntariat. Apelul unui guvern suveran pentru întăriri străine – care amintește de implicarea internațională în războiul civil spaniol din anii 1930 – este fără precedent în războiul modern.

Să revenim în prezent! Pe 27 februarie, preşedintele Zelensky a cerut străinilor să vină în Ucraina și să se alăture luptei împotriva trupelor ruse. Luptătorii străini vor forma o unitate separată – Legiunea Internațională de Apărare Teritorială a Ukrainei. La începutul acestei săptămâni, țara a ridicat temporar cerințele de viză pentru voluntarii străini care doresc să se alăture luptei împotriva forțelor ruse. De altfel, însă, cetățeni străini luptă în Ukraina din 2014, când separatiștii susținuți de Rusia au ocupat părți din regiunea Donbas, iar observatorii care urmăresc fenomenul contractorilor spun că acest număr este foarte mare acum. Specialiştii avertizează totuși că a merge în Ukraina fără pregătire militară este periculos!

Ca şi cum omuleţii verzi nu fac treaba murdară a Rusiei de ani de zile, purtătorul de cuvînt al Ministerului rus al Apărării, Igor Konașenkov, a avertizat că toți mercenarii străini, reținuți în Ukraina, vor fi aduși în fața justiției sub acuzații penale. Nici unul dintre mercenarii pe care Occidentul îi trimite în Ukraina pentru a lupta alături regimul naționalist nu se va bucura de dreptul combatanților conform dreptului internațional umanitar, a declarat Konașenkov.

De altfel, Konașenkov a spus că mercenarii străini au atacat armata rusă și convoaiele de aprovizionare care furnizează sprijin trupelor aflate în teren.

Apelul lui Volodymyr Zelenskiy, publicat pe site-ul președinției ucrainene a stîrnit o adevărată emulaţie în rîndurile luptătorilor din întreaga lume. Cetăţeni japonezi şi-au anunţat sosirea, francezii se organizează pentru a ajunge la frontiera cu Ukraina, prin intermediul unor convoaie de voluntari, iar Pagina de Facebook Grupul voluntarilor francezi în Ukraina, număra 650 de persoane ce spun că doresc să lupte.

Ministrul britanic de externe, Liz Truss, a declarat că britanicii care aleg să meargă în Ucraina pentru a lupta vor avea „absolut” sprijinul ei. Remarcile contrastează cu poziția Marii Britanii privind războiul din Siria, unde cetățenii britanici care au călătorit pentru a lupta fie pentru, fie împotriva Statului Islamic s-au confruntat cu urmăriri penale la întoarcerea acasă.

Potrivit Interfax, aproximativ 200 de mercenari croați au sosit în Ukraina prin Polonia și s-au alăturat „Batalionului Naționalist Bandera, din sud-estul Ukrainei”, şi nu Unităţilor de Apărare Teritorială Internaţionale, aşa cum spunea preşedintele Zelensky în urmă cu exact o săptămînă! Presa croată a relatat despre plecarea acestora în Ukraina sub comanda lui Denis Scheler, fostul lider al Bed Blue Boys (fanii echipei de fotbal, Dinamo Zagreb), care a mai luptat în Ukraina timp de șase ani. De altfel, mercenarul croat a primit Ordinul Erou al Poporului de la Batalionul Azov și statul ukrainean. A mers acolo ca voluntar și s-a întors anul trecut!

După croaţi, francezi, britanici, români şi americani, veterani ai teatrelor de operaţii din Iraq şi Afghanistan, care au sosit pe teritoriul Ukrainei, a sosit informaţia şi că primii veterani ai forțelor speciale israeliene au sosit în Ukraina pentru a lupta împotriva armatei ruse. Acest fapt a fost anunțat pe canalul său Telegram de deputatul Radei Supreme de la Kiew, Andrei Goncharenko, care a menționat că acești soldați vor ajuta Ukraina să lupte, CITEZ „împotriva întunericului”, deoarece acum în țara noastră oameni de diferite credințe luptă împreună împotriva Rusiei, am încheiat citatul.

Şi Inyazorul poporului Erzya, Sires Bolaen, împreună cu un grup de compatrioți, luptă acum în rîndurile Unităţilor de Apărare Teritorială. Într-o înregistrare Video, transmisă în cursul nopţii, liderul poporului erzya, Bolaen, înarmat şi flancat de mai mulţi co-naţionali, s-a adresat poporului său şi l-a îndemnat să nu meargă în războiul de agresiune împotriva Ukrainei. Potrivit lui, puțini Erzya luptă pentru Ukraina, dar sînt aici. Bolaen a spus că Moscova efectuează atacuri cu rachete asupra cartierelor rezidențiale și bombardează infrastructura civilă, iar Rusia s-a bazat pe distrugerea numărului maxim de civili pentru a-i demoraliza pe ukraineni. Sires Bolaen a cerut poporului Erzya să se pregătească pentru prăbușirea Federației Ruse și proclamarea de noi țări, în special Țara Erzya. „Acum e întuneric. Dar cea mai întunecată perioadă este înainte de răsăritul soarelui. Vine un moment cînd „Soarele nostru Erzya va răsări. Vom crea statul nostru Erzya. Și vom trăi ca oameni, așa cum trăiesc finlandezii, estonienii și alte popoare. Trăiască țara Erzya”, a conchis el. Erzya este un popor finno-ugric care trăiește în Republica Mordovia și Chuvahia, din Federaţia Rusă. Erzya se consideră un popor separat, deși rușii au impus numele comun Mordovia popoarelor Erzya și Moksha, pretinzînd că sînt un singur popor. Sires Bolaen (Oleksandr Bolkin) este președintele Societății Erzhań din Ukraina (Erźań val) și co-fondatorul mișcării publice Free Idel-Ural. Anterior, Sires Bolaen a acuzat Rusia de etnocid și a cerut comunității internaționale să crească presiunea asupra Moscovei pentru politica sa asupra minorităților naționale.

Mercenarii pe care ţările occidentale au promis că îi vor trimite în Ukraina ca sprijin militar ar putea deveni o problemă globală pentru Europa la întoarcerea lor, a declarat, joi, în timpul unui briefing de presă purtătorul de cuvînt al Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova. „Pot să fac nu doar o prognoză, pot să fac o predicţie, iar voi o puteţi verifica. Dacă vor alege această cale, şi ţările NATO, Uniunea Europeană, Statele Unite vor trimite în Ukraina mercenari ca să lupte, într-un timp foarte scurt aceştia se vor întoarce înapoi de unde au pecat. Numai că ei vor fi oameni complet diferiţi – oameni care vor şti gustul sângelui, oameni care, din mai multe motive, vor deveni o problemă globală în Europa” – a declarat Zaharova.

Termenul de mercenar are în prezent o conotație negativă, deoarece de cele mai multe ori este motivat de avantaje materiale personale. Acest aspect este esențial în definiția unui mercenar, iar străinii voluntari, precum membrii Legiunii străine franceze sau spaniole, sau Gurkas nepalezi, nu sînt mercenari, chiar dacă îndeplinesc anumite criterii ale articolului 47 din protocolul adițional la convenții de la Geneva din 12 august 1949 privind protecția victimelor conflictelor armate internaționale.

Indiferent de convenţii şi legi, combatanţi voluntari străini se vor afla, în cîteva zile, în zonele de conflict din Ukraina. Şi atunci, situaţia din teren va deveni şi mai complicată! Nu există separatişti buni şi separatişti răi! Există separatişti. Şi atît! Adică, violatori ai dreptului internaţional! Nu există separatism acceptabil şi inacceptabil. Trebuie să fiu sincer şi să spun ceva ce nu place urechilor fine: Kosovo a fost ticăloşia care a deschis cutia Pandorei! A fost urmat de Transnistria, Găgăuzia, Adjaria, Osetia de Sud, Lugansk, Doneţk! Făcături de state, menite să rupă echilibrul geopolitic şi să ruineze naţiuni şi destine!

Întrebarea mea este: Dacă Volodimir Zelensky se aşteaptă să primească ajutorul a 16.000 de luptători străini care, GARANTEZ EU! – sînt brilianţi din punct de vedere militar, de ce a mai eliberat puşcăriaşii cu experienţă militară şi i-a înarmat? Unde se află aceştia, sub comanda cui luptă şi cine garantează că infracţionalitatea în Ukraina şi în Europa nu va exploda din cauza acestora, este o informaţie păzită „straşnik” aici, în Ukraina!

Război în Ukraina. Ceva îmi scapă. Ghinion!

Da, recunosc, am greşit cînd am susţinut ferm că Rusia NU va ataca Ukraina şi că Putin este un tip raţional şi nu un căpcăun însetat de sînge. Recunosc şi că propagandiştii războiului au avut dreptate, că informaţiile erau corecte – puse la dispoziţie de agenţiile de informaţii occidentale , iar aruncarea lor în spaţiul public a fost o tehnică elaborată, pe care eu nu o cunosc. De fapt, una peste alta, se pare că nu cunosc foarte multe lucruri… În ultimele ore, am primit zeci de mesaje care miau reamintit ce am promis: că dacă Rusia atacă Ukraina, eu nu mai scriu un rînd. Ok, nu mai scriu, am scris destul 34 de ani! Şi, totuşi ceva îmi scapă, aşa că am să mai scriu textul acesta!

Amploarea atacului de astăzi împotriva Ukrainei relevă faptul că acesta a fost planificat de foarte mult timp şi a fost executat perfect. Comandamentele militare centrale şi regionale, infrastructura de transport, în principal aeroporturile, depozitele de carburant, obiectivele militare de logistică, transport, muniţie şi anti-aeriană din întreaga ţară au fost lovite şi neutralizate. Asta înseamnă că în 4 ore Ukraina nu a mai putut să ridice de la sol nici un avion, să intercepteze nici un aparat de zbor rusesc sau rachetă şi nici nu mai poate primi sprijin pe calea aerului din partea unor potenţiali aliaţi. Evident există victime colaterale. Aceste atacuri le vedeţi de dimineaţă, non stop, pe ecranele televizoarelor! Există informaţii de atac al forţelor navale din Crimeea, trupe terestre de infanterie motorizată dinspre Bielorussia spre capitala Kiev, dar şi trupe aeropurtate, mîndria armatei ruse. Este de crezut că toată această desfăşurare de forţe nu va dura mai mult de 4/5 zile din cauza costurilor împovărătoare pentru Rusia, aşa cum spuneam zilele trecute. De asemenea, cred că dacă în următoarele ore armata rusă va intra în Kiev, aceasta va răsturna regimul Zelenski şi va gira un regim pro-rus! Apoi, forţele militare se vor retrage în vechiul aliniament, Donbas şi Crimeea, dar şi regiunile de legătură, inclusiv Odessa, Bolgrad (unde Rusia ar fi dorit o bază militară în urmă cu 10 ani!) pînă la Gurile Dunării şi Insula Şerpilor, cu un pas spre Transnistria, în logica NOVORUSSIA! Asta aşa, pe scurt, să nu zic că nu am spus-o!

Scriam ieri că cine a avut încredere în conducătorii de la Kremlin, s-a înșelat amarnic, biet naiv! Căci Testamentul lui Petru cel Mare, așa fals politic cun este, i-a însuflețit, de-a lungul timpului, pe toți nacealnicii de la Moscova, care s-au străduit, după pricepere și putință, să-l pună în practică. Vladimir Putin nu face excepție, ba, aș spune, e cel mai priceput dintre ei și a beneficiat chiar de sprijinul larg al Occidentului orbit de banii din afaceri cu Rusia. Astăzi, postura de descurajare militară a NATO în Europa de Est nu e suficientă. Iar orgasmele propagandiștilor fac mai mult rău decît bine. Moderația este importantă în cîntărirea faptelor, iar nu isteria belicoasă! Vorba aia, fără supărare: „E ușor să-l scoți pe Putin din Ukraina, dar imposibil să scoți Ukraina din Rusia”! Pentru Kremlin, protecţia Moscovei în Cîmpia de Vest este vitală. Toate invaziile militare, de la Napoleon încoace, au avut loc prin Belarus-Ukraina! Dacă Ukraina ar fi rămas în ceaţa portocalie, distanţa peste „prăpastie” între Ukraina şi Kazahstan s-ar fi redus la ceva mai mult de 600 de km! Reintrarea Ukrainei în matca sa firească este o obsesie şi o necesitate strategică a Rusiei! Ukraina, împreună cu Belarusul şi Kazahstanul au format încă din 2010 o uniune vamală în interiorul CSI, declarată deja ca un spaţiu similar celui UE, ce-şi propune, în viitorul apropiat să opereze cu o monedă proprie, alta decît rubla, care ar putea fi moneda oficială a gazului, de exemplu! Un alt spaţiu vital pentru Rusia este Caucazul, ca frontieră de demarcaţie între interesele sale şi ale Turciei (NATO) în regiune. După pierderea grea a Georgiei, păstrarea republicilor din „brîul de Nord” – Daghestan, Cecenia, Inguşeţia, Osetia de Nord, Kabardino-Balkaria şi Karaceaevo-Cerkessa, este vitală. Cum vital este şi controlul Georgiei, nu atît prin Armenia – rivala istorică a Georgiei – cît prin cele două enclave independente: Osetia de Sud şi Abhazia. Azerbaidjanul, apropiat Iranului şi Turciei, a întreţinut mereu un conflict de nişă cu susţinerea Westului, în enclava Nagorno-Karabah. Aşadar, controlul „Brîului de Nord” al Caucazului este vital. El dă valoare strategică celor două enclave separatiste, Abhazia şi Osetia de Sud, ceea ce nu se mai poate spune despre Transnistria, în actualul context, doar dacă Ukraina nu doreşte să-şi păstreze un atuu în relaţia cu Moldova.

Nu pot să nu scriu, însă, şi altceva. Da, sînt de acord, este cel mai mare atac militar din Europa în timpul vieţii noastre. Dar, nu este singurul, iar dubla-măsură, politică şi mediatică, mă deranjează extrem de mult! În 1999 am fost martor la bombardarea Serbiei de către NATO, între 24 martie și 10 iunie 1999, a obiectivelor cu dublă utilizare: fabrici, centrale electrice, transformatoare, căi ferate… Am mai scris! Clădiri superbe, construite cu dragoste şi devotament –sîrbii și muntenegrenii îşi iubesc casele –au devenit ruine. În războaiele secesioniste, beligeranții şi-au distrus ceea ce iubesc cel mai mult: casele. NATO le-a distrus restul! Sînt bombardate, cu mare precizie, obiective din apropierea oraşului Belgrad, iar la ora 23.25 este vizat Pancevo. Şapte nopţi la rînd aviaţia NATO a bombardat rafinăria de la Pančevo. De fapt, întregul complex petro-chimic: Petrohimia şi Azotara. În prima noapte, la rafinărie, în secţia Enargan, au murit trei muncitori. În primul raid. Locuiam, practic, într-un fost wc public din parcul central, din Pancevo, transformat în bar și, acum, în adăpost, împreună cu colegi de la Televiziunea Serbija. Mă deplasam cu ei, mîncam împreună. Erau profund și mereu revoltați. Odată cu ei, o mare parte a populaţiei Yugoslaviei. Toată lumea ştia că NATO slujește anumite interese şi, în urma spargerii bipolarității îşi caută o nouă filosofie în timp ce exodul populaţiei de etnie albaneză din Kosovo continuă. Pentru că bombardamentele şi războiul instituie nesiguranţa clipei şi a vieţii. Iar oamenii fug totdeauna din calea prăpădului, a pîrjolului. Kosovo se afla însă sub două amurguri, unul care venea din cer, celălalt, pe pămînt, departe de Belgrad, de Pancevo, de frontiera cu România!

Acum, acelaşi lucru se întîmplă în Ukraina… Oricum se va încheia operaţiunea militară, e clar că Europa nu va mai fi la fel. 24 februarie este un fel de 11 septembrie! Rusia va fi băiatul rău, ostracizat şi pedepsit de comunitatea internaţională. Ce va fi… detaliile se află în fişierele care-mi scapă. Gata, nu vă mai deranjez! Să aveţi noroc!

RUSIA A DECLANŞAT ATACUL ASUPRA UKRAINEI

BMTF, 24 feb – Putin a anunţat, joi dimineaţă, o operaţiune specială în Donbas. După anunţul preşedintelui Rusiei, au început să aibă loc explozii în capitala ţării, Kiev, şi în oraşul Odessa, dar şi în estul Ukrainei.

Preşedintele ukrainean Volodimir Zelenski a declarat joi că Rusia a efectuat lovituri cu rachete asupra infrastructurii ukrainene şi poliţiei de frontieră a ţării şi că explozii au fost auzite în multe oraşe, informează Reuters, preluată de Agerpres.

El a anunţat că legea marţială a fost declarată peste tot în ţară şi că a vorbit prin telefon cu preşedintele american Joe Biden.

Într-o declaraţie separată, Ministerul de Externe ukrainean a spus că scopul operaţiunii militare a Rusiei este distrugerea statului ukrainean.

Rusia vizează infrastructura militară a Ukrainei, apărarea aeriană şi forţele aeriene cu arme de înaltă precizie şi nu atacă oraşele ukrainene, potrivit agenţiei ruse de presă RIA care citează joi Ministerul Apărării de la Moscova.

Kievul a declarat că Moscova a lansat un atac la scară largă asupra Ukrainei, centrele de comandă militară din mai multe oraşe fiind lovite de rachete, aminteşte Reuters.

Printre atele, Ukraina şi-a închis întreg spaţiul aerian ca răspuns la operaţiunea militară rusă din Donbas, a informat televiziunea publică joi dimineaţă devreme, citată de agenţia DPA.

Preşedintele rus Vladimir Putin a anunţat în cursul dimineţii o operaţiune militară pentru a apăra separatiştii din regiunea Donbas, situată în estul ţării, informează AFP şi Reuters. Liderul de la Kremlin a cerut armatei ukrainene „să depună armele” şi a promis să contracareze orice interferenţă străină în operaţiunea rusă în Ukraina.

Din punctul său de vedere, acţiunile Rusiei reprezintă auto-apărare în faţa ameninţărilor şi a unor probleme mai mari decît cele actuale.

Premierul Nicolae Ciucă condamnă decizia Federaţiei Ruse de a invada teritoriul Ukrainei, pe care o consideră „un act ilegal de agresiune” şi subliniază solidaritatea cu Guvernul de la Kiev, reiterînd totodată că este prioritară protejarea cetăţenilor români aflaţi pe teritoriul ukrainean.

„Prim-ministrul Nicolae Ciucă condamnă cu hotărîre invadarea de către Federaţia Rusă a teritoriului Ukrainei, care reprezintă un act ilegal de agresiune, contrar principiilor dreptului internaţional, consacrate de Carta ONU, Actul Final de la Helsinki, Carta de la Paris pentru o Nouă Europă, Carta Securităţii Europene şi celelalte documente care definesc actuala arhitectură europeană de securitate. În numele Guvernului României, premierul Nicolae Ciucă exprimă solidaritatea cu Guvernul Ukrainei şi reiterează susţinerea pentru suveranitatea şi integritatea teritorială ale statului vecin”, se arată într-un comunicat transmis joi de Guvernul de la Bucureşti.

Premierul consideră că acţiunea Rusiei nu este doar o încălcare gravă a principiilor dreptului internaţional, ci reprezintă şi „o încălcare flagrantă a rolului său de membru permanent al Consiliului de Securitate, forul ONU ce acţionează ca garant al păcii şi securităţii în lume, precum şi a angajamentelor asumate ca membru al comunităţii internaţionale”.

„Recurgerea la forţă nu poate fi justificată în nici o altă circumstanţă decît cele explicit şi limitativ menţionate în Carta ONU. România este în contact permanent cu aliaţii şi partenerii săi, atît în cadrul NATO, UE şi al altor formate, precum şi la nivel bilateral, şi este pregătită să ia toate măsurile care se impun ca reacţie la această agresiune armată, pentru protejarea securităţii întregii regiuni. De asemenea, va fi prioritară protejarea cetăţenilor români aflaţi pe teritoriul ukrainean şi asigurarea drepturilor şi intereselor membrilor comunităţii române din Ukraina”, se mai precizează în comunicatul citat.

Totodată, premierul reiterează faptul că România se bucură de toate garanţiile de securitate şi de solidaritate care recurg din calitatea de stat membru NATO.

„Prim-ministrul Nicolae Ciucă adresează tuturor cetăţenilor României un apel la calm şi subliniază că România, ca stat membru NATO, se bucură de toate garanţiile de securitate şi de întreaga solidaritate aliată care decurg din acest statut. Guvernul României şi instituţiile cu atribuţii în domeniu vor aplica, la nivel interinstituţional, toate măsurile pentru a gestiona în mod adecvat implicaţiile acestei situaţii, pe toate palierele – inclusiv din punctul de vedere al eventualelor efecte economice, energetice sau din perspectiva migraţiei necontrolate”, susţine Guvernul României.