Editura UNIVERSUL ACADEMIC vă invită la o lectură incitantă: MINIGHID DE PREGĂTIRE ȘI PROTECȚIE CONTRAINFORMATIVĂ reprezintă un îndreptar folositor nu doar specialiștilor în informații, dar și civililor din instituțiile publice și private care utilizează informații sensibile. Florin Buștiuc, un reputat specialist în domeniu, explică cititorilor de ce sînt importante informațiile, cum se protejează acestea și, mai ales, cum putem identifica personajele care încearcă să intre în posesia lor, punînd în pericol afacerile sau acțiunile instituțiilor publice.

Deşi, ne aflăm în mileniul III,în aşa-numita „socieate informaţională”, oamenii trăiesc, în continuare, „paradoxul de a nu fi reuşit o definire exactă tocmai a informaţiei. În faţa evidenţelor pe care le oferă societatea informaţională,care se îndreaptă cu paşi rapizi către o societate supra-simbolică, orice cercetare (investigare) trebuie să pornească de la faptul că informaţia a depăşit stadiul de simplu termen sau noţiune, aşa cum a circulat multă vreme. În momentul de faţă, ea funcţionează, de facto, ca un concept ce înseamnă  „cunoaştere ”, întrucît cu ajutorul informaţiei omul concepe un lucru, gîndeşte „despre ceva”, cugetă despre o realitate care, la rîndul ei, gravitează în jurul informaţiei, şi prin puterea ei dezvoltă cunoaşterea.

MINIGHID DE PREGĂTIRE ȘI PROTECȚIE CONTRAINFORMATIVĂ reprezintă acel instrument atît de necesar în foarte multe situaţii de care cei interesaţi se pot proteja de cei care încearcă să profite de informațiile pe care le deținem.

Jurnalistul Radu-Costin Dobrițoiu face apel la formația sa de istoric și vă propune spre lectură PODUL SCORPIONILOR, apărută la Editura Velvet Storry, o carte-document care aduce informaţii reale, credibile, obiective, despre participarea trupelor româneşti la confruntările din Irak, din aprilie-august 2004, din zona oraşului Nasiriyah. Punctul culminant al luptelor a fost noaptea de 14 spre 15 mai 2004, atunci cînd guvernatoarea Barbara Contini era asediată de insurgenţi în clădirea Autorităţii Provizorii a Coaliţiei din oraşul Nasiriyah. Radu Dobriţoiu, corespondent Radio România Actualități, a trăit emoţiile acelor evenimente fiind integrat în Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab”, Scorpionii roșii, în tabăra White Horse, însoţindu-i pe militarii olteni în Irak pentru a doua oară după misiunea din Afghanistan, din 2002.

Autorul folosește numeroase surse, pornind de la informaţiile publicate de militarii şi jurnaliştii italieni, date de la aliaţi, adăugînd interviuri şi corespondenţe jurnalistice realizate în acea perioadă chiar în Irak cu militari şi lideri ai Coaliţiei Multinaţionale.

Radu Dobriţoiu a fost corespondent de război al SRR în Kosovo, Bosnia-Herţegovina, Afghanistan, Turcia și Irak (2002-2009), zone de conflict sau post-conflict unde a însoţit trupele româneşti, americane, britanice, italiene, australiene, poloneze, salvadoriene.

A publicat, în 2002, cartea „Afganistan, un pământ uitat de timp. Corespondențe de război” şi este coautor la Romanian Armed Forces Today – 2007. Ca jurnalist a primit mai multe premii şi distincţii.

Un volum spectaculos și savuros ne propune Valentin Brădățeanu, un Creangă modern și… oltean! PARADISUL DESCULȚ este mai mult decît un volum de amintiri din copilărie, reprezintă rezervorul de sevă din care “Vuluntin” își adapă talentul literar, iute precum Oltcit-urile de raliu, pilotate în copilăria sa de frații Duval sau regretatul Don Pedro. Bucureștean prin naștere, navigatorul (de raliu!) și ziaristul Valentin Brădățeanu conduce verbele și expresiile tipic oltenești într-o cursă a reîntoarcerii la tihna colbului ițit din arșița soarelui, în vacanțele petrecute la bunici.

Pasionat de cursele auto, Valentin Brădățeanu este navigatorul lui Adrian Drăgan încă din 2006, dar absolvă și cursul pentru jurnaliștii care transmit din zone de conflict, organizat de MapN.

L-am remarcat pe Valentin Brădățeanu, prima dată, în albumul FREELANCER 2005, editat de echipa regretatului Dan Beșliu. Scrie motorsport cu aceeași vervă și știință a verbului, precum rememorează imagini din propria copilărie: “„Şcoala mea era pe unde sunt fântânile acum, din Centrul Civic, era Şcoala 122, […] era o ṣcoală foarte frumoasă, îmi amintesc de ea că avea o curte mare ṣi o sală de sport cu parchet – n-am mai văzut aṣa sală de sport, era separată ṣi mare, probabil că era o construcṭie interbelică. Dar făceam iarna sport, foarte frumos, acolo jucam fotbal, baschet… Cântam ṣi cântece patriotice – inevitabil! – acolo se desfăṣurau toate serbările. […]

Îmi amintesc că ne-am dus într-o sâmbătă, după ce am ieṣit de la ṣcoală – că sâmbăta se făcea ṣcoală – ne-am dus să ne luăm raṭia de ulei ṣi „băgaseră„ – aṣa se spunea atunci – gem de smochine albanez, ceea ce mi s-a părut extraordinar! Nu mai văzusem gem de smochine. […] Şi în momentul ăla… „Tovarăṣul„ Nicolae Ceauṣescu venea în fiecare sâmbătă să evalueze Casa Poporului, în ce stadiu a ajuns, de construcṭie, primea un raport atunci. Şi în momentul ăla când tocmai traversam strada să ne ducem spre casă, printre blocurile care se construiau, „tovarăṣul„ era acolo, cu hărṭi, cu subalterni, cu ingineri, arhitecṭi, tot alaiul. Şi ne-a văzut la un moment dat. Şi ne-a întrebat: „Ce faceṭi, tovarăṣi?„ „Păi, tovarăṣul Ceauṣescu, venim de la ṣcoală, am fost să ne luăm raṭia de ulei ṣi zahăr„. „Şi ce mai aveṭi acolo, în sacoṣă?„ „Gem de smochine albanez!„ ṣi i-am arătat aṣa, mândru, în borcan. „Tovarăṣul„ a zis: „Bine, bravo, tovarăṣi! Continuaṭi, mergeṭi mai departe…„ ṣi ṣi-a văzut de ale lui. Dar… nu era… „tovarăṣul„ ăla de la televizor, era mult mai degajat ṣi chiar zâmbăreṭ” (interviu cu Valentin Brădăṭeanu realizat de Silvia Iliescu, 2016).

Valentin Brădățeanu, un condei (și nu numai!) de care vom mai auzi!