E aproape un truism să spui că libertatea de exprimare are limite. Ca și libertatea în general, libertatea de expresie NU este absolută. Limitele libertății noastre sînt trasate acolo unde începe libertatea celuilalt. Că oamenii, în general, şi jurnaliştii, în special, îşi procură informaţiile din diverse surse, deschise sau nu, este, iarăşi, o realitate de necontestat, Dovadă stă puzderia de opinii vehiculate care au, sau nu, contact cu adevărul. Sau, realitatea!

Personal, sînt sensibil la libertatea de exprimare, la Primul Amendament, la fapte care pun în pericol colegii mei. Organizaţia Reporteri Fără Frontiere reprezintă un model de implicare a profesioniştilor din mass-media pentru drepturile şi libertăţile lor. Anual, organizaţia publică un INDEX. În 2018, România ocupă locul al 44-lea în clasament, urcînd două poziţii faţă de clasamentul din 2017.

Observaţiile făcute, însă, la ţara noastră sînt, pentru mine, interesante, dacă nu incorecte parţial. Dincolo de amestecul politicului în editorial şi finanţarea unor media sau jurnalişti – deveniţi astfel propagandişti, oficiali sau nu, – RSF scrie şi că “Mass media a fost afectată şi de activităţi ale grupurilor de extremă dreapta în legătură cu Biserica Ortodoxă – finanţată parţial de stat – care se opun deschis libertăţii presei”! Sigur, organizaţia încearcă să-şi ia informaţii din zone independente, cum ar fi ONG-urile, cunoscute astăzi sub denumirea de ACTORI NON-STATALI. În România, cele mai multe dintre acestea sînt finanţate de organizaţii care, cel puţin NU AU O AGENDĂ compatibilă cu cea a populaţiei, ca să nu spun, OSTILE, implicate în acţiuni de război hibrid!

Ca o paranteză, în războiul hibrid se lansază informaţii şi date false, utilizînd canale diplomatice, mass-media, etc., în scopul inducerii în eroare a populaţiei, a liderilor politici şi militari. Se foloseşte intimidarea, înşelarea şi coruperea persoanelor din aparatul guvernamental şi militar, cu scopul de a-i face să renunţe la îndatoririle lor de serviciu. În faza propagandei destabilizatoare, pentru a spori nemulţumirea populaţiei pot fi utilizate grupuri de persoane (nerecunoscute drept combatanţi legitimi), urmărind escaladarea subversiunii. În concluzie, un actor non-statal care recurge la acţiuni hibride poate instaura instabilitatea în afacerile interne ale altui stat! Pentru a contracara acţiunile hibride, creşterea coeziunii sociale este singura modalitate de a păstra un avantaj faţă de agresor, iar BOR tocmai asta face! Am închis paranteza!

De subliniat faptul că, potrivit raportului Indicelui Libertății Umane din 2017, România are un punctaj maxim la capitolul libertatea personală în ceea ce privește relațiile între persoane de același sex. Indicele Libertății Umane prezintă starea libertății umane în lume și se bazează pe indicatori ai libertății personale, civile și economice!

Dacă aş fi răutăcios, dar nu sînt!, aş spune că fraza din INDEX este încă un atac lansat la adresa Bisericii Ortodoxe Române. Nu sînt răutăcios pentru că ştiu că redactorii raportului NU cunosc realitatea din ţările analizate, observaţiile fiind făcute din compilarea “rapoartelor independente” culese de către operatori. Fraza mă vizează, însă, direct pentru că îmi dovedeşte limitele mele profesionale: NU ŞTIU DE EXISTENŢA unor grupuri de extremă dreaptă în legătură cu BOR care să se opună deschis LIBERTĂŢII PRESEI!

Nu am auzit de cereri de cenzurare a unor opinii venite din parte vreunei organizaţii sau, mai mult, a BOR!

Fraza NU ar trebui să existe! Ceea ce apără prin ea RSF şi liderii de opinie ai ONG-urilor furnizoare, nu este libertatea de exprimare ci “laicitatea” înţeleasă ca libertate de a insulta, fără nici un fel de restricţii, sensibilitatea religioasă a oamenilor de diferite religii şi confesiuni. Adică libertatea totală de a-i ofensa pe unii, ăia răi şi reacţionari care cred în Dumnezeu, combinată, deseori, cu interdicţia totală de a deschide pliscul cînd vine vorba de alţii, ăia buni şi progresişti care cred în drepturile omului!

Operaţiunile hibride împotriva BOR nu sînt noi! Într-un “studiu”, EXTREMISMUL DE DREAPTA ÎN ROMÂNIA, publicat la Cluj-Napoca de Fundaţia CRDE, în 2003!, sub egida CENTRULUI DE RESURSE PENTRU DIVERSITATE ETNOCULTURALÃ, celebrul dizident Gabriel Andreescu, notoriu anti-român, atacă în plin Biserica Ortodoxă pe care o consideră a sta la baza extremismului în România. Studiul, finanţat din greu din afara ţării, este evident tradus şi pus la dispoziţia organismelor internaţionale, de tot felul, care ŞI în baza acestuia lipesc etichete ţării şi poporului român.

Spicuim. “Introducerea Bisericii Ortodoxe Române (BOR) printre actorii care pot juca un rol semnificativ în evoluţia extremismului în România reprezintã o evaluare cheie a acestui raport. Mult timp, rolul religiei în dezvoltarea conflictelor a fost subestimat, preferîndu-se constant interpretarea acestora în termeni ideologici. Mai ales dupã atacurile Al Queda

din 11 septembrie 2001, relaţia dintre religie, fundamentalism şi extremism trebuie reevaluatã.

Aceastã afirmaţie de ordin general îşi gãseşte un argument în cazul BOR. Creştinismul Bisericii Ortodoxe este unul mistic, puţin interesat în valorile respectului şi toleranţei specifice creştinismului practic”.

Acest “cercetător” neafiliat politic continuă aserţiunile citite de o lume occidentală prea puţin familiarizată cu naţiunea română. “Atitudinea BOR rezultã din convergenţa a patru elemente: a) promovarea unei doctrine cu caracter exclusivist, sintetizatã de cele douã idei ale naţionalismului ortodox: România este statul românilor; a fi român înseamnã a fi ortodox; b) negarea de cãtre BOR a principiilor statului de drept, considerate „de rangul doi” în raport cu principiile ortodoxiste, legitimate de sorgintea lor divinã; c) folosirea de cãtre clericii BOR a unor „instrumente” violente, de la discursuri ofensatoare pînã la ameninţãri şi agresiuni fizice” etc.

Îmi iau permisiunea de a ilustra violenţa şi discursul ofensator cu vorbele păstorului nostru, Prea Sfinţitul LUCIAN, Episcopul Caransebeşului: “BISERICILE surori, Catolică şi Ortodoxă, sînt PLAMÎNI SPIRITUALI AI EUROPEI! Biserica este « comunitatea celor care, prin puterea Duhului lui Hristos, înaintează către înviere şi către plinătatea negrăită a comuniunii desăvîrşite cu Hristos şi cu toţi cei ce cred în El» Trebuie să fim și să rămînem oameni duhovnicești peste care se coboară la vremea potrivită Duhul Sfânt, Cel care s-a pogorît și peste Sfinții Apostoli la plinirea vremii. Nu putem ajunge la înviere și la biruință fără cruce și fără suferință. Ostașii noștri români, eroii neamului nostru românesc s-au încrezut în puterea crucii, s-au încrezut în Mântuitorul Cel care a biruit prin cruce și ne-a dăruit tuturor libertatea, iertarea, dezlegarea și mîntuirea, ei plecînd întotdeauna la luptă însemnîndu-se cu semnul sfintei cruci … Rugăciunea este necesară, deoarece luminează raţiunea, pacifică patimile egoiste şi cultivă comuniunea de iubire a oamenilor cu Dumnezeu şi întreolaltă. Dialogul este necesar pentru a depăși conflictele între persoane, instituții şi orientări sociale divergente. Înțelegem că tinerii de azi doresc nu numai socializare şi comuniune între ei, ci şi să fie ascultați şi încurajați în aspirațiile lor. Biserica noastră îi iubeşte pe toţi tinerii, pe cei care vin la biserică şi pe cei care nu vin la biserică, deoarece ei sînt darul lui Dumnezeu pentru familie şi pentru societate. Biserica este acum alături de tineri înțelegând dorinţa lor de înnoire spirituală şi morală a societății româneşti şi se roagă pentru prezentul şi viitorul poporului român, spre a trăi în pace şi unitate”.

Aţi remarcat, sper, cîtă violenţă degajă cuvîntul sfîntului părinte! Şi cît de ofensator este el! Ca oştean al scrisului, obişnuit mai mult cu sabia, decît cu Vieţile Sfinţilor, pot să reproşez reprezentanţilor BOR… gestul creştin de a întoarce, prea des, şi obrazul celălalt, în loc să riposteze ferm împotriva unor astfel de cotropitori de suflete, cu tăria dată de credinţa strămoşească bi-milenară! Mai ales că BOR dispune de un puternic trust de presă de care detractorii se tem ca de “ucigă-l toaca”!

Mă întorc, spre exemplificare, la detractorul Andreescu şi la “studiul progresist şi european” din 2003.

“Elementele fundamentaliste ale unei „doctrine” a BOR se regãsesc peste tot: în publicaţii care apar sub patronajul ierarhilor BOR, în declaraþiile Ierarhiei, în luãrile de poziţie publice ale unor organizaþii ale BOR – între acestea, dintre cele mai active fiind Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din România (ASCOR). Dintre reviste enumerãm „Icoana din adînc” şi „Scara”… Autorul dă ca exemplu “ameninţarea” proferată prin 1998, de Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, Bartolomeu Anania: „Vreau sã ştie toţi, şi prieteni şi neprieteni, cã sîntem în picioare şi cã vom sta de veghe şi cã pumnului sau bîtei îi vom opune crucea. Dar e bine sã se ştie cã, de azi, crucea noastrã va fi fermã. Îi invit sã nu profite de smerenia ortodoxã”!

Că studiul menţionat face parte din războiul hibrid o demonstrează PĂCATUL Bisericii Ortodoxe de a fi alături de Armata ţării! “Una dintre variantele cele mai pernicioase ale fluidizãrii frontierei dintre Bisericã (BOR) şi stat este relaţia dintre Bisericã şi Armatã. Un factor care a contat pentru apropierea dintre cele douã instituţii a fost aşezarea lor în fruntea încrederii populare. Pe acest fundal, care aratã fragilitatea conştiinţei civico-politice a

întregii societãţi româneşti, lideri ai Armatei şi ierarhi ai Bisericii ţin sã sublinieze constant ideea cã ambele reprezintã „instituţii fundamentale” ale statului român… Aceste douã categorii sînt unite prin importanţa pe care o dau ideii de autoritate. Ca urmare, ele pot miza pe o solidaritate reciprocã, pe termen lung, care poate fi folositã în conjuncturi antidemocratice atît de forţe politice cu caracter conservator-extremist, cît şi de propriii lor lideri, dacã aceştia se simt periclitaţi”.

Un pasaj tipic de manipulare în interese obscure, dar străine de interesele fundamentale ale Neamului Românesc! “Armata, cît și Biserica și-au dat mâna iar și iar, pentru a consolida tot ceea ce înseamnă patriotismul autentic și credința statornică în sufletele tuturor românilor. Cred că atît Biserica, cît și Armata au un rol și vor avea pe mai departe un rol esențial în definirea identității naționale și spirituale în această țară. Biserica îndeamnă la rugăciune, dialog şi coresponsabilitate socială”, spunea, din nou, PS Lucian, Episcopul Caransebeşului, într-un discurs autentic românesc, dar extrem de “revoltător” pentru duşmanii seminţiei noastre.

Şi, pentru că BOR nu face plîngeri de discriminare, nu ripostează violent, nu tîrăşte în judecăţi laice, individul Andreescu recidivează în 2004 cu un alt studiu “progresist” în care acuză Biserica Ortodoxă de a fi o frînă în calea integrării europene a României.

Sigur, armele războiului hibrid sînt diverse şi TOATE letale, iar asaltului împotriva Credinţei nu I se poate opune decît unitatea de gîndire şi credinţă. Decreştinarea Europei este un program bine gîndit şi urmărit îndeaproape. Biserica Catolică luptă, la rîndul său, poate mai năprasnic, împotriva decreştinării, decît o face BOR. Sau, ortodoxia, în general! Am să închei cu un exemplu recent. Pe 13 mai 2018, în Biserica Catolică se celebrează Ziua mondială a comunicațiilor sociale, ajunsă la cea de a 52-a ediție. Tema din acest an a fost „Adevărul vă va elibera. Fake news și jurnalismul pentru pace”. În mesajul dedicat acestei zile Papa Francisc explica: „Cel mai radical antidot la virusul falsității este să ne lăsăm purificați de adevăr”. Totodată, Papa Francisc a propus şi o rugăciune, inspirată din devoţiunea franciscană:

“Doamne, fă din noi instrumente ale păcii tale.
Fă-ne să recunoaștem răul care se strecoară într-o comunicare care nu creează comuniune.
Fă-ne capabili să eliminăm otrava din judecățile noastre.
Ajută-ne să vorbim despre alții ca despre frați și surori.
Tu ești fidel și vrednic de încredere; fă ca vorbele noastre să fie semințe de bine pentru lume:
unde este zgomot, fă să practicăm ascultarea;
unde este învălmășeală, fă să inspirăm armonie;
unde este ambiguitate, fă să aducem claritate;
unde este excludere, fă să aducem împărtășire;
unde este senzaționalism, fă să folosim sobrietate;
unde este superficialitate, fă să punem întrebări adevărate;
unde este prejudecată, fă să provocăm încredere;
unde este agresivitate, fă să aducem respect;
unde este falsitate, fă să aducem adevăr.
Amin”.