Am păsrat această afirmaţie, undeva, în sertar, din două motive: în primul rînd, ea a fost făcută de Eric Prince, fondatorul legendarei, deja, companii de securitate privată, BLACKWATER. În al doilea rînd, pentru că este de notorietate apropierea autorului şi acestui blog de industria securităţii private, iar orice afirmaţie făcută va fi pusă în context. Totuşi, ar fi util să înţelegem că astăzi, industria de securitate privată este similară cu ordinele cavalereşti din perioada de 200 de ani a Cruciadelor. Atunci, ca şi acum, cele două tipuri de structuri trebuie privite în contextul istoric al apariţiei, dezvoltării şi… desfiinţării lor! Blackwater, Triple Canopy sau DynCorp., cele trei mari companii militare private pot fi asimilate uşor Ordinului Templului, Ordinului Cavalerilor Ospitalieri ai Sf. Ioan, sau Cavalerii de Malta, Cavalerilor Sf. Maria, sau Cavalerii Teutoni: transnaţionale şi cu interese globale privind Cauza, bogate şi respectate, pizmuite, hulite şi invidiate, dar fără suportul cărora nici o armată „cruciată” nu s-ar fi aventurat în vechiul Orient Mijlociu. În jurul lor s-au ţesut legendele, favorabile şi nefavorabile, sub aura lor mîncarea galeză din grîu fiert, graalul, un fel de colivă dar mult mai rea la gust, s-a transformat în Potirul pe care-l caută şi astăzi o groază de lume. „Păstrătorii Graalului” erau Templierii, cei care aveau suficientă putere de a-şi asigura hrana – fie ea şi săracă! – trupelor proprii, în perioade în care foametea trimitea acasă, în Occident Cruciaţii mînaţi în luptă de mirajul bogăţiilor fără de seamăn ale Ierusalimului. Evident, au existat şi alte ordine cavalereşti, „naţionale”, cum ar fi Ordinul Jartierei, al cavalerilor spanioli, un fel de Armor Group. Bogăţiile ordinelor cavalereşti au fost semnificative, la fel cum sumele cîştigate de companiile de securitate în zonele de război sînt considerate uriaşe. Sigur, astăzi, s-a dus vremea soldelor de 500-1000 de dolari/zi, Afganistanul oferind între 3000 şi 9000 de dolari/lună. Însă, la fel cum recruţii din Occident se alăturau Ordinelor cavalereşti, aşa mercenarii de astăzi luptă în Afganistan pentru „un salariu bun”, pe care nu-l pot cîştiga în ţara lor de origine, din motive de austeritate, criză sau proastă guvernare. E o temă vastă, însă, pe care o voi dezvolta cu altă ocazie! Ce voiam să spun, de fapt, este că în ciuda relativei „desconsiderări” de care se bucură în media, mercenarii sînt luptători apreciaţi fără de care NICI O ARMATĂ MODERNĂ nu mai funcţionează în teatrele de operaţii! Iraq-ul a fost apogeul. Afganistanul nu face nici el excepţie.
Să revin la Prince. Acesta a fost extrem de maliţios cînd s-a referit la recruţii afgani din forţele de securitate antrenate de Coaliţia Multinaţională, pentru că ar avea nevoie de lecţii pentru cum să folosească o toaletă şi a pus la îndoială valoarea şi calitatea trupele altor state care se află pe front. În cadrul unui discurs la Universitate din Michigan, care a fost înregistrat în secret, el a ridicat semne de întrebare în privinţa voinţei de a lupta a multor trupe NATO din Afganistan, declarînd că „mulţi din ei ar trebui să împacheteze şi să plece acasă”. Aş fi lăsat declaraţia lui Prince – un om care ştie ce vorbeşte! – dacă nu s-ar fi acumulat o serie de incidente armate semnificative, şi informaţii, în ultimele săptămîni. Un raport al serviciului militar de informaţii american din capitala Afganistanului, conţine acest pasaj: „Acum ştim că NATO este lipsit de valoare. Este complet incapabil de a efectua orice operaţie militară semnificativă. Afganistanul a demonstrat că NATO este într-adevăr scump şi incompetent, dar adevărul nu va vedea lumina zilei, deoarece s-ar putea ca aliaţii noştri să se simta prost, sau răniţi în „stima de sine””, adică în orgoliul propriu! Raportul face referire şi la „calitatea” civililor angajaţi în instituţii guvernamentale, ambasade, ong-uri sau PRT-uri şi companii care au dovedit „că sînt incapabili să implementeze programele şi proiectele pentru care au fost angajaţi, în mediul extrem de primitiv de aici (Afganistan!), în ciuda cheltuielilor mari pentru confortul personal şi serviciile de securitate”. Interesant, nu? Noi, românii am scăpat de critici la acest capitol pentru că, deşi „ne-am expus bine” la EXPOMIL 2012, şi avem capabilităţi militare şi logistice, sîntem mult prea săraci să ne asumăm un PRT! Ce mi se pare relevant este faptul că informaţiile furnizate acum de oficialii militari americani se potrivesc cu „istoriile de pe frontul afgan” relatate de militarii români, vreo 2000 la număr. Din păcate, cu toate evoluţiile sale din ultimii ani, NATO s-a dovedit incapabil să se adapteze noului tip de război, din secolul 21, şi a rămas captiv „răboiului rece”. Acest lucru este evident în Afganistan, unde dificultăţile de comunicare şi chiar divergenţele între armatele prezente în teatrul de operaţii duc la compromiterea unor misiuni tactice şi chiar a obiectivului strategic: Afganistanul.
Pare tot mai clar, acum, că strategia contrainsurgentă aplicată de SUA în Afganistan NU ESTE POTRIVITĂ PENTRU ACEST SPAŢIU GEOGRAFI ŞI ISTORIC! Violenţa primitivă, asociată cu delincvenţa şi corupţia endemică, este CONTRACARATĂ cu efortul – extraordinar de costisitor – uriaş de a înfiinţa şi funcţionaliza administraţii publice locale, companii, care să creeze rigoare, autoritate şi o relativă prosperitate. Efortul este inutil, într-un spaţiu MEDIEVAL guvernat după cu totul şi cu totul alte legi, alte autorităţi care deturnează 80% din fondurile destinate dezvoltării locale, alocate de comunitatea internaţională, în beneficiul propriu! Pur şi simplu, autorităţile locale afgane NU AU DE GÎND să adopte „modelul occidental” pentru a se încadra „realităţilor” desenate de strategii Coaliţiei. Aşa se face că efortul de „modernizare” a Afganistanului NU ARE NICI UN PERTENER LEGITIM DIN ŢARA GAZDĂ, cu excepţia Guvernului Karzai, fireşte!
Există puţine soluţii de a schimba direcţia tragică pe care se află Afganistanul. În urmă cu 10 ani, s-au ignorat realităţile culturale, etnografice, demografice, preferînd să ne asumăm rolul de „moaşă” la naşterea unui Afganistan modern! Astfel, după 10 ani s-a ajuns la o prezenţă militară imensă, în cadrul căreia militarii au preluat roluri şi misiuni diverse şi mai puţin militare, precum „buna guvernare” sau „drepturile femeilor”! Evident, totul în interiorul securizat al unor FOB! Odată ieşit, însă, pe poarta bazei, constaţi că povestea Afganistanului nu se va termina bine şi-ţi pui întrebarea, firească, dacă investiţia de sînge şi resurse de aici, a meritat. Întregul efort investiţional din această ţară, derulat la adăpostul armelor, se poate prăbuşi în următoarea perioadă, din motive strict politice şi electorale! Alegerile prezidenţiale din SUA şi Europa anunţă, deja reducerea efectivelor militare din Afganistan, ceea ce este echivalent cu minarea canalelor de irigaţii, de exemplu! Securitatea comunităţilor occidentale, companiilor şi ong-urilor care derulează totalul programelor de asistenţă pentru Afganistan, depinde în proporţie de 100% de companiile private de securitate care oprerează, în acest moment, în Afganistan, cu peste 100.000 de angajaţi! Un raport al BAPSC, Asociaţia Britanică a Companiilor Private de Securitate, arată că în primele 9 luni după anunţul preşedintelui Barack Obama de retragere a trupelor americane în 2014, numărul contractorilor de securitate din Afganistan a crescut cu… 236%, de la 3184 la 10.712. Potrivit unui raport al unei Comisii de investigare a Congresului Statelor Unite, la începutul anului 2011, contractorii privaţi reprezentau între 22% şi 30% din forţele americane dislocate în Afganistan. Potrivit BAPSC, ArmorGroup, una dintre cele mai mari firme private de securitate britanice, deţine în Afganistan peste 1500 de angajaţi care lucrează pentru guverne, ong-uri sau entităţi comerciale. Între 500 şi 700 de contractori britanici lucrează în Afganistan, în special ca gărzi de corp sau la protecţia incintelor. Cei mai mulţi contractori sînt din SUA şi Marea Britanie, aproximativ 30.000 de angajaţi în 52 de companii private de securitate. Există, însă, şi multe companii neînregistrate, mai mici, 22 numai în Provincia Kandahar!
În absenţa unei strategii viabile şi în prezenţa unui NATO tot mai „bizar”, mercenarii din Afganistan asigură securitatea implementării programelor economice şi de asistenţă ale Comunităţii Internaţionale, lăsînd militarii SUA şi NATO să se ocupe EXCLUSIV de luptele cu talibanii şi traficanţii de droguri. Se pare, însă, că şi aceste misiuni sînt prea dificile… Soluţiile ar fi două: sau se renunţă la „prostia” cu modernizarea administraţiilor publice locale şi violenţei i se răspunde cu violenţă, ca la Fallujah, de exemplu, sau se împachetează totul în „maimuţe” şi se pleacă acasă! Probleme cu administraţiile publice avem şi acasă, în România!