Industria de securitate privată este un sector agreat la nivelul Uniunii Europene. În ultimii 30 de ani, sectorul de securitate privată în cele 27 state membre a cunoscut o creştere importantă atît în ceea ce priveşte numărul societăţilor cît şi a numărului şi nivelului personalului de securitate. În cele mai multe dintre statele membre, la ora actuală, numărul angajaţilor din sectorul de securitate privată corespunde, mai mult sau mai puţin, cu numărul angajaţilor din poliţia publică, iar în cîteva state, acesta se dovedeşte a fi chiar mai mare ca forţele publice. În raport cu populaţia se poate afirma că reprezentativitatea sectorului de securitate privată corespunde în medie unui raport de 1/500 locuitori. Numărul personalului de securitate din sectorul privat îl depăşeşte pe al poliţiştilor în şapte state UE, între care şi România, aflată pe locul doi, potrivit unor date ale CoESS, organizaţie europeană a companiilor de securitate privată, de la Bruxelles, relatează publicaţia electronică EUObserver, citată de Mediafax. 54% din militarii din Iraq şi Afghanistan sînt contractori.
La sfîrşitul lunii iunie, în Staţiunea Băile Herculane, cei mai buni specialişti români în contra-terorismul privat vor susţine un stagiu de pregătire de trei zile pentru bodyguarzi. Stagiile de pregătire se dovedesc a fi foarte utile atunci cînd îţi cauţi un loc de muncă! Externalizarea serviciilor de securitate a angajat Industria Privată de Securitate în responsabilităţi deosebite la nivel social şi societal: transportă, protejează şi procesează cash-ul ţării; păzeşte obiective strategice precum baraje, acumulări de apă, centrale nucleare, aeroporturi, tuneluri, poduri, unităţi militare, clădiri guvernamentale; sînt coparticipante la evenimente şi operaţiuni speciale sau asigură logistica necesară bunei desfăşurări a operaţiunilor guvernamentale, în rezolvarea situaţiilor de criză, sau a protecţiei infrastructurilor critice (echipament, mijloace de transport, sisteme de comunicaţii şi telecomunicaţii, informaţii la nivel C4!)

Stagiul este organizat de Filiala Viena a Academiei Naţionale Bodyguard, prin intermediul fratelui nostru, şeful filialei, Adrian Braun, din Mehadia. Una dintre cele mai mari companii în domeniul securității private din România este MIKE SECURITY GROUP, din Reșița, care, în momentul de față se află sub asaltul gruputilor de interese statale care o doresc redusă la tăcere!

Close-protection şi counter terrorism sînt cele două specialităţi oferite „din partea casei” de instructorul coordonator Ovidiu Olariu şi instructorul Cristian Anheliuc.

Ovidiu Olariu, sucevean, a fost cooptat de una dintre cele mai mari organizaţii private de pregătire antitero şi protecţie VIP-uri din lume, International Security Academy Israel – ISA  (Academia de Securitate Internaţională Israel), făcînd parte dintr-un lot de instructori, a lucrat în Nigeria, unde, alături de alţi şase instructori, a antrenat forţele armate şi poliţieneşti din acea ţară, în pregătirea antitero, în lupta lor contra grupărilor teroriste din acea ţară, cea mai cunoscută fiind „Boko Haram”.
Cristian Anheliuc, zis Micuțu’, a fost gardă de corp pentru Michael Schumacher, la Monza, în 2005, și echipa Juventus Torino.
Lor li se adaugă un specialist. Un veteran al contra-terorismului: prof. Univ. dr. Tiberiu Tănase. Prof. dr. Tănase Tiberiu, istoric, este colonel (în rezervă) în cadrul Serviciului Român de Informații, formator și manager de securitate, cu activități de cercetare desfășurate și la Institutul Național de Studii de Intelligence, Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul“.
El crede că România are capacitatea de a răspunde activ la orice tentative de atac terorist, dar latura preventivă este esențială, iar securitatea privată se află în prima linie. Acest aspect se realizează prin Sistemul Naţional de Prevenire și Combatere a Terorismului (SNPCT) – autoritatea desemnată fiind SRI. Însă, Securitatea autorităţilor nu e suficientă!
El crede că România are capacitatea de a răspunde activ la orice tentative de atac terorist, dar latura preventivă este esențială. Iar acest aspect se realizează prin Sistemul Naţional de Prevenire și Combatere a Terorismului (SNPCT) – autoritatea desemnată fiind SRI.
“Intervenția în forță în cazul în care se derulează un atac se face de către Brigada Antiteroristă. Situațiile de criză care apar sînt gestionate de Centrul Naţional de Acţiune Antiteroristă. Avem o autoritate națională în domeniu, SRI, și Sistemul Naţional de Prevenire și Combatere a Terorismului (SNPCT), care cuprinde Departamentul dedicat culegerii de informaţii, Brigada Antiteroristă și Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă, care se constituie în interfaţă a SRI cu instituţiile și autorităţile naţionale ce fac parte din SNPCT. În situaţie de criză teroristă, aceasta asigură, logistic și operaţional, funcţionarea Centrului Naţional de Acţiune Antiteroristă – o structură activată ad-hoc pentru soluţionarea situaţiei de criză teroristă”.
Colonelul Tănase Tiberiu atrage atenția că “nu există nici un centru sau institut pentru amenințările și agresiunile teroriste, ca atare colaborarea cu alte instituții din afara țării este destul de redusă față de importanța acestei probleme. Din punct de vedere legislativ, există o strategie antiteroristă din 2001 și o lege de combatere a terorismului din 2004, dar și încă multe alte legi neadoptate din 2007, cu referire la un pachet de legi privind securitatea națională nepromovat nici acum”, ne-a explicat colonelul în rezervă care crede că este mare nevoie ca oamenii să dobândească o educație și o cultură de securitate în care riscurile să fie cunoscute foarte bine.
“Crima organizată și terorismul trebuie cunoscute pentru a ne putea autoproteja. Numai protecția autorităților este insuficientă pentru orice stat, oricît de dezvoltat ar fi el”, susține colonelul Tănase Tiberiu. Securitatea privată joacă un rol din ce în ce mai important în domeniul luptei împotriva terorismului.
Astăzi, securitatea naţională este reprezentată de o sumă de securităţi – cea societală fiind prioritară! -, iar intelligence-ul, guvernamental şi privat, se află în prima linie de apărare a cetăţenilor. Reformarea întregului sistem al securităţii naţionale a devenit o preocupare a clasei politice, a instituţiilor care îşi desfăşoară activitatea în domeniu şi nu în ultimul rînd, a societăţii civile. BMTF pledează pentru modernizarea sistemului de securitate românesc, din perspectiva parteneriatului public-privat şi implicarea tot mai pronunţată a societăţii civile în acest domeniu şi ca o contrapondere a neimplicării, sau implicării „interesante” a clasei politice româneşti.
Denumirea generică „servicii de informaţii”, aflată în Constituţie, face referire la toate categoriile de structuri, atît cele definite ca „autorităţi administrative autonome” (SRI, SIE), cît şi „structurile interne specializate” (DGIPI), dar exclusiv pe palierul denumit generic „intelligence guvernamental”. O categorie de intelligence ignorată, pînă în prezent de autorităţile şi legislaţia românească, o constituie INTELLIGENCE-UL PRIVAT, componentă deosebit de activă în spaţiul de acţiune al NATO. Am mai spus-o, cred că în cadrul conceptului de securitate naţională ar trebui să distingem pe lîngă intelligence-ul guvernamental şi o anumită dimensiune a intelligence-ul privat. În ceea ce priveşte intelligence-ul privat, încercările de dezvoltare ale acestuia au fost şi sînt destul de timide deoarece, în România, acest domeniu este interzis prin lege. Chiar şi culegerea de informaţii în scopul gestionării securităţii private este interzisă, deşi în companiile private de securitate sînt angajaţi, de cele mai multe ori, foşti ofiţeri ai instituţiilor care gestionează problematica siguranţei naţionale sau direct a intelligence-ului guvernamental. Culpabilizarea generalizată (de cele mai multe ori CU INTENŢIE şi fără temei justificat!) a rezerviştilor structurilor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, în perioada de după Revoluţie!, a determinat o anumită discreţie în ceea ce priveşte angajarea acestora în domeniul afacerilor în posturi care ar viza realizarea intelligence-ul privat. Chiar dacă această reticenţă în utilizarea expertizei rezerviştilor amintiţi s-a manifestat mai ales în mediul privat românesc, firmele străine sau cu capital majoritar străin nu s-au sfiit să caute cu prioritate angajarea unor astfel de specialişti.
Apariţia şi dezvoltarea intelligence-ului privat şi în România nu ar trebui să ţină de domeniul transformărilor conceptuale „spectaculoase”! Managementul strategic al oricărei companii care se respectă se bazează, într-o măsură mai mare sau mai mică, pe intelligence-ul privat. Însă, business intelligence-ului este doar o mică parte a ceea ce ar putea deveni intelligence-ul privat dacă va fi proiectat într-un cadru legislativ adecvat (activităţile de detectivi particulari, activităţile de analize de risc, analiză de securitate şi mediu ostil, analiză de surse deschise etc.). Este în interesul întregii societăţi ca securitatea privată şi, implicit intelligence-ul privat!, să fie bine reglementate pentru a pune mai presus de orice principiul legalităţii şi respectarea necondiţionată a drepturilor fundamentale ale omului.
Atestatele absolvenţilor ANB (ACADEMIEI NAŢIONALE DE BODIGUARZI) vor fi recunoscute atît pe plan naţional de MECTS, MAI, MMFPS, dar şi pe plan internaţional de I.B.A (The International Bodyguard Association), E.B.S. (European Bodyguards School).

Academia Naţională Bodyguard este un Centrul de Excelență pentru Studii de Securitate Privată, avînd misiunea de a oferi educație de securitate, formare şi pregătire tactică, consultanţă și servicii de dezvoltare profesională, pentru angajaţii din industria de securitate privată prin programul naţional de dezvoltare profesională continuă a adulţiilor pe linie de securitate privată.

Academia Nationala Bodyguard este deținută și administrată de Asociația Profesionala a Angajațiilor din Pază – APAP, care şi-a propus să devină, un furnizor de resurse şi informaţii pentru profesioniştii din domeniul securităţii private şi pentru publicul larg.