FACEM CEEA CE FACEM. DAR, CUM?

S-a împămîntenit o vorbă între corespondenţi, atunci cînd sîntem întrebaţi ce facem, cu ce ne ocupăm… Răspunsul este, de cele mai multe ori: „facem ceea ce facem”. Dedesuptul acestor cuvinte stau, însă, îngrijorări multiple: jurnalismul nu pregăteşte o viitoare generaţie, jurnalismul se transformă din cauza tehnologiei, jurnalismul public dispare. În România, cel puţin, asta e percepţia!

Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor (FIJ), în parteneriat cu Biroul UNESCO la Beirut şi în colaborare cu Direcţia de Învăţămînt Superior din cadrul Ministerului libanez Educaţiei şi Învăţămîntului Superior, a organizat ÎN FEBRUARIE ANUL TRECUT, o conferinţă, la Beirut, pentru a dezbate un „curs tip cu privire la siguranţa jurnaliştilor în universităţi”. Conferinţa şi-a propus să creeze un mediu propice pentru viitorii jurnalişti, permiţîndu-le să acopere ştiri într-un mod mai sigur şi mai profesionist, luîndu-se în considerare atît contextul local, precum şi standardele internaţionale în vigoare. Acestă conferinţă va servi, de asemenea, sperăm, la actualizarea programelor de jurnalism în universităţi, prin adaptarea şi integrarea diferitelor componente ale noului curs de siguranţă.

Nu am auzit nici o reacţie în România acolo unde Universităţile sînt ocupate să se disculpe, iar de siguranţa jurnaliştilor se ocupă exclusiv Ministerul Apărării Naţionale!

Lumea devine tot mai periculoasă pentru jurnalişti, declara fostul presedinte al FIJ, Jim Boumelha. „Aproximativ 2.300 de jurnalişti au fost ucişi în ultimii 25 de ani; o medie de doi jurnalişti pe săptămînă. Studenţii trebuie să înţeleagă riscurile legate de jurnalism. Ei trebuie să fie învăţaţi să păstreze condiţii de siguranţă, atunci cînd acoperă cu ştiri zonele de conflict şi dezastre naturale „, a adaugat Boumelha, avînd în vedere că „mediul academic este o parte esenţială a corpului jurnalistic. „

Atacurile şi crimele comise împotriva profesioniştilor din media au atins cote alarmante în ultimii ani, creînd un climat de teamă şi nesiguranţă. Mulţi jurnalişti au fost ameninţaţi, atacaţi şi chiar ucişi din diferite motive, inclusiv afilierea lor politică. În plus, reprezentanţii mass-media îşi exprimă mereu îngrijorarea cu privire la siguranţa personală ca fiind cea mai mare provocare de a-şi îndeplini atribuţiile lor profesionale. Împreună cu aceste probleme de siguranţă motivate politic, la jurnaliştii care acoperă evenimente în domeniu, se raportează o creştere a numărului de atacuri directe împotriva lor, pe stradă. Mulţi au fost supuşi violenţei în timp ce acopereau incidente majore, cum ar fi proteste şi demonstraţii. Războaiele şi conflictele armate reprezintă o altă ameninţare majoră pentru jurnalişti. Atît personalul mass-media, precum şi instituţiile au fost ţinta unor atacuri, crime, precum şi distrugere intenţionată.

Realizînd importanţa dezvoltării unui răspuns cuprinzător pentru a contracara această situaţie, UNESCO şi FIJ depun eforturi pentru o implicare mai activă a instituţiilor academice şi de formare conexe. Universităţile şi facultăţile de jurnalism sînt rugate să joace un rol mai constructiv în remedierea situaţiei periculoase actuale, prin luarea de măsuri în două domenii specifice:

1) Actualizarea programelor: În cele mai multe universitati, programa media nu include nici un curs cu privire la siguranţă. Studenţii nu sînt conştienţi de drepturile şi obligaţiile lor, ceea ce îi lasă neprotejaţi în faţa abuzurilor comise împotriva lor. Prin urmare, universităţile ar trebui să acţioneze în direcţia aceasta, inclusiv prin introducerea în programa obligatorie de cursuri de siguranţă.

2) consolidarea capacităţilor profesionale pe considerente de siguranţă: În timpul studiilor universitare, studenţii la jurnalism nu primesc nici o pregătire practică asupra siguranţă. Universităţile sînt invitate să elaboreze programe de training speciale de teren cu privire la măsurile de siguranţă care trebuie luate de către jurnalişti pentru a se proteja în situaţii de urgenţă.

Jurnalistul pare nepregătit şi în ceea ce priveşte asaltul tehnologiei. Am mai vorbit despre asta… Conectarea la Internet, YouTube și clipurile realizate de amatori au contribuit la crearea unei noi forme de jurnalism, care a îmbunătățit calitatea relatărilor la nivel internațional. Însă tehnologia nu va putea niciodată înlocui rolul primordial al jurnaliștilor, acela de martor ocular. O conectare mai eficientă la nivel internațional îi face pe jurnaliști să își poată verifica informațiile, să ajungă la persoanele de contact și să își găsească potențialele surse extrem de rapid, adesea instantaneu. De asemenea, o conectare mai bună face ca oamenii să fie mai la curent cu știrile și cu informațiile aproape peste tot în lume. Pe de altă parte, este periculos să primești și să difuzezi filmulețe din surse neconfirmate. Oamenii care postează astfel de filmulețe au de multe ori o agendă, aşa cum se vede în preajma alegerilor din România sau în diferite situaţii mai mult decît dubioase.

YouTube nu va înlocui niciodată relatările la prima mînă, a adăugat ea. Ca reporter, sînt martor ocular. Daca nu sînt acolo nu pot să miros sau să simt. Cel mai important rol al unui jurnalist este să fie acolo!

Ca jurnalist, trăiesc o perioadă de lipsă de credibilitate. Jurnaliştii sînt blamaţi pentru că aparţin unei media, sau alteia, mai mult, unui post public de radio sau televiziune. Există o campanie întreagă împotriva media publice din spaţiul politic, al societăţii civile, al presei private şi din interior. Libertatea de exprimare este în pericol din cauza intervenției politicului în activitatea presei, ceea ce a dus la degradarea situației instituțiilor media și a condiției de jurnalist. Difuzorii publici din România se află într-o criză fără precedent! Schimbarea accentului, de pe conţinut pe rating a atras modificarea grilei de programe, transformată în una comercială, în care nu se mai regăseşte spaţiu pentru genuri publicistice de forţă, precum ancheta sau reportajul.

Adevărul este că presa e supusă constant presiunilor, fie că acestea sînt ECONOMICE, fizice sau politice. Este vital ca adevărul să iasă la lumină şi faptele să fie cunoscute, pentru că, altfel, oamenii inventează lucruri şi distribuie propagandă. Tăcerea permite infracţiunilor şi corupţiei să ruineze ţări întregi. Ignoranţa le permite demagogilor să spună că sus e jos, iar negru e alb.