BMTF, 31 mai – Toate Convenţiile internaţionale, inclusiv cea de la Geneva, Dreptul Internaţional Umanitar, în relaţia cu jurnaliştii, trebuie modificate! Jurnalistul a devenit, din observator al conflictului armat, COMBATANT! Sau, Conform p.2 art 79 şi p. 3 art. 51 ale Protocolului Adiţional I jurnalistul se bucură de protecţia garantată de Dreptul Internaţional Umanitar cu excepţia cazului cînd acesta participă direct la ostilităţi sau operaţiuni militare. Jurnalistului îi este garantată protecţia în momentul cînd îşi practică profesiunea, adică filmează, ia un interviu, face unele însemnări sau transmite informaţia spre agenţie. Aşa cum este prevăzut în comentariul la p.3 art. 51, actul militar sau participarea directă la operaţiunile militare – este acţiunea care se materializează prin atentarea şi atacarea directă la potenţialul uman sau material al inamicului. Răspîndirea informaţiilor propagandistice de către jurnalist nu pot fi calificate ca fiind o participare directă la ostilităţi sau act duşmănos care l-ar priva de protecţia garantată de Dreptul Internaţional Umanitar.

Dar, cum propaganda, sau manipularea sînt procedee utilizate direct în RĂZBOIUL HIBRID de către jurnalişti, aceştia devin COMBATANŢI cu, sau fără voie!

Este cazul jurnalistului rus ARKADI BABCENKO, declarat asasinat, într-o operaţiune clasică de manipulare a serviciilor speciale din Ukraina. Surprinzător, operaţiunea ukrainienilor dă dreptate Rusiei care spune mereu că Ukraina a manipulat toate informaţiile referitoare la conflictul cu Rusia, într-o manieră provocatoare.

De mult nu am mai trăit o asemenea frustrare! De la RĂPIREA de operetă a jurnaliştilor români în Iraq! Compannia BMTF este implicată de 13 ani în Consultanţa, Analiza şi Trainingul pentru jurnaliştii care acoperă profesional situaţiile excepţionale. Respectarea deontologiei şi regulilor stricte de comportament în astfel de situaţii salvează vieţi şi pun jurnaliştii la adăpost de probleme! Este ABC-ul oricărui jurnalist care se găseşte în misiune specială. Cazul BABCENKO aruncă în aer toate normele şi regulile. Jurnaliştii nu vor mai fi în siguranţă! Sînt convins că Povestea va deveni un Caz de manual ce va fi studiat!

De la bombardarea, în 1999, a Televiziunii din Belgrad, de către NATO, JURNALIŞTII AU DEVENIT COMBATANŢI! E un nou statut ce trebuie luat în serios de toate organizaţiile profesionale din breaslă!

Să ne întoarcem. Jurnalistul rus Arkadi Babcenko, a cărui moarte fusese anunţată marţi de autorităţile ukrainene, este în realitate în viaţă şi a apărut miercuri în faţa presei, Kievul explicînd că “asasinarea sa” a fost parte a unei operaţiuni speciale cu scopul de a dejuca un asasinat comandat de Rusia, informează AFP. “Datorită acestei operaţiuni, noi am reuşit să dejucăm o provocare cinică şi să documentăm pregătirea acestei crime de către serviciile speciale ruseşti”, a declarat şeful Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU), Vasil Griţak, într-o conferinţă de presă susţinută împreună cu Arkadi Babcenko, precizînd că această provocare viza asasinarea jurnalistului.

A fost o operaţiune specială, a subliniat Griţak, adăugînd că un suspect a fost reţinut. Şeful SBU a menţionat că pentru asasinarea jurnalistului serviciile speciale ruse au racolat un cetăţean ukrainean. Acesta a primit sarcina de a găsi contra cost persoane care să comită, pe lîngă asasinarea lui Babcenko, atacuri teroriste cu numeroase victime.

Cu siguranţă, autorii Operaţiunii nu au citit povestea cu Petrică şi lupul…

Jurnalistul rus, care pînă acum cîteva ore era considerat mort, a spus că fusese avertizat cu privire la pregătirea unui asasinat la comandă la adresa sa acum o lună şi că pentru viaţa sa s-au plătit 40.000 de dolari. Jurnalistul mai spune că atacul împotriva sa se pregătea înainte de finala Ligii Campionilor a UEFA, care a avut loc la Kiev în data de 26 mai.

Marţi seara, agenţiile de presă ucrainene au informat că jurnalistul rus Arkadi Babcenko, 41 de ani, oponent virulent al Kremlinului, a fost ucis cu trei gloanţe în spate pe scara blocului în care locuia la Kiev, iar poliţia a anunţat imediat că privilegiază pista unei crime legate de profesia lui.

Secretarul general al organizaţiei neguvernamentale Reporteri fără Frontiere (RSF), Christophe Deloire, a denunţat ca regretabilă înscenarea morţii jurnalistului de către serviciile speciale ukrainene, informează AFP. “Dacă reapariţia jurnalistului este o mare uşurare, este dezolant şi regretabil că serviciile ukrainene s-au jucat cu adevărul, indiferent de motiv”, a spus el.

Timp de aproape 24 de ore, anunţul morţii sale a provocat un val de emoţie în Europa, Ukraina şi în Rusia, dar şi în mediul jurnalistic internaţional.

Premierul ukrainean Volodimir Groisman a acuzat maşina totalitară rusă, provocînd o reacţie de dezminţire a Moscovei.

Directorul Serviciului Federal de Securitate rus (FSB), Aleksandr Bortnikov, a calificat acuzaţiile ucrainene drept absurde şi o provocare. Fapt confirmat!

La 20 iulie 2016, colegul său ruso-belarus Pavel Şeremet a murit în explozia unei bombe plasate sub maşina sa la Kiev, un caz nici astăzi elucidat.

La anunţul asasinării lui Arkadi Babcenko, Uniunea Europeană a cerut o anchetă rapidă şi transparentă pentru pedepsirea celor responsabili.

Arkadi Babcenko a participat în Rusia la cele două războaie în Cecenia ca militar, după care a devenit un jurnalist extrem de critic faţă de Kremlin. El a colaborat cu publicaţia de opoziţie Novaia Gazeta şi postul de radio Eho Moskvî, două media critice faţă de Kremlin.

Babcenko este autorul unor reportaje din estul Ukrainei, unde un conflict între armata ukraineană şi separatişti s-a soldat cu peste 10.000 de morţi în patru ani, denunţînd rolul Rusiei şi sprijinind teza Kievului şi a Occidentului potrivit căreia Moscova acordă sprijin rebelilor separatişti, chiar dacă ea neagă această acuzaţie.

Regretabil este că începînd de ieri, reportajele sale pot fi citite în altă cheie!

Babcenko, un corespondent de război binecunoscut în Rusia, se refugiase în Ukraina de teamă că ar putea fi asasinat. Jurnalistul în vîrstă de 41 de ani era un fost luptător în războiul din Cecenia care criticase bombardamentele ruse asupra oraşului syrian Alep şi considera că Rusia se face vinovată de agresiune împotriva Ukrainei.

Înscenarea morţii jurnalistului Arkadi Babcenko pentru a dejuca o presupusă tentativă de asasinat are un precedent istoric, în 1982 în Franţa, a declarat miercuri pentru AFP un expert, referindu-se la cazul Virgil Tănase. „Virgil Tănase era un refugiat român în Franţa pe care serviciile româneşti, renumita Securitate, dorea să îl elimine şi pe care DST (Direcţia de supraveghere a teritoriului, care se ocupa de contraspionaj în Franţa) l-a făcut dispărut o bună perioadă de timp, lăsînd să se creadă că a murit”, a explicat Eric Denece, directorul Centrului francez de cercetare asupra serviciilor de informaţii (CF2R).

În cartea lor „Des affaires tres spéciales” (apărută la editura Plon), Jacques-Marie Bourget şi Yvan Stefanovitch au povestit această afacere incredibilă.

Virgil Tănase era scriitor şi regizor de teatru. Înainte de plecarea în Franţa a fost regizor la Teatrul de Stat din Reşiţa unde monta piesa Căsătoria, de Gogol. A locuit în apartamentul actorului Zeno Balint, din casa căruia a şi plecat în Franţa, îmbrăcat cu un costum al acestuia. Ulterior, Zeno Balint a fost anchetat de Securitate de nenumărate ori, fapt reclamat de Virgil Tănase la postul de radio Europa Liberă.

După publicarea, în revista Actuel, a unui articol foarte critic semnat de Virgil Tănase contra lui Nicolae Ceauşescu, acesta din urmă i-a încredinţat unuia dintre agenţii săi în Franţa, Matei Haiducu, misiunea de a-l elimina pe scriitorul şi autorul dramatic, refugiat în Franţa cu trei ani înainte şi naturalizat francez.

„Din verificare în verificare”, au scris cei doi autori, „DST a căpătat convingerea că nu este vorba despre o manipulare. S-a decis o înscenare de proporţii: s-a lansat zvonul morţii lui Virgil Tănase şi a lui Paul Goma”.

Potrivit variantei oficiale, Matei Haiducu ar fi refuzat această misiune criminală şi a dezertat contactînd DST.

„La 20 mai 1982, la ieşirea din locuinţa sa din Paris, Virgil Tănase este răpit. Soţia sa, îngrijorată, fără veşti, telefonează la DST. A doua zi, însoţită de doi poliţişti ai acestui serviciu, ea reclamă la comisariatul din cartier dispariţia soţului său”, au adăugat autorii. „A fost cu atît mai perfectă în rolul său de soţie îngrijorată, cu cît ea nu ştia ce s-a întîmplat cu soţul său şi că este pe cale să se joace o mare comedie”, au continuat Jacques-Marie Bourget şi Yvan Stefanovitch.

Ulterior, s-a vehiculat ideea că Virgil Tănase a fost infiltrat chiar de către Securitate în redacţia română a postului Europa Liberă.

În 1982, DST l-a ascuns pe Virgil Tănase timp de trei luni într-o „locuinţă sigură” din Bretania şi a lăsat ca Securitatea să fie acuzată de uciderea lui. Cazul devine, în presa franceză, “Afacerea Tănase”. Misterioasa întîlnire a scriitorului român, titrează FRANCE SOIR. Apare însă și insinuarea, răspîndită de Agence France Presse, că Virgil Tănase ar fi un fel de agent al serviciului francez de contrainformatii. Tot mai mulți ziariști francezi înclină însă spre teoria răpirii lui Virgil Tănase de către Securitate. Toate privirile se îndreaptă acum insistent asupra Securității, atotputernica poliție secretă a președintelui Ceaușescu, scrie FRANCE SOIR cîteva zile mai tîrziu. Strania dispariție a disidentului român. Este posibil ca scriitorul Virgil Tănase să fi fost răpit de serviciile secrete române, titrează ziarul LE MATIN. În acest sens se exprimă fără echivoc și Paul Goma în interviurile pe care i le iau diverse posturi franceze de televiziune. Se face legătura între dispariția lui Tănase și articolul său Sa Majesté Ceaucescu 1^er, Roy Communiste, (Majestatea sa Ceaușescu Întîiul, Rege Comunist), publicat cu cîteva luni în urmă, mai precis în ianuarie 1982, în revista de mare tiraj ACTUEL. Astfel, ziarul LIBERATION din 25 mai titreaz: Virgil Tănase știa ce riscă atunci cînd l-a atacat pe Ceaușescu Întîiul. Iar în săptămînalul L’EXPRESS din 28 mai putem citi întrebarea: Scriitorul român Virgil Tănase s-a făcut oare vinovat de crima de lez-Ceaușescu?. La fel se întreabă revista ACTUEL în numărul său din iunie: Ceaușescu Întîiul l-a ucis pe Virgil Tănase?. Comentariile la adresa lui Ceaușescu devin tot mai dure: Tănase și bufonul sîngeros, titreaz revista L’EXPRESS din 20 august. În articolul respectiv găsim și un subtitlu cu o semnificație deosebită: Une affaire d’État.

La 30 august, înscenarea a fost dezvăluită de cotidianul „Le matin de Paris” şi puţin după aceea Virgil Tănase a reapărut la sediul revistei Actuel, condusă de prietenul său Jean-François Bizot, şi a ţinut o conferinţă de presă.

„În opinia contraspionajului francez, afacerea a fost considerată un succes”, au mai scris Jacques-Marie Bourget şi Yvan Stefanovitch.

În urma acestui scandal, preşedintele francez François Mitterrand, şi-a anulat o vizită prevăzută la Bucureşti.

Virgil Tănase, în prezent în vîrstă de 72 de ani, şi-a continuat în Franţa cariera de romancier, dramaturg şi regizor, potrivit AFP.

Soldat, scriitor, reporter de război, jurnalist de opoziţie: Arkadi Babcenko a trăit mai multe vieţi. Părăsind Rusia în februarie 2017, el denunţase o campanie furibundă şi de hărţuire împotriva sa după o postare pe reţelele de socializare online despre prăbuşirea unui avion militar rusesc în drum spre Syria la sfîrşitul anului 2016.

Plecase iniţial la Praga, apoi în Israel, pentru a se instala în final la Kiev.

În Rusia, Arkadi Babcenko a devenit cunoscut datorită povestirilor sale din cele două războaie sîngeroase din Cecenia, unde a participat ca soldat – ca recrut la 18 ani în primul, ca voluntar în al doilea.

Într-o carte apărută în traducere franceză sub denumirea Culoarea războiului, el povesteşte fără farduri experienţa sa de război: violenţă, atrocităţi, alcoolism, foamete, corupţie.

După ce a părăsit armata şi cu o diplomă în drept internaţional în buzunar, Babcenko a început să activeze ca reporter de război pentru media ruse, între care prestigiosul bisăptămînal Novaia Gazeta, pentru care a relatat despre conflictul fulger dintre Rusia şi Georgia în august 2008.

El a acoperit prin articole remarcabile şi evenimentele din Ukraina în perioada Maidanului (Pieţei Independenţei) proeuropean din iarna anului 2014 de la Kiev, apoi conflictul cu separatiştii proruşi în estul ţării, unde a denunţat rolul Rusiei, susţinînd teza Kievului şi a Occidentului potrivit căreia Moscova îi sprijină militar pe rebeli, chiar dacă ea neagă acest fapt.

În Ukraina, Babcenko modera de un an o emisiune la canalul de televiziune privat ATR, vocea comunităţii tătarilor din Crimeea, care fusese închis anul trecut de către autorităţile din peninsula anexată de Moscova în 2014.