Afirmă, la Sofia, analistul militar, prof. dr. VELIZAR SHALAMANOV, fost ministru al apărării al Bulgariei și fost Director al Agenției de Comunicații și Informații a NATO
În primul rînd, Domnule Ministru, vă mulțumesc că ați acceptat această discuție acum, într-o perioadă extrem de importantă pentru țările noastre, în care marcăm 20 de ani de la aderarea Bulgariei și României la Alianța Nord-Atlantică, 75 de ani de la crearea NATO și un an de la semnarea Parteneriatului Strategic între România și Bulgaria.
- Ați fost ministru al apărării exact la jumătatea acestei perioade. Cunoașteți mai bine ca oricine unde a fost Bulgaria înainte de aderare, cum s-a transformat în 10 ani și unde este acum. Cum ați parcurs acest drum? A fost NATO o opțiune sau singura opțiune?
De fapt, am fost viceministru înainte de aceasta, în perioada 1988-2001 și am coordonat dezvoltarea noii Doctrine Miliraty, aprobată de Parlament la 8 aprilie 1999. Am avut o dezbatere publică foarte intensă și bine informată asupra apărării, unde Doctrina a fost considerată ca o Cartă publică a apărării pe care am prezentat-o la Summit-ul de la Washington din aprilie 1999. Pentru societatea bulgară, NATO este o parte esențială a alegerii noastre de civilizație, așa cum a definit-o președintele Stoyanov cu un alt pilon de apartenență, la UE. Așadar, perioada 1999-2014 s-a concentrat mai ales pe reorganizarea apărării, schimbarea proceselor, pregătire, dobândirea de experiență în teatrele de operații. În 2014, odată cu Summitul din Țara Galilor și aprobarea Programului național „Bulgaria în NATO și Apărarea Europeană 2020”, ne-am mutat accentul pe modernizare cu proiecte cheie precum F-16, vehicule blindate de luptă Strikers, nave de luptă noi, radare și alte echipamente militare. Astăzi, noul val de schimbări se concentrează asupra forțelor multinaționale și atragerii de tineri motivați în forțele armate (inclusiv noul sediu regional al forțelor speciale la Plovdiv cu România și Grecia). Decizia noastră de a adera la NATO este din februarie 1997 și a fost cea mai bună opțiune pentru Bulgaria, considerăm astăzi, după 20 de ani de aderare, una dintre cele mai importante realizări ale țării noastre – să fim parte din lumea liberă și să fim aliați cu vecinii noștri ca România, Grecia, Turcia, Macedonia de Nord.
2. La fel ca și România, Bulgaria a dislocat trupe în teatrele de operații din Afghanistan și Iraq, sub comandă NATO sau a partenerilor din Coaliție. Cît de importantă a fost experiența dobîndită într-o zonă de război, reală, pentru evoluția și transformarea armatei bulgare?
Forțele armate sunt înființate și menținute pentru a descuraja agresiunea și a câștiga în apărare, iar ca forță expediționară pentru a proiecta stabilitatea și a impune pacea. Decizia noastră din 1999 de a ne alătura KFOR, apoi de a ne desfășura în Afganistan, inclusiv ca parte a ISAF, participarea noastră la SFOR în Bosnia și desfășurarea în Irak sunt elemente cheie ale dovedirii angajamentului nostru față de succesul NATO, oportunitatea de a demonstra interoperabilitatea forțelor, de a câștiga experiență operațională. Un pas cheie în această direcție, chiar înainte de aderarea la NATO, a fost înființarea în 1999 a SEEBRIG – brigadă multinațională cu sediul întâi la Plovdiv timp de 4 ani și mai târziu la Constanța încă 4 ani – instrument excelent pentru cooperarea militară regională și interoperabilitatea îmbunătățită. Văd o mare intenție de a îmbunătăți în continuare interoperabilitatea noastră cu forțele multinaționale din regiunea noastră și felicit România pentru că găzduiește corpuri multinaționale la Sibiu și divizia multinațională la București, unde Bulgaria este foarte puternic implicată.
3. Situația geo-politică și strategică la Marea Neagră s-a schimbat dramatic în ultimii doi ani, iar Bulgaria este parte din flancul defensiv de sud-est al NATO. Care este rolul său în acest angrenaj de apărare colectivă?
Regiunea noastră se află între Balcanii de Vest și Marea Neagră, foarte aproape de Orientul Mijlociu, așa că noi împreună cu România, Turcia, Grecia, Macedonia de Nord, Albania, Muntenegru, Croația și Slovenia avem provocări serioase de rezolvat. Ne vedem contribuția prin participarea la corpuri multinaționale din Sibiu, Salonic și Istanbul, grup naval multinațional de curățare a minelor cu România și Turcia și lucrăm pentru a oferi capacitatea de securitate maritimă prin centrul de coordonare din Varna, precum și cartierul general regional al forțelor speciale din Plovdiv. Ambiția noastră este să consolidăm și mai mult cooperarea regională în ceea ce privește reziliența cibernetică și combaterea dezinformarii și propagandei, să îmbunătățim schimbul de informații pentru conștientizarea situației și să integrăm pe deplin și capacitățile de supraveghere aeriană în regiune. Vreau să văd în viitor o cooperare mult mai strânsă între marina bulgară și cea română cu marina ukraineană, precum și pentru a asigura securitatea în Marea Neagră cu eforturile UE, în plus față de ceea ce facem cu Turcia în format NATO.
4. Pentru ce optează Bulgaria? Pentru achiziția de armament de la partenerii occidentali, sau pe producția proprie de armament? Din experiența pe care o aveți, care este soluția cea mai bună, pe termen mediu și lung?
Cu mulți ani în urmă am promovat formatul POLROB pentru industria de apărare și modernizare (Polonia-România-Bulgaria). Nu a avut mare succes, dar acum, odată cu evoluțiile din UE și cu rolul Ukrainei, văd noi oportunități pe care le exploatăm. Desigur, contractele actuale și pe termen scurt pentru modernizarea forțelor aeriene bulgare sunt în mare parte cu SUA, Franța, Germania, dar căutăm acorduri de sprijin pentru ciclul de viață cu industria noastră națională și cooperarea regională. Pe termen mediu, văd rolul industriei noastre de apărare să fie pe deplin transformată la standardele NATO, să fie mult mai implicată în modernizarea forțelor bulgare și să caute proiecte multinaționale/regionale în domeniul supravegherii, UAV, inovare pentru a îmbunătăți echipamentele occidentale disponibile în regiune și posibil prin integrarea în industria de apărare a UE pentru a se specializa pe o bază globală cu transferul și dezvoltarea de know-how. Avem specializarea noastră în muniții și arme ușoare, dar din ce în ce mai mult se pune accentul pe război electronic, software, UAV, sateliti și alte soluții inovatoare. De exemplu, cele două nave noi sunt construite în Varna, o parte din sarcinile de asamblare pentru noile blindate Strikers vor fi și în Bulgaria. Apreciem experiența României și dorim să vedem o colaborare mai strânsă a producătorilor noștri din apărare. Așa cum obișnuiam să spun timp de aproximativ 10 ani în Organizația pentru Comunicații și Informații NATO, vreau să văd o mai bună strategie a capacității agențiilor NATO de a sprijini modernizarea noastră și implicarea industriei noastre în proiectele NATO, în inițiativele multinaționale. România are o mare experiență în acest domeniu, sper că ar putea fi împărtășită cu Bulgaria.
5. Sînteți unul dintre analiștii de securitate redutabil din Bulgaria, cu o expertiză cuprinzătoare și o vastă experiență internațională. Cum vedeți evoluția războiului din Ukraina? Ce ar trebui să facă țările noastre și NATO în acest context?
În 2014, la Summitul din Țara Galilor, am fost destul de clari cu Planul de acțiune de pregătire al NATO și cu noile fonduri pentru Ucraina – acest lucru a ajutat la dezvoltarea apărării flancului estic și la pregătirea Ucrainei, dar nu a fost suficient pentru a descuraja agresiunea rusă. După al doilea val de agresiune din 2022, ne aflăm într-o situație nouă, iar întârzierea sprijinului militar decisiv pentru Ucraina ne-a pus într-o situație foarte dificilă – nu numai Ucraina, ci și Europa și NATO în general. Războiul din Ucraina nu poate fi oprit fără a-i împinge pe ruși în afara granițelor suverane ale Ucrainei, aducând în instanță toți responsabilii pentru crimele militare și compensarea din partea Rusiei pentru reconstrucția Ucrainei – o altă opțiune este să acceptăm că Rusia va distruge pe deplin Ucraina. și amenință Europa, sau implozia Federației Ruse, care este o amenințare în sine. Anul acesta avem nevoie de succes decisiv pe câmpul de luptă pentru a avea o tendință de rezolvare a problemei. Pentru mine, distrugerea podului Kerci, eliminarea Marinei Ruse din Marea Neagră și eliberarea Crimeei este posibilă cu arme adecvate și apărare puternică pe frontul de est între Harkiv și Herson, care va schimba situația, ar putea aduce o nouă situație la Moscova și o soluție pozitivă. Va fi posibil! Dacă războiul se prelungește din cauza lipsei de ajutor mondial a Ucrainei și a epuizării resurselor ucrainene (în mare parte oameni), ne vom confrunta cu o criză imprevizibilă în inima Europei cu consecințe catastrofale în regiunea noastră cu o reactivare a conflictelor din Balcanii de Vest, Moldova, Georgia și potențial un nou val de războaie în Orientul Mijlociu.
Domnule ministru, vă mulțumesc!