BMTF, 2 dec – Scriam în octombrie 2019 că impredictibilitatea politicii externe americane în Orientul Mijlociu va avea consecințe pe termen lung și foarte lung. Unele vor fi vizibile în perioada imediat următoare, altele – precum reapariția în prim plan a Statului Islamic! – în lunile următoare. Dar, ce nu va fi de neglijat, este repoziționarea statelor puternice, cu grad mare de beligeranță, din OM. Lucru care s-a întîmplat în aceste zile cînd, în urmă cu cîteva zile, Forțele rebele au lansat cea mai mare ofensivă împotriva guvernului de la Damasc, din ultimii ani. Pînă ieri, acestea au preluat controlul asupra unor „părți importante” din al doilea oraș ca mărime al țării, Alep.

Ofensiva surprinzătoare a determinat primele atacuri rusești asupra Alepului din 2016 și a determinat retragerea trupelor militare syriene din oraș, care acum se concentrează în regiunea Hamma. Atacul a fost condus de gruparea militantă islamistă Hayat Tahrir al-Sham (HTS) – care are o istorie lungă și implicată în conflictul syrian.

Situația în zonă este atît de ambiguă, din cauza multitudinii de actori prezenți pe cîmpul de luptă și în spatele acestora, încît în deșertul de la intersecția provinciilor Homs, Hama și Deir ez-Zor, continuă bătălia fake-news-urilor, a zvonurilor și auzitelor. În prima zi de lupte, au existat știri despre mobilizarea forțelor „Armatei Syriei Libere” (fostă „Jaysh Maghawir al-Thawra”), antrenate la baza americană de la At-Tanf, și despre presupusa lor înaintare fie spre Palmyra, fie spre Tifor sau chiar Damasc. Puterea grupului este dată de cîteva sute de oameni, iar teoretic s-ar fi putut infiltra prin deșert – mai ales avînd în vedere retragerea trupelor armatei syriene. Dar, pînă acum, nu există nici o dovadă clară în acest sens în spațiul public. Din Deir ez-Zor, tribul Bakkarah loial lui Bashar Assad ar fi plecat în prima zi și s-a deplasat în forță la Alep. În mod similar, părți din divizia a 4-a a lui Maher Assad s-ar fi mutat din Deir ez-Zor, deși se pare că nici măcar nu erau acolo!

Acest lucru nu i-a împiedicat pe militanții (atît ISIS, cît și HTS cu SNA) să susțină că convoaiele de sprijin pentru Assad au fost deja bombardate de militanți. Unii au scris despre ISIS, alții despre „Armata Syriană Liberă”, de la Et-Tanf. Drept urmare, nimeni nu a mers nicăieri și nimeni nu a ucis pe nimeni! Totuși, în a treia zi de la declanșarea ofensivei de iarnă, s-au pus în mișcare adevăratul sprijin!

Au apărut filmări în care detașamentele milițiilor șiite iraqiene „Al-Hashd al-Shaabi” trec granița în Syria la punctul de trecere oficial al frontierei Al-Bu Kamal de la Al-Qaim-ul iraqian. Avînd în vedere că baza militară irakiană numită după Imam Ali este destul de aproape de Al-Bu Kamal, iar mai la vest există un drum care duce direct la Palmyra, dinspre sud, este logic să presupunem că întăririle s-au împărțit în mai multe coloane, iar filmările au capturat doar una dintre ele, care a și fost imediat „distrusă” în mass-media, cu pretenții de un atac al americanilor.

După cum am mai scris, apariția detașamentelor iraqiene „Al-Hashd al-Shaabi” nu ar trebui contabilizată ca o mișcare iraniană, deoarece Al-Hashd al-Shaabi cu siguranță nu se consideră a fi grup deschis pro-iranian.

Spectacolul oferit de grupările care au luat cu asalt Alepul par să aibă o legătură strînsă cu situația conflictuală globală între Occidentul Colectiv și Axa de Rezistență. Imperiul Globaliștilor a preluat inițiativa în Teatrul de Operații Global (TOG) și a lansat războiul hibrid, pe mai multe direcții, împotriva Axei de Rezistență. Au fost cîteva zile pline de evenimente. O discuție interesantă între reprezentanții Unchiului Sam și Sultanul Erdogan, cel care a redat Turciei statutul de putere mai mult decît regională și care păstrează o relație corectă cu Rusia lui Putin. Dacă în Războiul din Ukraina, Turcia păstrează, oarecum, o distanță corectă, înclinată, totuși spre Rusia, în războiul din Syria, Turcia și Rusia sînt inamici declarați! Extinderea operațiunilor ruse în Syria, pe fondul escaladării situației din Nord, ar putea slăbi capacitățile militare rusești pe frontul european, acolo unde utilizarea noului tip de rachetă a lovit serios inclusiv în moralul ukrainenilor. În aceste condiții, aliații de voință: Turcia – SUA – Israel, au pus mînă de la mînă pentru slăbirea capacităților militare ale Rusiei, în speranța unui miracol pe frontul din Ukraina! Și pentru că veni vorba, să nu uit: după ce a promis că va sabota interesele Rusiei peste tot în lume, ukrainenii participă la ofensiva de la Alep direct, cu instructori și armament! La fel cum au fost prezenți în Sudan dar și în Mali, de partea tuaregilor, oferindu-le inclusiv rachete AT Javeline, furnizate de americani pentru frontul din Ukraina!

După lupte grele în sudul Libanului, Israelul afost de acord să înghețe temporar războiul cu Hezbollah, pentru refacerea trupelor și a stocurilor de armament. Sigur, bombardarea Syriei reprezintă o permanență în agenda Tzahal și nu se contabilizează.

Potrivit Canalului 12 israelian, Israelul și SUA au marat consultări rapide în așteptarea căderii regimului Bashar Al-Assad! Urmează, în foarte scurt timp, Iranul, ținta finală a regimului Netanyahu, o oportunitate care se ivește o dată în viață, după cum singur recunoștea! Pînă atunci, însă, Israelul admite că are legături cu teroriștii din Syria. Potrivit Al-Mayadeen ebraic: un expert sionist în afaceri din Orientul Mijlociu, Mordechai Kedar, spune că: „Liderii facțiunilor din opoziție syriană au transmis la Tel Aviv că intenționează să deschidă o ambasadă a Israelului la Damasc și Beirut. (actualmente închisă, statele fiind în război!). Sînt în contact permanent cu liderii facțiunilor de opoziție syriană și impresia pe care o am este că nu îl consideră pe „Israel” un inamic. Facțiunile armate au cerut o listă detaliată de echipamente de la „Israel” și sînt pregătite pentru un acord de pace cu „Israelul” după ce vor prelua controlul asupra Syriei și Libanului”.

Nu există nici un dubiu că reculul suferit recent de Hezbollah din cauza ofensivei Israelului în Liban, precum și loviturile israeliene asupra comandanților militari iranieni din Syria, au jucat un rol semnificativ în decizia grupurilor jihadiste și rebele din Idlib de a trece brusc și neașteptat la Alep.

Stupul este atît de bogat în OM, încît ajutoarele se pot pierde cu ușurință. Să încerc să pun ordine în listă.

La ofensiva împotriva Alepului au fost identificate grupuri teroriste non-Takfiri. Aceste grupuri sînt compuse în principal din facțiuni aliniate cu Turcia și operează sub umbrela Armatei Naționale Syriene (SNA), care nu este același lucru cu armata oficială a statului syrian! Aceștia se concentrează pe controlul teritorial sub comanda NATO și Turcia.

Armata Națională Syriană (SNA):

1. Corpul I:

– Divizia Sultan Murad: preponderent luptători turkmeni străini. Activă în nordul Syriei, în special în Alep și Afrin.

– Divizia a IX-a: compusă din foști dezertori ai armatei syriene. Funcționează în zona rurală din nordul Alepului.

– Divizia Sultan Mehmed Fatih: numită după cuceritorul otoman al Constantinopolului. Angajat în operațiuni conduse de turci cu luptători străini.

– Brigada Sultan Suleiman Shah: Cunoscută drept „Al-Amshat”, cunoscută pentru încălcările drepturilor omului în Afrin.

– Divizia Hamza: activă în Afrin și Al-Bab. Concentrată pe securizarea zonelor controlate de Turcia.

2. Corpul II:

– Brigada Al-Majd (Brigada Gloriei): Compusă din diferite grupuri etnice străine. Funcționează în Alep și Idlib.

– Divizia Al-Hamza: Se concentrează pe zone strategice din nordul Syriei.

– Liwa Suqur al-Shamal (Northern Hawks Brigade): fortărețe din nordul Alepului.

3. Corpul III:

– Al-Jabha Al-Shamiya (Frontul Levant): Cea mai mare facțiune din SNA. Activă în regiunile Alep și Idlib. Include și fostele elemente takfiri.

– Faylaq al-Majd (Glory Corps): Lucrează îndeaproape cu forțele turce.

– Ahrar al-Sharqiya: în primul rînd extremiști din Deir ez-Zor. Acuzat de epurare etnică și jaf în zonele kurde.

Astăzi, FSA există în mare parte ca o componentă a Armatei Naționale Syriene (SNA), o coaliție susținută de Turcia care se concentrează pe ocuparea nordului Syriei.

Grupuri teroriste Takfiri/Wahhabi au fost, de asemenea, identificate în această ofensivă fulger. Acestea sînt împărțiți în facțiuni afiliate Al-Qaeda, grupuri legate de ISIS și alte organizații extremiste.

1. Grupuri Takfiri (afiliate la Al-Qaida):

– Hay’at Tahrir al-Sham (HTS): Cunoscut anterior ca Jabhat al-Nusra. HTS a jucat un rol semnificativ în războiul civil syrian, în special în nord-vest, inclusiv în regiunea Idlib. Mulți foști comandanți ISIS sînt aici, acum. Are o mulțime de luptători străini.

– Hurras al-Din (Gardienii religiei): principalul afiliat Al-Qaeda din Syria. Funcționează în Idlib și zonele învecinate. Grupul dispărut din Hayat Tahrir al-Sham (HTS). În cea mai mare parte, format din luptători străini din Arabia Saudită, Egipt, Iordania și Maroc.

– Jabhat Ansar al-Din: Acest grup a luptat împotriva forțelor guvernamentale syriene și a facțiunilor rebele rivale, în special în regiunea Idlib. Este mai puțin proeminent decît HTS sau Huras al-Din, dar încă joacă un rol important în conflictul în curs.

Există mai multe derivate ale acestor trunchiuri principale de violență, sub-facțiuni:

– Jund al-Malahim (Soldiers of Epics): specializat în tactici de gherilă;

– Jund al-Badiya (Soldații deșertului): operează în regiunile deșertice;

– Jund al-Tawheed (Soldații monoteismului): concentrat pe decapitarea „kafirilor”;

– Saraya Kabul: luptători străini.

Alte grupuri:

– Ansar al-Sunna: Activ în Alep și Idlib; rigid din punct de vedere ideologic.

– Ansar al-Islam: Mică facțiune cu fortărețe muntoase.

2. Grupuri Takfiri (afiliate ISIS):

– Ansar al-Tawheed: un afiliat cheie al ISIS. Conduce atacuri în Idlib și Valea rîului Eufrat. Cunoscut pentru atentate sinucigașe și ambuscade.

– Ezz al-Kavkaz (Caucazul Puternic): Compus din luptători din regiunea Caucaz, Ukraina și Balcani. Funcționează în nord-vestul Syriei.

– Jamaat Imam al-Bukhari: luptători din Asia Centrală, în principal din Uzbekistan.

Grupurile non-Takfiri au ca scop ocuparea teritorială, salariile luptătorilor fiind plătite direct guvernului Turciei. Operațiunile sînt concentrate în principal în nordul Syriei, inclusiv Afrin, Al-Bab și Azaz, acolo unde Turcia are interesul de a crea o zonă liberă de protecție. Are un număr mare de luptători străini din Asia Centrală și Caucaz. Sînt total ependente de Turcia pentru arme, finanțare și sprijin logistic.

Grupurile Takfiri, în schimb, au suport aproape oficial din partea CIA și Mossad, spun surse diferite și bine informate, atît cele afiliate Al-Qaeda, cît și cele ale ISIS. Afiliați Al-Qaeda sînt, în mare parte, luptători străini din întreaga lume. Atît acestea, cît și ISIS întreprin operațiuni mai ales în Idlib, Valea rîului Eufrat și deșertul syrian. Plătit de CIA și Mossad.

În ultimii patru ani, războiul din Syria a fost ca și cum s-ar fi încheiat efectiv. Puterea președintelui Bashar al-Assad este practic necontestată în marile orașe ale țării, în timp ce alte părți ale Syriei rămîn în afara controlului său direct. Acestea includ zonele cu majoritate kurdă din est, care au fost mai mult sau mai puțin separate de controlul statului syrian încă din primii ani ai conflictului. În sudul țării, unde revoluția colorată împotriva regimului lui Assad a început în 2011, au existat tulburări continue, deși relativ atenuate. În vastul deșert syrian, rebelii din gruparea Statul Islamic reprezintă încă o amenințare la adresa securității, în special în timpul sezonului de vînătoare de trufe, cînd oamenii se îndreaptă spre zonă pentru a găsi această delicatesă extrem de profitabilă. Iar în nord-vest, provincia Idlib a fost ocupată de grupuri jihadiste și rebele care au fost conduse acolo în perioada de vîrf a războiului.

Forța dominantă din Idlib este cea care a lansat atacul surpriză asupra Alepului, HTS, astăzi o interfață a Occidentului Colectiv…