Într-o perioadă în care mass-media occidentală a descoperit “războiul proxy” din Ukraina, contractorii români fac istorie în această breaslă în inima Africii, măcinată de război proxy de mai bine de 20 de ani.

Cea mai mare misiune a unei Companii Militare Private româneşti a demarat, cum altfel, decît cu un scandal mediatic! Proprietarului companiei, românului Horaţiu Potra, i-au fost aduse tot felul de acuzaţii, multe dintre ele fanteziste, dar numai bune să facă RATING! S-a readus în discuţie cazierul acestuia şi faptul că a stat în spatele “unei grupări paramilitare”, după cum spun anchetatorii, care nu prea au avut cîştig de cauză, dar analizînd ancheta şi monitorizarea acestuia acum, după mai bine de 10 ani, este clar că “cineva” extrem de influent, din “nobilimea politică” românească, se temea personal de el.

Foarte pe scurt, Horaţiu Potra, născut în 1970, la Mediaş, a fost unul dintre legionarii români de elită în cadrul Legiunii Străine Franceze. Din această postură, legionarul român cunoaşte bine Africa, acolo unde Legiunea Străină a impus “cultura şi interesele Franţei”. După lăsarea la vatră, fostul legionar de elită a antrenat gărzile de corp ale președintelui centrafrican Ange-Felix Patasse și i-a învățat pe insurgenții din Ciad cum să lupte. A fost o vreme și comandantul gărzii personale a emirului din Qatar, dar apare şi ca asociat, în Sierra Leone, în firme care vînd diamante pe bursele oficiale, precum și în mai multe țări din vestul Africii, unde a asigurat securitatea minelor controlate de miliardarul australian de origine română Vasile Frank Timiș. Nu este străin nici de Congo. În 2002, l-a contactat pe liderul rebel Jean-Pierre Bemba, fost camarad al lui Patasse, în Republica Centrafricană vecină.

Horaţiu Potra a înfiinţat o Companie Militară Privată, la Londra – în patria PMC! , care a obţinut un contract de securitate în Congo, în provincia Kiwu de Nord, la graniţa cu Rwanda. Cei aproximativ 600 de români – foşti legionari ai Legiunii Străine Franceze, foşti militari profesionişti cu misiuni externe în Angola, Iraq sau Afghanistan, şi foşti contractori în companii similare cu nume răsunătoare – Dyn, Garda etc – au ca principală misiune antrenarea forţelor armate congoleze din Kiwu, care luptă cu gruparea rwandeză de gherilă, M23! O parte dintre ei au aterizat la mijlocul lui decembrie 2022, la Goma, cu un Boeing 737 aparținînd companiei Hello Jets, fondată și deținută pînă de curînd de acționarul principal al Blue Air, Cristian Rada. Baza companiei româneşti este într-un hotel din Goma, destul de aproape de aeroport.

Dar, românii nu sînt singuri. Alături de ei sînt bulgari, bieloruşi, georgieni şi ruşi care operează şi asigură mentenanţa pentru elicopterele misiunii ONU, dar şi pentru tehnica aflată în dotarea armatei congoleze. Armata congoleză se bucură de orice ajutor pe care îl poate primi. Forțele sale aeriene sînt înzestrate în principal cu vechi avioane rusești. Unul dintre cele două elicoptere de transport, atît de necesare, s-a prăbușit într-o misiune desfășurată anul trecut. Restul echipamentelor, aflate în uz constant în lupta împotriva M23, au nevoie permanentă de întreținere. În mai, anul trecut, ministrul congolez al apărării, Gilbert Kabanda, a asistat la o demonstrație de zbor a avioanelor Suhoi, pe aerodromul Forțelor Aeriene Congoleze din Kinshasa. Au fost prezenți acolo bărbați est-europeni ce purtau uniforme cu însemnele companiei private bulgare Agemira și pe care Kabanda i-a lăudat pentru că au reparat vechi elicoptere de luptă de fabricație rusească în doar 57 de zile. Angajați ai Națiunilor Unite au confirmat că Agemira a trimis aproximativ 40 de ingineri și tehnicieni de aviație la aeroportul din Goma pentru reparații. Printre aceștia s-au numărat bulgari, bieloruși și georgieni, cu toții familiarizați cu tehnica de luptă rusească. De altfel, forțele aeriene din Congo angajează piloți georgieni care să le piloteze avioane de luptă! Aeroportul din Goma, unde lucrează firma bulgară, a fost modernizat cu bani din Germania și inaugurat în 2015 în prezența actualului președinte federal Frank-Walter Steinmeier, pe atunci șef al diplomației de la Berlin! Lume bună, într-un spaţiu unde se petrec lucruri ciudate şi unde războiul este un mod de viaţă!

În ianuarie, scandalul mediatic care l-a avut ca figură centrală pe Legionarul Potra a izbucnit în presa românească, via Germania. Compania românească a fost acuzată, absolut fantezist, că ar masca prezenţa Companiei ruse Wagner, atît de hulită de concurenţa din Vest, pe fondul escaladării luptelor în estul Republicii Democrate Congo. Războiul a izbucnit în primăvara anului trecut, după ce rebelii rwandezi tutsi, din M23 (Mișcarea 23 martie), au capturat o vastă porțiune de pămînt în Kiwu de Nord, de-a lungul granițelor cu învecinatele Rwanda și Uganda. Armata congoleză a suferit pierderi grele în lupte iar prezența bărbaților albi înarmați la hotelul Mbiza a stîrnit zvonuri că guvernul ar fi angajat cunoscutul grup rusesc de mercenari Wagner pentru a face față atacurilor rebelilor. Rwanda, pe care Națiunile Unite o acuză că sprijină rebelii M23 din Congo, este interesată să pună guvernul de la Kinshasa într-o lumină proastă, iar ipoteza unor posibile legături cu mercenarii ruși se încadrează perfect în această strategie. Un presupus jurnalist local a lansat pe reţelele de socializare o fotografie cu două pick-up uri Toyota pline cu albi înarmaţi. Presa a preluat imaginile afirmînd că ar fi dovada că Wagner este prezentă în Kiwu. Fals! În acele maşini se găseau foşti legionari români! Cunoscătorii îi pot identifica!

Interesant mi se pare că toată nebunia asta s-a declanşat după ce două perimetre gazeifere din preajma lacului Kiwu au fost concesionate unei companii canadiene şi uneia americane… Este vorba despre Symbion Power & Red, pentru așa-numitul bloc „Makelele”, Winds Exploration and Production LLC (blocul Idjwi) și Alfajiri Energy Corporation (blocul Lwandjofu), precizează ministrul Hidrocarburilor, Didier Budimbu, într-un comunicat de presă difuzat de serviciile sale. Primele două companii au sediul în Statele Unite, a treia este în Canada. O licitație pentru aceste trei blocuri de gaz metan a fost lansată la sfîrșitul lunii iulie 2022, concomitent cu 27 de blocuri petroliere! O duzină de companii și-au exprimat interesul pentru blocurile de gaze ale lacului Kiwu, situat la granița dintre RDC și Rwanda. Gazul care întreţine cealaltă manipulare odioasă a maşinilor electrice pentru salvarea planetei. În august, la doar o lună de la cîştigarea licitaţiilor, secretarul de stat al SUA Antony Blinken a călătorit la Goma, într-o misiune de „promovarea păcii”. Mie îmi este clar că, atît canadienii, cît şi americanii, şi-ar dori o prezenţă PMC proprie în acea zonă. Poate GardaWorld? Cea care i-a lăsat pe contractorii români fără armament în Kabul? E de urmărit! Ca să nu mai vorbesc de apetitul crescut al grupării M23 pentru aceste teritorii!

Peste 100 de grupuri armate operează în estul RDC, o regiune instabilă în care conflictul este un mod de viaţă de zeci de ani, dar a escaladat în ultimele luni. Human Rights Watch acuză M23 că a ucis aproape 8.000 de persoane, din 2017, potrivit Kivu Security Tracker, care monitorizează conflictele și încălcările drepturilor omului. Peste 5,5 milioane de persoane au fost strămutate – 700.000 doar în acest an, potrivit Națiunilor Unite. Consiliul Norvegian (!) pentru Refugiați a identificat RDC drept cea mai neglijată și mai puțin abordată criză a refugiaților din lume în 2021, distincție pe care a deținut-o și în 2020 și 2017. Alimentarea insecurității este un amestec complicat de geopolitică, rivalități etnice și naționale și competiție pentru controlul resurselor naturale abundente din estul RDC. „Impresia mea este că nimeni nu doreşte pacea aici”, îmi spunea, zilele trecute, un prieten legionar, de la Goma. „Se învîrt sume uriaşe de care toată lumea profită: M23, congolezii, misiunea ONU – care întocmeşte nişte rapoarte, unele fantasmagorice, care nu au nici o legătură cu realitatea, ca să justifice prezenţa în continuare în regiune! – şi noi, care ne cîştigăm un salariu bun. Toată lumea este implicată!”

Luptele au intensificat tensiunile dintre RDC și Rwanda vecină, dintre care unele persistă de la genocidul din 1994 din Rwanda, în timpul căruia etnicii hutu au ucis aproximativ 800.000 de tutsi și hutu moderați. Competiția pentru resurse și influență în RDC a acutizat, de asemenea, rivalitățile de lungă durată dintre Rwanda și Uganda. O parte din lupte este pentru controlul vastelor resurse naturale din estul RDC, inclusiv diamante, aur, cupru și lemn. Țara are alte minerale – cobalt și coltan – necesare pentru bateriile pentru alimentarea telefoanelor mobile, a altor produse electronice și a aeronavelor. „RDC produce mai mult de 70% din cobaltul mondial” și „deține 60% din rezervele de coltan ale planetei”, a raportat site-ul industriei Mining Technology în februarie 2022, speculînd că RDC „ar putea deveni Arabia Saudită a erei vehiculelor electrice! La aşa o „masă bogată” nu e de mirare că sistemele de comunicaţii ale gherilei rwandeze M23 sînt… israeliene! De altfel, o echipă de antreprenori și oameni de afaceri din cadrul Empower Africa cu sediul în Israel și-a lansat rețeaua de afaceri în Kigali. Scopul, spun ei, este de a colabora cu omologii lor din Rwanda din diferite sectoare de afaceri pentru a stimula creșterea economică și transformarea în Africa. Empower Africa, fondată de Ezi Rapaport, fiul omului de afaceri din Israel, Martin Rapaport, şi facilitează investițiile și comerțul în Africa. Israelul are cel puțin 6.000 de startup-uri active și o economie dominată de high-tech industrial și antreprenoriat militar. Printre primele companii israeliene care au investit masiv în Rwanda este… Motorola. Dar, Israelul împletește în liniște acorduri de cooperare şi cu RD Congo în ceea ce privește dronele și securitatea cibernetică. Șeful serviciilor de informații israeliene, David Barnea, încearcă să pună noi baze pentru un parteneriat de informații de securitate cu RD Congo, în încercarea de a se rupe de scandalurile din trecut în care au fost implicați predecesorul său și oameni de afaceri israelieni cu privire la statul african.

Raportul Centrului Africa a menționat că există „dovezi ample care sugerează că facțiunile rebele susținute de Uganda și Rwanda – inclusiv M23 – controlează lanțurile de aprovizionare strategice, dar informale, care merg de la minele din Kiwus către cele două țări”. Grupurile folosesc veniturile din mărfurile traficate „pentru a cumpăra arme, pentru a recruta și controla mineri artizanali și pentru a plăti autoritățile vamale și de frontieră congoleze corupțe, soldați și poliției”.

Rwanda a avut propriile acorduri cu RDC – inclusiv zborurile RwandAir și procesarea aurului extras în Congo – dar guvernul congolez a suspendat toate acordurile comerciale la jumătatea lunii iunie a anului trecut. Evident că se simte marginalizată, dar se bucură de o susţinere mare, din umbră, susţinere care se răsfrînge şi asupra M23.

M23 a fost creat în 2012, cînd soldații congolezi s-au revoltat din cauza pierderii puterii liderului lor, Bosco Ntaganda, urmărit de Curtea Penală Internaţională (CPI) pentru crime de război, din cauza presupuselor încălcări ale acordului de pace din 23 martie 2009, care dă numele mișcării. Gruparea a cerut să renegocieze acel acord semnat de gherila Congresului Național Congolez pentru Apărarea Poporului (CNDP) pentru integrarea lor în Armată, pentru a le îmbunătăți condițiile. Cam cum s-a petrecut în Ukraina cu batalioanele naţionaliste care au produs revolta din 2014!

CNDP, format în principal din tutsi (un grup care a suferit foarte mult de pe urma genocidului din Rwanda din 1994), a fost înființat în 2006 pentru -printre alte obiective- a combate hutușii Forțelor Democratice pentru Eliberarea Rwandei (FDLR), înființați în 2000, de către conducătorii genocidului și alți ruandezi exilați în RDC pentru a recîștiga puterea politică în țara lor de origine. După ani de inactivitate, M23 a început să funcționeze din nou în martie trecut și confruntările s-au reluat în octombrie, iar M23 a înaintat spre Goma, capitala Kiwu de Nord, cu ciocniri între cele două părți la aproximativ cincisprezece kilometri de acest oraș strategic, pe care rebelii M23 l-au capturat deja în 2012. Estul RDC a fost blocat într-un conflict alimentat de milițiile rebele și de armată de mai bine de două decenii, în ciuda prezenței misiunii ONU de menținere a păcii.

M23 este recunoscut pe scară largă ca fiind o forță proxy a Rwandei vecine…

RDC a fost invadată de vecinii săi, Rwanda și Uganda, în 1996 și 1998. În timp ce ambele țări s-au retras oficial din Congo, în urma semnării acordurilor bilaterale în 2002, ele au continuat să susțină milițiile rebele proxy.

Ingerința SUA în RDC a fost evidentă încă de la independența sa, cu asasinarea lui Patrice Lumumba, sprijinul acordat regimului brutal al lui Mobuto Sese Seko, invaziile din anii 1990 și discuțiile de pace ulterioare și modificările constituției țării, în 2006, pentru a-i permite lui Joseph Kabila să candideze în alegeri. În 2011, SUA a fost una dintre primele țări care a recunoscut rezultatele alegerilor trucate. Analiza la acea vreme a arătat că, făcînd acest lucru, SUA pariau mai degrabă pe stabilitate decît pe democrație. Trei luni mai tîrziu, a început revolta M23 care serveşte interesele Rwandei care, la rîndul ei, este un puternic aliat al SUA în așa-numitul Război împotriva terorii. Și care sunt interesele Rwandei în Congo – pămîntul și resursele sale”!

“Conflictul din RDC nu trebuie văzut ca o luptă între un grup rebel și guvernul congolez”, spune activistul și scriitorul Claude Gatebuke. „Aceasta nu este o rebeliune obișnuită. Este o invazie a Congo-ului de către Rwanda și Uganda”. “Antony Blinken a vorbit cu președintele Kagame, cerînd, practic, Rwandei să înceteze amestecul în RDC. Ce sa întîmplat a doua zi? M23 a făcut o declarație în care spunea că nu mai luptă”, a subliniat Gatebuke.

Pe măsură ce violența a continuat, poporul congolez a organizat proteste masive în 2022, expresie a unui puternic sentiment anti-SUA, inclusiv sub forma protestatarilor care poartă steagul Rusiei „Congolezii au văzut că Rwanda a continuat să primească sprijin din partea SUA, chiar dacă a continuat să omoare și să sprijine grupurile rebele din RDC”, a spus Gatebuke, într-un interviu pentru AfricaNews.

După două decenii de război, poporul congolez spune că este suficient. Iar contractorii români din Goma ajută la stabilitatea zonei şi înfăptuirea acestui deziderat.