Etichetă: KOSOVO

LUMEA LA FEL, SAU CUM SE POATE OPRI RĂZBOIUL DIN GAZA

Bombardamentele NATO în Yugoslavia, cu nume de cod Operațiunea Nicovala Nobilă a fost o operațiune militară declanșată de Alianța Nord Atlantică împotriva Republicii Federale Yugoslavia, în timpul Războiului din Kosovo. Bombardamentele au durat din 24 martie 1999 pînă pe 11 iunie 1999.

Obiectivele ONN în Conflictul din Kosovo au fost concepute la întîlnirea Consiliului Nord Atlantic din 2 aprilie 1999 și prevedeau: Oprirea tuturor activităților militare și încetarea imediată a violențelor și represiunilor; Retragerea armatei, poliției și forțelor paramilitare din Kosovo; Staționarea unei prezențe militare internaționale în Kosovo; Întoarcerea sigură și necondiționată a tuturor refugiaților și a persoanelor strămutate; Stabilirea unui acord politic pentru Kosovo, conform Acordului Rambouillet în conformitate cu legea internațională și Carta Organizației Națiunilor Unite.

În anii 90, în Kosovo, creșterea naționalismul albanez și separatismului a dus la creștere tensiunilor etnice între sârbi și albanezi. O atmosferă din ce în ce mai otrăvitoare, susținută de asdepții separatismului, a generat zvonuri iar incidentele, de altfel banale, fiind cu mult exaggerate de o propaganda ostilă Belgradului. În 1990, președintele sîrb Slobodan Miloșevici a revocat autonomia provinciilor Kosovo și Voivodina, prin referendum national derulat pe întreg teritoriul Yugoslaviei, inclusive pe teritoriul Kosovo. Autonomia culturală albaneză a fost drastic redusă.

Pe 22 aprilie 1996, patru atacuri asupra personalului de securitate sârb s-au efectuat aproape simultan în mai multe părți ale provinciei Kosovo. O organizație pînă atunci necunoscută, „Armata de Eliberare din Kosovo” (UCK) declarase că este responsabilă pentru aceste fapte. Originea UCK a fost prima dată necunoscută. De fapt, inițial era un clan mic, dar grupul format de albanezii extremiști, mulți dintre aceștia fiind din regiunea Drenica din vestul provinciei Kosovo. UCK a primit suport material și financiar din partea albanezilor kosovari.

Fostul premier albanez, Bujar Bukoshi, aflat în exil la Zürich, Elveția, a înființat un grup numit FARK (Forțele Armate ale Republicii Kosova), care a absorbit de UÇK în 1998. Cei mai mulți albanezi au văzut UÇK ca „luptători de libertate” legitimi, în timp ce guvernul yugoslav îi considera „teroriști” care atacă poliția si civilii. În 1998, Departamentul de Stat al SUA listase UCK ca o organizație teroristă, dar în 1999, Comitetul de Politică Republican al Senatului Statelor Unite și-a exprimat nemulțumirea față de „alianța eficientă” a administrației Clinton, cu… UÇK și implicarea direct în extinderea rețelei albaneze de crimă organizată.

În timp ce banii sau armele se scurgeau direcționat către Kosovo, SUA a impus un „zid exterior de sancțiuni” asupra Yugoslaviei. În 1997, atacurile UCK s-au intensificat, centrate în zona văii Drenica, aranjate de comandantul UCK Adem Jashari, îngrozind populația cu crime și execuții sumare la adresa civililor.

Pe 31 mai 1998, armata iugoslavă și poliția sârbă au demarat o operațiune de eliminare a UÇK. NATO a răspuns la această ofensivă în mijlocul lunii iunie cu operațiunea „Determined Falcon”, un spectacol aerian asupra granițelor yugoslave. Richard Holbrooke, care a fost fotografiat alături de trupele UÇK, l-a amenințat pe Miloșevici că „ceea ce a rămas din țara ta va imploda”. Americanii au cerut ca sârbii să înceteze focul „fără legătură … cu o încetare a activității teroriste”!

Oficial, comunitatea internațională a cerut încetarea luptelor, în special ca sârbii să oprească ofensiva împotriva UÇK, fără să ceară și încetarea atacurilor comise de UÇK. Mai mult decît atît, au fost făcute încercări de a-l convinge pe Miloșevici să permită trupelor NATO de menținere a păcii să intre în Kosovo. Acest lucru, au susținut ei, ar fi  permits lui Christopher Hill, ambasadorul SUA în Macedonia, să continue procesul de pace. O încetare a focului a fost instituită, începînd cu 25 octombrie 1998. A fost urmată de Misiunea de Verificare Kosovo (KVM). Luptele au fost reluate în decembrie 1998, după ce UÇK a ocupat cîteva buncăre de cărbuni cu vedere strategică la drumul dintre Priștina și Podujevo nu cu mult timp după Masacrul Panda Bar după ce aceștia au tras într-o cafenea din Peć. UÇK a asasinat primarul din Kosovo Polje.

În ianuarie-martie 1999 războiul, a adus la creșterea nesiguranței în zonele urbane.

Incidentul de la Račak, din 15 ianuarie 1999, atribuit trupelor sârbe, a constituit punctul culminant fiind imediat, chiar înainte de investigație, catalogat ca un masacru, de către țările occidentale, și devenind una din principalele acuzații pentru crime de război împotriva lui Miloșevici. Ambasadorul Statelor Unite, William Walker, însoțit de camerele de televiziune a fost arătat în timp ce mergea printre cadaver, declarînd că a fost martor al crimelor comise de sârbi împotriva civililor…Incidentul reprezintă punctul de cotitură al războiului.

Pe 23 martie, Adunarea Națională a Serbiei a acceptat principiul de autonomie pentru Kosovo, însă nici o una din condițiile militare ale unui accord de pace negociat la   Rambouillet, considerate ca fiind „ocupație NATO”. Întregul document a fost descris drept „fraudulos”, fără prea multe posibilități de negociere pentru partea sârbă. În ziua următoare, 24 martie, NATO a început bombardarea Yugoslaviei. 1000 de aeronave militare, în principal cele de la bazele din Italia, aeronave de transport staționate în Adriatica, rachete de croazieră Tomahawk au fost, de asemenea utilizate pe scară largă, lansate de pe aeronave, nave si submarine. Pe parcursul a zece săptămîni de bombardament, aeronavele NATO au zburat în peste 38.000 misiuni de luptă!

Scopul declarat al operațiunii NATO a fost rezumat de către purtătorul de cuvînt: „sârbi afară, intrarea forțelor de menținere a păcii, refugiați înapoi”. Astfel trupele yugoslave trebuie retrase și înlocuite de forțele internaționale de menținere a păcii pentru a se asigura că albanezii se vor putea întoarce la casele lor. Așa numitele obiective „cu dublă utilizare” folosite atît de civilil cît și de armată, au fost atacate: poduri peste Dunăre, fabrici, centrale electrice, instalații de telecomunicații, locuințe ale membiilor unui partid yugoslav de stînga, un partid politic condus de soția lui Miloșevici, și Radio Televiziunea Sârbă. Unii au văzut aceste acțiuni ca încălcări ale legii internaționale, în special Convențiile de la Geneva. NATO, însă a susținut că aceste facilitati au fost potențial utile pentru armata yugoslavă și că bombardarea lor a fost astfel justificată. La începutul lunii mai, un avion NATO a atacat un convoi de refugiați albanezi, omorînd în jur de cincizeci de persoane. Pe 7 mai, NATO a bombardat ambasada chineză de la Belgrad, omorînd trei jurnaliști chinezi.

Atacurile NATO au continuat timp de 78 de zile şi, conform informaţiilor oficiale din partea Serbiei, bilanţul a fost de 2.500 de morţi şi 12.500 de răniţi. Aproximativ 800.000 de personae s-au refugiat, cel puțin 500.000 după declanșarea bombardamentelor NATO.

Președintele SUA, Bill Clinton a fost extrem de reticent să angajeze forțe americane pentru o ofensivă pe teren. În schimb, Clinton a autorizat o operațiune CIA pe teren pentru a antrena UCK, sabotînd și destabilizînd guvernul sârb.

NATO a luat decizia de a ataca Serbia fără aprobarea Consiliului de Securitate al ONU, ceea ce a creat un precedent. De ce a intervenit NATO într-un conflict care nu făcea obiectul său de activitate, de ce au trebuit să fie bombardate şcoli, spitale, trenuri de călători, poduri, Rămăsese Miloşevici singurul dictator din lume? NATO a susținut că gestul de sfidare față de Consiliul de Securitate, a fost justificat de o „urgență umanitară internațională”. A intervenit preventiv pentru a salva populația albaneză de la genocid!

Este foarte interesant dacă ne uităm la felul în care Rusia a formulat declarația de anexare a Crimeei sau la comunicările legate de Donbass și Lugansk, sau Herson și Zaporojie. Practic, rușii utilizează o exprimare care este aproape cuvînt cu cuvînt luată din exprimarea NATO, cu care s-a motivate intervenția în Kosovo. Rușii spun: trebuie să dăm dreptul la autodeterminare a Crimeei așa cum s-a făcut cu Kosovo. Au folosit aceeași frazeologie cînd au vorbit de genocidul populației rusofone din Donbass. Este foarte important să vedem legătura dintre războiul din fosta Yugoslavie și răzbunarea simbolică asupra Vestului cu Ukraina.

***

În zorii zilei de sîmbătă, 7 octombrie 2023, în timpul sărbătorii evreiești de Simhat Tora, organizațiile islamiste din Fâșia Gaza, Hamas și Jihadul Islami, sub pretextul de a salvgarda Moscheea Al-Aqsa de pe Muntele Templului din Ierusalim în cadrul unei acțiuni denumite „Potopul Al Aksa”, au violat printr-un atac surpriză granița cu Israelul, au mitraliat sute de tineri care participau la un festival de muzică electronică, au ocupat și distrus numeroase localități israeliene din apropierea graniței, și, potrivit variantei oficiale israeliene, au masacrat peste 1300 de persoane, majoritatea civile, inclusiv copii, femei și bătrâni, au rănit circa 3000, și au răpit peste 240 persoane, inclusiv copii, femei și bătrîni. Mii de rachete, parte, artizanale și, marea majoritate, de producție iraniană au fost lansate asupra populației civile din sudul, centrul și nordul Israelului.

În următoarele zile, Israelul a fost pus in situația de a declanșa războiul de apărare, denumit al Săbiilor de fier. Ofensiva israeliană continuă și astăzi. În seara zilei de 27 octombrie 2023, Forțele de Apărare Israeliene (IDF) au lansat o invazie la scară largă în interiorul Fâșiei Gaza cu intenția de a lovi puterea militară a Hamasului, de a pune capăt dominației Fâsiei Gaza de către această organizație, și de a localiza și salva ostaticii israelieni și străini răpiți.

Întreaga comunitate internațională a acuzat Israelul de răspuns disproporționat, iar Instituțiile internaționale, Consiliul de Securitate și plenul ONU a cerut oprirea imediată a războiului. Curtea Penală Internațională a judecat Israelul pentru GENOCID împotriva poporului palestinian. În același timp, comunitatea Nord-Atlantică, în frunte cu SUA au cerut adoptarea urgentă a soluției de pace cu două state, iar armatei israeliene reținere dar continuă să-i sprijine cu armament și muniție.

Premierul israelian Beniamin Netanyahu a declarat că Israelul nu va putea fi forțat să accepte o soluție cu două state după războiul din Gaza. Armata israeliană a intrat în Spitalul Nasser, cel mai mare din Khan Younis, în sudul Fâșiei Gaza. Netanyahu a respins din nou orice recunoaştere internaţională a unui stat palestinian fără reluarea negocierilor de pace israeliano-palestiniene. Netanyahu a spus că o astfel de iniţiativă va „oferi o recompensă uriaşă terorismului”, notează AFP.

În timp ce părțile se acuză reciproc de genocide, 4% din populația totală a Fâșiei Gaza, adică peste 90000 de persoane, sînt moarte, rănite sau dispărute. Atacurile aeriene, terestre și navale ale Israelului, care au continuat fără încetare începînd de la 7 octombrie, au distrus aproximativ 70 % din instalațiile și infrastructura din Fâșia Gaza.

Potrivit Euro-Med, 30676 de palestinieni, dintre care 28201 civili, au fost uciși în atacurile Israelului pînă la 4 ianuarie. Printre cei care și-au pierdut viața, 12040 erau copii, 6103 erau femei, 241 erau lucrători medicali și 105 erau jurnaliști.

Pe lîngă statisticile furnizate de Ministerul palestinian al Sănătății, cifrele Euro-Med includ persoanele care au fost prinse sub dărîmături în urma atacurilor israeliene sau despre care nu se mai aude nimic de mai mult de 14 zile și care, prin urmare, nu mai au nici o speranță de supraviețuire.

Israelul restricționează tot mai mult intrarea ajutoarelor umanitare pe teritoriu, folosind astfel foametea ca armă cu scopul a subjuga populația din Gaza și pentru a o forța să își părăsească pămînturile. Potrivit Euro-Med, în vederea represaliilor și a pedepselor colective Israelul vizează în mod deliberat infrastructura civilă pentru a provoca cît mai multe victime, pagube materiale și distrugeri.

Aproximativ 1,9 milioane de palestinieni au fost strămutați din cauza lipsei unui adăpost sigur, 67946 de locuințe fiind complet distruse și 179750 parțial avariate.

Ambele teritorii discutate, Kosovo și Fâșia Gaza numără aproximativ două milioane de persoane.

KOSOVO JE SERBIJA

BMTF, 9 iun – După ce în nordul provinciei Kosovo au izbucnit violenţe generate de instalarea în funcţie în municipalităţi a unor primari albanezi de către autorităţile de la Pristina, emisarul Statelor Unite pentru Balcanii de Vest, Gabriel Escobar, a apreciat că ar trebui să le fie acordată mai multă autonomie municipalităţilor cu majoritate sârbă, dacă se doreşte aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană a provinciei. În acest context, preşedinta din Kosovo spune că noi alegeri ar putea fi organizate în localităţile majoritar sârbe din nordul Kosovo, în cazul în care o petiţie în acest sens ar fi semnată de 20% dintre alegători. Dar dacă s-ar începe un asemenea demers, toate procedurile s-ar putea întinde pe cîteva luni.

Pentru a găsi o soluţie de a se depăşi actuala criză în nordul Kosovo şi Metohija, zilele trecute s-au deplasat la Priştina trimisul special al Uniunii Europene pentru dialogul Belgrad -Priştina, Miroslav Lajcak, şi trimisul special al SUA pentru Balcanii de vest, Gabriel Escobar, care au avut pe această temă o discuţie cu premierul instituţiilor provizorii din Priştina, Albin Kurti. Cererile care au fost comunicate în urma discuţiilor cu Albin Kurti sînt deescaladarea situaţiei, noi alegeri în nord şi revenirea la dialog. Chiar dacă l-au avertizat pe Albin Kurti că va suporta consecinţe, dacă nu retrage forţele speciale de poliţie din nordul Kosovo şi Metohija, iar primarii albanezi să îşi îndeplinească atribuţiile din alte locaţii, acesta a fi dat însă apelurile lansate de cei doi mediatori. Reprezentantul special al UE pentru dialogul Belgrad- Priştina, Miroslav Lajcak, a transmis pe Twitter că violenţa nu este niciodată acceptabilă, că trebuie găsită urgent o soluţie politică pentru criza actuală din Kosovo şi Metohija şi a evidenţiat că preţuieşte pregătirea lui /Vučić/ să contribuie la aceasta. Gabriel Escobar a spus că escaladarea tensiunilor în nordul Kosovo şi Metohija este parţial rezultatul lipsei dorinţei din partea Priştinei de a asculta comunitatea internaţională.

Sub presiunile Occidentului şi Statelor Unite ale Americii, preşedinta Vjosa Osmani a declarat într-un interviu pentru Reuters că Kosovo ar putea organiza noi alegeri în cele patru comune din nordul Kosovo unde s-au înregistrat proteste violente, dacă 20% dintre alegători vor semna o petiţie prin care solicită acest lucru şi astfel s-ar putea asigura participarea sârbilor, pentru că cererea ar veni tocmai de la ei. Secretarul de stat american Antony Blinken a condamnat guvernul kosovar pentru că doreşte să intre cu forţa în clădirile primăriilor din nordul Kosovo şi Metohija, afirmînd că aceste acţiuni sînt împotriva recomandărilor SUA şi ale celor europene, că au escaladat brusc şi subliniază eforturile de normalizare a relaţiilor dintre Kosovo şi Serbia, dar cu siguranţă că vor avea consecinţe asupra relaţiilor bilaterale cu Kosovo.

O problemă este dacă SUA pot conta pe premierul kosovar, Albin Kurti, ca şi partener, a declarat pentru Vocea Americii ambasadorul american la Belgrad, Christopher Hill şi adăugat că nu-şi aminteşte de diviziuni atît de mari între Priştina şi Washington. Premierul Albaniei, Edi Rama, a transmis astăzi preşedintelui francez Emmanuel Macron şi cancelarului german Olaf Scholz, versiunea textului de formare a comunităţii comunelor sârbeşti, menţionînd că această comunitate este pregătită mult timp de cei mai de seamă experţi americani şi europeni, ceea ce s-a făcut în cazul că se ajunge la această zi, a publicat portalul Albanian Post.

De asemenea, Marea Britanie, Franţa, Italia, Germania au condamnat decizia autorităţilor din Kosovo de a forţa accesul în clădirile primăriilor din nordul provinciei, cerîndu-le să se retragă şi să detensioneze situaţia. Comunitatea internaţională este dezamăgită şi supărată şi fiecare este responsabil de faptele sale. Nu poate fi vorba despre revenirea la normalitate pînă când sârbii nu se întorc în instituţii, a declarat şeful misiunii OSCE în Kosovo, Michael Davenport şi a adăugat că primarii nou aleşi ai comunelor din nord sînt aleşi legal, dar nu au legitimitate, astfel că este important să se desfăşoare noi alegeri în nordul Kosovo şi la ele trebuie să participe toate comunităţile din nord.

Reprezentanţii Uniunii Europene şi SUA au repetat cererea comună pentru oprirea urgentă a tensiunilor şi violenţelor pe teren, organizarea de noi alegeri cu participarea sârbilor Kcosovari şi revenirea la dialog pentru normalizare.

ALERTĂ ÎN KOSOVO

BMTF, 11 dec – În nordul Kosovo au avut loc, sîmbătă, schimburi de focuri între sîrbii kosovari şi poliţie, pe fondul agravării tensiunilor în această regiune instabilă, transmit agenţiile internaţionale. Anterior în cursul zilei de sîmbătă, sîrbii din nordul Kosovo au blocat străzile principale din regiune, pentru a protesta faţă de arestarea unui fost membru al poliţiei din Kosovo, care a demisionat în noiembrie, alături de alţi etnici sîrbi.

Pe fondul escaladării crizei din nordul Kosovo, unde sîrbii sînt majoritari, preşedintele teritoriului, Vjosa Osmani, a anunţat, sîmbătă, că alegerile locale din această regiune vor fi amînate pînă în aprilie 2023. Alegerile erau programate pentru 19 decembrie, însă sîrbii au avertizat să vor boicota scrutinul.

Poliţia a comunicat că blocada instituită de etnicii sîrbi a oprit traficul şi a fost necesară închiderea a două puncte de trecere a frontierei dintre Kosovo şi Serbia. Ulterior, poliţiştii au anunţat că au fost vizaţi de focuri de armă în mai multe zone din apropierea unui lac de la graniţa cu Serbia. Nu au fost raportate victime, deocamdată. „Unităţile de poliţie, în autoapărare, au fost nevoite să răspundă cu arme de foc faţă de criminalii care au fost respinşi şi au fugit în direcţii necunoscute”, se precizează într-un comunicat al poliţiei. De asemenea, au fost auzite focuri de armă şi în alte locuri din partea de nord a Kosovo.

Poliţia din Pristina a afirmat că fostul poliţist Dejan Pantic a fost arestat sub acuzaţia că ar fi atacat, marţi, birouri ale comisiei electorale, ofiţeri de poliţie şi oficiali electorali. Primarii sîrbi din oraşele aflate în nordul Kosovo, alături de judecători locali şi aproximativ 600 de ofiţeri de poliţie, au demisionat în noiembrie, pentru a protesta faţă de decizia guvernului de a înlocui plăcuţele de înmatriculare auto emise de Belgrad cu cele emise de Pristina. „Serbia şi-a instruit structurile ilegale să ridice baricade în nordul Kosovo. Belgradul poartă întreaga responsabilitate pentru orice escaladare a situaţiei”, a scris pe Twitter Blerim Vela, şeful cabinetului preşedintelui din Kosovo.

Anterior, poliţia kosovară a arestat un alt sîrb suspectat că ar fi luat parte la un atac armat asupra unei patrule de poliţie. Joi, un poliţist a fost rănit în urma unui atac asupra unei patrule, după ce efectivele de poliţie din zonă au fost întărite cu ofiţeri non-sîrbi, ca urmare a demisiilor în masă.

În cadrul unei conferinţe de presă convocate de urgenţă sîmbătă seara, preşedintele Serbiei, Aleksandar Vučić, a declarat că va cere misiunii NATO de menţinere a păcii, KFOR, să permită Serbiei să desfăşoare trupe şi poliţie în Kosovo, însă a recunoscut că nu există şanse ca Serbia să primească o astfel de permisiune.

Kosovo şi-a declarat independenţa faţă de Serbia in 2008, cu susţinerea Occidentului, după un război între 1998 şi 1999, în care NATO a intervenit pentru a proteja majoritatea albaneză din Kosovo, într-un precedent spectaculos al situaţiei din estul şi sudul Ukrainei şi Caucaz, trei regiuni prin care se dovedeşte “dubla măsură” a Occidentului, sau “democraţia forţei”, nu “forţa democraţiei”!

KOSOVO JE SERBIJA?

BMTF, 22 nov – Serbia şi Kosovo nu au reuşit luni să ajungă la un acord în discuţiile mediate de UE asupra disputei privind plăcuţele de înmatriculare auto, relatează agenţiile AFP şi Reuters, informează Agerpres.

”Din motive care nu îmi sînt clare, nu am reuşit să ajungem la nici un acord (…) Partea albaneză nu a dorit să accepte nimic”, a declarat presei preşedintele sârb, Aleksandar Vucic, după întîlnirea desfăşurată la Bruxelles cu premierul kosovar Albin Kurti şi cu şeful diplomaţiei europene Josep Borell.

Acesta din urmă a spus că, ”după multe ore de discuţii, cele două părţi nu au ajuns la o soluţie”. ”Pentru a fi transparenţi, trebuie spus că am făcut o propunere pe care preşedintele Vucic a acceptat-o, nu însă şi – din nefericire – premierul Kurti”, a adăugat Borrell.

De partea sa, premierul kosovar a insistat că, pentru a obţine un acord, Belgradul trebuie să recunoască independenţa Kosovo.

”Pentru noi este inacceptabil dacă aceasta nu însoţeşte acordul care să conţină angajamentul privind pactul final asupra normalizării relaţiilor, care trebuie să fie axat pe recunoaşterea reciprocă”, a spus Kurti pentru presa kosovară, potrivit portalului Koha, citat de agenţia EFE.

”Nu putem fi iresponsabili să nu abordăm temele actuale, dar nici nu putem fi şefi de stat care să abordeze doar chestiunea numerelor de înmatriculare kosovare fără a vorbi despre normalizarea relaţiilor”, a adăugat el.

Tensiunile dintre Belgrad şi Pristina s-au intensificat din nou după decizia guvernului kosovar de a aplica gradual, de la 1 noiembrie, măsura de a le impune sârbilor să-şi înlocuiască plăcuţele de înmatriculare auto sârbe cu unele acceptate de autorităţile kosovare, decizie care a provocat violenţe în luna iulie.

Avînd în vedere eşecul discuţiilor, şeful diplomaţiei europene a îndemnat cele două părţi să acţioneze responsabil pentru a preveni ”orice escaladare şi violenţe ce ar putea surveni în zilele următoare”.

”Aştept din partea Kosovo să suspende imediat procedurile legate de plăcuţele de înmatriculare în nord şi îndemn Serbia să înceteze livrarea de plăcuţe de înmatriculare în oraşele situate în Kosovo”, a subliniat Borrell.

”Aceasta va oferi o marjă de manevră şi de timp pentru a găsi o soluţie durabilă pentru problema plăcuţelor de înmatriculare, în contextul normalizării relaţiilor bilaterale, care rămîne obiectivul nostru esenţial”, a conchis şeful diplomaţiei europene.