Direcția Generală Mobilitate și Transport a Comisiei Europene a transmis reprezentantului permanent adjunct al Reprezentanței permanente a României pe lîngă UE, Clara Stanciu, că la Comisia Europeană s-a primit o ”solicitare oficială din partea Ukrainei de a adapta căile navigabile interioare pe Dunăre la rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T) indicativă” și că ”Ukraina a solicitat Comisiei să adauge la rețea alinierile căilor navigabile interioare ale estuarelor Chilia și Bîstroe ale Dunării”. ”Comisia ar aprecia un feedback din partea României în termen de cel mult o lună”. Și acest feedback trebuia dat pînă pe 16 februarie 2023.

Într-o discuţie purtată astăzi cu un reprezentant al Administraţiei Militare a Regiunii Odessa, acesta mi-a spus, sub rezerva anonimatului că: “Ukraina are tot dreptul să-şi asigure securitatea naţională acum şi pe termen lung. Iar adaptarea sistemului navigabil de adîncime Dunăre-Marea Neagră la reţeaua europeană de transport reprezintă o prioritate absolută. Prin acest sistem, Ukraina poate transporta cereale şi diferite mărfuri, inclusiv se poate aproviziona cu armament şi muniţie atît de necesare obţinerii victoriei în războiul cu Rusia. Cele patru porturi fluviale ale Regiunii Odessa, Reni, Ismail, Chilia şi Vîlcov se vor constitui în tot atîtea porţi la Marea Neagră. Vedeţi bine că portul Odessa este mereu sub ameninţarea rachetelor ruseşti. La fel şi Oceakov, din regiunea învecinată, Nikolaev. Oricînd aici activitatea poate fi suspendată. Pe de altă parte, România a deţinut monopolul asupra transportului maritim/fluvial, ceea ce este incorect faţă de aspiraţiile europene ale Ukrainei şi situaţiei strategice din regiune”.

Bîstroe este un canal navigabil de adîncime aşezat de-a lungul canalelor Bîstri, Stambulul Vechi şi Chilia din Delta Dunării. Canalul este situat pe teritoriul regiunii Odessa şi trece prin teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, fiind motiv de dispută între România și Ucraina încă din 2003, atunci cînd ukrainenii au început amenajarea lui. De fapt, despre Bîstroe se vorbeşte de la eşuarea navei ukrainene Rostok, la 2 septembrie 1991 în dreptul localităţii Partizani, pe Bara Sulina. Fabricată în 1973 la Șantierul naval Rostock din fosta RDG, nava a eșuat la Mila 31 a Dunării, pe partea cea mai îngustă a Canalului Sulina, blocînd navigația maritimă. După eșuarea navei, un consorțiu format din firme americano-olandezo-române s-a chinuit timp de 14 ani pentru ranfluarea şi eliberarea şenalului navigabil. Blocarea parțială a șenalului navigabil al Brațului Sulina a obligat navele de mare tonaj să treacă prin Canalul Dunăre-Marea Neagră, pentru care însă taxele de tranzit percepute de statul român sînt mai mari.

Revenind la Bîstroe. Canalul de mare adîncime Dunăre-Marea Neagră este, de atunci, un obiectiv strategic pentru Ukraina. Lăţimea canalului la fundul apei este de 85 de metri în sectorul rectiliniu, şi de 100 de metri în cel curbat. Canalul traverseaza teritoriul rezervaţiei biosferei Dunării, care face parte dintr-o reţea globală a rezervaţiilor, aflată în patrimoniul UNESCO. Conform planurilor ukrainene, canalul de mare adîncime Dunăre-Marea Neagră trebuie să asigure o cale de navigare în două sensuri, 24 de ore din 24, indiferent de anotimp. Acesta asigură nu doar transzitul de cereale, mărfuri şi echipamente militare, dar permite flotei militare de coastă şi fluviale a fostei republici sovietice, deplasarea rapidă în orice punct din sistemul de navigaţie Chilia-Bîstroe, si organizarea unor manevre navale cu participare internaţională, inclusiv a unor state NATO.

Pe de altă parte, importanţa canalului Bîstroe, în viziunea elitei de la Kiev, este dată de consolidarea prezenţei flotei militare ukrainene în regiunea canalului prin posibilitatea construirii unor baze permanente ale flotei fluviale în această zonă. În 2007, cînd acesta a fost inaugurat, publicaţia

„Porto-Franko“ din Odessa, a scris că diplomaţia ukraineană va demara procedurile judiciare necesare pentru retrasarea „graniţei maritime şi fluviale nefireşti“ dintre Ukraina şi România. Conform „Porto-Franko“, iniţiativa apartinea asa-zisei „grupări din Odessa“, reprezentată, printre alţii, de fostul ministru de externe ucrainean, Arseniy Yatsenyuk.

Ukraina vrea să adîncească de la 5 la 8 metri braţul Chilia și Canalul Bîstroe, în total 164 km, ca acestea să devină canale de legătură către Dunăre și Marea Neagră. Canalele româneşti, Sulina – extraordinară realizare inginerească a lui Anghel Saligny – şi Dunăre Marea Neagră, au o adîncime de doar 7 metri!

Anul trecut, la puţin timp de la reizbucnirea războiului, autorităţile Regiunii Odessa au început decolmatarea Canalului Bîstroe, iar navele comerciale cerealiere au început transportul de grîne ukrainene către Europa, prin Bîstroe, imediat după eliberarea Insulei Şerpilor. La cererea Ministerului Infrastructurii, Forţele Navale ale Forţelor Armate ale Ukrainei s-au alăturat efortului de a asigura transportul produselor agricole cu nave civile prin gura Bîstroe a canalului Dunăre-Marea Neagră.

Din 2007, protestele internaţionale împotriva Canalului Bîstroe au ţinut prima pagină a ziarelor. Acum, în plin război, necesitatea strategică a existenţei acestora pare să primeze în faţa tuturor argumentelor de natură ecologică, juridică sau diplomatică.