BMTF, 3 sep – La sfârşitul lunii august, a apărut prima carte despre Valeri Zalujni, fost comandant-şef al Forţelor Armate ale Ucrainei şi unul dintre cei mai tăcuţi lideri militari ucraineni. Autoarea cărţii, intitulată „Generalul de fier. Lecţii de umanitate”, este Ludmila Dolhonovska, fostă consilieră a lui Zalujni. Aceasta s-a alăturat echipei de consilieri pe probleme de comunicare strategică înainte de numirea lui Zalujni la conducerea armatei ucrainene, în 2020, şi a fost destituită din funcţie în martie 2023. Dolhonovska însăşi menţionează în carte că nu cunoaşte motivul pentru care a fost demisă din funcţia de consilieră a lui Valeri Zalujni.

În cartea „Generalul de fier”, Dolhonovska îl prezintă pe Zalujni nu ca pe o persoană care a fost la conducerea armatei ucrainene într-un moment istoric pentru Ucraina, ci ca pe o „zeitate aproape nepământeană” – scrie Ukrainska Pravda. Cele 208 pagini ale cărţii nu conţin nicio îndoială cu privire la corectitudinea deciziilor lui Zalujni, nici din partea autoarei, nici a interlocutorilor cu care aceasta a discutat pentru documentare.

Ukrainska Pravda a selectat câteva fragmente din cartea despre „Generalul de fier” al Ucrainei, fragmente care au valoare istorică sau confirmă fapte cunoscute, dar nerecunoscute public. De exemplu, Ludmila Dolhonovska scrie că, la sfârşitul lunii iulie 2021, cu jumătate de an înainte de începerea războiului la scară largă, Valeri Zalujni a primit un apel telefonic de la Biroul Preşedintelui de la Kiev şi a fost invitat la un interviu. Zalujni, care la acea vreme era şeful Comandamentului Operaţional „Nord” al Ucrainei, a răspuns că trebuie să-şi informeze în acest sens superiorul, Oleksandr Sirski. Reprezentantul cancelariei prezidenţiale, însă, l-a sfătuit să nu facă acest lucru. Zalujni, care avea atunci 48 de ani, ar fi sperat să ajungă cel mult comandant al Operaţiunii Forţelor Întrunite. Dar preşedintele Volodimir Zelenski i-a propus altceva – şefia armatei ucrainene. Acceptarea unei astfel de propuneri în ierarhia militară ar fi însemnat pentru Zalujni să sară două niveluri deodată – postul de comandant al Forţelor Terestre şi cel de şef al Statului Major. Prin urmare, Valeri Zalujni a ezitat. Cu toate acestea, soţia sa, Olena Zalujna, l-a convins că se va descurca. „M-am îngrijorat cel mai mult de modul în care va reacţiona şeful meu ierarhic, Oleksandr Sirski. Am înţeles că va fi un şoc în societate. Şi va cădea asupra mea, asupra soţiei mele. Noi suntem oameni foarte deschişi, avem mulţi prieteni. Publicitatea loveşte întotdeauna” – a declarat Zalujni, citat de Dolhonovska.

Un alt episod din carte se referă la perioada în care Forţele de Apărare ale Ucrainei au început să se pregătească de potenţiala invazie din partea Rusiei. Potrivit autoarei, Forţele de Apărare ucrainene au început să se pregătească pentru o extindere a ofensivei ruse cel puţin din vara-toamna anului 2021. Atunci, Valeri Zalujni, care tocmai ocupase postul de comandant-şef al armatei, a dat câteva ordine importante. De exemplu, sub pretextul exerciţiilor „Eforturi comune 2021”, a ordonat regruparea şi pregătirea trupelor pentru ofensiva rusă, precum şi oprirea rotaţiei unităţilor în est, astfel încât să existe mereu trupe acolo. Totodată, Zalujni a permis militarilor din zona Operaţiunii Antiteroriste din Donbas să deschidă focul asupra inamicului şi să înceapă să folosească drone Bayraktar. Zalujni era convins că Ucraina ar trebui să-şi arate colţii în faţa ruşilor cât mai mult posibil – să provoace pierderi armatei ruse şi să descurajeze dorinţa Rusiei de a înainta. Au existat multe probleme în procesul de pregătire pentru marele război – de la lipsa stocurilor de veste antiglonţ până la combustibil şi obuze. Potrivit Ludmilei Dolhonovska, în august 2021, a venit un ajutor în privinţa aprovizionării cu obuze din partea unui reprezentant al unei companii americane de apărare. Era vorba despre o persoană pe nume Volodimir, care s-a oferit să transfere în Ucraina, pentru o perioadă de şase luni, o rezervă de muniţie care era destinată Afganistanului, înainte ca ţara să fie capturată de talibani (nu sunt specificate condiţiile în care a avut loc acest transfer). Aceste obuze au ajutat Ucraina să reziste până în iunie 2022, până la obţinerea primelor pachete de ajutor militar occidental.

Pe 15 octombrie 2021, Consiliul de Securitate şi Apărare de la Kiev a aprobat planul de apărare în cazul unui atac rusesc. În ianuarie 2022, în timpul unei conversaţii telefonice cu Zalujni, generalul american Mark Milley, pe atunci preşedinte al Şefilor de Stat Major al SUA, a dorit să se familiarizeze cu acest plan, însă Zalujni a refuzat să îi ofere detalii. „Puţini oameni de pe planetă au avut acces la planul de apărare al Ucrainei înaintea invaziei” – scrie autoarea cărţii „Generalul de fier. Lecţii de umanitate”. Cu 12 zile înainte de invazie, la una dintre întâlniri, Zalujni a strigat la generalii şi comandanţii grupurilor de trupe, după ce comanda exerciţiilor „Zametil 2022”, în cadrul cărora Statul Major a desfăşurat trupe pentru a respinge un eventual atac rusesc, a arătat că Ucraina va pierde. Zalujni a insistat asupra decretării legii marţiale şi a mobilizării generale. „Dar conducerea politică nu a acceptat astfel de măsuri. Motivul era clar: inamicului nu trebuie să i se ofere pretexte. Faptul că agresiunea rusă a fost ”neprovocată” a fost ceea ce ne-a ajutat să ne menţinem poziţia pe arena internaţională şi să obţinem o susţinere puternică” – scrie Dolhonovska.

În ceea ce priveşte vizitele rare ale lui Zalujni pe front, autoarea cărţii scrie că, în primul an al marelui război, comandantului-şef al armatei i s-a interzis să meargă pe front. Cu toate acestea, Dolhonovska nu menţionează cine a impus măsura respectivă. Valeri Zalujni a efectuat o primă vizită pe front la începutul anului 2023, când a mers la Bahmut, Avdiivka şi Liman şi a discutat cu militarii şi comandanţiii de direcţii şi brigăzi. Dolhonovska a abordat în cartea sa şi rezistenţa armatei ucrainene de la Bahmut, mai ales motivele pentru care oraşul respectiv a fost apărat atât de mult timp, în pofida avertismentelor aliaţilor. Potrivit autoarei, ingerinţele „de sus” în treburile militare au început mai aproape de sfârşitul verii anului 2022. Politicienii aveau nevoie de victorii rapide pentru a putea cere ajutorul aliaţilor şi pentru a menţine sprijinul intern. În schimb, armata a fost ghidată de capacităţile Forţelor de Apărare şi de posibilele mişcări ale ruşilor. „Generalul Zalujni a declarat în repetate rânduri: ”Trebuie să avansăm nu acolo unde este posibil, ci acolo unde este necesar”” – scrie Dolhonovska. Câteva paragrafe după acest citat din Zalujni, Dolhonovska menţionează două exemple – Herson şi Bahmut. Autoarea califică eliberarea Hersonului drept o „victorie de importanţă strategică”, dar adaugă imediat că „militarii” consideră acest succes ca fiind unul parţial: „La urma urmei, nu am reuşit să distrugem complet gruparea inamică de 25.000 de oameni, care se afla pe malul drept al Niprului. Am rămas fără obuze de artilerie şi fără timp pentru a desfăşura operaţiunea în întregime”. Probabil că este vorba despre faptul că o parte a forţelor ruse staţionate pe malul drept al Niprului în regiunea sudică Herson până în noiembrie 2022 s-a mutat pe malul stâng, în aşteptarea ofensivei ucrainene şi nu au fost distruse, în special din cauza lipsei unui număr suficient de arme cu rază lungă de acţiune. Ulterior, relocarea unei părţi a forţelor ruse pe malul stâng al Niprului a complicat semnificativ operaţiunile Forţelor de Apărare ucrainene pe insule şi pe malul stâng al fluviului. Despre dificila operaţiune de apărare de 10 luni a oraşului Bahmut, a cărei oportunitate a fost pusă la îndoială de aliaţii Ucrainei, Dolhonovska scrie următoarele: „încă din septembrie 2022, ”militarii din teren”, adică cei care au îndeplinit direct sarcinile în acea direcţie, au spus că este necesar să ieşim din Soledar şi din Bahmut şi să ocupăm înălţimi din interioriul regiunii Doneţk. Aceeaşi versiune ar fi fost împărtăşită de Statul Major”. „Dar, în cele din urmă, a fost aprobată o altă strategie (nu se precizează cine a aprobat strategia, n.r.) – menţinerea Bahmutului. Drept urmare, acolo a fost concentrat un grup de câteva mii de trupe inamice. Cu preţul unor eforturi copleşitoare, armata noastră au rezistat şi a distrus afluxul (de trupe ruse, n.r.). În condiţii standard, oraşul ar avea importanţă operaţională, dar, în condiţiile în care s-a petrecut totul, acesta a căpătat o importanţă strategică. După vizita preşedintelui Zelenski acolo, în decembrie 2022, după ce momentul cu drapelul pe care l-a prezentat preşedintelui american, Joe Biden, şi în urma eforturilor informaţionale ale statului, Bahmutul a devenit un simbol – o fortăreaţă” – notează fosta consilieră a lui Valeri Zalujni. Dolhonovska subliniază că operaţiunea de menţinere a controlului ucrainean la Bahmut timp de 10 luni a fost, probabil, mai mult o necesitate politică, decât una militară. Ukrainska Pravda remarcă faptul că, în contextul apărării dificile de la Bahmut, Dolhonovska nu îl menţionează niciodată pe comandantul de atunci al grupului de trupe „Hortiţia”, Oleksandr Sirski, cel care acum este comandant-şef al armatei ucrainene. Atunci, Sirski era acuzat de militari că se face vinovat pentru lipsa fortificaţiilor corespunzătoare şi planificarea haotice. Nici Zalujni nu este menţionat în acest context ca şef al armatei, ci doar preşedintele Zelenski.

Amintim că Valeri Zalujni a fost demis de Zelenski din funcţia de comandant-şef al Forţelor Armate ale Ucrainei în februarie 2024. Ulterior, Zalujni a fost numit ambasador al Ucrainei în Marea Britanie.